200 matches
-
vadră. O oca de vin putea îndestula, la prima strigare, trei-patru persoane. Creangă observa că bețivului și dracul îi iese cu ocaua plină! Aflând de la Comisul Ioniță, om mai umblat, că nemții beau bere, care este un fel de leșie, convivii trag concluzia că e bine „să rămână ei cu trinul lor, și noi cu Țara Moldovei”. Rezon. Dar peste câteva decenii, personajele lui Caragiale și autorul lor o dau pe bere. Damele mai beau și câte un aperitiv, ca doamna
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
atunci îi făcuse albie de porci, acum câștigaseră împreună, pe dreapta! Dacă Boc ar fi spus chestia cu dreapta într-un loc închis, într-un separeu de restaurant, n-ar fi fost nimic, își mângâia năduful și le gâdila urechea convivilor, era scuzabil. Ei, bine, nu! S-a cocoțat pe statuia lui Matei Corvin, să-l vadă și să-l audă lumea și, ca să nu cadă, se ținea, oarecum jenat, de sub cal, pentru că în jur erau băncile tricolore a lui Funar
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
absența șefului de sală în frac, serviciul e asigurat de o servitoare cam pilită. Decorarea sufrageriei a fost concepută de doctor Sinus în mod aluziv. Un capăt al mesei se termină în scaun de closet, pentru a le aduce aminte convivilor destinul trist al cărnii îngurgitate. În afara unei naturi născute moartă, purtând semnătura doctorului Sinus, pe pereți nu se vede niciun tablou, deși doamna Sinus avusese după război o galerie de artă, pe strada Senei. Ar vrea s-o întrebe dacă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
o adresă la modă. Trecutul ei muncitoresc este încă foarte vizibil. Astfel, restaurantul instalat într-o veche marochinărie oferă mese servite într-o ogradă transformată în terasă interioară și o cafea preparată în niște garaje vechi. Mașinăriile vechi le amintesc convivilor de această origine. Imobilul intermediar afișează numele La Bellevilloise, o cooperativă muncitorească fondată în 1877. Inscripțiile de pe flamboiante compoziții de ceramică fac referire la "Știință" și "Muncă". Unicul imobil din Paris în mod fățiș marxist, cu o seceră și un
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
lui Andrei Bodiu i și-au rătăcit bagajele la Amsterdam și, evident, într-o astfel de stare de spirit, i-a pierit cheful de petrecere... VITALIE CIOBANU: Încerc să decriptez chipuri, să ghicesc identități, desprinzându-le din masa omogenă a convivilor. Primele clipe de derută, când nu cunoști pe nimeni și te învălui instinctiv într-un cordon de protecție, pentru că la rândul tău ești privit, iscodit, analizat cu aviditate. Nelly Möller este prima persoană cunoscută care mă ajută să mă regăsesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Scriitorilor. Corectitudinea și setea sa de comuniune spirituală, ironia și luciditatea judecăților lui ne-au impresionat. Erau firești, dar nu neapărat și obligatorii, aceste calități pentru un intelectual basarabean rezident la Moscova (vezi cazul diferit al lui Druță). Cu ceilalți convivi, evident, nu puteam împărtăși decât o sumă redusă de link-uri psihologice și culturale, exprimate mai mult la nivel „folcloric” și printr-un uzaj superficial al apartenenței naționale. Oricum, cred că am reușit să ne facem suficient de empatici gazdelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ale vieții galante trebuiau să se ciocnească violent, odată reunite. Lupta începu prin vorbe jignitoare, cuvinte tăioase așa cum știu să le ascută aceste femei, prin priviri dușmănoase schimbate la fiecare întâlnire. În sfârșit, la încheierea unei orgii, Bl... își convinse convivii să asedieze casa dnei K... și să-i facă scandal. Aceasta, avertizată la timp despre complot, se pregăti să susțină atacul. Abia spărseseră asediatorii poarta, că valeți solizi, înarmați cu bastoane, îi apucară de guler și îi bătură măr. Femeile
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
atunci, stăruie pe lângă el să vină în ajutorul drăguței lui verișoare și îi oferă pământul său drept despăgubire. Se convine asupra unui dejun la care se va trata afacerea; nimic nu e cruțat la această masă, feluri suculente, vinuri alese; convivi înduioșați de situație și animați de libații copioase, nepotul încântat să joace rolul providenței, obținând în același timp un pământ frumos, unchiul vărsând șuvoaie de lacrimi și de vin: era o scenă în care fiecare își juca rolul de minune
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
temelie structurală a compoziției. Din acest punct de vedere, avem de a face cu un artist de o cu totul altă factură decât contemporanii săi naționali, prin faptul că pare să trateze obiectul cu respectul pe care îl acordă unui conviv, unui seamăn al său, cercetându-l și reprezentându-l cu atenție și considerație, conferindu-i personalitate și expresie artistică. El grupează obiectele într-o adunare, ase- mănător unor personaje de vârste și sex di- ferite, îmbrăcate fiecare în felul său
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
fideli ai lui Revel, Filozoful și călugărul le pune la dispoziție mini-prelegeri pe diverse teme, toate punîndu-i în valoare autorului forța de sinteză, ingeniozitatea raționamentelor, dibăcia argumentativă și, în principiu, o anumită energie retorică greu de specificat. Revel e un conviv în sensul antic al termenului. Angajat, pătimaș, și totuși elegant detașat, cu toate că interlocutorul este propriul său fiu. Nici intimism, nici neutralitate, ci o amiabilitate sinceră, convingătoare - iată tonul conversației între cei doi. Cartea poate fi citită și ca debut filozofic
Filozofia din tată-n fiu by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16811_a_18136]
-
escapadă a acestui trio estivalier nu reprezintă decît o clipă suspendată, un interstițiu temporal în care s-a strecurat cu nostalgie o întreagă lume dispărută. Radu Muntean reușește să prindă fragilitatea acestui moment, și chiar dacă glumele și frivolitatea șarjată a convivilor lasă impresia de dolce farniente adolescentin, în poveste se insinuează o tristețe crepusculară. Povestea dobîndește o identitate foarte bine reliefată, prin cuprinderea recuperativă a acelui timp privilegiat al aventurii cu atmosfera estivală exotistă prin turiștii străini veniți la mare, prin
Ubi sunt valurile de altădată? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8018_a_9343]
-
intern care iese la suprafață în situațiile limită. Ceea ce, de asemenea, depășește cadrul unui western urban ține de impecabila tușă retro pe care regizorul o conferă acestui film, și care acompaniază personajul cu o aură nostalgică așa cum jazzul filtra emoțiile convivilor de la petrecerile lui Jay Gatsby. De la literele ciclamen ale genericului, la lumina fluorescentă a neoanelor, de la geaca cu un scorpion argintiu purtată de către șofer, fetiș investit heraldic, la soundtrack-ul care învăluie tandru scene întregi, totul invocă popul anilor ’80 filtrat
Din orice direcție by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5189_a_6514]
-
salis, cît și trecutul amețitor al vorbei mustoase, mucalit slobode, cu folclorică alură; corolar al unei "vesele științe" băștinașe. Cu alte cuvinte, ni se oferă ceea ce cronicarul Nicolae Costin, menționat într-un motto, numea "ospețe pentru dzicături", "ospețe" la care convivilor li se asigură chiar un meniu... cronicăresc, în acompaniamentul stilistic necesar: "Ar mai fi și alte reflecții prilejuibile de fenomenul autohton al înstrăinării, pe care cercat-am a-l surprinde mai cu seamă sub aspectele sale dezavantagioase, dar ne oprim
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
vin: cu ulceaua, din oca. Ocaua (ne informează imediat autorul "nouăzecist") avea 1,288 litri în Moldova, fiind a zecea parte dintr-o vadră. Comisul Ioniță, om mai umblat, povestește că nemții beau bere, care e un fel de leșie. Convivii sadovenieni se strâmbă recriminator: atunci "să rămână ei cu trinul lor și noi cu țara Moldovei". Personajele caragialiene o dau însă pe bere. Când licoarea nemțească este amestecată imprudent cu cea a pământului strămoșesc (dă-i cu bere, dă-i
Un joc de societate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8116_a_9441]
-
culminează cu un peisaj înrudit cu decorurile unui film de epocă, eventual de capă și spadă dar și de plăceri cinegetice și mondene, care ne trimit cu gîndul la tablourile unui Watteau, la scene în care aparenta veselie a nobililor convivi la serbările pastorale și cîmpenești sunt umbrite de o vagă melancolie. Sentimentul este real în plină toamnă cînd am poposit pentru scurtă vreme în acest loc ales. De ce ales? Explicațiile sunt mai multe și toate, demne de atenție. Aici ființează
Cu Nora Iuga la "Schloss Solitude" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14469_a_15794]
-
dandy și colecționar tronează elegant pe câteva pagini). O simplă mostră portretistică a acestuia din urmă e oricând citabilă: "Figură de boier cabotin și cinic, libertin și prematur consumat de excese (luxură, apoi pederastie și narcomanie), amoralist cu nostalgia moralei, conviv seducător și cult, cu o conversație pitorescă și licențioasă (stilul Mateiu Caragiale din corespondența cu N.A.Boicescu), estet al viciului și vicios al artelor, prin sprijinirea cărora s-a răscumpărat, Bogdan-Pitești a jucat un rol decisiv în susținerea financiară a
Avangarda și complexele criticii literare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8806_a_10131]
-
vadră. O oca de vin putea îndestula la prima strigare trei-patru persoane. Creangă observa că bețivului și dracul îi iese cu ocaua plină! Aflînd de la Comisul Ioniță, om mai umblat, că nemții beau bere, care este un fel de leșie, convivii trag concluzia că e bine "să rămînă ei cu trinul lor, și noi cu }ara Moldovei". Rezon. Dar peste cîteva decenii, personajele lui Caragiale și autorul lor o dau pe bere. Damele mai beau și cîte un aperitiv, ca doamna
Alcooluri și beții de personaje by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10520_a_11845]
-
răspundea cu o vădită plictiseală. Am aflat atunci că persoana zgomotoasă nu era altcineva decît scriitorul Victor Eftimiu. După aceste efuziuni zgomotoase Victor Eftimiu se retrase cu aceleași largi gesturi cu totul nepotrivite și cu pași mari se întoarse la convivii lui, cărora le împărtăși sentimentele lui de prețuire față de marele critic. Lovinescu rămase într-o indispoziție cumplită, expresia feții lui se întunecase și buna dispoziție de care ne bucurasem pînă atunci, dispăru. Îl priveam fără să pricep, motivul pentru care
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
bibelouri în vitrină” și cu, pe jos, „covoare scumpe”, pe care le balegă (tot „liniștit”, pesemne), e cât se poate de la el acasă în acest spațiu locativ impropriu. Nu logica calului (scuzați cacofonia!) e de natură să scandalizeze, dar a convivilor (umani), mahmuri, amnezici, somnambulici (sau doar abulici) și „cruciți”, - ca mai toate personajele, de altfel, ale acestei cărți în care ele nu știu că sunt ceea ce sunt de fapt: niște cai într-o sufragerie! Absurdul devenit firesc (și viceversa), - ca
Circul nostru vă prezintă două puncte by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/13571_a_14896]
-
-și defini punctul de vedere, pe un ton jos și calm, însă foarte greu de ,contrat". Așa-mi explic cum, într-o lume (literară) unde nici măcar prietenia nu-i totuna cu respectul, domnul Dimisianu trece (et pour cause...) drept un ,conviv" respectat. Un intelectual cu care, peste o masă sau stînd în picioare, pe îndelete ori în trecere, te simți oricînd tentat să schimbi păreri, să povestești (dacă le ai...) sau să asculți amintiri, bref, să comunici. Lumea criticului (altă carte
La aniversară - Gabriel Dimisianu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/10920_a_12245]
-
așez lângă Adrian Maniu. Îi admir, cât ne ținem companie, prețioasele inele cu incizii antice de pe degete. Primesc invitația de a-i vizita colecția din Cotroceni, a făcut noi achiziții. Plecând el la 12,30, rămân pentru prânz cu doi convivi mai puțin obișnuiți, Panaitescu și Pișculescu. Îi iau pe rând la privit: Primul își zice Perpessicius - suferindul; care suferință? poate aia de a fi român. L-a adus taică-său, dragoman de Ianina, la Brăila și l-a făcut din
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
răzbeliți, dedați filosofărilor sexy, n-ar scăpa nici dânșii ocazia de a spune în stilul lor... Taifasuri,... Flecăreli,... Palavre ; găsindu-se, până la urmă și un șef de rubrică T.V., mai acătării, mai franțuzit, care să zică Cozerii ; ori pe-ălălalt, convivul crunt, ce dă cu banul: Vrăjeli... Cum spune Horațiu: Non erat his locus!... nu era cazul, aferim, - da^ tentația-i mare! Așadar, ideea că Platon ar putea fi și un prozator, un literat modern, mi-o sugerase pe timpuri încă
Eros ori Ura (un Prozator) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10945_a_12270]
-
din 1930, o vreme bună, membru al Comitetului Interparlamentar Român. Toate aceste organisme ai aduceau frumoase și utile plecări anuale an străinătate și, cum reiese din scrisori (când nu-și "lua" cu el și soția), avea un cerc statornic de convivi, cu unii fiind chiar prieten, ăntreprinzănd invidiate excursii. Mai acaparante par a fi fost ăntălnirile de la Societatea Națiunilor (an Comitetul amintit), unde se rostea și el, cu succes real an asistență, notate scrupulos. an 1935, de pildă, a propus Comitetului
Ion Pillat epistolier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17484_a_18809]
-
existența, e dominată de non-sens și populată de tot felul de bizarerii... Cu ce-o fi greșit Mihai Ursachi în fața eternității nu știu. Poate a sfidat-o printr-o atitudine arogantă, așa cum, deseori în stare euforică, la masă își sfida convivii? Era și aceasta o mască a poetului, o formă de apărare în fața agresiunii celorlalți. Lui Mihai Ursachi nu-i plăcea să fie călcat pe bătătură, nici de bărbați, nici de femei. Era, de cele mai multe ori, neașteptat. Conversația cu el era
Mihai Ursachi și enigmele receptării sale postume by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5538_a_6863]
-
apucat dup-atâta timp. Dar nu e bine să clatini barcazu’... Ne putem răsturna cu toții, Doamne ferește!... Scena 7 ACEIAȘI, NELLI, TIPĂTESCU, DANDANACHE, CAȚAVENCU, FARFURIDI, BRÂNZOVENESCU, POPA PRIPICI, apoi PRISTANDA (Pe neașteptate, pe ușa centrală intră în scenă un șir de convivi în care fiecare îl ține de mijloc pe cel din față. E un dans din șolduri pe ritm de tobe, cu origini africano-cubaneze - conga. Șirul este condus de Nelli, care îi trage pe toți după ea, cu mișcări deocheate. Urmează
A DOUA SCRISOARE PIERDUT| sau TRENUL TOGOLEZ NU OPREȘTE LA PARIS Comedie post-caragialiană în patru acte (fragmente) by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/4434_a_5759]