367 matches
-
Władysław Sikorski, subordonat generalului Haller, avea să apere zona de nord și fortăreața Modlin și, când era posibil, trebuia să atace din spatele Varșoviei, împidicând forțele ruse să învăluiască capitala pe această direcție. Mai mult, Armata a V-a trebuia să contraatace, să străpungă frontul rusesc și să ajungă în spatele liniilor Frontului de nord-vest sovietic. O rezervă de 5 divizii avea să apere Varșovia la nord. Armata I a generalului Franciszek Latinik urma să apere direct capitala, iar Armata a II-a
Bătălia de la Varșovia din 1920 () [Corola-website/Science/299306_a_300635]
-
timp, Armata I poloneză de sub conducerea generalului Franciszek Latinik a rezistat atacului frontal a 6 divizii de pușcași ale Armatei Roșii. Lupta pentru controlul asupra orașului Radzymin l-a forțat pe generalul Józef Haller, comandantul Frontului polonez de Nord, să contraatace mai devreme decât era planificat. În acest timp, în spatele liniilor frontului, Piłsudski își termina planurile pentru contraofensivă. El a decis să conducă personal atacul și, datorită imenselor riscuri implicate, înțelegând primejdiile luptei, înainte de a pleca pe front și-a depus
Bătălia de la Varșovia din 1920 () [Corola-website/Science/299306_a_300635]
-
forțele bolșevice dar încă rezistând atacurilor lor. În cele din urmă, forțele lui Budionîi, care ar fi putut schimba cursul istoriei, au mărșăluit spre Lwów, în loc să atace Varșovia, excluzându-se singuri de la marea bătalie. Armata a V-a poloneză a contraatacat pe 14 august, forțând râul Wkra. Au trebuit să facă față forțelor combinate ale Armatelor a III-a și a XV-a sovietice, amândouă superioare numeric și mai bine echipate. Lupta s-a dat la Nasielsk și a durat până pe
Bătălia de la Varșovia din 1920 () [Corola-website/Science/299306_a_300635]
-
Petru a făcut pace cu Imperiul Otoman în 1700, după care a atacat portul Narva de la Golful Finic. Tânărul rege suedez Carol al XII-lea și-a reconfirmat talentul militar, zdrobind armatele rusești. Din fericire pentru Petru, suedezii nu au contraatacat, implicându-se într-o serie de războaie pentru ocuparea tronului Poloniei. În acest timp, Petru a ridicat o nouă armată echipată și antrenată după modelele occidentale. Când armatele celor două state s-au ciocnit din nou în 1709 la Poltava
Istoria Rusiei, 1682-1796 () [Corola-website/Science/302226_a_303555]
-
păduri pentru asigurarea controlului asupra terenului deschis prin care urmau să atace aliații. Terenul deschis a fost minat în prealabil pentru încetinirea înaintării francezilor și canalizarea atacului pe căile cele mai favorabile defensivei. Două batalioane ale Diviziei 708 Volksgrenadier au contraatacat capetele de pod aliate de peste râul Ill în după-amiza zilei de 23 ianuarie , dar au fost respinse. Generalul Garbay a dorit să evite luptele cu infanteria și tancurile germane care ocupaseră poziții în tranșee în Pădurea Elsenheim () și a ordonat
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
primit cel puțin patru lovituri, poate cinci. Toate cele trei portavioane au fost scoase din luptă, iar într-un final au fost abandonate și scufundate. "Hiryū", singurul portavion japonez care a supraviețuit, nu a pierdut prea mult timp înainte să contraatace. Primul val de bombardiere în picaj japoneze au avariat grav portavionul "Yorktown" cu trei bombe care au lovit cazanele și l-au imobilizat, dar echipele din serviciul de siguranță l-au cârpit așa de bine (în aproximativ o oră), încât
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
Ben 10. O criză interdimensională amenință să înghită pământul într-o negura fără limite. După ce Ben Tennyson observa că puterile prietenilor săi extratereștrii au fost furate, el pornește să le recupereze. Are de înfruntat întregi armate și va trebui să contraatace un complot pus la cale contra întregului pământ. Dublajul a fost realizat de Zone Studio Oradea.
Ben 10 () [Corola-website/Science/311222_a_312551]
-
să sape tranșee și să plaseze baterii de artilerie. Primul atac de amploare al otomanilor nu a fost lansat până în august, când turcii au reușit să mineze și să dărâme o porțiune din zidul de apărare al orașului. Grecii au contraatacat și i-au respins pe turci. În aceiași noapte, grecii au lansat un raid împotriva tranșeelor și bateriilor de artilerie otomane, reușind să producă mari pierderi inamicului. Ambele tabere erau aprovizionate pe mare. Grecii aveau însă greutăți să-și plătească
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
sprijinul publicului, Beaumarchais a publicat un pamflet compus din patru părți intitulat "Mémoires contre Goëzman". Aceasta l-a transformat pe Beaumarchais într-o celebritate, el ajungând să fie văzut de public ca un campion al justiției și libertății sociale. Goëzman contraatacă, promulgând o lege potrivită pentru propriile interese. Verdictul a fost ambiguu. La 26 februarie 1774 atât Beaumarchais cât și d-na Goëzman (care îl simpatiza pe Beaumarchais) au fost privați de drepturile civile, timp în care magistratul Goezman a fost
Pierre Beaumarchais () [Corola-website/Science/314924_a_316253]
-
a convins rapid pe Rusk că planurile lui sunt solide. Secretarul de stat Samuel P. Carson l-a sfătuit pe Houston să continue retragerea până la râul Sabine, unde erau șanse să vină mai mulți voluntari din Statele Unite, permițând armatei să contraatace. Nemulțumit de toți cei implicați, Burnet i-a scris lui Houston: „Inamicul râde de voi. Trebuie să luptați cu ei. Nu vă mai retrageți. Țara se așteaptă să luptați. Salvarea țării depinde de aceasta.” Plângerile din sânul taberei au devenit
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
jefuiau pe soldații morți,nefiind plătiți de regele lor.Ei aveau doar o obligație feudala față de rege. Ei au pierdut ocazia de-al ucide pe faraon și de-a distruge carele egiptene neocupate pentru a-i împiedica pe egipteni să contraatace. Profitând de răgaz,Ramses a trimis un ofițer să grăbească sosirea întăririlor și i-a izgonit pe jefuitori cu ajutorul întăririlor din est,trupele locale Amurru loiale Egiptului. A lansat imediat un contraatac cu carele din garda să și cu cele
Bătălia de la Kadesh () [Corola-website/Science/325923_a_327252]
-
germane, după care să străpungă liniile inamice și să se reîntoarcă pe pozițiile sovietice. În același timp, cazacii din Corpul al 2-lea de cavalerie de sub comanda generalului Pavel Belov, compus din cazaci de pe Don, din Kuban și Stavropol au contraatacat pe flancul drept al Armatei a VI-a germane, reușind să întârzie în mod semnificativ înaintarea inamicului spre Moscova. Atacurile conduse de cazacii lui Dovator și Belov (ambii generali având mai apoi să le fie conferite titlurile de Eroi ai
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
atunci parte a Iordaniei) și al fâșiei Gază )pe atunci sub control egiptean) care atacau așezările civile israeliene de frontieră. Ca reacție la această, Makleff l-a însărcinat pe maiorul Ariel Sharon să creeze o unitate de comando care să contraatace bazele fedainilor dincolo de frontieră și să pună capăt atacurilor lor ucigașe. Atunci Sharon a înființat unitatea 101, care a condus în cursul anului 1953 o lungă serie de raiduri de represalii. Ulterior această unitate a fost cooptata în Brigadă de
Mordechai Maklef () [Corola-website/Science/310172_a_311501]
-
Pomorze", retrăgându-se din zonele de graniță ale Coridorului Polonez, au atacat din flanc Armata a 8-a germană, dar, după un succes inițial, au fost înfrânte. După acest eșec, polonezii au pierdut definitiv inițiativa strategică și nu au mai contraatacat la scară mare. Guvernul polonez al primului ministru Ignacy Mościcki și comandamentul mareșalului Edward Rydz-Śmigły părăsireră capitala în primele zile ale campaniei și s-au îndreptat către sud-est, ajungând la Brześć pe 6 septembrie. Mareșalul Rydz-Śmigły a ordonat forțelor poloneze
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
formațiunile germane. Richard Milne din cadrul escadrilei 151 a doborât avionul pilotat de comandantul de grupă al II./ KG 53, maiorul Reinhold Tamm. Bombardierul He 111 a explodat în aer, întreg echipajul fiind ucis. Avioanele de escortă germane Bf 109 au contraatacate, doborând la rândul lor două avioane Hurricane, un pilot fiind ucis, cel de-al doilea rănit. Escadrila 257 a intrat și ea în luptă. Unul dintre piloții săi a murit când a încercat să aterizeze forțat cu avionul avariat în
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
Cele 15 avioane Hurricane ale RAF au fost blocate de escortele germane Bf 109. Avioanele RAF au fost la rândul lor atacați de germanii din II./JG 51. Un avion britanic a fost doborât și pilotul lui omorât. Britanicii au contraatacat și au doborând două Messerschmitturi. Unul dintre acestea era pilotat de Horst Tietzen, un as al aerului, care cu 20 de victorii ocupa în acel moment locul al patrulea în rândul celor mai de succes piloți de vânătoare ai Luftwaffe
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
Bruce Blair, un specialist al strategiilor din Războiului Rece și un susținător al dezarmării nucleare "Liderii sovieticii, având doar câteva minute pentru a se decide, dacă ar avea informația că un atac a fost lansat, ar lua decia de a contraataca." Petrov declarând ulterior “ În mod clar nici nu m-am gândit că o să mă lovesc de o asemenea situație. A fost prima, și din câte știu eu singura data când un asemenea lucru s-a întâmplat, exceptând simulările de practică
Stanislav Petrov () [Corola-website/Science/330198_a_331527]
-
defensivă a bătăliei, urmată de faza ofensivă formată din Operațiunile Kutuzov și Polkovodeț Rumianțev. Deși germanii concepuseră inițial o lovitură ofensivă, apărarea bine organizată a sovieticilor nu numai că a stopat cu succes acțiunea germană, dar le-a permis să contraatace, după încheierea cu succes a fazei defensive, în două operațiuni consecutive: Operațiunea Kutuzov și Operațiunea Polkovodeț Rumianțev. După încheierea luptelor din arcul de la Kursk, sovieticii au câștigat definitiv inițiativa strategică de-a lungul întregii perioade care a mai rămas până la
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
zonă, a oprit diviziile lui Kepf, după ce acestea au traversat Donețul. Armata a 5-a de tacuri de Gardă, întărite cu două corpuri suplimentare de tancuri, s-a deplasat pe pozițiile de la est de Prohorovka și s-a pregătit să contraatace inamicii din fața lor, Corpul al 2-lea de Panzere. Sovieticii au reușit să-i oprească pe germani doar pentru puțină vreme, străpungerea frontului Armatei Roșii fiind foarte probabilă în acest moment și de aceea în zona cea mai primejduită a
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
coloniei, pe 19 august. De asemenea, italienii au efectuat mai multe atacuri de mică amploare peste granițele Sudanului și Keniei. Succesul italian în Africa de est a fost efemer. Pe 19 ianuarie 1941, forțele Commonwealthului din Sudan și Kenia au contraatacat. Pe 6 mai a fost eliberat orașul Addis Ababa. Haile Selassie reușise deja să intre în capitala sa încă de pe 5 mai. Pe 18 mai, ducele Amedeo de Aosta, guvernatorul general italian al Africii răsăritene italiene a capitulat la Amba
Teatrul de luptă din Orientul Mijlociu (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/309717_a_311046]
-
Moldovei, inclusiv Suceava. Datorită pierderii celei mai mari părți a cavaleriei ușoare, care îi asigurau prin pradă proviziile, și a izbucnirii holerei în rândul trupelor, Mahomed a fost obligat să se retragă. Retragerea otomanilor i-a permis lui Ștefan să contraatace. Următorii nouă ani au reprezentat o perioadă de luptă continuă pentru menținerea indepndenței față de otomani. Eforturile lui Ștefan cel Mare au fost unul dintre cele mai importante motive pentru care cele două principate românești nu au împărtășit soarta statelor vasale
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
Tulagi și Guadalcanal au fost observate de avioanele de recunoaștere ale Aliaților, precum și de personalul pazei de coaste australiene staționat în zonă. Deoarece aceste activități amenințau liniile de aprovizionare și comunicație ale Aliaților în Pacificul de Sud, forțele aliate au contraatacat cu debarcări pe Guadalcanal și Tulagi la 7 august 1942, inițiind campania Guadalcanal și mai multe serii de bătălii navale, aeriene și terestre între forțele aliate și cele japoneze care, împreună cu campania din Noua Guinee, aveau să hotărască cursul războiului
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
comandanții lor au reușit să se strecoare către pozițiile Armatei a IX-a. Acest corp de armată a continuat să păstreze controlul la Cottbus. Când flancul sudic al Armatei a IV-a Panzer a reușit să obțină câteva succese locale contraatacând spre nord împotriva Frontului I Ucrainean, Hitler a dat o serie de ordine care au demonstrat că dictatorul nu mai avea simțul realității. El a ordonat Armatei a IX-a să apere Cottbusul și să formeze un front cu fața la vest
Bătălia Berlinului () [Corola-website/Science/304390_a_305719]
-
Divizia a 30-a de infanterie a pierdut 300 de oameni uciși în acțiunea sau răniți. [[Image:Bundesarchiv Bild 101I-584-2159-20, Frankreich, Soldat mit Gewehr in Stellung.jpg|thumb|left|Soldat al Wehrmachtului pe frontul de vest]] Germanii au continuat să contraatace la Übach suferind pierderi grele datorită focului artileriei și infanteriei americane. Deși eșecurile atacurilor pentru recucerire Übach a făcut evidentă incapacitatea germanilor să mobilizeze suficiente trupe pentru apărarea căilor de acces spre Aachen, contraatacurile au avut totuși efectul stopării înaintării
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
multe mine pentru a permite trecerea tancurilor Corpului al X-lea. Tancurile au fost reținute în punctul denumit „Oxalic”, iar artileria și aviația aliată a preluat sarcina bombardării pozițiilor Axei pentru a provoca „fărâmițarea” lor. Unitățile de blindate germane au contraatacat în zona pozițiilor ocupate de Divizia a 51-a britanică la răsăritul soarelui, dar au fost oprite din înaintare. Până la ora 16:00 nu se produseseră schimbări mari pe linia frontului. La apus, cu soarele în spate, tancurile germane din
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]