1,120 matches
-
au conținută aura. Tradiție și modernitate. Expresivitate. O enormă emoție. Pianul și Pianistul său. Însoțirea lor. Credința pînă la capăt că formele teatrului sînt variate, că poezia cuvîntului și poezia corpului se însoțesc, devin, pe rînd uneori, protagoniști, și nu contenesc să vorbească despre vocație, valoare și artă. Despre ce înseamnă să fii dedicat. Prospețime. Performanță. Nu știu cîți ar fi avut acest curaj. După douăzeci de ani. Un soi de fanatism al meseriei. Fără de care, cîteodată, povestea nu ar fi
Actorul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9037_a_10362]
-
cu tîmple unite, dar nimicim dintr-o singură suflare "un anotimp de prunci", regele planetei seamănă izbitor cu o maimuță ce se privește-n oglindă și se rostește în fraze de staniol ș.a.m.d. în fața anomaliilor ce nu mai contenesc, Petre Got își înalță ruga cu obiect planetar: "Doamne, oprește, Te implor,/ Rostogolirea paranoică a lumii,/ Căderea ei în gol" (Recurs). însă nu constituie oare limbajul liric ca atare antidotul specific, id est cel mai eficace sub unghiul poeziei, la
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
are sfîrșit și care nu trăiește decît din propria figură. Referințele livrești ale acestor texte sînt Blanchot, Bataille sau Beckett, adică intelectuali francezi de stînga... Aici, însă, pe serpentine, alș reușește să iasă din salonul unde se simte secure, să contenească ambivalența dintre un cosmopolit radical care beștelește cultura înghețată a înălțimilor artificiale și elitistul care face reverențe conservatorismului tradiționalist; să fie el însuși, cu scăderi (fraza de mai sus cuprinde trei ocurențe ale semnului de punctuație "două puncte"), cu adevăratele
Ce ești și ce vrei să fii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/9397_a_10722]
-
Și pe acea împărțire s-au cisluit în toată vremea și dările asupra moșiilor Vrancei. Iar apoi unele dintre sate și mai ales cele mai cu putere au împins a răpi și ei de la alții spre despăgubirea lor... Și pentru ca să contenească dintre noi acest fel de rău, strânsu-ne-am toate satele la vornicia Vrăncii și am socotit ca împăcarea acestor pricini să urmeze precum mai gios arată” (Stahl, vol. I, p. 147). Sunt recunoscute schimbările de facto intervenite între timp și se
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
se lipește de ciolane;/ aduc a pelican și-a buhă,-n/ pustietățile Arabiei;/ n-am somn și mă asemui vrabiei/ stinghere, țopăind în fugă/ pe-acoperișul cu olane/ fierbinți;o duc de azi pe mâine,/ hulit de inimici și șui/ necontenind să mă condamne;/ mănânc cenușă-n loc de pâine/ și-o-nmoi în lacrămi amărui,-/ din pricina mâniei Tale/ și-a supărării Tale, Doamne,/ Care m-ai azvârlit departe/ ca să nu am de Tine parte,/ nici către inima Ta, cale./ Ci
Șerban al Arabiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9418_a_10743]
-
la niște zdrențe de care ne simțim rușinați, la cuvinte precum suflet, conștiință și spirit. Puterea lor explicativă s-a sleit cu totul, aidoma unor ficțiuni verbale ce nu-și mai găsesc locul în reprezentările noastre mentale. Dacă totuși nu contenim să le folosim, o facem cu conștiința clară că recurgem la niște metafore de a căror lipsă de semnificație nu se mai îndoiește nimeni, decît poate acei apucați ce nu vor pentru nimic în lume să accepte că majoritatea cuvintelor
Oceanul de emoții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9709_a_11034]
-
nervoasă și imposibil de controlat. Într-un gest care În oricare situație normală ar fi părut nefiresc, În lipsa cuvintelor potrivite, Ștefan le sărută mâinile lor muncite și vorbea doar cu ochii săi frumoși din care șiroirea lacrimilor calde nu mai contenea. Apoi, liniștindu-se definitiv, spuse: Vă rog să mă iertați, oameni buni și dragi sufletului meu, că mi-am pierdut cumpătul, m-am lăsat răpus de supărare și neputință, fără a realiza faptul că suferiți odată cu mine, pentru mine și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
crească, dintr-o singură celulă a trupului tău fin. continui să uzi grădina suspendată a dragostei tale cu apa sfințită a lacului kanas, cu sudoarea ta de zi cu zi, cu lacrimile tale de dor. broaștele țestoase de galapagos nu contenesc să se dezbrace din respect pentru tine, să ai crătiți bune și scăunașe bune, de stat pe prispă și privit la viața ta, în apus. câte puțin era o după-amiază de vară cu țânțari și plictiseli întinse pe spate mi-
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
plan mondial, despre evoluția cercetărilor privind vindecarea unor forme de cancer, despre bolile infecțioase, prevenirea și mai ales tratarea bolilor de ficat și multe asemenea materiale. După ce le traducea, Simona i le înmâna și, după ce le frunzărea interesat, nu mai contenea cu laudele. Ați făcut o treabă foarte bună! Cred că va fi foarte încântat și domnul director. Toate informațiile detaliate în aceste comunicări științifice ne sunt de mare folos. Simona primea cu indiferență flatările. Voia să demonstreze prin atitudinea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
adiere de vânt, care tocmai și-a schimbat un pic direcția. De vorbit despre motivele pentru care ajunsese ea la azil, nu mai vorbiră, însă efectele traiului ei de acolo nu încetau să demonstreze că ele există, totuși. Zilele nu conteneau să treacă, și toate o făceau în chip diferit, căci, în viața unui nebun, nicio zi nu seamănă cu alta. Când nu stătea în delir la pat, femeia se preocupa de curățenia din odăița ei, inspectând toate lucrurile și așezându
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
liniștea din interior. Ea nu mai era în stare să-și trateze propria viață în mod firesc, luând-o drept una cu totul normală, ca „o viață ca oricare alta”, și nimic mai mult. De fapt, ea nu mai putea conteni acum a reflecta la lucrurile ce pe toți ne macină, la un moment dat, în viață: adică reflecta la ea însăși, la ființa ei, la rostul ei în lume și la împlinirea ei ca om. Unde îi erau, deci, toate
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
întinsă și de nepătruns se află întrun suflet omenesc, care se chinuie! Acum, însă, iată o scenă casnică. Era vară, prin chiar primele zile ale lunii august. Ziua se găsea pe sfârșite, cu soarelen crepuscul, dar zăpușeala tot nu mai contenea, dogorind tot. Luiza, vecina Adrianei, era acasă. Ea băgă de seamă surprinsă că a rămas fără făină de grâu în casă. I se poate întâmpla oricui. Luiza nu avea încredere deloc în pâinea care se găsește prin magazinele alimentare și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
culoarea cireșului. Ne-au arătat baia. Neașteptat de modernă, curată; gresie pe jos, chiuvete albe, cu picior Înalt, pe care se afla săpunul lichid. Săpunul de pe cele trei chiuvete avea fiecare un alt parfum. Alăturat, se aflau dușurile. N-am contenit să lăudăm condițiile foarte bune, neașteptat de bune, care ne-au Încântat. După ce ne-am familiarizat cu locul de cazare, a fost chemată maica stareță, aflată la bucătărie, gătind alături de celelalte măicuțe cu care am făcut cunoștință și am schimbat
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
o pirandă cu o farfurie, pe care se aflau două pahare mari cu rachiu roșu. Starostele îl îndemnă pe oaspete să guste din licoarea unei cupe, pe marginea căreia jocul îndrăcit al unor mărgele, cât bobul de mei, nu mai conteneau dansul lor nebunesc. Numai ce atinse buza paharului, sorbind o singură înghițitură, își dădu seama că rachiul era de fapt foc viu care, o dată turnat în sânge, avea darul de a te transporta în alte lumi. Toată șatra era ca
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
așteptată. Se priviră și, numai după câteva momente, izbucniră într-un râs clocotitor. - Ce proaste suntem, Ina, îi spuse Olga, în loc să ne bucurăm, plângem... - Și de bucurie se poate plânge... fato, așa să știi... și-și șterseră lacrimile care nu conteneau să curgă nechemate. Cele două fete se despărțiră într-un târziu, după ce puseră pe tapet multe din planurile proiectate. Acestea urmând a fi aplicate chiar din dimineața celei de-a doua zi. - Mai întâi și-ntâi este bacalaureatul, rosti sentențios
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
primă vacanță, Ina și-a pus impresiile la păstrare, fiindcă Olga a vorbit tot timpul. Olga ocoli cu discreție voită unele secvențe din zilele, dar mai ales din nopțile petrecute la mare, punând cu precauție accent voit, pe momentele feerice, necontenind să-l ridice în cele mai înalte slăvi pe Marcel. Din această fabuloasă descriere, Ina își imagină că ilustrul tânăr poate fi pus, fără nici un fel de rezervă, pe un soclu alături de Ovidiu Naso, Olga înzestrându-l, în marea ei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
să se întoarcă stăteam pe balcon așteptându-i, privindu-i de departe ca și cum distanțele nu s ar fi putut măsura. Primul care pătrunse în vestibul a fost Emil, apoi intră Laura. Le simțeam numele foarte aproape, iar ei nu mai conteneau să le rostească spre încântarea mea. Au urmat seri de povești și amintiri, de scrisori compuse pe vremea când doreau să fie nedespărțiți și nu își imaginau să trăiască în afara paginii care îl cuprindea și pe celălalt. Nici unul nu se
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
vedem noi aici? Da. Și eu v-am chemat - sublinie Iozefina fără să fie auzită. Cei doi nou veniți se așezară obligați de josimea tavanului, pe unde găsiră loc, aproape de ușă, unul lângă celălalt. Și în ce mizerie! - nu mai contenea să se mire Sima. - Cum ai găsit, Valy, încăperea asta? Așa bine - făcu Valy - eu fiind cel mai vechi în această unitate, ca salariat, ar trebui să le știu pe toate, nu? Și Valy le explică pe scurt, pentru ce
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
asta. În timpul acesta, Costache a umplut cu vin ulcelele cărăușilor. Aceștia, ca la comandă, le-au ridicat și au băut în tăcere... Peste această liniște a pornit să picure trilurile din fluier ale lui Pâcu... După un timp, acestea au contenit, iar moș Dumitru s-a ridicat și a pus ordine în treburi: După ce vă asigurați că boii stau bine, toată lumea la culcare! Noapte bună! Fiacare cărăuș a plecat la treburile lui. Numai Hliboceanu a mai zăbovit, cu gândurile răvășite și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
afară i-a luat în furci și i-a scos pe poartă în săliștea vântului. Doar perdeaua de ninsoare repezită de furtună în toate părțile parcă își mai rărise țesătura... Mergeau de o bună bucată de vreme. Mitruță a mai contenit pasul, ca să-l ajungă Cotman din urmă. Se vedea limpede că ar vrea să-i spună ceva, dar parcă nu îndrăznea. Îl tot fura cu coada ochiului prin viscolul îndârjit. În cele din urmă a vorbit: Spune-mi, Ioane, dar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ulcica cu vin. Înainte de a gusta din el,s-a rugat cu glas popesc: Primește-l, Doamne, și pe aista și nu mă osândi pe mine păcătosul, că ți-oi aduce ofrandă încă multe ca aiestea... Râsul cărăușilor nu mai contenea, când Pâcu a vorbit din nou: Râdeți voi, da’ nu știți că mama săraca o vrut să mă facă popă... Și știți de ce? De unde să știm noi ce-o vrut mama ta și ce n-o vrut? - l-a întărâtat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
exact" pentru a sugera "misterul poetic", metafora e refuzată de către unii profesioniști ai criticii "printr-o inadvertență de debut că e o literatură crescută din literatură". E parcă o ripostă avant la lettre adresată lui Adrian Marino, celui ce nu contenea a execra metafora din limbajul închinat interpretării literaturii. Straniu, continuă Streinu, e că se uită lucruri dintre cele mai simple: critica nu "parazitează" arta altfel decît arta ar "parazita", la rîndu-i, natura spiritului, spre a se întreba excedat: "de unde vine
Despre "stilul critic" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9205_a_10530]
-
asta puteți fi sigur. Gata, ne-au căzut în laț Delfinașule, a ieșit mai bine decît mi-am imaginat, răsuflă Roja ușurat, ridicîndu-se de la locul său, privind la cele două cupluri proaspete care la celălalt capăt al coridorului nu mai contenesc să schimbe ocheade, fîșfîșfîș, tacatacataca, Delfinașule, nici s-o fi pus la cale în cele mai mici detalii nu ți-ar fi ieșit mai bine, norocosule, e ca și cum dintr-un singur foc ai împușca doi iepuri, se gîndește. în scaunul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
atîta lucru. Și la urma urmei îi facem și lui Roja un pustiu de bine, v-ați gîndit. O să ne sărute mînuțele că l-am protejat într-un moment critic, că l-am împiedicat să se expună rafalelor care nu conteneau să lovească șandramaua aia din mijlocul bulevardului. Am sau nu dreptate? Numai că aici v-ați înșelat amarnic din două puncte de vedere. Unu: nu poți face niciodată bine cuiva ascunzîndu-i adevărul, și doi: pentru cultura voastră generală aflați că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
repede mi-l închipui aruncând în aer o benzinărie. Și-atunci, de ce țipă așa de furioasă la el, ce-i cu scena asta, cu acuzațiile și cu tăgăduielile astea, cu ocările, cu amenințările și cu lacrimile astea care nu mai contenesc... despre ce poate fi vorba, dacă n-a făcut ceva foarte rău și, poate, de neiertat? Scena în sine aduce cu o mobilă masivă care-mi stă înfiptă în creier și refuză să se clintească de-acolo - ceea ce mă face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]