1,465 matches
-
fuziune profundă între gestul cultural și lumea reală, între semnul plastic și reperul obiectiv, între libertatea imaginației și rigoarea înaltă a vieții. Discret, la intersecția simbolicului cu existența nemijlocită, Eugenia Iftodi se așază nu numai ca un observator căzut în contemplație, ci și, sau chiar în primul rînd, ca un factor de conciliere, ca o conștiință unificatoare în plin exercițiu al recuperării unei unități amenințate. Pe lîngă acele calități specifice ale desenului, pe lîngă virtuțile lui strict formale, care țin de
Un portret în sepia: Eugenia Iftodi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17182_a_18507]
-
sau decît cea pe care o - reflectă. Și tot altfel de a ne/o arăta.Iluzia morții - ca și "vraja" ei asupra noastră - o aflăm în oglinzi plane. Arta, metafora, salvează de la moarte. Fie și doar în scurta clipă a contemplației. În viața zilnică și în banal stă mai intens primejdia morții. 2. Povești Mă opresc la trei povești, relatate - mincinos, deci literar - în antologia cea cu sute de scenarii a lui Jean-Claude Carrière. El ne învață că îți vezi propriul
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
articulată. E una dintre calitățile sale majore. Dar aceste texte ale ultimilor vreo douăzeci și cinci de ani aduc un plus de gravitate și profunzime, de inspirată asceză a eului confruntat tragic cu lumea și căutând o soluție de echilibru într-o contemplație eliberatoare, ce asociază elegiei iubirii emoția religioasă a comuniunii cu marele univers. Poeta Gabriela Melinescu se întoarce prin ele în literatura română mai bogată sufletește și cu o știință renovată a versului." În chip de prefață la grupajul de "critice
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17237_a_18562]
-
citește numai viața ta și descifrează din ea hieroglifa vieții universale." Schopenhauer e maestrul spiritual, e călăuza care propune regasirea Eului. Spune Nietzsche: "Schopenhauer însuși pentru noi - adica acel călăuz care ne conduce din peșteră deprimării sceptice... sus pe culmea contemplației tragice sub cerul nocturn, infinit, înstelat, si care s-a călăuzit cel dintâi pe șine pe acest drum. Este un act de măreție că s-a postat că un tot în fața vieții pentru a o interpreta că un tot." Schopenhauer
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
se situează, în cea mai mare parte, în perioada tinereții și a maturității, în timp ce compozițiile cu accente expresioniste și cu un apăsat conținut moral sînt mai degrabă interogații ale senectuții.De-a lungul întregii sale vieți, pictorul oscilează însă între contemplația robustă și coborîrea abruptă în istorie, între siguranța, puțin egoistă, a creatorului și revolta ca formă de participare la viața socială. Pînă la urmă, Baba a rezistat presiunii și, poate, chiar tentației, de a coborî prea mult sub incidența istoriei
Corneliu Baba, în absența aniversării by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17413_a_18738]
-
și se lasă cuprinși de rușine. Aceasta e "a doua cădere". Cele două "căderi" constituie fazele de-căderii din puterea Ideii divine, care conține androginia, ipostază în care omul era apartenent al Ideii, nefiind nevoie a o deduce din actul contemplației. Trăia prin Idee și se rostea prin ea. De reținut că somnul este un factor al fisurii ontologice, care avea să distrugă androginia, pe care doar geniul insomniac ar putea-o regenera. După cum rezultă din comentariile a numeroși autori vechi
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
Saturn îi poate transforma pe subiecții săi în divini sau bestiali, fericiți sau loviți de mizeria cea mai cruntă. Saturnismul acest rău moral și spiritual (...) constă în demoralizare și indiferență față de lucrurile lumești, dar produce cu toate acestea aptitudinea pentru contemplație". Din monografia lui Chastel închinata lui Ficino se poate desprinde, ca un fir călăuzitor, teoria că "astrul nenorocirilor este și cel al geniului", prin aceea că desparte imperios sufletul de aparente, că-i revelează esențele lumii. Melancolice și saturniene geniile
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
desprinde, ca un fir călăuzitor, teoria că "astrul nenorocirilor este și cel al geniului", prin aceea că desparte imperios sufletul de aparente, că-i revelează esențele lumii. Melancolice și saturniene geniile au drept calități năzuința spre ideal, spre ceresc, darul contemplației, sensibilitatea penetranta, iar drept defecte condiția de exilat în lume, neînțelegerea societății, mizeria materială. Geniile își înving melancolia, subliniază Cristian Livescu, prin drogul utopiei. În direcția unei psihologii a genialității, se cade consultat Giorgio Văsari. Faimosul biograf folosește noțiunea de
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
la Caen// atât de departe de casă" (Stăpânita). Ultimul stih trădează, desigur, fundalul de nostalgie al oribilelor inventivități. Socotindu-se "vinovată de construcția abisului" an fiecare lucru pe care-l atinge verbul, "vinovată și nătânga" pentru a fi "obosit an contemplație", Mariana Marin cultiva o poetica substanțial solitara, solitudinea fiind aici implicată că neămplinire, ca melancolie a concretului, ca amar simțământ al unei existente stigmatizate de negativ. Degradarea" e alibiul material al ănsingurării, după cum sorgintea să morală, "despărțirea", reprezintă un alibi
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
general, fie el MAPN sau MI, si cu un cult primitiv al eroilor, al eroilor consacrați și că sfinți sau al acelora suspectați că ar putea deveni cîndva ori una, ori altă. Ieșiți aproape cu totul din contemporaneitate, anesteziați de contemplația narcisiaca a unui trecut permanent recondiționat în cheie exemplara, nu facem altceva decît să recuperăm, derizoriu și mimetic, ce n-am reușit și nici n-am fost în stare să facem la vremea potrivită. Tot felul de organizații, zise civice
Un om de bronz: Iuliu Maniu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17502_a_18827]
-
rămîn vai mie sînt un animal rănit/ cu viața atîrnînd între nu și nu”, Ion Cocora caută în fapt „un pretext de supraviețuire”. E un hedonist cu episoade de criză, care se complace între molestarea inocenței și o parodie a contemplației, nu o dată cu note puternic zeflemitoare. O robustețe nativă funcționează precum un resort constant al asociațiilor: „alerg pe o frînghie între mine și mine ca între două angoase/ ca între două limbi cea pe care o scriu și cea pe care
Poezia existenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2506_a_3831]
-
un insinuator de agitație interioară. Te scoate din pepeni, te smulge din matca tihnei, te rupe de obișnuință. Nimic mai neplăcut în ochii satanici decît timpii morți, siesta, nefacerea de nimic, contemplarea cu intenție pur estetică. Dracul te dezvață de contemplație în numele progresului, convingîndu-te că noutatea și surpriza sînt totul, iar metoda la care recurge spre a avea cîștig de cauză se numește babilonie: confuzie în gîndire, amestec între specii, metisaj între indivizi, ștergerea diferențelor. O promiscuitate generală în numele egalității. A
Portret de drac by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2429_a_3754]
-
realului procesat de o sensibilitate analitică sînt geometria (indicată ca atare) și informul. Primul factor indică fluxul lucidității, iar cel secund refluxul său în favoarea percepției nediferen- țiate, alibi al originarului. Rezultatul e un spectacol geneziac recondiționat prin fiorul rafinat al contemplației: „Răbdătoare, gravitatea egalizează/ nesăbuințele geometrice, împotmoleș te/ poliedrii delirînd de spumă// dar grea, vertiginoasă cum e greața,/ din orizont, Luna exasperează/ malefica feminitate a mării” (Valul concav). Poetul e obsedat de stihia timpului insomniac, depersonalizant în chip expiator, reflex al
Aidoma unui submarin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2435_a_3760]
-
ș ță âș ă “apropierile fire ti fa de Mihai “Eminescu sau g nduri despre omul omene te prevedea, literatura poetic 25 D Lestine iterare deplin al culturii românești” (1975) al lui unica poezie “Peste vârfuri”: stări din “Peste vârfuri...” contemplația Constantin Noica, era șicanat ca o Peste vârfuri trece lună, și ascultarea topite în iubirea a toate exagerațiune venită din partea unui Codru-și bate frunza lin, stăpână care tace în eternul originar; bătrân și atemporal lector, în extazul Dintre ramuri
In memoriam Mihai Eminescu. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_49]
-
și susține. În al doilea rînd, ei sînt seduși în egală măsură de memoria culturală, de spațiile livrești, de istoria propriului domeniu de manifestare sau de istoria mare, dar și de gratuitatea actului artistic, de jubilația lui pură în care contemplația clipei festive se întîlnește cu explozia ludica și cu tot spectrul bucuriilor fără scop. Sinteză acestor componente complementare - și chiar, uneori, diferite că esența - este un spațiu artistic de un impecabil profesionalism, spectaculos fără ostentație, profund fără crispări și străbătut
Trei ipostaze ale autenticitătii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18185_a_19510]
-
surprins, cu un amestec de romantism și de observație riguroasă, dimensiunea copleșitoare a unui peisaj în care frumusețea stihială și impulsul privirii melancolice stau confortabil împreună. La distanță egală față de atelier și de peisaj se așază Horia Bernea. Voluptatea unei contemplații active, notația frusta și o senzualitate abia stăpînita, coexista cu formele simbolice îndelung experimentate, cu acel gen de construcție care implică și culturalul că un partener legitim al ordinii naturale. O relație tihnita cu spațiul peisagistic, ușor de circumscris unei
Între peisaj, atelier si muzeu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18200_a_19525]
-
care i-au oferit poetului mantia și colanul s-a născut o înaltă cântare, și câteodată romanța: "Poemul, șarpele aproape/ Pe buzele tale caste și reci/ Nu clipi iubito - în pleoape/ Stă moartea și teama că pleci." În registrul tragicului contemplația se preschimbă în melancolie, tăcerea într-un vizitator, cuvântul în cea mai sigură armură a singurătății, ritualul într-o umbră ce bate înainte pe un pavaj pietruit cu chipuri de sfincși: "Și acum în seara hărăzită trec/ Hohotind de gânduri
Un sapiențial vitalist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16698_a_18023]
-
forme artistice, fără elemente perturbatoare explicite, coerente ca discurs global și imperturbabile în spațiul lor intim, aceste lucrări par ele însele abstrase din contemporaneitate și plasate voluntar în acea atemporalitate pe care orice muzeu o proiectează în orizontul său de contemplație și de așteptare. Numai că acceptînd această ofertă în aparențele ei, spiritului conservator al muzeului i s-ar oferi surprize atît de mari încît consecințele ar putea fi cu greu evaluate. Sub camuflajul unui figurativism corect, al unei tehnici impecabile
Lumile succesive ale lui Onisim Colta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16705_a_18030]
-
drumuri care nu duc nicăieri, superstiții moștenite cu secole în urmă. Un efort de igienizare a filozofiei contemporane, mai degrabă decît o contribuție directă sau originală în sensul obișnuit al termenului. Se pare că asemenea momente de reflecție meta-teoretică, de contemplație disciplinară, definesc lumea umaniștilor (și ceea ce unii s-ar grăbi să numească "criză") în perioada actuală. Deși nu mă îndoiesc de celebritatea lui Putnam chiar și în cercurile intelectuale din România (unde filozofia de import anglo-saxonă nu e încă prizată
Vechi dileme, noi răspunsuri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16742_a_18067]
-
în fundal într-o scriere puternică și expresiva devenind un fel de personaj al paratextului. El mizează pe un cititor ideal, bolnav de insomia lecturii, de neobosita înclinație către căutare și cercetare, către acel ceva inefaubil al trăirii și al contemplației. Aceasta este taină unei creații și măreția veșniciei revelata într-un text. Străduindu-ne să devenim cititori ideali ai unui text revelat poate vom trăi o scânteie de sentiment din revelația creației.
Puterea de a înțelege. In: Editura Destine Literare by Victorița Duțu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_230]
-
nevoie de credința noastră ca adeziune. Este derizoriu să afirmi "cred în Dumnezeu", ca și cum ai jura fidelitate partidului. Credința în Dumnezeu fiind credință în misterul lui Dumnezeu, presupune cunoaștere, așa cum cunoașterea în accepția ei cea mai înaltă înseamnă tăcere și contemplație prin apa tăcerii. În felul acesta se succed lumini și umbre, în felul acesta Dumnezeu poate fi asimilat în adîncimea sa inepuizabilă și paradoxală cînd plenitudinea sa se resoarbe în vacuitate, iar golul la rîndul lui generează alte niveluri de
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
progresează lent și sigur, fără discrepanțe notorii între ceea ce autorul scrie înainte și după 1989." "Cristian Niculescu ne redescoperă izvoarele poeziei, cu dezinvoltură, în chipul cel mai natural la care ne-am fi așteptat." "Ioan Nistor ne invită la o contemplație subtil-livrescă a cotidianului." Istoricul literar se simte bine, se pare, în compania unor asemenea autori, ale căror texte nu-i dau prea mare bătaie de cap. în schimb, splendoarea unui roman ca Orbitor de Mircea Cărtărescu îl face să-și
Ceva care seamănă cu o istorie a literaturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16996_a_18321]
-
și prozator, Val Gheorghiu își compune o existență artistică centrată pe începutul de veac XX. Tablourile d-sale sînt stăpînite de linia expresiv-dramatică și de cromatismul abrupt al expresionismului, dar într-o variantă îmblînzită, rodată prin studiu și aburită de contemplație. Fin vlăguite, ele probează mai curînd un soi de postexpresionism distilat, distins, ușor mixat cu Jugenstilul. Grăunțele dure, colțuroase, ale viziunii au fost reținute de o sită ce-a lăsat să se prefire doar nisipul. Care e situația prozatorului? Neîndoios
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
cuvinte dintre paradisul pierdut corespunzînd timpului regenerator al nisiparniței, pe de o parte și "lumea oamenilor săraci de timp" adică lumea ceasornicelor și a racordurilor, pe de altă parte ("Cel care vrea să aibă parte de liniște, de somn, de contemplație să caute izvoarele mai adînci ale timpului(...) în stăfundul nostru trebuie să avem timp. Timpul nisiparniței trăiește în noi toți, nu doar în zilele copilăriei, în zilele petrecute în grădină, în zilele de vacanță, ci adînc, în profunzimile ființei"). Cum
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
și cu pămîntul: "firească ființă ne încearcă/ noaptea în copaci schimbîndu-ne/ exercițiu de ființare în ploaie cu păsările/ prin tine ne apropiem mai iubitori/ de pămîntul/ pat pregătit de care ne temem" (În ploaie). Un alt nivel e dat de contemplație. Detașată de natură, în calitate de eu ce-și recunoaște identitatea, autoarea se întoarce asupra naturii cu o subtilă nostalgie care are ca subtext recunoașterea delimitării. Simțămîntului brut de contopire îi ia locul simțămîntul rafinat al unei alterități tînjitoare, în cheie extrem-orientală
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]