1,289 matches
-
că ei știu foarte bine ce s-a întâmplat aici. Această idee a intoxicării cred că nu mai ține de nimeni, asupra unei potențiale intoxicări a Comisiei de către noi, de către noi și vizavi de parteneriatul strategic al SUA. Sunt lucruri copilărești", a precizat Vasile Blaga. Philip Gordon, asistent al secretarului de stat american, Hillary Clinton, a făcut în 13 august o vizită la București, "pentru a discuta despre îngrijorarea Statelor Unite în legătură cu ultimele acțiuni guvernamentale care amenință separarea democratică a puterilor în
Blaga: Când s-a întâlnit cu Antonescu, Gordon ştia şi ce a mâncat acesta dimineaţă () [Corola-journal/Journalistic/42398_a_43723]
-
de iubire”, dar care ajunge să înțeleagă, tot iubind, următoarele: „Calea, după cum a constatat cu tristețe Tamika, e un lucru, iar adepții căii sunt cu totul altceva”. Nu mă pot abține să nu citez un fragment irezistibil, amestec de savoare copilărească, poveste pentru copii și dragoste maternă (din povestirea Cumulus, din partea a doua): „ - Așa arată norii Cumulus, îi șopti Tamika lui Șercan în timp ce îl ținea în brațe. Uite cât de repede se mișcă pe cer! Mmm, zici c-ar fi conopide
Povestea omului-glob by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4284_a_5609]
-
comandă gesturile corecționale, extravagante sau crude. Dictatorul lui Larry Charles este un răsfățat, infantilismul său permite o aparentă inocentare a sa pe care comicul o suportă, iar realitatea nu. Nu calculul politic prezidează la alegerile sale, ci o anumită pasiune copilărească, e.g. rachetele trebuie să aibă vârful ascuțit pentru a crea teroare și nu unul relativ aplatizat. Implicit, există aici o critică mai severă decât aceea pe care o adresezi autoritarismului, caracterului discreționar al liderilor absoluți, și anume vecinătatea cu prostia
Aventurile lui Aladeen în America by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4458_a_5783]
-
minore din tabăra de copii de la Tălășmani, și tutorii Irinei din satul bănățean de lîngă Mehadia, rămîn personaje exterioare, falsbinefă cătoare. Singura înzestrată cu interioritate e Irina Cornici, axul cărții și adevăratul tur de forță al ei; amestecul de candoare copilărească și furie delirant-obscenă, de imaginar violent, poluat de filmele cu karate, și tînjire inconștientă după un „acasă” inaccesibil, impresionează prin autenticitate și atenția la cele mai fine detalii intime. Tatiana Niculescu Bran a surprins, prin acest caz-limită, imaginea unei Românii
„Adevărata poveste a unui exorcism“ by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4470_a_5795]
-
ani ca să-i adune mătăsuri pentru rochia de mireasă, definește nevoia de împlinire, simplă, totală, a unor destine. Fără pretenții, așa cum nici stilul nu este unul de Bildungsroman. Însă închegând, printre pasaje de romantism minor și nesfârșite inventare de șicane copilărești, o dorință puternică de altceva, care este a adulților, nu a copiilor. O dorință de refugiu și de tihnă, într-un loc în care răul cel mai mare e să nu poți stăvili năzbâtiile unor șotioși care se împung și
Dulceața traiului patriarhal by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4475_a_5800]
-
mers toată noaptea, sunt frântă, mă întreb cum de mai rezistă Ghiță. Elena adormi imediat. Nu simți când mama soacră făcu focul și nu auzi când strigă la un vecin să-i taie o găină. Dormea liniștită, cu o mulțumire copilărească pe chip. Poate visa ceva frumos sau poate chiar era fericită că se întorsese în acel cătun, chiar așa ciopârțit, de ani și de oameni. Capitolul 2 În tot cursul nopții de 22 spre 23 decembrie, luminile de la casele care
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
se-ntorcea la viața măruntă, de toate zilele, săltăreață și buiacă, cu puterile sorbite din depărtările acelea, cu căutătura limpede și deschisă, apoi se apuca să cânte încetișor, abia auzit, și ochii ei priveau atunci lumea cu o neascunsă curiozitate copilărească. Ei, ce-i puteai face unei asemenea ființe? Decât s-o iubești sau s-o alungi! Bătrâna nici n-o iubea, dar nici n-o putea goni. Trebuia doar să fie atentă și să se poarte cu cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
rămas oglinzi, fără adâncul cunoscut, fără mister; imaginea se subția ca o nuntă din care lipsește un mire. Jalnic și impur țopăiau peste portativ fără sunete, cu slăvi sălbatice de ger, firea a rămas sticloasă și fără cer. * * * Un gest copilăresc era sărutul ce îmbrățișa umărul din care creștea aripa, protectoarea mea. Atunci nu știam câtă candoare era în buzele mele și ce bucurie să găsești un sprijin patimilor pământești! Timpul a fost puțin, zilele numărate tâmplele fierbinți de-ntristare, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
păcatului, sub aripa grea a bărbatului. * * * Fericirea a existat, știu sigur; ea a plecat nevinovat din trupul cel mai mistuit, de dorințe nemărginit. Cu noblețe a crescut din piedestal s-a întregit în marmura pură, fără fisură, într-o candoare copilărească să crească, fecioară cu trupul de aer. Frumoasă ca în vechea Eladă cu: floare, pietriș și multe vegetale alunecate pe furiș s-a îmbrăcat în zale. Fericirea se măsoară în timp, fără mărturisiri repetate, făptura mică apare și dispare când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Olguța a început să plângă și să-i ceară bomboana. Mariana a scuipat pe ea și i-a întins-o, fata a plecat plângând acasă, poate nu a procedat corect Mariana, dar eram copii și mai greșim, mai facem șotii copilărești, dar cred că și Olguței i-a fost o lecție bună pentru viață. Din acea zi, nu a mai ieșit niciodată în drum, dacă avea ceva bun. Ea a plecat în Italia peste câțiva ani și, într-o zi, mi-
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
de vedere strict personal, poate șipentru că el însuși avea nelămuriri și întrebări în ce-l privește. Așadar, profesorul R. o caută tot mai insistent pe Teodora pentru că în preajma ei se regăsește sufletește, intelectual și ... sexual. Cu o bucurie aproape copilărească, începe a-i vorbi, a medita cu voce tare în prezența ei, a face demonstrații pe teme ce îi sunt familiare. Treptat, o proiectează în închipuirile sale din sfera culturii, o vede ca pe un personaj, iar povestea lor o
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ce o echilibrează, îi conferă o anume liniște. Totuși, nu poate scăpa de sentimentul apăsător al poverii, ce vine din responsabilitatea permanentă pe care și-a asumat-o fără reținere sau teamă. Ca un fel de compensație, visează să se „copilărească” în brațele viguroase ale bărbatului. Iar el, oricât de matur („ca să nu zic trecut!” - exclamă scriitorul), nu percepe dezamăgirea provocată de prudența lui, de teama de „complicații”. Dar îi place să observe naturalețea cu care ea se lansează în acest
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
surprindere, intrând într-un fel de panică ce nu l-a mai părăsit niciodată, că este total „descoperit” (fizic și în fața destinului?!), ceea ce l-a determinat să ia o primă măsură: să se ascundă! Abandonează starea de „transparență totală”, scăldatul copilăresc în lumina orbitoare a Paradisului, și caută umbra, obscuritatea „protectoare”. Improvizează o „apărătoare” din frunză de viță! Se înțelege că acest gest nu este decât expresia simbolică pentru un „moment epocal” din existența umanității. Atenție, însă! Frunza era o rezolvare
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
vremuri demult trecute, puse, apoi, în valoare de arheologii veniți "de la oraș". "Aventurile Bărzăunului" e, în fond, un roman al cărui protagonist este Ticu, zis Bărzăunul; prozatorul, cu o fină intuiție a psihologiei vîrstelor copilului, își urmărește personajul de la neastîmpărul copilăresc al prichindelului pistruiat din clasa a treia pînă la primul freamăt al dragostei, care încearcă pe copilul de paisprezece ani, în preajma Ilincăi, descoperind, iată, "aripa de vrajă și cîntec a zîmbetului ei", acele "buchete de minuni din ochii ei" și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
îi vrăjea cu vreunul din talentele ei, îi făcea să se învârtă în jurul ei ca țânțarii în jurul becului. Lume proastă - artiști și scriitorași de duzină, saltimbanci aflați mereu între două angajamente, în vocația cărora ea credea orbește, cu o naivitate copilărească, dar intransigentă, care făcea din casa noastră o eternă cantină publică, dublată de o spălătorie universală și de veșnica disponibilitate a sufrageriei, devenită un fel de no man’s land, pentru sacii de dormit în care se îngrămădeau, seara, direct
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
până unde o vedea cu ochii, departe, tot mai departe, spre orizont, încă un orizont, doar-doar o uita că locuiește într-un cartier muncitoresc, că școala îi mănâncă tinerețea, că speranțele lui sunt cu totul și cu totul niște invenții copilărești, precum acadelele cu dungi roșii, spiralate, la care, când le vedea învelite în staniol la țigănci, pe marginea drumului, bălea uitând mereu cât sunt de fapt de grețoase și cum se prind de măsele, de nu le mai scoate nici
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
pe o necunoscută absurdă, de parcă un principiu delirant al incertitudinii ar fi instaurat În viețile oamenilor un fel de rațiune bolnavă, rațiunea supraviețuirii fără rost. Îl intriga, dar Îl și amuza, În toate pe câte le trăise de curând, elementul copilăresc, autentic, prin care adulții, tovarășii, luau În serios totul, Începând cu spectacolul debil al autocriticii și sfârșind cu determinarea care Îi cuprindea atunci când luau confuzia drept certitudine - dar, În fond, ce altceva să le fie credință, dacă nu confuzia? În
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
cu cumpărăturile, Tina trebuia să aștepte ora închiderii și golirea totală a parkingului ca să-și repereze mașina, aflată întot deauna într-un loc strategic ce fusese ales de ea cu grijă. Are mâini de școlăriță și o senzualitate de vulpoaică, copilărească, instinctivă și naivă în același timp. De câte ori o văd desfăcută, cum știe numai ea să se desfacă, sunt tulburat până la lacrimi. O cert mult. O cert uneori numai ca să-i văd pe față spaima că ar fi putut să-mi
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
îngaimă trei clișee, așa cum apar în romanul Pornografie al lui Witold Gombrowicz. Robert Ford nu are nimic care să-l consacre, acest nimic, însă, este trist și înșelător, de o densitate dureroasă în felul în care el întreține acest cult copilăresc pentru eroul său. Îl împușcă de frică pe Wood din marea familie de foști bandiți anacronici și inutili odată abandonați de șeful lor și trăiește satisfacția apropierii cu un pas față de idolul său. Îi denunță pe ceilalți acoliți ai lui
Cronica unei morți anunțate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8823_a_10148]
-
cerdac de unde se vede dealul Șorogarilor. Tudor Arghezi are o casă cu grădină în București, foarte bine plasată, numită "Mărțișor"; acolo sînt cireși și vișini "pe rod" și se pot crește albine, cum însuși poetul mărturisește în volumul de versuri "copilărești" Prisaca. Lovineștii locuiesc la Fălticeni; sînt mulți la număr într-un spațiu restrîns (Eugen, Horia, Vasile și familiile lor), dar, generoși, găzduiesc azi în casa lor și pe alți colegi de breaslă născuți ori trăitori pe malul Șomuzului. Vasile Pogor
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
Eminescu toastează pentru Carol I - și rubricile permanente. Între ele, cronica teatrală a lui Arghezi, întoarcerea cronicarului la uneltele sale, între normalitate și război: "Mă reinstalez aici, după ani de hoinărie, în această rubrică de nimicuri poleite și de prestigii copilărești, între păduri de hîrtie și cetăți de carton. Spectator de vanități, măsurător de atitudini, vaccinator de temperamente, îmblînzitor de gorile în miniatură și de cimpanzei cu aripioare, mă regăsesc în mijlocul papagalilor periați, ca un flașnetar destul de trist dar și destul de
Iarna revistelor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8900_a_10225]
-
consumate de obligațiile casnice și profesionale, o dactilografă îndrăgostită de Intelectualul căruia îi bate la mașină opera, o corectoare fascinată de personalitatea Scriitorului, femei bătrâne, singure, decrepite și câte un "cap de familie" cu chef de băuturică și o nevoie copilărească de a fi protejat: iată "eroii" prozelor din Cum încărunțește o blondă. Volumul reia și regrupează texte din cărți anterioare și anterevoluționare: Somnul după naștere (1984) și Iulia în iulie (1986), oferind cititorilor de azi, după noutățile epice din Întâlnire
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
încrezătoare așteptări". Aflînd de la Cella (o altă iubită) date despre "trecutul" Zoei, încearcă brusc senzația că "fata asta admirabilă, pe care o văd atît de des, care sîmbătă după-masă a dormit în patul meu, și pe urmă, goală, făcea tumbe copilărești pe parchet, fata asta cu care aseară am fost la cinematograf este pentru mine o necunoscută". Dar e posibilă o complementaritate, o sinteză care să intre - de ce nu? - într-un "program" de viață permisiv: Ce cuplu de amante care se
Centenar Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9331_a_10656]
-
este reprezentată cu profilul epurat, amintind frescele egiptene. Gürli-Ali, cu ochii oblici de micuță cadînă și cosițele curgîndu-i pe umerii plăpînzi, este desenată cu tră-să-turi nervoase, înconjurate de șuvoaie de neguri fremătătoare. Din linii de mare puritate sunt redate rotunjimile copilărești ale fetiței Jesme-Parik, cea cu ochii ca două mărgele negre. Este singurul portret în care ochii au această formă tonitziană consacrată. Băieții Osman Ismai-Asan și Ali Memet, schițați în-tr-un ritm alert, cu prospețime și sinceritate, au imenși ochi migdalați. Foarte
Desenele lui Tonitza by Eugenia Iftodi () [Corola-journal/Journalistic/9341_a_10666]
-
Mehedinți, fiindcă Mehedinți a vrut să se facă preot și să rămână în sat. Și au fost prieteni buni până la sfârșitul vieții. Bunicul era plin de humor și de o bunătate cum n-am întâlnit adesea. Și de-o candoare copilărească. Avea ochii albaștri, curați, pe care numai Elvira îi moștenește, singura din toată familia lui, dintre toți copiii și nepoții lui. El a avut șase copii, doi băieți și șase fete. Atât au trăit din treisprezece. Și nici unul n-a
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]