245 matches
-
căderea guvernului condus de Ion Antonescu, s-a refugiat la Viena, unde a devenit membru al guvernului legionar din exil condus de Horia Sima și a deținut funcția de Ministru al Educației. Ion Sân-Giorgiu a fost condamnat la moarte în contumacie de regimul comunist. Fiica sa, Ioana, a fost căsătorită cu scriitorul român Vintilă Corbul.
Ion Sân-Giorgiu () [Corola-website/Science/325538_a_326867]
-
să evadeze și să ajungă în Valea Firii, unde s-a întâlnit cu tatăl său și i s-a alăturat. Pentru a stopa curentul de solidaritate cu partizanii, în 1950 Tribunalul Militar din Cluj i-a judecat și condamnat în contumacie pe fugari, iar a primit 12 ani muncă silnică. În vara anului 1950, împreună cu alți membri ai grupului, Avisalon a rămas în apropierea satului Răchițele, în locul numit Picioragul Porcului, unde și-au construit o colibă. În perioada următoare a participat
Avisalon Șușman () [Corola-website/Science/319926_a_321255]
-
ceremoniile sărbătorii musulmane Nabi Musa. Când autoritățile britanice au emis împotriva sa și a lui Aref un mandat de arest, ei s-au refugiat pe malul de est al Iordanului (Transiordania), fiind găzduiți de un trib de beduini. Judecați în contumacie, au fost condamnați la 10 ani închisoare. Dar, în august 1920, în cursul unei vizite la As Salt, printr-un gest destinat să-și îmbunătățească imaginea în rândurile arabilor palestinieni, Înaltul Comisar britanic al Palestinei, Sir Herbert Samuel i-a
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
Ministerul de externe al Franței. În octombrie 1945 a fost mutat la vila „La Roseraie” din Bougival, apoi într-o noua reședință. Era autorizat să se plimbe liber și să primească oaspeți fără vreo obstrucție. El a fost judecat în contumacie de către Curtea supremă militară a Iugoslaviei , pentru activitatea militară promovată de el contra partizanilor iugoslavi. A fost găsit vinovat ca criminal de război. Pe baza acestei sentință, Iugoslavia a cerut extrădarea lui al-Husseini de la Puterile Aliate. Țările arabe, între care
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
ulterior, cei doi copii mai mici, Emil și Romulica, au fost reținuți, condamnați și apoi deportați în zona Fetești, de unde nu s-au mai întors vreodată în Răchițele. În același an Tribunalul Militar Cluj i-a judecat și condamnat în contumacie pe fugari. Teodor Șușman sn. a primit 15 ani muncă silnică, 10 ani degradare civică și confiscarea averii, sub acuzația de uneltire contra ordinii sociale, tâlhărie, deținere ilegală de arme, constituire în „bandă politică înarmată”. În mod simbolic, în gospodăria
Teodor Șușman (senior) () [Corola-website/Science/319788_a_321117]
-
fost informat de un cunoscut despre situația creată în sat, ceea ce l-a făcut să se alăture și el grupului. Pentru a stopa curentul de solidaritate cu partizanii, în 1950 Tribunalul Militar din Cluj i-a judecat și condamnat în contumacie pe fugari, iar Teodor Șușman jr. a primit 12 ani muncă silnică. În vara anului 1950, împreună cu alți membri ai grupului, Teodor a rămas în apropierea satului Răchițele, în locul numit Picioragul Porcului, unde și-au construit o colibă. În perioada
Teodor Șușman (junior) () [Corola-website/Science/319835_a_321164]
-
române la Iași, participând activ la activitatea de recrutare a Corpului de voluntari ardeleni înființat la Darnița și, mai apoi, au luptat la Mărășești și Oituz în cadrul regimentului „Avram Iancu”. Din aceasta cauză a fost condamnat de către autoritățile maghiare la contumacie ca trădător de patrie. A fost demobilizat în anul 1919 și a urmat un curs pregătitor de profesori, curs organizat pe lângă Universitatea din Cluj. Ca urmare a fost încadrat ca profesor practicant (secundar) la Liceul „Timotei Cipariu” din Dumbrăveni la
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
echipa națională de fotbal a României. Desemnat „Fotbalistul Anului” în 1980 în România, Răducanu s-a refugiat în RFG în 1981 cu ocazia unui meci al echipei naționale lângă Kassel. Deoarece era căpitan al Armatei Române a fost condamnat în contumacie la 5 ani și 8 luni de închisoare pentru dezertare. După o carantină de un an impusă de UEFA, a jucat pentru Borussia Dortmund, iar apoi pentru FC Zürich. S-a retras în 1991. După ce a absolvit școala de antrenori
Marcel Răducanu () [Corola-website/Science/307894_a_309223]
-
Unității și Progresului ce erau considerați vinovați pentru proasta organizare a implicării Imperiului Otoman în Primul Război Mondial. Pașii care deținuseră cele mai înalte poziții în administrație și care erau principalii vinovați pentru asasinarea armenilor puteau fi condamnați doar în contumacie deoarece fugiseră în străinătate. Un raport adresat sultanului Mehmed al VI-lea prin ianuarie 1919 acuza peste 130 de suspecți, dintre care majoritatea erau înalți funcționari. Rechizitoriul îi învinuia pe principalii inculpați, inclusiv pe Talaat, de a fi „scufundat țara
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
averile lor. Rechizitoriul a susținut că „masacrarea și distrugerea armenilor au fost rezultatul hotărârilor luate de Comitetul Central al Ittihadd”. Curtea a pronunțat verdictul pe 5 iulie 1919: Talaat, Enver, Cemal și Dr. Nazim au fost condamnați la moarte în contumacie. Cu toate acestea, britanicii erau hotărâți să nu-l lase pe Talaat să scape. Ei aveau informații că acesta fugise în Germania, iar Înaltul Comisar Britanic i-a presat pe Damad Ferit Pașa și pe Sublima Poartă să ceară extrădarea lui
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
temporară cauzată de experiența traumatizantă prin care trecuse în timpul genocidului. Talaat Pașa a fost condamnat moral în întreaga lume pentru rolul său de frunte în Genocidul Armean. El a fost găsit vinovat de masacrarea armenilor și condamnat la moarte în contumacie de un tribunal turc în data de 5 iulie 1919. Comentând atrocitățile (violarea, torturarea și uciderea armenilor) petrecute pe scară largă în Turcia, ambasadorul SUA în Imperiul Otoman Henry Morgenthau a scris în memoriile sale din 1919: La scurt timp
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
române. Apoi, în perioada 1918-1921, a fost unul dintre organizatorii și conducătorii mișcării de partizani din Basarabia care atacau forțele armate române stabilite acolo. A condus rebeliunea bolșevică de la atelierele muncitorești din Tighina din 27 mai 1919, fiind condamnat în contumacie de către autoritățile române la pedeapsa capitală. A fugit din România și s-a refugiat în Ucraina. Între anii 1922-1924, Grigore Borisov, cunoscut sub pseudonimul de Starîi (Moșneagul), a studiat la Universitatea Comunistă I.M. Sverdlov, activând în paralel în Comitetul de
Grigore Borisov () [Corola-website/Science/309968_a_311297]
-
din Ungaria, fiind numit totodată membru al Academiei Ungare, pentru cunoștințele sale forestiere. A decedat în urma sinuciderii, la 17 februarie, 1998 în Astor, Florida. În mai 1946, atât cât și tatăl său Endre Wass, au fost condamnați la moarte "în contumacie" de Tribunalul Cluj, iar posesiunile le-au fost confiscate, fiind găsiți responsabili pentru evenimentele care au avut loc în septembrie 1940, când un locotenent ungur, pe nume Pakucs, a arestat șase locuitori din Sucutard și a executat patru dintre ei
Albert Wass () [Corola-website/Science/300035_a_301364]
-
de revizuire formulată de petentul Andreas Wass, în calitate de fiu al condamnatului decedat Albert Wass, împotriva sentinței nr. 1 din 13 martie 1946 a Tribunalului Poporului, prin care acuzații Andrei Wass, Albert Wass și alții au fost condamnați la moarte în contumacie. Albert Wass rămâne condamnat la moarte și prin decizia Înaltei Curți. Deși este considerat criminal de război, spre deosebire de Ioan Antonescu, căruia i-a fost dărâmată statuia din incinta bisericii ctitorite de el, în Transilvania, în localități locuite predominant de maghiari
Albert Wass () [Corola-website/Science/300035_a_301364]
-
existența mai multor statui ale acestui criminal de război, sesizând Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în termenii "„Cu deosebită îngrijorare am luat la cunoștință de faptul că statui ale lui Wass Albert, criminal de război condamnat în contumacie în 1946, sunt amplasate în instituții publice sau pe spații cu acces public”". Fiul său a fost unul dintre coordonatorii din Războiul din Golf, moment după care a fost propus ca Reprezentat al Forțelor Armate Nord Americane pentru Europa de Est (post
Albert Wass () [Corola-website/Science/300035_a_301364]
-
devenit un influent jurnalist interbelic; atât Voiculescu, cât și Șeicaru au fost condamnați de regimul comunist instaurat după al Doilea Război Mondial; Voiculescu a petrecut, la o vârstă înaintată, 4 ani în închisorile comuniste, iar Șeicaru, condamnat la moarte în contumacie, s-a refugiat în Europa Occidentală. Tot în perioada interbelică, s-a remarcat și artista buzoiancă Margareta Sterian (pictoriță, scriitoare și traducătoare de limba engleză); reprezentantă a micii comunități evreiești, Sterian s-a remarcat atât în perioada interbelică, cât și
Buzău () [Corola-website/Science/296938_a_298267]
-
afacerilor externe în guvernele generalilor C. Sănătescu și N. Rădescu, director al revistei Viața Românească și codirector al gazetei Jurnalul de dimineață. După instaurarea guvernului P. Groza pleacă din țară și se stabilește în [[Elveția]], fiind condamnat în țară (în contumacie) la muncă silnică pe viață, în baza simulacrului de Decret-lege din 21 apr. 1945 pentru urmărirea și sancționarea celor vinovați de dezastrul țării sau de crime de război. În exil a fost președintele Comitetului Național Român (1950-1975), calitate în care
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
lovitură de stat a orientat noua putere spre orbita sovietică, transformându-se în cel mai fidel aliat al URSS în Africa. Până în 1991 șeful statului, al guvernului și secretarul Partidului Muncitorilor a fost colonelul Haile Mariam Mengistu, astăzi judecat în contumacie pentru crime împotriva umanității, acuzat de folosirea foametei ca armă. În mai 1991, Meles Zenawi împreună cu Frontul Democratic Revoluționar al Poporului Etiopian, aliat cu mișcarea pentru independență din Eritreea, a obținut victoria militară împotriva lui Mengistu și s-a proclamat
Etiopia () [Corola-website/Science/298099_a_299428]
-
nu au avut o administrație canonică care să le mențină în comuniune cu Biserica Ortodoxă Română. Între 1945-1958 parohiile ortodoxe române din Europa Occidentală s-au aflat sub păstorirea mitropolitului Visarion Puiu, excomunicat de Patriarhia de la București și condamnat în contumacie la moarte de către Tribunalul Poporului de la București. Al doilea întâistătător al Episcopiei Ortodoxe Române Autonome din Europa a fost arhiepiscopul Vasile Leu, fostul paroh ortodox român de la Salzburg. După prăbușirea regimului comunist din România tot mai multe parohii românești din
Mitropolia Ortodoxă Română a Germaniei, Europei Centrale și de Nord () [Corola-website/Science/311506_a_312835]
-
răscoalei din Savoia și punerea în stare de alertă a armatei și poliției au dus la eșecul operațiunii. Garibaldi, neîntorcându-se la bordul "Contelui de Geneys", a fost considerat dezertor. Recunoscut ca unul din liderii conspirației, a fost condamnat în contumacie la „pedeapsa cu o moarte rușinoasă”, și declarat dușman al patriei și al statului. Garibaldi a devenit astfel un „bandit”. El s-a refugiat apoi la Nisa, după care a trecut frontiera și a mers la Marsilia, unde a fost
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
parte la încercarea de a-l asasina pe Qassim (acum prim ministru). Saddam a fost rănit la picior, dar a reușit să fugă în Siria, de unde s-a mutat mai târziu în Egipt (Qassim l-a condamnat la moarte în contumacie), unde studiază dreptul la Universitatea din Cairo. O nouă lovitură de stat din 1963 a adus la putere partidul Baas, dar noul regim a fost răsturnat după 7-8 luni, fiind distrus de facționalism puternic. Saddam s-a întors în Irak
Saddam Hussein () [Corola-website/Science/296813_a_298142]
-
s-a mutat la Plasencia, iar după aceea, la Alcalá de Henares y Guadalajara,unde a intrat în serviciul cardinalului Pedro González de Mendoza, ca perceptor al impozitelor. În mai 1485 el a fost condamnat în Portugalia la moarte în contumacie. Din exil a scris regelui încercând să-și dovedească nevinovăția. Regele a rămas neînduplecat și i-a confiscat toată averea. Vreme de șapte ani Don Isaac Abrabanel a deținut în Castilia o poziție asemănătoare cu cea din Portugalia, ca perceptor
Isaac Abrabanel () [Corola-website/Science/329093_a_330422]
-
a tuturor românilor", la București, în ziua de 15 februarie 1915, declara: Din cauza activității sale politice în România, guvernul maghiar de la Budapesta i-a intentat lui Goga - ca cetățean austro-ungar - un proces de înaltă trădare, fiind condamnat la moarte în contumacie. S-a înrolat în armata română și a luptat ca soldat, în Dobrogea. La încetarea ostilităților și semnarea păcii de la București, Goga a fost nevoit să părăsească România, plecând în Franța. În vara anului 1918 s-a constituit la Paris
Octavian Goga () [Corola-website/Science/297356_a_298685]
-
păcii și crime împotriva umanității): 370 unguri, 83 germani, 26 români și 2 evrei. Tribunalul din Cluj a decis 100 de condamnări la moarte, 163 de condamnări la închisoare pe viață și alte sentințe. Majoritatea acuzaților au fost judecați în contumacie și nu și-au ispășit pedeapsa niciodată. Edificator este faptul că, din totalul de 72 de criminali maghiari (52 originari din Ungaria și 20 din România) condamnați la moarte de instanța din Cluj, absolut toți au fost judecați în contumacie
Masacre în Transilvania de Nord, 1940-1944 () [Corola-website/Science/299733_a_301062]
-
contumacie și nu și-au ispășit pedeapsa niciodată. Edificator este faptul că, din totalul de 72 de criminali maghiari (52 originari din Ungaria și 20 din România) condamnați la moarte de instanța din Cluj, absolut toți au fost judecați în contumacie. Printre personalitățile maghiare transilvănene implicate în acțiuni contra românilor și contele scriitor Albert Wass, considerat și astăzi criminal de război. Albert Wass și tatăl său Andrei au fost găsiți în 1946 vinovați de crime de război și condamnați la moarte
Masacre în Transilvania de Nord, 1940-1944 () [Corola-website/Science/299733_a_301062]