202 matches
-
Experiența estetică instaurează un spațiu al contemplării artistice care nu se interpune în structura sa interioară, dar oferă spațiul de manifestare al valorii estetice prin intermediul construcției sale ontologice 20. Opera literară apare ca un întreg complet și unic în percepția contemplatorului, numic din compoziția sa nu se schimbă. 1.1. Stratificarea operei literare Trebuie să subliniem de la început că ideea de stratificare 21 a operei literare este înțeleasă prin raport cu structura de bază a obiectului literar - literalitatea, precum și cu natura
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Subgenuri estetice specifice operei literare Anumite subgenuri literare și categorii estetice, înțelese ca tropi ontologici și estetici cu atribuții specifice, au ca efect reacții afective și duc la concretizarea finală a operei literare. Contribuie la susținerea relației afective dintre subiectul contemplator și obiectul de artă, care se prezintă în două etape: prima, treapta afectivă elementară intuitiv-artistică, a doua, treapta rațional ordonatoare ce desemnează categoriile estetice. Însușirile operei literare conferă obiectelor anumite forme, dimensiuni sau culoare, și sunt specifice esteticii. Fuziunea ontic-afectivă
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
spațiul necesar pentru ca actul artistic să ia loc. Atunci când subiectul se află în relație directă, prin contemplare, cu un obiect ce are caracteristici artistice și estetice, avem de-a face cu actul artei: obiectul de artă este deschis spre interpretarea contemplatorului. Existența obiectului de artă presupune anumite proprietăți ontologice, constituente artei, care se află într-o relație de joc. Când ne aflăm în actul lecturii sau al privirii descoperim arta ca manifestarea tuturor elementelor sale constituente. Fie că vorbim de obiectul
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
disciplină autoimpusă, mesajul încriptat al pildei abstracte și reconfirmă perseverent virtutea unanim-binefăcătoare a libertății luminate de harul cunoașterii. În chip asemănător, încadrările metafizice care asigură împărtășirea permanentă de raționalitate a esteticului devin ghid ideatic al creatorului și sugestie hermeneutică a contemplatorului artei tot prin intermediul unor necesare popasuri introspective, tot prin coordonarea "dăruită" a tuturor actelor sau trăirilor care ajung să compună atitudinea. Ordonarea și clarificarea pașilor alcătuitori ai unui urcuș artistic se realizează oglindind în deplină puritate supraveghetoare fermentul creator al
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
unei interiorități în ignorare de sine. Capitolul 7 Atitudinea estetică în lumina conștiinței de sine Toate actele sau trăirile care ajung să compună atitudinea estetică (fie că ea reprezintă esențializat întreg drumul parcurs de creator, fie că unește determinațiile comportamentului contemplatorului) trebuie să acceadă la un nivel superior de raționalitate, să progreseze ontologic până la o treaptă a deplinei limpezimi eidetice, a maximei clarități conceptuale. Fără metamorfoză transfiguratoare și fără forțarea caracteristică simbolismului noțional abstract, ele trebuie investite cu substanța spirituală care
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
este chemat să indice lectorului nefamiliarizat cu biografia autorului sau cu ritualul uzual al laboratorului interior al creației care sunt marcajele indicatoare ale efortului de elaborare artistică și ce etape a traversat creatorul până la concretizarea în operă a ideilor sale. Contemplatorul are rol de dezlegător al unui cifru, iar elementele acestei desfășurări edificatoare sunt tocmai noțiunile sistemului semantic suprastructural. În prima situație (a creației) conștiința de sine decantează experiența estetică până la nivelul unor aproximări semnificative care întâmpină "oferta" eidetică. Ea găsește
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
universală a "succesului" estetic și presupoziție a adecvării dotației subiective cu sarcina care se degajă din proiectul operei, inspirației instrumentale individuale revenindu-i misiunea integrativă care asigură mesajului artistic caracaterul de universalitate. În a doua situație, conștiința de sine a contemplatorului empatizează cu opera după o știință subtilă a combinației dintre propriile intuiții și fața manifestă, auto-revelată, a acesteia. Aici sistemul noțional supraordonat intervine în circumscrierea hermeneutică în urma unei opțiuni, în măsura în care receptorul artei trebuie să identifice conceptele potrivite lucrării care i
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
propriile intuiții și fața manifestă, auto-revelată, a acesteia. Aici sistemul noțional supraordonat intervine în circumscrierea hermeneutică în urma unei opțiuni, în măsura în care receptorul artei trebuie să identifice conceptele potrivite lucrării care i se înfățișează, și stă oarecum, în această idee, la dispoziția contemplatorului ca un cadru discursiv de la care trebuie să pornească orice tratare sistematică în domeniul artei. În acest caz, eliberată de sarcina implicării personale cu caracter decisiv, conștiința de sine oferă doar o oglindire psihologic- asimilativă de natură să egalizeze imaginile
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
care trebuie să pornească orice tratare sistematică în domeniul artei. În acest caz, eliberată de sarcina implicării personale cu caracter decisiv, conștiința de sine oferă doar o oglindire psihologic- asimilativă de natură să egalizeze imaginile a două disponibilități (cea a contemplatorului și cea a creatorului), pentru ca din rodnica lor comparație să rezulte o interpretare înnoitoare (cu adevărat orientată către nucleul esențial al operei). În ambele situații, însă, rațiunea investigatoare dublu canalizată (pe interioritate și pe exterioritate) cerne concepte adecvate atitudinii estetice
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
a etapelor sale cruciale. Farmecul începuturilor, firava consolidare care urmează, înstăpânirea progresivă, maturizarea stilistică și tematică, crepusculul unui model personal de a ființa creator, sunt toate cuprinse în interpretarea pe care artistul și-o acordă sieși și apoi în interpretarea contemplatorului competent. Ele converg sub ochii unei priviri vizionare către un nucleu imanent pornind de la care pot fi în chip autentic înțelese și permit accesul perspectivei inițiate la o interioritate mult râvnită, la încăperea subiectivă din care a izvorât opera de
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
de grad zero ale artistului cu pachetul condițional al desăvârșirii creatoare. Prețul plătit unui stăpân al tenebrelor propriului labirint lăuntric este tocmai acela al părăsirii calmului augustinian care rămâne consubstanțial întreprinderilor teoretice, sau care poate caracteriza până la un punct detașarea contemplatorului. Chiar și acestuia din urmă, însă, îi rămâne sarcina de a participa emoțional la povestea operei, de a "prelua" din încărcătura "ofensivă" și din tensiunea ei. Acea imixtiune a elementului caracteristic misterului face ca, și în receptare, cuvintele (ca reprezentanți
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
noetic pe care se întemeiază creația ca formă de transmutare condițională a unui dat intuitivo-conceptual. Facultatea autoaprecierii este locul originar al judecăților de valoare care însoțesc opera de artă, iar distanța pe care o poate lua hermeneutica infinit rafinată a contemplatorului nu este decât un detur menit unei sporite reîntoarceri la intenția suverană a autorului. Primatul acesteia din urmă confirmă aderența valorilor estetice și instituie o centrare metafizică pe subiect care, fără a uita de calitatea intrinsecă a operei, vădește încă
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
are ca țintă și reper absolut conștiința de sine a creatorului. Raportarea la operă găsește în conștiința de sine un temei, un factor de determinare care construiește o atitudine și o amprentă subiectivă capabile de a distinge figura originală a contemplatorului (cea datorită căreia nu există o receptare perfect identică a unei aceleiași lucrări artistice). Numai regăsindu-se pe sine în operă, contemplatorul poate identifica hermeneutic o semnificație nouă, chiar în condițiile fidelității interpretative, poate readuce în expresia definitivă și statică
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
factor de determinare care construiește o atitudine și o amprentă subiectivă capabile de a distinge figura originală a contemplatorului (cea datorită căreia nu există o receptare perfect identică a unei aceleiași lucrări artistice). Numai regăsindu-se pe sine în operă, contemplatorul poate identifica hermeneutic o semnificație nouă, chiar în condițiile fidelității interpretative, poate readuce în expresia definitivă și statică a lucrării un principiu dinamic. Viața unei opere și, prin ea, o parte din viața autorului ei, este retrăită diferențiat de fiecare
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
București, 1995. *** Stanford Encyclopedia of Philosophy. http://plato. stanford. edu/ *** Reflecții și maxime, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989. În aceeași colecție au mai apărut (selectiv): • Cioran. Vitalitatea renunțării, Emil Stan "Citește-mă pe mine!" Jurnal de idei, Viorel Rotilă, • Contemplatorul solitar, Dan Stanca • Convorbiri euharistice (vol. 1), Dorin Popa • Datoria împlinită, Mihai Pricop • Despre muncă și alte eseuri, Mihai Pricop • Din alchimia unei existențe, Viorel Rotilă • Drama expresionistă. De la Strindberg la Zografi, Miruna Bostan • Gînduri despre Nae Ionescu, Dan Ciachir
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
unui învățămînt academic performant. În colecția TEXTE DE FRONTIERĂ au apărut (selectiv): Apocalipsa de carton, Nichita Danilov Ceea ce cred, Hans Küng Cealaltă parte a vieții noastre, Haig Acterian Cele trei trepte ale singurătății, Andrei-Iustin Hossu Cioran. Vitalitatea renunțării, Emil Stan Contemplatorul solitar, Dan Stanca Convorbiri euharistice (vol. 1), Dorin Popa Cu garda deschisă, Gheorghe Crăciun Cucerirea Americii, Tzvetan Todorov Cultura faliei și modernitatea românească, Angelo Mitchievici Datoria împlinită, Mihai Pricop Drama expresionistă. De la Strindberg la Zografi, Miruna Bostan Evadări în lumea
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Inorog, personajele sunt teribil minimalizate, decăzute într-o “cumplită inferioritate”, lipsa de principii și puținătatea minții fiind responsabile de înfrângerea lor în planul ideal. Cantemir și dublul său ideal par a fi văzut “jocul ielelor”, jocul ideilor absolute, care provoacă contemplatorului - conform mitului - sucirea minții, orbirea, infirmitatea, sau, mai rar, în cazul personajelor de excepție, o irezistibilă nostalgie de absolut. în acest puternic sentiment al propriei valori, situată la mare distanță de restul lumii, aflăm mobilul teribilei caricaturizări grotești realizată prin
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
vis, în reverie, am fost pe acolo de sute de ori. Așa intrăm în spațiul paralel cu realitatea, în suprarealism: prin reverie. * O anume optică de un materialism rigid fixează "visarea cu ochii deschiși" printre stările psihice statice; tipul de contemplator al stelelor, de "încurcă-lume", puțin ridicol, apragmatic și în genere inutil, a ajuns un portret-robot al insului căzut în transa reveriei. În realitate reveria comprimă uneori energii extraordinare; majoritatea evenimentelor sociale semnificative au fost precedate de o reverie, de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Închipuind un drum ferit, În așteptările deșarte Ale celor ce s-au iubit, Și-n colbul strâns ne vom așterne, Ca într-un peisaj lunar, La gura marilor caverne, Topiți în umbra lor de var. Poetul nu este însă un contemplator abstras al acestui sfârșit de lume, ci un martor implicat. Mai mult încă: un martor care își asumă vinovății, apăsat de o grea conștiință a trădării. El a plecat întorcându-și fața de la prăbușirea lumii țărănești. Ar vrea acum să
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
este de ce? Un răspuns poate fi acela că a fost anul unor frământări mari în lumea scriito ricească, generate de revoluția culturală ceaușistă care punea capăt abrupt liberalizării, frământări cărora Țepeneag, românul de la Paris, nu le-a fost un simplu contemplator de departe: el s-a agitat în mediile pariziene pentru a crea reacții, a sprijinit disidența lui N. Breban, a luat el însuși poziție, întâi la New York Times apoi la Europa liberă, împotriva tezelor din iulie. Dar jurnalul lui Țepeneag
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
își impun dominația în spațiu, instaurându-și autoritatea pe-o anumită suprafață. Marele comic asta face. Gogol spune undeva, în Suflete moarte, următorul lucru : dacă contempli îndelung un spectacol comic, el devine trist. De ce ? Contemplarea îndelungă te face, pe tine, contemplatorul, să intri în devenirea acestei împrejurări cu toate elementele afective și cu toate elementele umane care-i sunt implicite și, prin urmare, este estompată demarcația izolantă a comicului, care nu vede decât o anumită linie. În comic nu pot să
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
al cerului Bucureștilor căpitan aviator Dan Vizanty, în "Istorie și civilizație", an II, nr. 14, noiembrie 2010, pp. 13-15. În aceeași colecție au mai apărut (selectiv): • Cioran. Vitalitatea renunțării, Emil Stan • "Citește-mă pe mine!" Jurnal de idei, Viorel Rotilă, • Contemplatorul solitar, Dan Stanca • Convorbiri euharistice (vol. 1), Dorin Popa • Curtezane și pseudocurtezane în mitologie, istorie, literatură, Elena Macavei • Datoria împlinită, Mihai Pricop • Despre muncă și alte eseuri, Mihai Pricop • Din alchimia unei existențe, Viorel Rotilă • Drama expresionistă. De la Strindberg la
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
sau fără prezența corăbiilor, în compoziție. Tușe stilizate, impresioniste, întâlnim, de pildă, la Gheorghe Petrașcu, Ion Pacea, Ion Theodorescu-Sion, Marius Bunescu, Nicolae Enea, Nicolae Dărăscu, Petre Iorgulescu, Samuel Mützner, Ștefan Popescu, Iosif Rosenblut, pentru a lua numai câteva nume de contemplatori asidui ai mării. Niciunul, însă, nu s-ar înscrie cu succes în perimetrul temei acestui eseu, poate cu excepția notabilă a lui Dimitrie Știubei, pictor și ilustrator mai pronunțat realist și mai centrat pe reprezentarea vaselor, ca ofițer de marină. Lipsit
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
colecția TEXTE DE FRONTIERĂ au apărut (selectiv): Acolada atlantică, Ștefan Avădanei Apocalipsa de carton, Nichita Danilov Cealaltă parte a vieții noastre, Haig Acterian Ceasul lui Făt-Frumos, Emil Lungeanu Cele trei trepte ale singurătății, Andrei-Iustin Hossu Cioran. Vitalitatea renunțării, Emil Stan Contemplatorul solitar, Dan Stanca Convorbiri euharistice (vol. 1), Dorin Popa Cu garda deschisă, Gheorghe Crăciun Cucerirea Americii, Tzvetan Todorov Datoria împlinită, Mihai Pricop Despre muncă și alte eseuri, Mihai Pricop Drama expresionistă. De la Strindberg la Zografi, Miruna Bostan Evadări în lumea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
sale cu restul lumii: revolta față de mediul social și economic, dar venerația față de natură. Nici Eminescu nu face excepție, opera sa evoluând Între aceste două atitudini. Profetul, răzvrătitul social, căutătorul prin filosofie a adevărului absolut, din poezia tinereții cedează locul contemplatorului naturii, Însă după ce Eminescu face cunoștință cu furnicarul orașului În care e nevoit să poarte lupta pentru existență. Și se refugiază, firesc, În natura pe care o cunoscuse În copilărie. Dar ce elemente conține acea natură? Două: apa și pădurea
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]