607 matches
-
de asemenea, posibilitatea ca CCK să determine, sincron cu contracția veziculei biliare, relaxarea sfincterului Oddi. Colecistokinina, stimulată la rândul ei de produșii de digestie lipidică din duoden, acționează direct asupra receptorilor specifici ai fibrelor musculare netede ale veziculei biliare. Acțiuni contractile mai prezintă gastrina și secretina, ultima potențând acțiunile CCK și crescând nu numai volumul de bilă secretată, ci și concentrația de pigmenți și săruri ale acestora (așa-numită bila apoasă sau de secretina). II.4.8. SECREȚIA PANCREATICĂ Pancreasul este
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
subțire este divizat în jejun și ileon. Intestinul subțire este sediul proceselor de digestie și absorbție. Mișcările de la acest nivel asigură chimul cu sucurile digestive, menține chimul în contact cu suprafața absorbtivă a microvilozităților și propagă chimul dincolo de colon. Comportamentul contractil al intestinului subțire. Cel mai frecvent tip de mișcare a intestinului subțire este segmentarea. Aceasta se caracterizează prin contracții localizate ale inelelor de mușchi neted circular. Când segmentele contractate se relaxează, segmentele vecine se contractă. Segmentarea are loc la o
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
subțire. Frecvența contracțiilor segmentare nu este constantă, un grup de contracții segmentare fiind urmate de o perioadă de repaus. Segmentarea realizează amestecarea efectivă a chimului cu secrețiile digestive și menține chimul în contact cu suprafața mucoasei. La nivelul jejunului, activitatea contractilă are loc sub forma unor contracții puternice (numite contracții ritm-minut), separate de intervale în care contracțiile sunt slabe sau absente. Undele peristaltice reprezintă contracții progresive ale diverselor sectoare de mușchi neted circular. Contracțiile se propagă de-a lungul tractului gastro-intestinal
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
diverselor sectoare de mușchi neted circular. Contracțiile se propagă de-a lungul tractului gastro-intestinal în sens aboral. Comportamentul contracții al intestinului subțire se declanșează după ingestia alimentară, când apar contracții puternice separate de perioade de liniște. Acest tip de activitate contractilă se numește complex motor migrator (CMM) și se propagă de la nivelul stomacului la ileonul terminal. CMM prezintă patru faze: - faza 1, faza liniștită, se caracterizează prin unde lente cu foarte puține potențiale de acțiune și foarte puține contracții; - faza 2
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
faza liniștită, se caracterizează prin unde lente cu foarte puține potențiale de acțiune și foarte puține contracții; - faza 2 se caracterizează prin potențiale de acțiune neregulate, care cresc în intensitate și frecvență; - faza 3 este perioada de activitate electrică și contractilă intensă, care durează 3-6 minute; - faza 4 este perioada în care activitatea electrică și contractilă scade rapid. Originea unui CMM este la nivelul stomacului prin impulsuri vagale pornite de la acest nivel. Unii hormoni cum ar fi: motilinul, substanța P, somatostatinul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
puține contracții; - faza 2 se caracterizează prin potențiale de acțiune neregulate, care cresc în intensitate și frecvență; - faza 3 este perioada de activitate electrică și contractilă intensă, care durează 3-6 minute; - faza 4 este perioada în care activitatea electrică și contractilă scade rapid. Originea unui CMM este la nivelul stomacului prin impulsuri vagale pornite de la acest nivel. Unii hormoni cum ar fi: motilinul, substanța P, somatostatinul și neurotensina inițiază CMM puternice. Propagarea CMM este influențată major de neuronii enterici (dacă neuronii
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
3-6 cm/min în duoden la 1-2 cm/min în ileon, durata propagării fiind ca urmare de 80-120 min (la om); complexele nu se suprapun în timp și se repetă până la o nouă ingestie. Viteza de propagare a activității electrice/contractile în cadrul CMM este de ~10 ori mai mare. Faza II apare la cele două extremități ale frontului de activitate și reflectă incapacitatea unor unde lente de a iniția complex propulsor (la capătul proximal) sau distanța diferită de propagare a complexelor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Odată atins pragul critic al distensiei peretelui rectal, se declanșează „reflexul de defecație intrinsec”, prin semnale spre și dinspre plexurile mienterice, ce vor controla în această primă fază inițierea de contracții slabe peristaltice ale colonului descendent, sigmoidului și rectului. Undele contractile propagate determină relaxarea sfincterului anal intern, ceea ce facilitează pătrunderea pentru un timp scurt a conținutului fecal în canalul anal. În condițiile determinate de ambianța și viața socială, individul consimte sau amână actul defecației. În cazul în care acesta poate avea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
pepsină. Secretina stimulează eliberarea de insulina glucozo-dependentă. Are acțiune și asupra funcției biliare, stimulând absorbția apei din sucul biliar la nivelul duetelor intrahepatice, la care se asociază creșterea concentrației în clor și descreșterea concentrației în săruri biliare. Secretina potențează efectele contractile ale CCK-PZ asupra veziculei biliare și, la rândul ei, prezența bilei în duoden stimulează eliberarea secretinei. Inhibă motilitatea intestinului și antagonizează stimularea produsă de CCK-PZ. Alte efecte semnalate au fost scăderea presiunii sfincterului esofagian inferior și acțiunea diuretică. II.8
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
esofagului, stomacului și jejuno-ileonului, colonului și veziculei biliare. Neuronii cu motilin au fost descoperiți și în sistemul nervos central la nivelul hipofizei, hipotalamusului, cerebelului, cortexului și epifizei. Pe baza studierii variațiilor ciclice ale motilinului plasmatic și ale corespondenței cu activitatea contractilă gastro-intestinală, s-a apreciat că acest hormon reglează activitatea motorie intestinală și gastrică în faza interdigestivă. II.8.3.8. Bombezina Face parte dintr-un complex de peptide similare ca structură și acțiuni, extrase din pielea diferitelor specii de amfibiene
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
condiționează performanțele fizice sau psihice, dependente, la rândul lor, de tipul de efort, rezervele energetice și rezistența organismului dobândită prin antrenament și experiență anterioară. II.11.1. TIPURI DE EFORT FIZIC Efortul fizic poate fi dinamic sau static, după cum forța contractilă dezvoltată produce sau nu mișcare, deplasare sau altă formă de lucru mecanic. Când forța dezvoltată de contracția musculară determină deplasarea punctului său de aplicare, provocând actul motor de mișcare, suntem în prezența unui efort dinamic, denumit și izotonic, întrucât are
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
anulată de o forță antagonistă echivalentă, este vorba de activitatea musculară statică. Efortul static, neînsoțindu-se de modificări importante ale formei și lungimii mușchiului, generatoare de lucru mecanic, se mai numește și izometric, sau rezistiv. Spre deosebire de efortul dinamic, în care energia contractilă este furnizată de metabolizarea aerobă atât a glucidelor, cât și a lipidelor cu consum de oxigen, energia necesară realizării efortului static este asigurată de glicoliza anaerobă. Reacțiile adaptative cardio-vasculare și respiratorii diferă, de asemenea, în cele două tipuri de efort
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sportive de 2000, 5000, 10000 de metri, maraton etc.), în timp ce sistemele fosfagen și glicolitic anaerob satisfac necesitățile energetice de scurtă durată, cum sunt: alergarea de 100 de metri, saltul, ridicarea greutății etc. În general, cele trei sisteme furnizoare de energie contractilă își întregesc aportul energogen, contribuind simultan sau succesiv la acoperirea necesităților energetice variabile ale contractilității musculare în efort (fig. 161). Refacerea potențialului energetic al sistemului aerob se realizează în două faze, una de durată scurtă și alta de lungă durată
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
vârstă, ambianță și gradul de antrenament. Ele sunt dominate de răspunsuri somato-vegetative cardiorespiratorii și neuro-endocrino-metabolice de diferite grade, în vederea satisfacerii necesităților energetice ale musculaturii în stare de activitate, îndepărtării produșilor toxici de metabolism celular și disipării căldurii degajate în timpul activității contractile. La rândul lor, reacțiile simultane cardio-respiratorii au la bază un mecanism hipotalamic complex declanșat atât de stresul psihologic cortical prin nucleul amigdalian, cât și de aferențele căilor senzoriale și umorale specifice. Reacții cardiovasculare. Deoarece rezervele celulare de oxigen satisfac necesitățile
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sanguin la nivelul musculaturii în stare de activitate. Fenomenul se datorește atât vasodilatației locale, produsă de hipoxie, potasiu și hidrogen-ioni, cât și descărcărilor simpatico-adrenergice, care pot chiar anticipa începerea efortului. Ca urmare a rezistenței reduse la flux și a activității contractile a mușchilor, rezultă activarea întoarcerii venoase din patul muscular activ, urmată de creșterea umplerii diastolice, forței de contracție a inimii și volumului-bătaie. Pe de altă parte, descărcările adreno-simpatice, dublate de scăderea tonusului parasimpatic stimulează contractilitatea și frecvența cardiacă, contribuind la
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
chiar 6,0 (Saltin, 1987, citat de Apostol, 1998), consecință a acumulării în exces a ionilor de hidrogen. La rândul său, acidoza va determina, pe de o parte, scăderea activității enzimelor glicolitice, iar pe de altă parte scăderea afinității proteinelor contractile pentru Ca2+ (Hermansen și Hill, citat de Apostol, 1998). Dacă în prima situație efectul imediat constă în limitarea producerii ATP-ului, în cea de-a doua rezultatul este reducerea interacțiunii dintre actină și miozină. Concluzionând, principalii factorii limitativi cunoscuți ai
Elemente de ergofiziologie în artele marţiale by Adrian COJOCARIU () [Corola-publishinghouse/Science/100969_a_102261]
-
capacitatea mușchiului de a răspunde la un stimul prin contracție musculară. Forța de contracție depinde de următorii factori (Demeter, 1981): -activarea unui număr cât mai mare de unități motorii; -frecvența mare a impulsurilor nervoase eferente; -sincronizarea unităților motorii angrenate; -potențialul contractil al mușchilor activați. În urma eforturilor maximale și submaximale, ca manifestare imediată apare și diminuarea forței de contracție. Aceasta se datorează mai multor factori, dintre care amintim: -acumularea la nivelul fibrei musculare a produșilor de catabolism (acid lactic, piruvic), care conduc
Elemente de ergofiziologie în artele marţiale by Adrian COJOCARIU () [Corola-publishinghouse/Science/100969_a_102261]
-
între diferitele regiuni ale corpului și asigurând transportul hormonilor implicați în reglarea funcțiilor celulare. În organizarea acestui sistem fiziologic inima, organ musculo-cavitar, are rol de pompă, generând gradientele de presiune pe baza cărora se face circulația sângelui. Miocardul reprezintă țesutul contractil care formează cea mai mare parte a inimii, inserându-se la nivelul unui schelet fibros situat în jurul valvelor atrioventriculare și a vaselor mari. El este tapetat la exterior de foița viscerală a pericardului și la interior de endocard, care se
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
celular la nivelul inimii, a arătat că există mai multe tipuri distincte ale acestuia, în funcție de zona de recoltare (fig. 5.3). În esență toate aceste potențiale pot fi clasificate în două mari grupe: potențialul de acțiune rapid, corespunzător fibrelor miocardului contractil atrial și ventricular și fibrelor Purkinje, respectiv potențialul de acțiune lent, corespunzător celulelor din nodul sinusal și nodul atrioventricular [8, 9]. Analiza aspectului potențialului de acțiune distinge o etapă de depolarizare, în care se produce inversarea polarității membranare, urmată de
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
la valori ale potențialului de membrană mai electronegative decât canalele de tip L, fiind inactivate imediat ce celula a fost suficient depolarizată. Deoarece în membrana fibrelor pacemaker lipsește curentul de potasiu rectificator (IK1), responsabil de menținerea potențialului de repaus la celulele contractile, curenții spre interior If și ICa-T, activați de repolarizarea membranei celulare, nu sunt compensați de un curent corespunzător spre exterior, producând depolarizarea diastolică spontană de fază 4. Atingerea potențialului de prag corespunde activării canalelor de calciu de tip L; întrucât
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
pot exprima fie prin încetinirea sau blocarea conducerii la acest nivel, determinând apariția blocurilor atrioventriculare, fie prin accelerarea conducerii în cazul sindroamelor de preexcitație ventriculară; acestea se datorează existenței căilor accesorii de conducere atrioventriculară, fascicule cu o structură asemănătoare miocardului contractil, care ocolesc total sau parțial zona de întârziere de la nivelul nodului atrioventricular, având un rol important în geneza unor aritmii (fig. 5.12). Conducerea nodală duală Este explicată prin existența la acest nivel a două căi de conducere diferite în ce privește
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
polifazică cu o durată de 60-120 msec, determinată de secvențele succesive de activare a celor doi ventriculi (fig. 5.18): - Unda Q este expresia depolarizării septului interventricular care începe din partea stângă a acestuia și se propagă spre dreapta prin miocardul contractil. - Unda R este expresia depolarizării regiunilor endocardice ale VS. Depolarizarea ventriculară începe în regiunea endocardică a vârfurilor ventriculare propagându-se spre baze și cuprinzând mai întâi VD, datorită grosimii mult mai mici a miocardului la acest nivel și abia ulterior
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
o secvență ghidată obținerea unui cât mai bun sincronism de activare a celor doi ventriculi este capabilă să producă o ameliorare clinică importantă, demonstrând importanța acestor fenomene pentru eficiența mecanicii cardiace [51, 61]. Tensiunea la nivelul pereților miocardici. Scurtarea elementelor contractile miocardice generează la nivelul pereților inimii o tensiune definită ca fiind forța care acționează la nivelul unei felii ipotetice din ventricul, tinzând să tragă marginile acesteia una spre alta. Tensiunea din pereții miocardici generează la nivelul cavităților cardiace presiunea care
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
Presiunile din ventriculi sunt în această fază practic egale cu cele din aortă, respectiv arteră pulmonară, valvele semilunare deschise neopunând în mod normal rezistență la trecerea sângelui; regimurile presionale diferite dintre inima dreaptă și stângă sunt determinate atât de forța contractilă diferită pentru cei doi ventriculi cât și complianța mai mare a arterei pulmonare față de aortă. Deși în condițiile unei frecvențe cardiace normale, ejecția rapidă reprezintă în jur de 1/3 din totalul fazei de ejecție, în acest timp ea determină
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
ventriculare de umplere. Această presiune este cu atât mai mare, cu cât la începutul contracției ventriculul este mai plin de sânge, atingând un maxim la valori ale volumului de umplere de 150-170 ml. Cele două curbe, expresia proprietăților elastice și contractile ale ventriculului limitează interrelația volum-presiune pe parcursul unui ciclu cardiac (fig. 5.39). Umplerea ventriculară începe de la un volum ventricular de aproximativ 50 ml corespunzător volumului telesistolic și de la o presiune ventriculară foarte mică. Pe parcursul umplerii ventriculare în ventricul pătrund aproximativ
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]