1,070 matches
-
ele era foarte comună, iar cealaltă era incredibil de frumoasă, cu niște pomeți atât de extraordinari, Încât era greu să nu rămâi cu ochii la ei. Fata obișnuită plecă de acolo curând și am văzut cum Hunter a continuat să converseze cu posesoarea pomeților frumoși. Chipul fetei era Încadrat de o perucă strălucitoare din păr drept, În stil japonez. Era Îmbrăcată cu o cămașă albă, cravată neagră și un kilt mini. Picioarele ei aveau lungimea nebunească specifică acelor creaturi Înalte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Dinescu. La 14 ani după ce „dictatorul a fugit”, Mircea Dinescu îi raportează realizări și perspective lui Gigi Becali ca un prim-secretar lui Ceaușescu. Și nu oricum, ci în fața unei echipe de filmare anunțate din timp. După ce l-au văzut conversându-se cu Iliescu la Cotroceni, oamenii îl văd acum pe Gigi Becali asistat de Mircea Dinescu la televizor. De mâine, domnul Becali poate să-și îmbogățească hematologia discursului său politic: pe lângă concentratul de sânge românesc care-i „curge în vene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
de asemenea, un umanist, la fel de incurabil. Și totuși, În ciuda - sau poate tocmai datorită ? - acestor slăbiciuni ale mele, În decursul educației mele timpurii m-am putut Întîlni cu o sumedenie de oameni ieșiți din comun și o grămadă de genii. Am conversat cu toți Scriitorii cu S mare. De pildă, cu Dostoievski și Strindberg. În ei, i-am descoperit pe toți cei ce suferă, pe toți istericii ca mine. Și, de la ei, am Învățat o lecție importantă - că, indiferent cît ești de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
un rînd nu aud nimic, doar tăcerea gîndurilor ce se prăbușesc neîncetat În gaura memoriei. Dar, așa cum am mai zis, pot să fiu foarte Încăpățînat cînd Îmi doresc ceva cu tot dinadinsul, și nu am renunțat la ideea de a conversa cu oamenii. La numai două săptămîni după ce am abadonat ideea cu mașina de scris, am descoperit la LIMBI STRĂINE ȘI LINGVISTICĂ un pamflet galben și subțire pe nume A vorbi fără sunete: Dicționar gestual, și acolo am găsit imagini a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
celelalte camere, unde aș fi putut s-o întâlnesc pe Makiko, s-o surprind în intimitatea ei în diferitele momente ale zilei. Dar mai adesea o întâlneam pe doamna Miyagi și discutam cu ea, poate și pentru că ocaziile de a conversa cu mama - chiar de a glumi, deși cu o doză de amărăciune - se prezentau mai ușor decât cu fiica. Seara, la cină, în jurul mâncării aburinde de sukiyaki, domnul Okeda ne scruta chipurile, de parcă acolo ar fi fost scrise tainele zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
liniștit, Voievoade, să nu te crispezi, să nu intri la idei... Nu-i nimic serios, nu vreau nimic de la tine, nu mă leg de capul tău, nu ești obligat să mă cauți, nici măcar să mă suni, nu cerșesc atenție, nimic... conversăm și noi să treacă zăpușeala, să vină seara cu țânțarii ei cu tot... Mai vorbesc și eu în dodii, nu te-apuca să crezi nimic. *** Sara e ariciul, Sara e cârcotașa, Sara îți dă bobârnace și dacă ești pe năsălie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
toate fețele importante ale Bucureștilor, în schimb era prezent Coriolan Popa, care, dacă judecai simplu, făcea cam cît toți cei ce lipseau la un loc. "Știi, domnule, ăă..." Cantacuzino a ezitat o clipă, căutînd în minte numele celui cu care conversa, în general avea o memorie excelentă, dar căldura, agitația, își reveni "știi, domnule dragă, n-am făcut decît să vin în întâmpinarea unor prieteni, există încă oameni entuziaști, domnule, oameni care nu și-au pierdut nădejdea că se mai poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și raportul ăsta va intra acolo. Iar, de va fi vreodată nevoie ca să se stingă ceva pe la Arsenal ori pe la Pirotehnie, hîrtiuța asta va fi bună. Bună de tot. Îl găsi pe Șerban Pangratty în ultima odaie, în dreptul geamului deschis, conversînd cu unul din locotenenții bătrîiori, un bărbat frumușel, creț, cu ochi verzi și pielea închisă la culoare, pasiunea damelor. "Aaa, domnule Leonard, dă-mi voie să te prezint, domnul locotenent Georgescu de la Pirotehnie, un element eminent, ține toată chimia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
își scot plini de "respect" pălăria cînd trece prin dreptul dughenei lor, ba îi mai și aude "să trăiți cu respect, domnule adjutant", nu pentru că îl respectă, ci pentru că le e teamă, de el. N-au băut împreună, n-au conversat, habar nu au cine și ce face Radul Popianu, de fapt Radul Popianu nici nu există pentru ei. Pentru ei nu există decît uniforma și puterea pe care o are această haină, ar trebui să o dea la curățat sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu el se simțea dator să se arate mai inteligent decît era și mai ales foarte perspicace în a descoperi subtilitățile reale ori presupuse ale muncii, dacă era o muncă asta?!, directorului Mihail. De foarte mulți ani nimeni nu mai conversa cu Mihai Mihail, absolventul liceului din Tulcea, ci numai cu directorul Serviciului. Nu avea de ce să se supere, singur dorise acest lucru ca pe suprema recunoaștere a reușitei sale în viață. "De atunci Leonard m-a vizitat de cîteva ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ușor ideile noi schimbă mentalități vechi de când lumea. Obsedată de telefonul pe care-l primise, neștiind ce urma să se mai întâmple, Luana îi ceru s-o mediteze la engleză și franceză. Își pierdeau cel puțin trei ore studiind și conversând. Avea atâta forță și dorință de perfecționare că, uneori, îl obosea cumplit. Inepuizabilă și de neoprit, reușea cu greu să declare ședința încheiată și s-o scoată din casă. Dar, fericit s-o știe lângă el, Escu ar fi acceptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pe asfalt câteva frunze. Cafeaua avea un gust sălciu, Carmina împinse dezgustată ceașca către mijlocul mesei după prima înghițitură. Pentru o cafea ca asta, gândi Carmina aproape amuzată, chiar n-are nici o obligație profesorul Alexe să fie politicos și să converseze, chiar nici o obligație, ce naiba! De altfel nici ea nu avea chef să scoată vreo vorbă. Singura întrebare ce-i ședea pe buze era legată de prezența lui acolo, în apropierea gării, el și o sacoșă din pânză goală. Dar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
veșnicele lui imputații: Păi, bine, fată, cu tine omul e bun când te ajută, după aia un șut în dos și basta! Noroc cu nevastă-sa, Monica, frumoasă, alintată, unsă cu toate alifiile, se afla în toane bune și a conversat atentă cu cei doi tineri, i-a tratat ca pe doi oaspeți de seamă, un joc la urma urmei, pentru că așa și-a imaginat ea, că cei doi miri trebuiau purtați pe palme. Unchiul căzuse pe gânduri, prăbușit într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vorbă, au triat borcanele existente în cămară. Ea a patrulat dintr-o cameră în altă. Timp pierdut. Nu avea răbdare nici să ducă până la capăt o frază. În altă zi a venit Fana, a stat două ore și s-a conversat de una singură, în timp ce Carmina, copleșită de nervi, de neputință, asculta cu pleoapele plecate. O altă zi pierdută. Pe urmă o migrenă, pe urmă, însuși Ovidiu, mai sigur pe el ca oricând, venit anume să-i distrugă ei planurile, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o experiență mai Îndelungată la serviciul de cadre al partidului. „Bosnia” era un cartier liniștit, plin de verdeață, cu cinematograf și biserică la doi pași de cimitirul Bunavestire. Oamenii se cunoșteau Între ei și se salutau În câteva limbi, dar conversau mai mult În română. Tăiau miei la Paști, porci la Crăciun și aveau Îndoieli serioase În privința Vieții-de-apoi chiar dacă, duminica, biserica abia Îi putea primi pe toți, după un orar afișat la intrare: ortodocșii 9-10, greco-catolicii 10-11, catolicii 11-12. Transportul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cei care nu lipsesc niciodată de la biserică și știu toate rugăciunile și Îl pomenesc pe Dumnezeu mereu, nu ca el, doar la ananghie. Timp să se schimbe prea mult nu mai era. Putea În schimb să admire peisajul sau să converseze cu domnul Terente Marcovici. Alese prima variantă. 2. Alieta Ster era mulțumită: tablourile urmau să fie vândute la o licitație originală de a cărei reușită nu se Îndoia din cel puțin trei motive: locul de desfășurare (propria sa casă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sintaxă bizară. Apoi, dintr-odată, vorbirea devenea din ce în ce mai fluentă, repezită, gângăvită, bâlbâită și precipitată. Cu fiecare interviu se mai adăuga câte un nou idiom patrimoniului lingvistic maimuțesc. Concluzia unei comisii de specialiști a fost că Maimuța Makonde este capabilă să converseze în absolut orice limbă, doar dacă ea este limba maternă a interlocutorului sau măcar învățată de acesta în fragedă pruncie. Dacă încercai să-i vorbești maimuței într-o limbă în care nu te exprimai natural, adică nu gândeai în ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fost la vremea lui cel mai abil hoț de portofele. Acum ajunsese rău de tot și fura cam ceea ce gospodarul i-ar fi oferit, dacă ar fi cerut frumos. Bătrînul profesionist se oprește la un gard improvizat din sărăcie și conversează cu un cîine flocos și fără chef de vorbă. Era bucuros să stea în cușcuța lui, la adăpost de ploaie. Mă, flocosule, ieși afară și fă-ți datoria... Hrr..., rînjește cîinele, vădit deranjat. Adică îmi arăți colții ca să bagi spaima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mult mai tîrziu, cînd Ionel își făcuse deja de cap. A început să plîngă. O să te dea tata în judecată! Te așteaptă ani grei de pușcărie. Dar vreau să fii nevasta mea. Numai că eu nu vreau. Înțelegi? Cît au conversat împreună, Ionel, deloc speriat, a dorit să repete violul. Dana nu s-a opus prea vehement, știa că pedeapsa va fi pe măsură. O tăcere nefirească a dominat momentele acelea penibile. Ne însurăm? a întrebat-o din nou pe fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nou înspre înalturi pînă se pierd în întuneric. Moșul a lăsat portița deschisă pentru colindători și rînd pe rînd s-au perindat prichindeii de pe ulița sa. Unii, șmecheri nevoie mare, trișau și mai veneau o dată. Vasile se lăsa păcălit și conversa serios cu micuța mogîldeață. Parcă ai mai fost... Nu. Nu eu. Da? Mi s-a părut atunci. Încurajat, micul mîncăcios îl duce pe o pistă falsă. Poate este Cristi a' lui Panait. Are fesul ca și al meu. Sigur el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
-mă intens. Sînteți un om cuminte. Da, sînt, confirm cu fermitate. Atunci mă credeți că nu s-a spînzurat din cauza mea, nu? Nu încape nici o îndoială. Dar știți despre ce-i vorba, da? Sigur că știu. A plecat gesticulînd și conversînd, probabil cu Dobrilă. Medicul curant mă informează pe larg. Cafeaua rămîne nebăută și plec tăcut, respirînd aerul amar al aleii pe care l-am întîlnit pe inginerul Talabă. Adevărații creștini Un vînt rece din vest a adus o ploaie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ar fi? Știi cum este lumea, bîrfește pe la colțuri... Dar bîrfească naibii pe unde vrea, sîntem maturi, liberi, facem ce vrem, nu? Dar dacă aud și elevii... Te pomenești că vor roși de rușine... Nu ei, noi, adică... eu. Georgeta conversează cu ea însăși, vădit enervată: Doamne, ce mototol! Oare are toate cele? Trebuie să aibă o hibă. Auzi, holtei la cincizeci de ani și atît de... S-o lăsăm pe altă dată, scîncește Vasilică. Nu mă enerva. Am zis sîmbătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
-i una, mamă. Dar arde-i tu, că tu ai probleme. Nu pot mamă. N-am măsură și îl pot omorî. Tu știi cum și cît. Învață-te, copilă! N-o să fiu mereu îngerul tău păzitor. Cît cele două femei conversau, Parșivu și-a revenit și a dus mîna la cap, la locul care se pupase cu bîta. Vezi că învie și ne omoară, spune mama panicată. Rodica apucă bîta și o potrivește tot spre cap. Nu, nu în cap că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Matthias Îl pierduse chiar mai Înainte. O Îngrijeau vecinele, era tare mulțumită de ele. Una dintr-Însele o Însoțea și se minuna mereu țîțÎind din buze cum de pot exista doi orbi care mai și stau față În față și conversează de parcă nimic nu li s-ar fi Întîmplat. Tanti Emma luase cu ea două perechi de ochelari pe care a ținut să mi-i arate. Unii erau de vedere, Îi purtase cînd mai zărea cîte ceva și spunea că o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Rita, Angela, Ildiko, văzute aievea altădată, Înlo cuiau, să zicem, chipurile colegelor mele de la Litere, alegîndu și fie care favo rita ca un fluture floarea. Se impu neau doar cîteva modele, nu mai multe de două sau trei. Dacă eu conversam cu o domni șoară și mi-o reprezentam ca fiind blondă, În capul meu ima ginea ei coincidea cu cea a unei copile din pepiniera șvabă a anilor mei de joacă. Era un chip În liniile generale ale fizio nomiei
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]