149 matches
-
nori, când cu lună. Toate le făceam cu plăcere și seriozitate, având deseori spectatori familia Profir care-mi aprecia hărnicia și priceperea, dar ceea ce mă încălzea la lucru și-mi îndulcea orele de oboseală peste puterile mele era prezența unei copilițe cam de vârsta mea, Agata Profir, școlăriță, care era certată câteodată de părinți sau de bunicii ei că stă prea mult în preajma mea și că neglijează lecțiile. Dar copila venea întotdeauna după ce-și termina de scris și învățat temele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
am și eu un suflet cuvîntător? A mea e Și fapta, dar și vina... Bărbate, nu gândi La toate astea... Dragă! mai bine te gândește Cum m-ai văzut odată... SAS Taci, taci, o, nu mai spune! BOGDANA Eram o copiliță frumoasă ca și ziua, Și mai frumoasă încă, de zi fiind ascunsă, Copil de vrăjitoare cu ochii mari, sălbateci, Cu inima aprinsă de sete de viață... Și pentru mine, scumpe, citi-n oglindă muma Păcatul tău cel negru... ca barba
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Pe calul [tău] cel negru, cu barba ta cea sură, Galbăn erai la față, mai galbăn decât morții... Ai fost călcat [tu] scumpe urme de mâță stearpă. MIHNEA O nu-mi aduce-aminte... IRINA Să nu-ți aduc aminte? Eram o copiliță frumoasă ca și ziua Și mai frumoasă încă de zi fiind ascunsă... Copil de vrăjitoare, cu ochii mari, sălbateci, Cu inima aprinsă de sete de viață. Atuncea a mea mamă uitatu-s-a-n cazanu-i... Și a spus: "Mihnea Sânger, tu vei fi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ușă cu niscaiva nepoftiți care o să-i dea toate planurile peste cap. A pățit-o chiar așa de rău, conașule, adică n-avea deloc experiență cu femeile? întreabă taximetristul. Mamă, se îngrozește Părințelul, era o diavoliță, Ana Pauker era o copiliță pe lîngă ea, spioană de catalog, completează Curistul, i-am spus și eu, reia Roja, nici nu știi de ce-ai scăpat tataie, putea s o pățească de zece ori mai prost, se gîndește. Liniștiți-vă, se distrează șoferul, eu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
săi. Autorul devenise, pentru tinerii confrați și admiratori, domnul Paul Georgescu, iar pentru prieteni „conu’ Paulică” - o mai potrivită identificare a șugubățului locvace, tobă de carte și iuțit de talent, avid de mâncăruri, bârfe și lecturi. Încăpățânat, Închina totuși bătrânei copilițe Utopia osanale când vitejești, când elegiace, când sarcastice, după cum Îi dicta schimbătoarea meteorologie a Încăperii și a Încăperilor din suflet. Criza În care viețuia era acută și urâtă, Într-adevăr. Și-o ameliora prin scrisul tenace, prin lecturi reluate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Chiang Kai-shek, și de el însuși ca fiind Nora cea obedientă, care crește copii. E ceea ce și-a dorit întotdeauna de la viață - să fie capabilă să-i inspire pe alții. E ceea ce opera a făcut pentru ea când era o copiliță. Acum a reușit, în sfârșit. Noutatea celebrității dospește. E bucuroasă la culme să fie recunoscută atunci când merge pe stradă. Îi plac interviurile, deși marile ziare nu se interesează încă de ea. Ele scriu articole despre Dan. Nu se dă bătută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
tău ere un om îndărătnic. Un catâr, câteodată. Însă un gentleman.” „Un gentleman?” „Întocmai. Curtenitor și corect, trebuie să recunoaștem că așa a fost. Pe la începutul anilor treizeci era bogat, avea o fabrică de prelucrat lemnul. Când mama ta era copiliță, locuia într-o casă superbă, cu camere mari, împodobite cu mobile vechi, picturi și covoare. Aveau o grămadă de servitori. Pe urmă au apărut comuniștii, nemernicii ăștia, și i-au expropriat pe toți. Faptul că-i luaseră avutul nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
îmbunând-o. Unde ești tu, beată mamă acum? Poate nu știi că fetița ta este pensionară de ani buni de zile! Când pisica noastră mieuna îndelung, probabil vrând să spună sau să ceară ceva, surioara mea, pe atunci tot o copiliță, îi spunea: - Ce tot mau, mau, mau? Cici tata! (Ce tot miauni atât. Suge la țâța tatei!) Frumoasă și fără griji a mai fost copilăria mea. Dar ce zic a mea, căci e a tuturor. Nu există om să nu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
întreabă amuzat principele. Livilla, pro babil. Plescăie din buze. Libo are bun-gust dacă a pus ochii pe ea. O să fie o femeiușcă pe cinste. Se încruntă apoi, perplex. Nu se poate să-i fi servit de muză. Este încă o copiliță cu forme neîmplinite. Un oftat adânc îi umflă pieptul. El, personal, nu a întâlnit decât o singură femeie cu asemenea picioare de zeiță: Mariamne, micuța prințesă herodiană... Alungă cu mânie gândul din minte și întoarce o privire haină către Trio
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
le întreabă nimic când le închid în casa de la capătul forului. Oftează. Iar ea are de jucat rolul cel mai important în educația tinerelor novice. Suspină din nou. Se ostenește mai ales să le țină loc de mamă, căci sunt copilițe când vin aici și tânjesc cel mai mult după dragoste. Lacrimi grele îi împânzesc ochii. Cu fiecare nouă vestală mai în groapă un pic din bucuria de a trăi. Este o ceremonie dureros de tristă. Câtă deosebire față de consființirea unui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în primul rând. Altminteri se face foc și pară dacă i-o pârăști cu ceva. Zice că e de datoria ei și a celorlalte profesoare s-o ferească de greșeli. Țac... țac... țac... A început tunsul. Pontifex îi taie părul copiliței. Înseamnă că au îmbrăcat-o deja în veșmântul sacerdotal. Când? N-a fost atentă. Își netezește cu grijă pliurile stolei. Totul în înfățișarea lor ex terioară este menit să indice vocația spirituală. Sunt întotdeauna înveșmântate în alb din cap până-n
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Deschid sertarul de sus și o pun la loc. A trecut Crăciunul și nu i-am luat nimic. Asta a fost Pentru o vreme mă uit la fotografie, apoi o pun la loc În sertar și Îl Închid brutal. Sărăcuța copiliță, ce moștenire de rahat. Îmi e mai bine departe de ea. Îmi e mai bine departe de toți. E un virus latent și Începe să devină manifest. Dar a trecut Crăciunul și nu i-am luat nimic. Din cauza lui Carole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
maica a zdrobit-o cu călcâiul cizmei... și răcneam și eu, parcă voia să mă ucidă și pe mine, așa era de mânios... Dar pe maica n-a ucis-o - a murit ea mai târziu de inimă rea... Eram o copiliță mică tare, dar țin minte... Și de ce, Chivo? ce s-a întâmplat? — Eu am înțeles tot, răspunse fata, privindu-mă cu un zâmbet sfios. Mama a trăit cu boierul cel bătrân... Și taica striga că mă omoară și pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
m-ai chinuit, Iano. De dragoste și de scârbă, îmi era neagră inima, ca tina. Și-mi cânta Ilie Ragazan cântecul meu - și eu mă uitam la tine, și tu te uitai în altă parte: Of! ș-am iubit o copiliță Cu milă și cu credință Și pentru durerea me Mă dădui în crâșm-a be!... Băui azi și băui mâne, Băui patruzeci de zile... ........................... Băui prețul murgului N-aflai gustul vinului... Cu glasul răgușit și cu ochii arzători ațintiți asupra Ianei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fetița în uniformă care, cu priviri umezite de teamă, cu sfioșenia unei zbateri, este obiectul unei tentative ciudate de seducție, nu este, într-adevăr, altceva decât o școlăriță. Ideea este simplă. Așezată în genunchi pe tatami, în încăperea ei de copiliță, ea trebuie să facă față încercărilor unui bărbat, pe care camera nu îl dezvăluie niciodată, de a obține mici favoruri erotice. O, dar cât de mărunte sunt aceste favoruri: o mare victorie este, deja, dacă școlărița acceptă să-și scoată
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
tandrețe. Înconjurându-te de asemenea obiecte moi și drăgălașe, scapi din asprimile lumii reale și găsești confort emoțional. Exploatând filonul kawaii, pentru a veni în întâmpinarea sentimentelor publicului, în curând nu au pregetat să apară bancomate afișând pe ecran o copiliță animată care te salută voios, nevinovat și subțirel, întinzându-ți dulce bancnotele retrase și mulțumindu-ți printr-o plecăciune tandră. Cu atât mai mult reușești să evadezi din real dacă o faci transformându-te, tu însăți, într-o pisicuță căreia
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
să-l omenesc Și-ntreb pe Domnul: Ce să fac? Privesc la cer și mă gândesc: E vina mea, a omului sărac? ÎMI ADUC AMINTE Când de copilărie îmi aduc aminte, O vie flacără-mi apare-n minte, Și-o copiliță cu obraji frumoși Privește cu ochi mari și curioși Și-atunci mi-aduc încet aminte Cum ne-adunam copii în curte Și ne-nfigeam cu toții ca un roi În jocurile știute doar de noi. Suflet de copil cu inima stăpână
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
tabloidele naționale și ziarele mari erau mai mult decât fericite să afișeze pentru cititorii lor fotografia fetei moarte. Insch scoase la iveală un Murray Mint vechi și-l băgă În gură. — Ține aproape. Cineva trebuie să știe cine e biata copiliță. Norman Chalmers a avut ieri la tribunal cele cincisprezece minute: reținut fără cauțiune. Numai că procurorul fiscal nu e mulțumit. Ori venim cu ceva concret ori Chalmers pleacă. — Găsim noi ceva, domnule. — Bine. Comandantul e Îngrijorat de toți copiii ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
De cum s-a spart gașca, Amory a pornit grăbit spre Minneapolis, fiindcă Isabelle Borgé, verișoarea lui Sally Weatherby, urma să-și petreacă acolo iarna cât timp părinții ei erau În străinătate. Și-o amintea pe Isabelle doar ca pe o copiliță cu care se jucase uneori când fusese prima dată la Minneapolis. Ea plecase și trăia la Baltimore, dar de atunci Își făurise și un trecut. Amory era plin de avânt, Încrezător, excitat și exaltat. I se părea romantic și interesant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de două ori în martie căci și capra nimerise în cuțitul unui cazac, vaca o luaseră furierii prusieni, nici o găină nu mai scurma, de la porumbeii uguitori rămăsese numai găinațul, când și flăcăul cu mustața-n furculiță care le făcuse pe copilițele Stine Trude Lovise într-o doară cu ștremeleagul lui, căci Amanda fusese de fiecare dată receptivă, o părăsise și fugise din nou după acont de soldă în Saxonia, Boemia, Hochkirch, pentru că regele-l chema așadar când cele trei păpuși de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Unul după altul și-au găsit locul, fiecare unde i-a hărăzit soarta. Doar unul a rămas în casa părintească și a adus el o fată, să-i fie nevastă, care era frumoasă, subțirică și veselă. Arăta ca o fragedă copiliță. Tocmai ea, Rada, urma, peste ani, să-i fie leagănul și alinarea sufletească bunicii. Acum, dacă Ana, nora cea mai mare și Călin, băiatul său, nu mai sunt, părăsind această lume prea repede, doar la vârsta de 28 de ani
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
făcea apariția la Zutto’s, lăsând în seama Jinei sarcina de a inventa laude. Chiar înainte să primească oferta asta, John i-a zis să vină să lucreze la firma lui de asigurări, a șoptit Mary cu vocea ei de copiliță, care contrasta puternic cu chipul ei de femeie de vârstă mijlocie. Când i-a cerut chelnerului să-i mai aducă niște sake, omul a fost nevoit să se apropie mult de ea ca s-o audă, gest care-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
i-a zis că e nervoasă și nițel cam prea războinică. Ce să știi ? Și cu ce-ar fi schimbat asta situația ? Mary era foarte serioasă, dar, la treizeci și nouă de ani, avea încă o voce pițigăiată, ca de copiliță. Și cea mai mică undă de fervoare o făcea să sune isterică. Asta în ciuda faptului că, până acum, în viața ei nu se petrecuse nimic care să justifice vreo reacție panicată. Cu nimic, i-a răspuns Henry. Numai c-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să rămână acolo până ar fi fost nevoiți să plece în altă parte. Aveau cu ei câțiva copii și una dintre femei tocmai născuse un bebeluș, un băiat. Dormea cu el alături, ceva mai departe de ceilalți. Avea și o copiliță, care dormea de partea cealaltă a ei. Mama s-a trezit, îmi închipui, și s-a întins, să se facă mai comodă. Din nefericire, la picioarele ei era un șarpe, iar ea și-a lăsat călcâiul chiar pe capul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
care încep întotdeauna cu „de ce?”, întrebări care se abat ca o avalanșă asupra interlocutorului și pentru care neapărat trebuie un răspuns. Iar tata (ocrotitorul omniprezent și atoateștiutor) trebuie să răspundă, să-și imagineze și să potolească setea de cunoaștere a copiliței extrem de curioase. Când apar personaje nonumane, lectorul are în minte tot fetița aceea curioasă, Angelina, din prima povestire a volumului. Universul rural în care crește micuța, imaginea bucolică a satului tihnit vine parcă din alte timpuri, greu de imaginat pentru
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]