919 matches
-
lucrurilor, a "în sinelui". Existența este conștiință și libertate, care transcende lumea, dar nu o poate transcende decât raportându-se tot timpul la aceasta. Apoi, în măsura în care existența este corp, devine lucru între lucruri, contingență absurdă între contingențe. Corpul "este forma contingentă asumată de necesitatea contingenței mele"189. Libertatea pentru- sinelui își are în contingența în-sinelui propriul termen de referință: existența, ca libertate și conștiință, nu se reduce la gratuitatea opacă a ființei corpului sau a lucrurilor, ci o neagă și o
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Statului, contrar așteptărilor lui Ovidiu și a celor din opoziție, rămânea aproape neschimbată: nu s-ar fi întors la Republica. Ovidiu ezită între ideile și idealurile sale de a căror inactualitate începe, în sfârșit, să-și dea seama și realitatea contingentă și pare mai hotărât ca niciodată să ajungă la un acord. Și totuși ceva și mai profund decât amărăciunea și disprețul său față de o soartă atât de tenax și insidiosa se ivește din nou în descrierea asprelor condiții de viață
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
atât de vorbăreț, precum Ovidiu. Analizate din această perspectivă, ni se pare că scrisorile adresate Fabiei și lui Fabius relevă ostilitatea surdă, profundă a poetului față de împărat și instituția imperială. După cum am spus deja, nu este vorba de o ostilitate contingentă, ocazională, datorată exilului la care a fost constrâns poetul de către Augustus, ci de o ostilitate, aș spune, de principii, care-și afundă rădăcinile în convingerile politico-metafizice ale lui Ovidiu și, prin urmare există chiar dacă în stare latentă, din perioada anterioară
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
față de o autoritate totalitară și tirană. Chiar cu ocazia unor asemenea exemple de virtute din partea eroinelor care și-au urmat fidele soții în nenorocire, Ovidiu inventează diverse aforisme de morală stoică (în maniera lui Augustus însuși), care trec dincolo de semnificația contingentă a fiecărui caz concret în parte mai ales feminin pentru a îmbrățișa toate cazurile similare (bărbați și femei) din toate timpurile și locurile (deci și pe cel actual al lui Ovidiu și al Fabiei). "Gloriei râvnite îi place să urce
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
comune: sunt doi filosofi creștini și orice amenințare a credinței îi găsește uniți. «E vorba de panteism? Atât unul cât și celălalt susțin și învață creația ex nihilo și afirmă distanța infinită dintre ființa care subzistă în sine și ființa contingentă. E vorba de ontologism? Și unul și celălalt neagă formal că Dumnezeu poate să fie văzut de gândirea umană în acest fel [...]. E vorba de fideism? Ambii îi opun efortul cel mai complet al inteligenței ca să-l dovedească pe Dumnezeu
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
filosofice. Apărarea pe care Scotus (1266-1308) o ia libertății îl conduce la o critică radicală a determinismului natural tipic filosofilor greco-arabi. Dumnezeu este liber și, creând, a voit ființele particulare în individualitatea lor - și nu natura sau esența lor. Este contingentă originea lor, contingentă este lumea și tot astfel este ceea ce cuprinde ea, inclusiv legile morale. Dar, într-o astfel de situație, care sunt drepturile necesare și absolute? Sunt doar cele conținute în prima tablă a legii mozaice, adică unicitatea lui
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
care Scotus (1266-1308) o ia libertății îl conduce la o critică radicală a determinismului natural tipic filosofilor greco-arabi. Dumnezeu este liber și, creând, a voit ființele particulare în individualitatea lor - și nu natura sau esența lor. Este contingentă originea lor, contingentă este lumea și tot astfel este ceea ce cuprinde ea, inclusiv legile morale. Dar, într-o astfel de situație, care sunt drepturile necesare și absolute? Sunt doar cele conținute în prima tablă a legii mozaice, adică unicitatea lui Dumnezeu și obligația
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
susțin că anarhia și egoismul contrâng atât de sever spațiul destinat preocupărilor morale, încât nu ar fi o prea mare exagerare să spunem că, în anarhie, statele nu își pot permite să fie morale. Aceasta este totuși o ipoteză empirică contingentă, asupra căreia oamenii raționali pot, în mod acceptabil, să se contrazică. Chiar și dacă o acceptăm, ea nu ne oferă o bază pentru a exclude în mod categoric moralitatea din politica externă. Chiar dacă obligația primară a unui om de stat
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
tentative marginalizează mereu puncte de vedere și poziții morale alternative, creând ierarhii de putere și de dominare. Moderniștii, inspirați de scrierile teoreticienilor Școlii de la Frankfurt precum Jürgen Habermas, și-au asumat o poziție de "interpretativism critic". Ei au recunoscut natura contingentă a oricărui tip de cunoaștere subiectivitatea inerentă a tuturor propozițiilor și legătura dintre cunoaștere și putere dar au insistat că unele criterii erau necesare pentru a distinge afirmațiile de cunoaștere plauzibile de cele neplauzibile, și că fără principii etice minimale
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
eternității pe care ar trebui, într-o zi, s-o producă o mediologie a artei. * * * Cronica intemporalului nu este totuși subiectul nostru. El pleacă de la "imagine", permanență recognoscibilă și incontestabilă; nu de la "artă", care ține de o decizie revocabilă și contingentă. Studiul metamorfozelor vizibilului presupune un punct fix în amonte. Ceea ce a fost imagine rămâne astfel de-a lungul secolelor (în afară de cazul unei distrugeri materiale) și sub toate latitudinile. "Opera de artă" dintr-o zi nu era astfel în ajun și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cercetării, ci și în cazul ipotezelor care urmează a fi puse la lucru. Din această ultimă perspectivă, care vine chiar dinspre cei care, în calitate de filosofi ai științei, circumscriu domeniul epistemologiei, rezultă că relația dintre epistemologie și politică nu este una contingentă, ci necesară. Analizând natura necesară a acestei relații, putem descoperi trei modalități de determinare a sa369. Trebuie să luăm în calcul, mai întâi, condițiile în care sunt produse teoriile epistemologice, pentru a putea observa că aceste condiții reflectă, adeseori, ierarhiile
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
sufletului, din lumea reală, si nu despre reprezentările mentale“ (Z)? Poate, înainte de a analiza posibilitatea punerii împreună a acestor afirmații, ar trebui să clarific ce anume implică (Y). Afirmându-l pe (Y), accept faptul că nu poate exista o relație contingenta între actele cognitive și obiectele extramentale, că nu pot exista distorsiuni implicate în procesul cunoașterii. Dar să presupun, pentru moment, ca (Y) este fals, că există distorsiuni implicate în procesul cu noasterii. Chiar ar putea fi Toma din Aquino acuzat
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
autori: Caragiale esențializează și tipizează cu o extremă economie de mijloace pentru a dezgoli semnificativul, pe când Urmuz schițează fizionomii peticite, ale căror componente incompatibile se reduc la absurd. Mai greu de depistat în bulversantul univers urmuzian, chiar și ironia este contingentă absurdului, pentru că pare a se plia pe definiția formulată de teoreticieni precum Friedrich Schlegel, Karl Solger și Kierkegaard, care, deși fac referire la ironia romantică, angajează certe trimiteri la ideea de absurd, localizat în abisul dintre nevoia de răspunsuri a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
11 21 8 60 20 11 4 61 28 6 35 45 14 4 13 57 18 11 Sursa: Sondajul Mediteranean pe patru națiuni, 1985, N total: 8.560, menționat în Morlino și Montero (1995: tab. 7.1) O evaluare contingentă a democrației presupune că deși democrația poate funcționa satisfăcător în unele împrejurări, nu este ideală în toate ocaziile, iar uneori un regim nedemocratic poate fi preferabil. Totuși, cînd această întrebare a fost pusă în țările Uniunii Europene, mai puțin de
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
5 Sursa: Uniunea Europeană: European Commission (1992); America Latină: Latinobarometro, organizat de MORI, Santiago, Chile. A cere comparații între regimurile democratice și cele nedemocratice este în concordanță cu ipoteza lui Churchill, dar nu la fel stau lucrurile dacă se cere o evaluare contingentă. O asemenea evaluare este nerealistă pentru că nu este posibil un regim hibrid democratic în ceea ce privește cheltuielile publice, dar nedemocratic în domenii precum impozitele sau poliția. În competiția dintre regimuri, singura alegere este o ale-gere de tip holist între grupuri de instituții
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
s-ar fi concretizat îndeosebi prin secondarea politicii franceze în Europa orientala care viza subminarea celei a Rusiei în această zonă193. Pentru că Polonia să-și poată onora amintită calitate de factor activ al problemei orientale, ea trebuia, însă, să devină contingenta cu zona afectată de această chestiune. Era un deziderat formulat într-un alt document, redactat de Tadeusz Mostowski, datând din 22 noiembrie 1806. În această ordine de idei, el reliefa necesitatea că un prinț francez să fi putut domni într-
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
violentă” (Mateiu), „făcând abuz de autoritatea lui” (Luca Ion) ori, dimpotrivă, prin „formarea [...] unui supraeu indulgent și lejer” (Tușki). Însă centrul de greutate îl reprezintă analiza Momentelor, unde eseistul polemizează cu trei prejudecăți adânc înrădăcinate în exegeza caragialiană: valoarea strict contingentă a operei, unde, dimpotrivă, V. descoperă, urmare a unei lecturi existențialiste în linia Kierkegaard-Heidegger-Jaspers, „multe dintre elementele de bază ale unei posibile ontologii a cotidianității”; lipsa de organizare a volumului Momente din 1901, în fapt construit, potrivit comentatorului, conform „tehnicii
VARTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290439_a_291768]
-
procesul filogenezei și al ontogenezei sunt cadre de înțelegere a lumii, sunt referențiale și ne ajută să construim și să înțelegem realitatea. Desigur că, în procesul devenirii noastre, structurile pot fi reconstruite, adaptate, dar sunt puternic determinate cultural și social; - contingentă: învățarea ce se produce la un moment dat poate să fie ambiguă, enigmatică, scăpând parțial controlului conștient. Nimeni nu poate pretinde că este capabil să „citească gândurile”, care, uneori, nu sunt clare nici pentru noi; - autoreferențială: referințele pentru ceea ce este
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
procesul filogenezei și al ontogenezei sunt cadre de înțelegere a lumii, sunt referențiale și ne ajută să construim și să înțelegem realitatea. Desigur că, în procesul devenirii noastre, structurile pot fi reconstruite, adaptate, dar sunt puternic determinate cultural și social; - contingentă: învățarea ce se produce la un moment dat poate să fie ambiguă, enigmatică, scăpând parțial controlului conștient. Nimeni nu poate pretinde că este capabil să „citească gândurile”, care, uneori, nu sunt clare nici pentru noi; - autoreferențială: referințele pentru ceea ce este
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
lumina reflectoarelor cercetării științifice. Dar asta este tot ceea ce poate face istoricul, În mod eficient și onest, Între limitele condiției sale profesionale. Revenind la motivațiile care determină fragmentarea istoriei Transilvaniei pe criterii etnico-naționale, aș menționa și o cauză mult mai „contingentă”, chiar meschină. De altfel, Întotdeauna, justificările ideologice „Înalte”, axate, În aparență, pe principii generoase, pot fi instrumenta lizate În vederea promovării unor interese foarte egoiste. Majoritatea doctoranzilor din Occident care vin În România pentru a studia istoria Transilvaniei (și nu sunt
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
coord.), Revoluția de la 1848-1849 În zona regimentului grăniceresc năsăudean. Contribuții istorice și demografice, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2003. Cred că este corect să dezvălui și faptul că motivul principal care m-a determinat să aleg acest subiect are o natură oarecum contingentă, personală: este vorba de invitația amabilă a colegilor Mirela Andrei și Lucian Vaida de a colabora la revista năsăudeană Arhiva Someșană. Vezi Cătălin Turliuc, „Naționalism și etnicitate. Considerații istoriografice și metodologice”, În volumul L. Boicu, L. Nastasă (coord.), Istoria ca
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de contextul enunțării format din enunțiator, destinatar, loc și moment, cu alte cuvinte de factorii psihosociologici și istorici ce țin de pragmatică. Rațiunea fiind, deci, abordarea integrală, sintactic, semantic și pragmatic. Surprinzându-se astfel faptul că enunțul este o entitate contingentă produsă prin enunțare de un locutor, într-un loc și moment anume, și propus unui interlocutor. Enunțarea este, prin urmare, condiția esențială pentru nașterea și ființarea enunțului, este „procreerea” enunțului, prin extensie a discursului. Actul locuținar este „actul de naștere
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
lor de vedere. Pascal afirmă: Distanța ce separă concepția eului lui Descartes de cea a lui Pascal este egală cu distanța care separă dovada ontologică de pariu. La unul primează noțiunea de existență dată; la celălalt este noțiunea de existență contingentă. Pascal se spulberă și se regăsește înaintea lui Dumnezeu, Descartes afirmă în mod pozitiv realitatea eului său și amîndoi admit ființa necesară, eternă și infinită. Așadar există o difernță esențială de puncte de vedere, pentru că Descartes, în ordinea rațiunii, dovedește
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
vedere al libertății, ființele finite care nu cunosc rezonanța permanentă a limitei absolute în perimetrul vieții și care nu fac din viața proprie o strategie de întâmpinare la condiția finită a vieții. Rezultă că viețile care se rezumă la parcurgerea contingentă a traiectoriei comune dintre naștere și moarte nu se ridică la coerența și configurația unui destin și nici la splendoarea negativă a eșecului. Tot ce nu este destin sau maladie de destin cade în afara esenței umanului, adică în sfera pre-problematică
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Compoziția artei fotografice și determinarea valorilor artistice Cel mai bun exemplu al relației dintre artă și obiectul său este redat de fotografie. Obiectul real se află în starea de relație prin intermediul reprezentării. Relația dintre opera fotografică și obiectul său este contingentă, în timp ce relația dintre opera fotografică și reprezentarea sa este necesară. Din acest punct de vedere putem vorbi de arta fotografică ca foma unui conținut contingent reprezentată de un obiect real. Totodată, nu există nici un fel de identitate între un model
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]