226 matches
-
magazinul cu aparate de fotografiat second hand, fix unde va trebui și eu să cotesc cu căruciorul. (Trebuie să fiu atentă la cotit, fiindcă roata din stânga are tendința să se blocheze dacă o deranjezi prea brusc de la traiectoria dreaptă. Epitomul convenționalismului.) Poate are și el treabă la policlinică. E ca și cum l-aș urmări pe străinul ăsta fără de fapt să-l urmăresc. Pur și simplu s-a nimerit să mergem o bucată de drum, o bucată de timp așa, în șir, eu
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
Le sceptre d’Ottokar. Până la un punct, regatul de turtă dulce și de păpuși în care pătrunde Tintin, Syldavia, pare să nu fie decât o replică a calmei Ruritanii, atât de familiare publicului de limbă engleză. Și totuși, odată eliminat convenționalismul de operetă al ceremonialului germano-slav, Syldavia lui Hergé seamănă, frapant, cu acele mici națiuni pe care ambiția național-socialistă le amenință. Borduria este întruchiparea ethosului belicos și totalitar. Filosofia bordiuriană este fondată pe combinația de agresivitate externă și rapacitate politică internă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
garibaldieni. De această dată, misiunea care i se conferă este una în care se poate regăsi ambiguitatea acestei confruntări pe jumătate uitate în colțul Italiei : eliminarea unui cuib de mitraliere administrat de aliații sovietici ai naziștilor. Paradoxurile lui Pratt dinamitează convenționalismul poveștilor de război. În acest război care îi aduce împreună pe Fogg și pe comunistul Marx Ravaglia, pasiunile intelectuale se grefează pe un pat al poeziei. Amintirea înaintașilor garibaldieni îl marchează pe Fogg. După cum dorul de țară îi consumă pe
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
în ciuda tuturor aparențelor, se pare că am, încă, un sânge sănătos, cel puțin în lumea amețitoare și fără bariere de timp, a romanului. Universul actualității noastre amintește, în unele aspecte, cel puțin, de episoadele satirice din Omulețul roșu. Viața culturală, convenționalismul și impostura din instituțiile de cultură sunt radiografiate cu umorul caracteristic autoarei. Dar nu aceasta dă substanța scrierii, cât țesătura narativă de calitate, în care faptul obiectiv se dizolvă în nuclee epice care par să se dividă nesfârșit, căzute într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cunoaștere, ceea ce asigură caracterul teleologic al epistemologiei, unde paradigma constructivistă se generează progresiv: "Meditația obiectului de către subiect ia întotdeauna forma unui proiect" (Le nouvel esprit scientifique, 1934). Astfel, între obiectivitatea prezumată a realismului sau pozitivismului și subiectivitatea atribuită idealismului sau convenționalismului se poate concepe o altă caracterizare a exercițiului intențional al rațiunii, care se cheamă "proiectivitate". Epistemologia constructivistă conține noi dezvoltări începând cu anul 1950, odată cu provocarea epistemologică a ciberneticii lui N. Wiener, prin publicarea articolului cu titlul Comportement, intention et
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
nu a putut fi niciodată cu totul eliminată din joc. În acest sens, analiza implicațiilor unui concept ca acela de denaturalizare a mimesis-ului, propus de Antoine Compagnon în 1998, va evidenția „slăbirea” acelor opoziții considerate pentru multă vreme ireconciliabile (referețialism/convenționalism, subiect/obiect, text/lume etc.); totodată, teza „denaturalizării” ne va ajuta să înțelegem că, în ultimă instanță, mimesis-ul și poesis-ul, lumea și imaginarul nu sunt separate prin frontiere stabile și rigide, ci comunică prin fine capilare, chiar dacă, în fiecare clipă
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
din joc și nici nu încearcă să privilegieze medierea lingvistică, pura convenție. Estetica sa modală se menține echidistantă atât față de teoria referențialistă, cât și de aceea, poate nu la fel de ingenuă, dar în tot cazul în aceeași măsură simplificatoare, a adepților convenționalismului 3. În plus, atunci când atrage atenția asupra complexității teoriei lui Aristotel, el nu uită să accentueze un aspect crucial pentru demonstrația noastră: realitatea însăși e plurală, polimorfă și, în ultimă instanță, scindată. Altminteri cum s-ar putea explica faptul că
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
puțin aceea de a oferi o clasificare riguroasă a artefactelor literare și mai curând o tentativă de a investiga polimorfismul acestora din urmă, în funcție de criteriile verosimilității sau, după caz, ale necesității 2. 1.3 Mimesis-ul denaturalizat. Critica paradigmei mimetice. Aporiile convenționalismului. Artă vs științătc "1.3 Mimesis‑ul denaturalizat. Critica paradigmei mimetice. Aporiile convenționalismului. Artă vs știință" Denaturalizarea mimesis-ului, conceptul propus de Antoine Compagnon în 19983, desemnează, în linii mari acea tendință de alunecare dinspre paradigma hard a verosimilului (å?êüò
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
curând o tentativă de a investiga polimorfismul acestora din urmă, în funcție de criteriile verosimilității sau, după caz, ale necesității 2. 1.3 Mimesis-ul denaturalizat. Critica paradigmei mimetice. Aporiile convenționalismului. Artă vs științătc "1.3 Mimesis‑ul denaturalizat. Critica paradigmei mimetice. Aporiile convenționalismului. Artă vs știință" Denaturalizarea mimesis-ului, conceptul propus de Antoine Compagnon în 19983, desemnează, în linii mari acea tendință de alunecare dinspre paradigma hard a verosimilului (å?êüò), către paradigma soft (verosimilul în sens cultural, având ca punct de referință doxa
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
relația lingvistică primară nu mai pune în legătură cuvintele și lucrurile, semnul și referentul, textul și lumea, ci un semn cu alt semn, un text cu alt text. Pe bună dreptate, Toma Pavel observa că, din punctul de vedere al convenționalismului extrem, textele literare „nu pot fi considerate ca referindu-se la stări de lucruri reale sau imaginare, deoarece, de fapt, așa-zisa referință este reglementată de convenții rigide care fac ca acele stări de lucruri să nu fie decât efectele
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
către lume, ea compromite lumea, în timp ce are aerul că o celebrează”76. De aceea, din acest punct, o serie de alte paradoxuri, aporii, false opoziții și false sinonimii sunt antrenate în joc. Am discutat pe larg disputa dintre referențialism și convenționalism și am putut constata că termeni ca sciziune, complexitate, eterogenitate, interacțiune se dovedesc de o reală utilitate când vine vorba de evitarea capcanei binarismului (care propune alternative rigide, poziții extreme, ireconciliabile și inevitabil simplificatoare). Am putut remarca, de asemenea, că
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
dar în același timp ne îndepărtează și mai mult de modelul static al imaginii și al copiei, deschizând perspectiva unor medieri multiple, complexe și eterogene. Înainte de a analiza pe larg câteva modele teoretice care își propun - ca remedii împotriva aporiilor convenționalismului și referențialismului - să introducă în scenă realitatea, tocmai în virtutea înrudirii dintre mimesis și anagnorisis (cele ale lui N. Frye, Paul Ricoeur, Terence Cave, Antoine Compagnon etc.), să mai precizăm doar că afinitățile dintre cele două concepte au fost puse în
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
paradoxale, conflictuale. Cu alte cuvinte, pentru acele lumi populate cu cercuri pătrate și cavaleri inexistenți 155. În mod similar, Lubomir Doležel în lucrarea sa consacrată universurilor ficționale 156, se distanțează în egală măsură de teza referențialismului naiv (ca și de convenționalismul extrem), propunând un model mai cuprinzător, inspirat - ca și cel al lui Toma Pavel - din semantica lumilor posibile. Aspectul cel mai incitant al lucrării sale constă în faptul că nu sunt neglijate nici particularitățile lumilor imposibile. Pornind de la constatarea că
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Bacovia), dar - teribil paradox! - până și reprezentanți ai avangardelor din epoca interbelică s-au văzut nevoiți să își limiteze verva polemică la sfera tematicii și a sensibilității (după cum se știe, cel mai adesea ei contestau temele de inspirație rurală sau convenționalismul conceptului tradițional de natură, fără a fi amenințat vreodată cu adevărat formele estetice). În acest sens, Mircea Martin avea dreptate să constate în Priveliștile lui Bogdan Fundoianu, de pildă, o anumită deferență (atipică avangardelor europene) față de forme. „Negația sa”, nota
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
un reflex al nevoii de comunicare. Totuși, poezia-reportaj a tânărului Geo Bogza, evident antipoetică și prozaică, merită menționată la acest capitol, cu specificarea că evoluția poetului parcurge, în sens invers, traseul străbătut de Bacovia: de la deliricizarea extremă a limbajului la convenționalismul emfatic. În ceea ce îl privește pe Victor Valeriu Martinescu, interesantă ni se pare mai cu seamă „insistența obsedantă asupra eului propriu ca realitate dinamică și agent perturbator-mobilizator al «realului»”321, nu lipsită de o evidentă miză polemică și subversivă. Preocuparea
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
zburlite”, „văile ca niște pâlnii de turnat gaz”, „pătulele și magaziile vergeluite sunt ca limba de clopot gata-gata să facă bang”). În plus, nu poate trece neobservată rezerva scriitorului față de tot ceea ce este „contrafăcut”, oroarea față de artificialitatea dicțiunii poetice, de convenționalismul speciei ca atare, toate acestea conducându-l către valorificarea autenticității prozaice a rostirii. S-ar putea scrie apoi zeci, poate sute de pagini, despre ceea ce am putea numi „complexul prozei” la Marin Sorescu. Nu este vorba doar de faptul că
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
constrângeri care se exercită continuu în afara oricărei intervenții sau manifestări directe, ireductibile la intervențiile intenționate și punctuale [...] ale puterii structurale care se realizează prin efectele nu numaidecât dorite [...] ale tendințelor imanente structurii câmpului". Pierre Bourdieu, 1997, p. 53. • Obiectivism sau convenționalism? Socioeconomia ezită între două optici: pe de o parte, ea consideră că există valori stabile și obiective care nu depind practic niciodată de liberul joc al actorilor; de pe alta, ea arată că valorile sunt convenționale, va-riabile și contextuale, construite în
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
surselor și formelor de informare, iar pe de alta, indivizi manipulați (mai puțin raționali?) dispuși să urmeze căile ce li se indică. Totuși, în alte locuri, valorile sunt dotate cu o obiectivitate care nu ne permite să ne gândim la convenționalism (care este un relativism): "Comprehensiunea istorică a trecutului nu este supusă unui relativism absolut" (Moulin, 1967, p. 431). Există așadar o valoare istorică și o autoritate a istoriei greu de contestat. Locul artistului în istorie, al unei opere în economia
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
și ale snobismului". Raymonde Moulin, 1967, p. 432, și 2001, p. 288. Este acesta rezultatul unui "efect întârziat" al formației lui Raymonde Moulin, care a absolvit istoria? Oricum ar fi, această ambivalență apasă asupra coeziunii proiectului. Regăsim această ezitare între convenționalism și obiectivism în opțiunea de a adopta categoriile actorilor, tipică lucrărilor la comandă ale economiștilor culturii. Acest fapt îi determină să-și interzică orice întrebare despre categorii, orice anchetă asupra muncii care a fost necesară pentru elaborarea lor. Nu este
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
o ușă secretă atunci când Becker insistă, de exemplu, pe "interesul" actorilor de a coopera sau pe "costurile" necooperării. Teoria jocurilor nu este prea departe (cf. Becker, în Moulin [coord.], 1986), fără să fie luate în considerare condițiile sociale ale participării. Convenționalism, iraționalism și sociologism • Relativism Din cealaltă parte vine reproșul de relativism: în măsura în care reputațiile se fac și se desfac și depind total de lumi, ele sunt convenționale: "Va fi greu de spus dacă o fotografie este mai bună decât alta, mai
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
229, 245, 266. Contractualizare, 205. Control, 42, 56, 71, 152, 168, 172, 185, 187, 203, 211, 221, 229, 231, 234, 237, 271. Convenție, 14, 40, 56, 77, 80, 139, 169, 185, 187, 205-206, 249, 258, 263, 286, 289, 295-300, 307. Convenționalism, 260-262, 305. Convorbire, 139, 175, 177, 265, 309. Cooperare, 14, 206, 266, 289, 298-301, 304. Credință, 10, 13, 23-24, 26, 37, 41, 45, 48, 54, 61-62, 138-140, 155-156, 170, 175, 183, 212, 215, 265-266, 276, 279-280, 286, 199, 306-307. Critică
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
ne oprim în următoarele pagini. Teseida sau Cartea lui Tezeu (1339-1341) este un poem boccaccesc amplu, care are pretenția de a rivaliza cu Eneida lui Vergiliu sau cu Tebaida lui Stațiu, sau măcar să le urmeze exemplul, însă se resimte vădit convenționalismul unor situații sau al unor personaje. Poemul nu își propune să surprindă viața sau personalitate lui Tezeu, ci o poveste de dragoste a doi tineri tebani, Arcita și Palemone, care s-au îndrăgostit de aceeași fată, Emilia. „În pofida titlului și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ne oprim în următoarele pagini. Teseida sau Cartea lui Tezeu (1339-1341) este un poem boccaccesc amplu, care are pretenția de a rivaliza cu Eneida lui Vergiliu sau cu Tebaida lui Stațiu, sau măcar să le urmeze exemplul, însă se resimte vădit convenționalismul unor situații sau al unor personaje. Poemul nu își propune să surprindă viața sau personalitate lui Tezeu, ci o poveste de dragoste a doi tineri tebani, Arcita și Palemone, care s-au îndrăgostit de aceeași fată, Emilia. „În pofida titlului și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de public, au loc fenomene stranii prin apropierea lor, Bahtin remarcând apariția unui "criticism al genurilor". Indiferent dacă ne aflăm în "unele perioade ale elenismului, în epoca Evului Mediu târziu și în cea a Renașterii"34 sau în plin postmodernism, convenționalismul celorlalte forme e dezvăluit cu vehemență chiar de parodiile romanești. "Stilizările parodice ale genurilor și stilurilor directe ocupă un loc important în roman. În epoca de avânt pregătitor a romanului (...), literatura este inundată de parodii și travestiuri ale tuturor genurilor
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
absurd. Romanul apare ca gen puternic individualizat din cauză că "nu se acomodează deloc cu celelalte genuri. Deci nici nu poate fi vorba de vreun fel de armonie bazată pe limitarea și completarea reciprocă. Romanul parodiază celelalte genuri (tocmai ca genuri), dezvăluie convenționalismul formelor și limbajului lor, pe unele le înlătură, pe altele le include în propria-i structură, reinterpretându-le și reaccentuându-le. Istoricii literaturii înclină uneori să vadă în aceasta doar lupta dintre orientările și școlile literare. Desigur, o asemenea luptă există, dar
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]