2,692 matches
-
este voința unei epoci tradusă în spațiu ». De ce acest moto? Pentru că o parte din spațiile pictate de mine reprezintă o epocă: o epocă a coloniștilor germani, care și-au impus voința asupra spațiului construit, unde arhitectura și organizarea spațiului se contopesc într-o perfectă armonie. Pe lângă cele 35 de picturi în care am încercat să redau spații cu încărcătură istorică din Sibiu dar și din Sighișoara, expun și câteva portrete ale unor arhitecți și artiști celebri, care mi-au influențat cariera
Spații istorice vazute de arhitecți [Corola-blog/BlogPost/98482_a_99774]
-
expun și câteva portrete ale unor arhitecți și artiști celebri, care mi-au influențat cariera de arhitect și cea de pictor amator. Am conceput aceste << exerciții de admirație >> pentru Sibiu fiind tânăr arhitect. An de an biografia profesională s-a contopit cu orașul cetate. Am fost cucerit de acest spațiu arhitectural aparte, încărcat de un trecut închis între ziduri și turnuri puternice. Lucrările de pictură expuse sunt un omagiu adus Sibiului și sibienilor’’, explică arh. Ion Ene, membru Filiala Județeană Sibiu
Spații istorice vazute de arhitecți [Corola-blog/BlogPost/98482_a_99774]
-
Autorului Dorință Aș vrea să ma înalț pe bolta cerului ca păsările, să pot atinge Cerul, sfidând intemperiile vieții. Dragostea divină, să mă topească, să mă încălzească; precum soarele , roua dimineții. Aș vrea să ating, luna,cerul,stelele; să mă contopesc în iubirea-Ți Sfântă! Aș vrea să pot plânge cu lacrimi de iarnă, să pot cânta cu glasul privighetorii, să pot să mă topesc ca zăpada, să înmuguresc în aroma florilor de Mai! Aș vrea să ating imposibilul. Se poate
DORINŢĂ de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381688_a_383017]
-
Acasă > Poeme > Meditație > HAICU Autor: Ileana Vičič Stâncă Publicat în: Ediția nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Haicu Aș vrea să uit de mine, contopindu-mă în Tine. Doamne,fă-mă asemenea Ție! ***** Inscripție Stând în parcul viu de vorbă cu Tine; privind natură, ascultând Izvorul, percepând șoaptă Duhului Sfânt, ce se coboară în suflet,șoptind. Simțind extazul plinătății, a împlinirii divine. ***** Va fi o
HAICU de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381687_a_383016]
-
pe fratele său. Se îndreaptă ușor spre casă. Noaptea e plină de stele, vântul s-a oprit. Lumânările au fost înlocuite cu candele, dar le poartă cu aceeași grijă spre locuință. - Hristos a înviat! - Adevărat a înviat! Și iar se contopesc amintirile, în zgomotul plăcut al spargerii ouălor vopsite cu grijă și drag, al râsului victorios al fiicei sale când reușește să rămână cu oul nespart. Se regăsește în râsul ei, privind mai adânc la flacăra candelei, gândind la sufletul tatălui
ÎNVIEREA de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381728_a_383057]
-
vocea tunătoare a tatălui ei, dispăruse complet. Și nu pentru că nu mai avea să o audă vreodată, ci pentru că acum iubea și acea frică. Curios cum, atunci când afli de suflete care se înalță la cer, devii nostalgic, iar amintirile se contopesc... Referință Bibliografică: CONTOPIRE - 10 - AMINTIRI / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1927, Anul VI, 10 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mirela Stancu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
AMINTIRI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381715_a_383044]
-
2016. Dorința Aș vrea să mă înalt pe bolta cerului că păsările, să pot atinge Cerul, sfidând intemperiile vieții. Dragostea divină, să mă topească, să mă încălzească; precum soarele , roua dimineții. Aș vrea să ating, luna,cerul,stelele; să mă contopesc în iubirea-Ți Sfântă! Aș vrea să pot plânge cu lacrimi de iarnă, să pot cântă cu glasul privighetorii, să pot să mă topesc că zăpadă, să înmuguresc în aroma florilor de Mai! Aș vrea să ating imposibilul. Se poate
ILEANA VIČIČ STANCA [Corola-blog/BlogPost/381695_a_383024]
-
un suflet tandru,de mângâieri felineși șoapte de iubire,ce-mi spun:iubita dragă,esti cea mai strălucită!... VII. HAICU, de Ileana Vičič Stâncă , publicat în Ediția nr. 2158 din 27 noiembrie 2016. Haicu Aș vrea să uit de mine, contopindu-mă în Tine. Doamne,fă-mă asemenea Ție! Inscripție Stând în parcul viu de vorbă cu Tine; privind natură, ascultând Izvorul, percepând șoaptă Duhului Sfânt, ce se coboară în suflet,șoptind. Simțind extazul plinătății, a împlinirii divine. Va fi o
ILEANA VIČIČ STANCA [Corola-blog/BlogPost/381695_a_383024]
-
Sfânt, ce se coboară în suflet,șoptind. Simțind extazul plinătății, a împlinirii divine. Va fi o oră când morții vor strigă viilor să moară. Da,morții vor strigă viilor să moară. Citește mai mult HaicuAș vrea să uit de mine,contopindu-mă în Tine.Doamne,fă-mă asemenea Ție!***** InscripțieStând în parcul viude vorba cu Tine;privind natură,ascultând Izvorul,percepând șoaptă Duhului Sfânt,ce se coboară în suflet,șoptind.Simțind extazul plinătății,a împlinirii divine.***** Va fi o orăcând morțiivor
ILEANA VIČIČ STANCA [Corola-blog/BlogPost/381695_a_383024]
-
și coborâșul. Ne va fi plăcut, ne vom iubi în strâmtoarea Magelan, undel clopotele nu vor bate, decât inimile noastre,simultan. Lângă stâncă albă,apa clară, ne vom iubi,îți voi dărui puritatea. Mă vei îmbrățișa puternic,mângâia... Mă voi contopi în îmbrățișarea ta caldă, neimaginara,atât de reală! Aș vrea a ta adiere,vântule, a ta atingere catifelata,iubitule! Sărutul,noapte predestinata, va fi scrisă pe stânci. Iubitul meu,vei reveni în visul meu, când toamnă vine? Autoarea,Ileana Vicic
ILEANA VIČIČ STANCA [Corola-blog/BlogPost/381695_a_383024]
-
și coborasul. Ne va fi plăcut,ne vom iubi în strâmtoarea Magelan,undel clopotele nu vor bate,decat inimile noastre,simultan.Langa stâncă albă,apa clară,ne vom iubi,îți voi dărui puritatea.Ma vei îmbrățișa puternic,mângâia...Mă voi contopi în îmbrățișarea ta caldă,neimaginara,atât de reală!Aș vrea a ta adiere,vântule,a ta atingere catifelata,iubitule!Sărutul,noapte predestinata,va fi scrisă pe stanci.Iubitul meu,vei reveni în visul meu,cănd toamnă vine? Autoarea,Ileana Vicic
ILEANA VIČIČ STANCA [Corola-blog/BlogPost/381695_a_383024]
-
portativ pe care așează doar două note, alb si negru. Dar aceste două note transmit o muzică interioară plină de sensibilitate fiindcă le îmbină cu precizie, viziune adâncă și iscusință deosebită. Știe cum și în ce măsură să le așeze, să le contopească și să le dea glas. Lucrările sale poartă amprenta ineditului “Îmi place să lucrez în alb și negru, consider că mă pot exprima mult mai bine așa! Culoarea fură puțin privitorul, îi oferă o plăcere în plus pe lângă imagine în
AIDAN ANDON, ÎNTRE ALB ŞI NEGRU de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381781_a_383110]
-
După ce anul trecut s-a scris primul capitol din istoria Ghost, povestea merge mai departe, cu ediția din 2013 - Ghost Gathering Chapter ÎI - The Call For Spirits. Evenimentul îți păstrează misiunea de a lăsa exprimarea artistică și natura să se contopească, oferind publicului alternativă unui week-end experimental îmbogățit de o varietate de genuri muzicale. Cea de-a doua ediție a festivalului reunește cei mai valoroși artiști din sfera muzicii Neofolk, Neoclassic Darkwave, Post Rock și Metal. Evenimentul este organizat de Centrul
Capitala îşi deschide porţile pentru Ghost Gathering Fest [Corola-blog/BlogPost/98097_a_99389]
-
Albert Publicat în: Ediția nr. 2084 din 14 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului FUGĂ TA... versuri, Bertoni D Albert Cineva mi-a spus aseară, c-ai plecat Și te-ntreb așa, într-o doară, nu-i păcat? Ani, s-au contopit în timpul ce-a trecut Fugă ta de lângă mine, m-a durut... Uiți de toată bucuria ce ți-am dat Ai uitat și la durere, cum te-am alinat. Cand te-am luat, erai o oarecare... Vorbelor nespuse, le dădeai crezare
FUGA TA... de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384247_a_385576]
-
după infractori. Nu-și imaginase dealtfel, nici că o să fie celebru , nici că o să fie iubit de o asemenea vedetă. Dar între vise și realitate o doar o diferență de noroc ! Seara îi prinde într-o cameră luxoasă de hotel , contopindu-și trupurile intr-o iubire absolută. Erau din nou, doar unul singur ! Zilele care au urmat s-au petrecut la fel , într-o armonie perfectă . Aproape că uitaseră de anchetă și de crima odioasă petrecută în Rue Merle. Trăiau numai
VIAȚA LA PLUS INFINIT (19) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384217_a_385546]
-
2149 din 18 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Bună dimineața zâmbet de înger hai vino și oprește-mi furtuna din gânduri zâmbetul tău să ajungă la mine în chip de vlăstar înmlădit în falduri de unde ochi peste ochi să-și contopească culoarea în privire mâna ta caldă de mâna mea când se ține lumea viselor să aducă la tine dar în aluatul iubirii înainte de a fi dospire de vrajă mit născut din povestire oricând putem pleca în alte forme cât însă
BUNĂ DIMINEAŢA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384286_a_385615]
-
de presă: “Narațiune coregrafica în față și în spatele unui ecran alb, Shadowland te poartă în lumea fantastică a imaginației unei fetițe unde iau viața cele mai ciudate creaturi. Principiul de bază este ușor de înțeles: în fața reflectoarelor, corpurile umane se contopesc pentru a proiecta umbrele unor capete monstruoase, elefanți, plaje stâncoase sau creaturi mistice. În aceast univers al siluetelor există doar alb și negru (sau negru și portocaliu, negru și verde și tot așa). În mod natural, există rău, și bine
Umbre de dansatori pe perete by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18446_a_19771]
-
din suflete rătăcind singure în pustiul cu mărăcini deși ai pământului... Permanenta efemeritate mângâie cu nerăbdare clipele în trecerea lor peste chipurile oamenilor, blândețea-i mințind atât de frumos prin masca-i reflectată în oglinda realității, încât serile senine se contopesc de dragul ei în magii desăvârșite, ce aduc o parte din cuprinsul infinitului în raiul multicolor călătorind lent deasupra colinelor din zări, ținând respirații îndelung ațintite, aproape pierdute, către ele. Lumina difuză a spectacolului celest îmbrățișează culmile semețe, ... Citește mai mult
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
din suflete rătăcind singure în pustiul cu mărăcini deși ai pământului...Permanenta efemeritate mângâie cu nerăbdare clipele în trecerea lor peste chipurile oamenilor, blândețea-i mințind atât de frumos prin masca-i reflectată în oglinda realității, încât serile senine se contopesc de dragul ei în magii desăvârșite, ce aduc o parte din cuprinsul infinitului în raiul multicolor călătorind lent deasupra colinelor din zări, ținând respirații îndelung ațintite, aproape pierdute, către ele.Lumina difuză a spectacolului celest îmbrățișează culmile semețe, ... VII. STRĂIN ÎN
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
din 31 decembrie 2016. Seninul, dacă umple "cerul" sufletului, e tot de ce avem nevoie pentru clipe sublime de pace... Acele secunde întregi, curgând prelung, cristalin, monumental, memorabil, ca dintr-un izvor pur, într-o tăcere - martoră simbolică, vor părea nesfârșite, contopindu-se într-un albastru nemărginit, ce cuprinde în mrejele-i întreg trupul, însăși ființa urcând-o, pe aripile-i, înspre culmi de glorie a eternității... Ceasurile regăsirii de sine, ale liniștii ce învăluie suflarea, potolindu-i ritmul accelerat în trecerea
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
în ... Citește mai mult Seninul, dacă umple "cerul" sufletului, e tot de ce avem nevoie pentru clipe sublime de pace... Acele secunde întregi, curgând prelung, cristalin, monumental, memorabil, ca dintr-un izvor pur, într-o tăcere - martoră simbolică, vor părea nesfârșite, contopindu-se într-un albastru nemărginit, ce cuprinde în mrejele-i întreg trupul, însăși ființa urcând-o, pe aripile-i, înspre culmi de glorie a eternității...Ceasurile regăsirii de sine, ale liniștii ce învăluie suflarea, potolindu-i ritmul accelerat în trecerea
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
întâlniri au loc în priviri lente, Când doruri însetate umplu inimi, Iar pe chipuri străbat, în râuri, lacrimi... Zâmbete și tristeți își întind mâna, Însoțindu-se-n tăceri totdeauna, Printre cuvinte insuficiente, Înaintând prin timpuri absente... Viața și nemurirea se contopesc Când clipele ceasului dat se sfârșesc, Cuvinte insuficiente se strâng, Când suflete în dureri grele se frâng... Citește mai mult Cuvinte insuficiente mereuExistă-n tot ce pare simplu sau greu,În tot ce e bine sau rău pe lume,În
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
liber: „Doamne Iisuse Hristoase Fiul Lui Dumnezeu, Miluiește-mă pe mine păcătosul (a)” AMIN! În loc de încheiere: Fluid tainic Doamne, aș vrea... Să te iubesc cu înfrigurarea cărnii Cu inima topită de căldură dragostei Ce se revarsă departe, peste granițele trupului Contopindu-se că într-o rugăciune Cu semnele Tale de lumină Doresc Să știi că exist nepierdută În durerea acestei nopți de vaer planetar Să simți cum ma îndumnezeiesc Când mă poartă fluidul tainic, nevăzut Spre poala mantiei Tale de stele
Puterea rugăciunii în fenomenul vindecării [Corola-blog/BlogPost/94202_a_95494]
-
întinderile apelor. Aproape de ea, era digul care o separa de mare. Dincolo de dig, ca într-un creuzet uriaș, erau ape multe, tumultuoase, verzi, atât de sus ridicate față de orizont, încât ziceai că marea este mai sus de uscat, că se contopește cu cerul albastru! Îi plăcea mult spectacolul mării, urmărind pescărușii venind și plecând în zbor razant deasupra apelor. Urmărea șiragurile de unde ale valurilor care plecau periodic de la țărm spre zări, departe. Vedea cu nostalgie acele zări, unde, la orizont, valurile
LUMEA NOUĂ (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378244_a_379573]
-
volumul (de două kilograme, valoarea literar artistică fiind incomensurabilă) „Nicolae Labiș. Opera Magna”, lui aparținându-i îngrijirea ediției, cuvântul înainte, notele, precizările și comentariile. În recviemul celor întristați pentru plecarea timpurie a „frumosului om al sărbătorii și bucuriei” s-au contopit vocile și lacrimile poeților Ilie T. Zegrea și Vasile Tărâțeanu, inimoșilor români Alexandru Teodoreanu, președintele Societății „Stindard”, și Eugenia Cimborovici-Teodoreanu, președinta Fundației culturale „Gheorghe Asachi”, ale cucernicilor părinți Vasile Covalciuc și Vasile Paulencu, care l-au petrecut pe ultimul drum
NE-A DAT ARIPI PENTRU LIBERTATEA ZBORULUI [Corola-blog/BlogPost/93633_a_94925]