454 matches
-
nefavorabile comunicării vizuale (timp de noapte, emițătorul aflat la distanță mare sau în contraluminăă, nu se poate realiza dialogul gestual, în timp ce comunicarea verbală se poate desfășura nestingherită; - același volum de informație poate fi vehiculat în aproximativ același volum de timp conversațional, cu ambele forme de limbaj. Totuși, execuția gesturilor necesită, în medie, mai mult timp decât în cazul emiterii verbale a cuvintelor; - de obicei, sunt necesare mai puține gesturi decât cuvinte pentru exprimarea aceluiași conținut. Aceasta nu înseamnă că propoziția gesticulată
[Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
este compusă din două sisteme complementare (central și periferic), ierarhizate ele însele în ele-mente descriptive, funcționale, normative, mai mult sau mai puțin negociabile. Capitolul 4 Abordarea conținuturilor Obiective * Înțelegerea faptului că dincolo de complexitatea structurală a noțiunii, înțelegerea ei monografică, discursivă, conversațională și calitativă favorizează o bogăție interpretativă și o explorare efectivă a gîndirii în cotidian. * Propunerea cîtorva piste de abordare a dimensiunilor non-lingvistice ale RS (imagini, reprezentări figurative). * Prezentarea unei prime abordări a structurii prin intermediul tehnicilor asociative și construirea "cunoștințelor de
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
de comunicare utilizate Tipuri de instrumente Tehnici posibile LINGVISTICE Structurate Interviu structurat Chestionar diferențiator semantic*, scară de distanță socială, evaluări "pereche" de cuvinte*...) Asociative Test asociativ* Rețele de asocieri* și harta asociativă Scheme cognitive de bază* Inducție prin scenariu ambiguu* CONVERSAȚIONALE Dialectice și mai mult sau mai puțin interactive Interviu (non-directiv, comprehensiv, poveste de viață și studiu de caz) Interviu de grup Înregistrare de interacțiuni la distanță (internet, telefon, mass media, talk-shows) TEXTUALE Analize ale discursului Analiza conținutului structurii unui text
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
un "nucleu organizator", ca să reluăm expresia autorilor (Grize et al., p. 123) sau să constituie un pro-totip (cf. glosar) al obiectului. "Plăcere, cunoaștere, ambianță, parte din viață, orar, oboseală" sînt, mai probabil, periferice și formează astfel referenți lingvistici în timpul modulărilor conversaționale ale RS a muncii. Caracteristicile relaționale ("contact"), constrîngătoare sau de obligație ale obiectului studiat pot fi ilustrații, mai mult sau mai puțin periferice, normative sau funcționale, al căror sens poate proveni sau nu din sistemul central. Cazurile "frecvență puternică/rang
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
în același fel în acheta sa despre psihanaliză, descrisă în diferite medii (clase sociale de mijloc, muncitori, studenți, elevi ai unor școli tehnice, profesii liberale). 17. Folosirea chestionarului Spre deosebire de interviu, mai inductiv, această tehnică nu are ca scop "surfarea" mișcărilor conversaționale. Se sprijină pe o logică ipotetico-deductivă, chiar dacă elaborarea formei și conținutului întrebărilor a făcut obiectul unei faze de pre-anchetare. Chestionarul vizează organizarea categorizării prealabile și codajul statistic al răspunsurilor subiecților interogați. Ansamblul sau marea majoritate a întrebărilor sînt aici, după cum
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
fraze cu rol explicativ. semnătura - conține numele și simbolul de marcă al organizației, adresa și alte date necesare pentru identificare. Semnătura trebuie să fie atractivă, distinctivă și ușor de observat. Mesajul publicitar difuzat la radio trebuie să fie informal și conversațional, constând din termeni familiali care să atragă atenția audienței și să aibă ca rezultat un impact major asupra audienței. Datorită particularității radioului, în acest caz, nu este posibilă apariția ilustrației dar se pot asocia sunetele. Mesajul publicitar difuzat la televiziune
MARKETING şi AUDITUL în MARKETING by Costel MIRONEASA () [Corola-publishinghouse/Science/1601_a_2941]
-
ancoraj multiplu în realitate. Nu se pot "disocia gramatica, retorica, poetica, morala și mistica regală"26 remarca Marc Fumaroli. Obișnuințele lingvistice care constituie mitul "geniului limbii franceze" se sprijină pe determinările concrete ale curții regale, ale societății și ale practicilor conversaționale. "Simplitatea", "firescul", "dulceața" vorbirii, care susțin productivitatea spontană a limbii, au aceste realități ca termen de referință. Vorbitorul nu e figura abstractă a unei competențe lingvistice, ci e ancorat într-o societate, într-un teritoriu concret, într-un raport instituțional
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
unele boli psihice, în sindromul ADHD, la autiști, la bolnavii neuromotor etc.) "Comunicarea verbală se află în centrul performanței și cometenței sociale. Ce mai mare parte a semnalelor și gesturilor sunt verbale și trebuie să se încadreze într-o secvență conversațională. Cea mai scurtă propoziție trebuie să fie inteligibilă pentru destinatar. Acesta este un "act verbal", un element comportamental destinat producerii unui anumit efect asupra celuilalt. Codajul necesită un decodaj anticipativ. Competențele profesionale ale celor care predau, ale psihoterapeuților sau ale
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
mai precis, o recunoaștere a sa în rolul pe care și l-a definit. Cel mai bine se observă acest lucru atunci când avem de-a face cu o persoană necunoscută până în acel moment (încercați să faceți un inventar al elementelor conversaționale, al aspectelor comunicate atunci când intrați în contact cu o persoană pe care nu o cunoașteți, într-un caz obișnuit - când sunteți vecini într-un compartiment de tren -, pentru a conștientiza elementele implicite de rol la care facem apel). Modul în
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
în analiza romanului Ulise, poate fi aplicată, de asemenea, operei lui Thomas Mann. Francis Bulhof a întreprins acest experiment interesant în studiul său asupra romanului Muntele vrăjit 412. Bulhof explică utilizarea atributivă a unor noțiuni, motive, formulări ciudate sau expresii conversaționale stereotipe ca pe o serie de trăsături deosebite ale mai multor personaje ficționale și, probabil, ale naratorului, fără ca o comunicare relevantă să aibă loc între persoanele în discuție. El denumește acest fenomen transpersonalizare. Transpersonalizarea înseamnă participarea unei conștiințe individuale la
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
STILISTICE Pentru ași adecva mesajul la circumstanțele variate ale comunicării, vorbitorii unei limbi dispun de mai multe registre stilistice. Acestea sunt subcoduri lingvistice selectate conștient sau spontan în interiorul unei comunități, în scopul adecvării la situația de enunțare și la contextul conversațional. Straturile stilistice ale limbajului artistic înglo bează și registrele stilistice, prin care se transpun diversele variante ale limbii în stilul beletristic. 5.1. Registrele stilistice generale Registrul stilistic popular este utilizat în opera literară (folclorică sau cultă), presupunând situarea naratorului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
cantitativă și comparativă. Analiza conținutului interesează și ca tehnică sociologică sau psihologică, alături de cea lingvistică. V. conținut, analiză a discursului. DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; PAYNE-BARBERA 2004; ROVENȚA- FRUMUȘANI 2004; VARO - LINARES 2004. DH ANALIZĂ A CONVERSAȚIEI. Numită și analiză conversațională, noțiunea a fost definită și descrisă în cadrul etnometodologiei, curent de gîndire promovat în cercetarea americană a științelor sociale, după 1970, prin contribuția lui H. Sacks, E. Schlegloff, G. Jefferson ș. a. Deși nu este întotdeauna admisă ca fiind o componentă a
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
din perspectivă discursivă, căci altfel ar rămîne la nivelul analizei sintactice clasice. Ceea ce este specific în raport cu a n a l i z a d i s c u r s u l u i este, în cazul analizei conversației (sau conversaționale), atenția care trebuie acordată faptului că enunțurile conexate ale discursului reprezintă rezultate ale unor acte de vorbire realizate de mai mulți participanți (cel puțin doi). În acest mod, discursul este creat prin interacțiune, prin alternare de enunțuri ale unor locutori
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
discursului din perspectiva relației dintre text și context, excluzînd direcția pragmatică asupra enunțurilor decontextualizate. Astfel, analiza discursului poate fi definită ca studiu al discursului (pentru Teun van Dijk, D. Schiffrin, John J. Gumperz ș. a.), ca studiu al conversației în cadrul analizei conversaționale (la S. C. Levinson, J. Moeschler, A. Reboul ș. a.) sau ca punct de vedere specific asupra discursului (la M. A. K. Halliday, J.-M. Adam etc.). Din această ultimă definiție, extragem precizări legate de obiectul analizei discursului care, după D. Maingueneau
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
așteptarea poate fi considerată ca trăsătură a unui moment sau a unei succesiuni de momente dominate de aspectul imperfectiv al modalității reprezentate de "a vrea să se întîmple ceva". În pragmatica americană, așteptarea servește pentru a caracteriza, în anumite situații conversaționale, actantul comunicării. Esteticianul german H. R. Jauss a introdus în estetica receptării expresia orizont de așteptare, pornind de la ideile lui E. Husserl, pentru a denumi caracterul previzibil al formelor de organizare discursivă, prin urmare, competența narativă și discursivă a cititorului
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
conversației, se folosește sintagma cadru participativ pentru a denumi ansamblul parametrilor care caracterizează situația de comunicare: participanții, numărul lor, calitatea lor și relațiile care-i unesc într-un schimb comunicativ, în care, așa cum a arătat E. Goffmann, se reflectă comportamentele conversaționale. În general, cadrul participativ relevă elementele contextuale care sînt, pe de o parte, prestabilite și, pe de altă parte, realizate pe măsura desfășurării interacțiunii; dacă numărul participanților este una dintre datele constitutive ale cadrului interacțional, acesta nu este un garant
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
c u r s u l u i, prin folosirea unui anumit canal de transmisie se pot contura diferențele lingvistice dintre aspectul oral și cel scris al limbii, diferențe care marchează parcursul manifestărilor efective ale celorlalți factori implicați în activitatea conversațională. V. funcții ale limbii, oralitate. DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. CC CAPITALIZARE. Cunoașterile acumulate în limbă sînt îmbinate cu informațiile din practică despre obiectul numit în același timp cu actualizarea praxemului în discurs. Descrierea modalităților prin care
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
depășește, din acest punct de vedere, concepția deterministă a contextului, stabilită de cadrul inițial al schimbului. Reprezentările implicate de indicii de contextualizare oferă informații pe care subiectul le poate extrage din ambianța fizică sau care îi sînt furnizate de textul conversațional. V. context, inferență, interacțiune, schimb. MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; BUSSMANN 2008. RN CONTRAARGUMENT. Prin definiție, contraargumentul este un "argument care se opune altuia", avînd în vorbirea obișnuită sinonime precum replică și ripostă. Componentele acestui
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
raportare la categoria binară afirmație-negație. Ca atare, contradicția este relația care se stabilește între doi termeni, dintre care unul, afirmat sau susținut deja, este contestat, încît, la nivelul conținuturilor date, prezența unui termen presupune absența altuia. În cazul unei structuri conversaționale specifice discursului dialogic, apariția unei astfel de relații marchează o ruptură cauzată de diferența de opinii, o divergență care poate fi sau nu tematizată în cadrul conversației. Episoadele de contradicție conversațională sînt de obicei neplanificate sau slab planificate și, de aceea
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
prezența unui termen presupune absența altuia. În cazul unei structuri conversaționale specifice discursului dialogic, apariția unei astfel de relații marchează o ruptură cauzată de diferența de opinii, o divergență care poate fi sau nu tematizată în cadrul conversației. Episoadele de contradicție conversațională sînt de obicei neplanificate sau slab planificate și, de aceea, argumentarea este de obicei parțială, în unele cazuri producîndu-se atenuarea ei, prin negociere, iar în altele intensificarea. Din perspectiva a n a l i z a d i s c
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
studiate de școala anglo-saxonă care s-a dezvoltat pe baza unui curent al sociologiei numit etnometodologie, fondat de Harold Garfinkel, după 1960. A n a l i z a d i s c u r s u l u i conversațional între doi sau mai mulți participanți a fost fondată de Harvey Sacks în anii următori. Potrivit acestuia, interacțiunea verbală funcționează într-o anumită ordine și are o structură complexă constituită din secvențe care se organizează în funcție de luările de cuvînt. Conversația
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
anumite enunțuri comunică mai mult decît semnifică elementele care le compun (căci locutorul dă de înțeles receptorului mai mult decît sensul literal al frazei). Aceasta nu se întîmplă însă decît dacă interlocutorii iau ca punct de plecare al activității lor conversaționale dorința de a informa și de a fi informați. Astfel, dacă locutorul afirmă A fost o petrecere cu bere, interlocutorul va înțelege că, la petrecerea respectivă, nu s-a băut vin sau altă băutură alcoolică. Potrivit principiului cooperării, dacă interlocutorul
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sau altă băutură alcoolică. Potrivit principiului cooperării, dacă interlocutorul răspunde la ceea ce i s-a cerut ținînd cont de obiectivul interacțiunii și de exigențele situației de comunicare, aceasta se întîmplă deoarece el adoptă un comportament cooperativ, adică urmează anumite maxime conversaționale. Cînd cei doi interlocutori vizează succesul interacțiunii, ei acceptă maximele privind transmiterea informației, expresia veritabilă a acestui aspect fiind pertinența și maniera de exprimare. Practica și respectarea acestor maxime permit interlocutorilor înțelegerea și alegerea inferențelor legate de enunțurile produse. Totuși
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
inerentă interacțiunii verbale, fiind o trăsătură constantă a discursului natural. Nici chiar în situațiile de comunicare cele mai instituționalizate nu se poate bloca apariția spontană a adresărilor "în afara cadrului", iar această proprietate a discursului este în relație cu fenomenul sincroniei conversaționale, cum notează John Gumperz. În al doilea rînd, indicii de alocuțiune sau regulatorii sînt departe de a asigura o identificare clară a destinatarului, deoarece ei sînt rareori de natură verbală; cel mai adesea, aceștia se concretizează în caracteristici proxemice, gesturi
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
prin filozofia lui Hegel, unde reprezintă procesul necesar care determină progresul în gîndire și în lume. Potrivit concepției antice, dialectica și retorica reprezintă două arte, două moduri de realizare a discursului. Dialectica este vorbirea într-un cadru restrîns cu aspect conversațional și se utilizează pentru dezbaterea tezelor cu statut filozofic, reprezentînd tehnica discuției dintre doi parteneri și procedînd prin întrebări și răspunsuri; retorica înseamnă vorbirea în public despre probleme de interes social sau politic, printr-un discurs lung și continuu. Pornind
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]