1,710 matches
-
Scrisoare). Pentru Nichita prietenia înseamnă dăruire totală. Și numindu-l doar pe Aurel Covaci, într-un timp care „se prăbușește-n fum”, amintirea se-nfioară: „Se cobor la vale / ochii dumitale / ce ai gânduri multe / multe și strivite / de cai în copite / și de infinite...” (O, tu, prietene savant...) Ai simțit vreodată cum sapă durerea-n tine pentru prietenul cel drag? Ei bine, Nichita a simțit-o. Pentru prietenul Aurel: „Am văzut cu ochii mei / pământul cum se sapă / cum se dă
O RAZĂ STRĂLUCIND! NICHITA STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/94078_a_95370]
-
Scrisoare) Pentru Nichita prietenia înseamnă dăruire totală. Și numindu-l doar pe Aurel Covaci, într-un timp care „se prăbușește-n fum”, amintirea se-nfioară: „Se cobor la vale / ochii dumitale / ce ai gânduri multe / multe și strivite / de cai în copite / și de infinite...” (O, tu, prietene savant...) Ați simțit vreodată cum sapă durerea-n tine pentru prietenul de lângă tine? Ei bine, Nichita a simțit-o. Pentru prietenul Aurel: „Am văzut cu ochii mei / pământul cum se sapă / cum se dă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94211_a_95503]
-
-n inimi veșnicul fior, În tain-ascuns, departe de părinți. Iar cavalcada cailor e zbor Și au aripi de îngeri sau de sfinți. CALUL NEGRU El vine dintr-o noapte fără lună, Lucind ca de-antracit sau de țiței, Iar din copite scapără scântei, Când se prăvale, fulger în furtună. Și-n cavalcada ce doboară zei, Pe soarta crudă iarăși se răzbună. Puterea toată-n luptă și-o adună Și toate cad robite-n fața ei. Chiar negru, nu-i cărbune, nici
JOCUL DE ŞAH de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378218_a_379547]
-
Acasa > Strofe > Atasament > ... PUR ȘI SIMPLU, LACRIMI Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1713 din 09 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Nechează herghelii de nori Îi ține vântul în buiestru Neînșeuați, fără căpăstru, Catran pe neporniții zori. Copite scapără lumină, Fulger-amnar de deznădejde. Amarnic pogorât pe mejde, Ciopor de tunete se-alină. În urma lor pământul zace Mustind sordid sub văl de clisă; La fel, povestea mea nescrisă, Așteaptă colbul s-o îmbrace. Năvala-n gând dezleagă patimi, De
… PUR ȘI SIMPLU, LACRIMI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378241_a_379570]
-
pe fruntea ta de crin.Și dacă vor mai trece prin părul tău dovezi... XXVII. EI VIN PLECÂND..., de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1558 din 07 aprilie 2015. Se coace grâul pe sub amintiri, se face fum țărâna din copite Sub trestii albe, mame adumbrite și tați de lut - sub trandafiri. Și-atâta dor e-n ziduri, că te miri cum mai e loc în aer să nu doară Pe masa lor - doar un adânc de ceară și pașii nimănui
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
erau îngrijorate. Teodosie nu se mai ridică din pat să-i întâmpine, ca altădată. Un localnic trecea pe acolo și văzând cele două gazele în fața peșterii, se minună. De ce nu fugeau ele, de ce erau așa de neliniștite, de ce băteau cu copite în pământ? Se apropie să vadă ce se întâmplă și îl găsi pe Teodosie aproape sfârșit. De bună seamă, îl recunoscu. Încercă să-l ridice, însă nu izbuti. Atunci etiopianul coborî în fugă în sat, și reveni cu încă trei
MANUSCRISUL APOSTOLULUI (4) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377225_a_378554]
-
tine, trupul meu era proscris, simultan cădeam în van, voiam să te prind o clipă, dar mai amănam un an. zeii toți treceau călări peste noi și peste timp, zările verzui, speriate, alergau peste orbite dând din cap și din copite. voiam ca să îți desprinzi trupul de pe cer, femeie, te vedeam printre oglinzi când convexe, când concave, niște deformații grave ce nu doream să le vezi. din părul tău curgeau stele iar din glezne lapte dulce, ochii îți erau luceferi, corpul
VISUL UNEI NOPŢI DE PRIMĂVARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377255_a_378584]
-
vanitatea m-a ocolit. Dar mă lupt cu ea precum Iacob-patriarhul. Arta îndoielii este singura șansă. Filosofii ne-au făcut un mare dar. Citesc, vorba vine, studiez în chinuri ULISE a lui Joyce. Frumos - „Păzește-te de coarnele taurului, de copitele calului și de surâsul englezului”. Ciudat - „drumul excesului duce la palatul înțelepciunii”. Multe interpretări. CARTEA lui Joyce este o culegere de nebunii analizate mai atent decât Divina Comedie a lui Dante. Un mister. Cineva, venit de la Paris, mi-a spus
GÂNDURI DIN JURNAL (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377245_a_378574]
-
așchii ascuțite cade scrumul din jaruri care ard încremenite în aer vălătuci inerți de aburi zac doar o clipă și se prăvălesc la fel cum țurțuri cad din ninse jgheaburi și pe trotuare ace risipesc o sanie alunecă stafie cioplesc copite-n ale gheții scuturi doi zurgălăi presară pe câmpie un vals sonor dansat parcă de fluturi *** Ciclul "Iarna" Volumul "Surori metrese timpului" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: vals de fluturi / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1502, Anul
VALS DE FLUTURI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382323_a_383652]
-
pe care l-a avut chiar un activist de partid. Faptul că însăși domnia sa cade în același păcat și, personal, se pronunță așa de nedem asupra “perioadei Ceușescu”, ne aduce aminte de vaca aceea supraproductivă care, după mulsoare, dă cu copita la șistar și varsă totul. Așa au făcut mareșalul Antonescu, agățându-se de Hitler, așa și Ceaușescu...”. Ion Măldărescu: Regret, domnule profesor octogenar T.B.Ș., dar este evident că ați intrat în derapaj grav, iar cunoștințele dumneavoastră în domeniul istoriei
„Confecţionez haine din pielea clientului…” [Corola-blog/BlogPost/93072_a_94364]
-
Așa că, mai cercetați documentele de arhivă, apoi, om mai vorbi... Libertatea de opinie nu este nici ea - după cum rezultă -, apanajul dumneavoastră. Mai mult, v-ați înfuriat precum un taur aflat la coridă, când vede culoarea roșie și „ați dat cu copita, răsturnând șiștarul”. Din fericire, n-a fost nicio pierdere pentru că sub calota dumneavoastră craniană se petrec lucruri ciudate. Prof. octogenar T.B.Ș.: Pentru a înțelege și domnia sa (doamna M.D.P. - n.n.) cine a fost personajul istoric Nicolae Ceaușescu, facem un scurt
„Confecţionez haine din pielea clientului…” [Corola-blog/BlogPost/93072_a_94364]
-
Chiar dacă, precum se șoptește, tot sovieticii au avut, cît îl privește, ultimul cuvînt". După cum, revenind în cadrul mass media, observația analistului se impune în zeflemitoarea-i obiectivitate: "Cele două emisiuni dedicate ultimului zimbru al trecutului regim - zimbrișorul Vadim dă zadarnic din copite, rămîne vițel - au zornăit de mai multe bile în sac decît ale fostului arhitect al lui Ceaușescu, acesta la un post mai pe margine. "Miza" Mizilului regenerat care va să zică nu fusese depășită...
Ultimul mohican by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8309_a_9634]
-
Roxana Sorescu îl recuperează în ediția sa de Opere V. Voiculescu (Ed. Cartex, 2004, p. 665-666) în partea rezervată poeziei. Starea de deprimare datorată piederii libertății apare într-un tablou apocaliptic: "Călcată țara ca un teasc cu struguri/ Stă sub copita vremilor de-apoi./ Cu miile, când n-avem grâu, sub pluguri/ Ne-ngroapă și ne samană pe noi./ Pe regi ni-i azvârliră la gunoi,/ Din pântece ni-s pruncii puși la juguri,/ Strămoșii șterși ca basme cu strigoi". Cum
A existat disidență înainte de Paul Goma? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8401_a_9726]
-
de transcriere i-a căzut victimă însuși G. Călinescu. În Opera lui Mihai Eminescu, divinul critic ajunge la un adevărat delir interpretativ ca urmare a citirii și citarii greșite a unui vers din Memento mori: Când în straturi luminoase basmele copite cresc". În realitate, în versul lui Eminescu nu era vorba despre copite, ci despre copile. Pornind însă de la o singură consoana transcrisa greșit G. Călinescu descrie o viziune baroca, în care "basmul este văzut ca un animal fabulos în continuă
Cu tunul după muște? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8402_a_9727]
-
Mihai Eminescu, divinul critic ajunge la un adevărat delir interpretativ ca urmare a citirii și citarii greșite a unui vers din Memento mori: Când în straturi luminoase basmele copite cresc". În realitate, în versul lui Eminescu nu era vorba despre copite, ci despre copile. Pornind însă de la o singură consoana transcrisa greșit G. Călinescu descrie o viziune baroca, în care "basmul este văzut ca un animal fabulos în continuă generare, contemporană cu ninsoarea stelelor, metaforă minunată, prin chiar greșeală prefacerii lui
Cu tunul după muște? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8402_a_9727]
-
viziune baroca, în care "basmul este văzut ca un animal fabulos în continuă generare, contemporană cu ninsoarea stelelor, metaforă minunată, prin chiar greșeală prefacerii lui cresc în verb tranzitiv, din rațiuni poetice, fiindcă metric se putea foarte bine zice Ťbasmelor copite crescť". Același tip de eroare face Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni, român scris cu aproape jumătate de secol mai tarziu. Citând greșit un vers din Goga ("De ce m-ați dus de lângă boi"), unul dintre personaje se lansează
Cu tunul după muște? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8402_a_9727]
-
Florin Bogardo sau “Un albastru infinit” a lui Marcel Dragomir”. Scriitorul Ștefan Mitroi notează în “Jurnalul Național”: “Epoca femeii cu barbă e abia la început. Dar va avea și ea un sfârșit, pentru a face loc celei a bărbatului cu copite și coarne, dacă nu cumva chiar i-a făcut loc! Vor urma pedofilii, care sper să nu-și fi pierdut răbdarea după tentativa eșuată din Olanda de a intra în legalitate ca partid politic! Tot ce e nou se lovește
Planeta ciuda?ilor by Ana-Maria Szabo () [Corola-journal/Journalistic/84138_a_85463]
-
din urmă atrage atenția prin ricoșeu, nu fără, uneori, un rece amuzament: "Pe lîngă toți să adauge / și el - sfertul înțelesul său / să fie băgat în seamă / de cei mai mari // cînd s-au trezit / erau niște ghionoi / ciorovite de copitele / dinainte ale fabulosului / se credea / cu cap de cal străin / cu glas de furnicar" (A stăruit). Altă dată poetul nu șovăie a se înfățișa într-un rol mizerabilist, sfidător firește, dar și cu un fond ireductibil de supunere înfricoșată la
Un romantism ermetizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7756_a_9081]
-
rămas eternă zâmbind sub pălăria ta albastră Toamnă Gornaciul a sunat din corn: Octombrie-e-e-e! și surugii vineți legănând penele au străbătut casa călări crupele fierbinți dansau în oglinzi cu vișini tescuite-n călimări răscoleau covoare cu flori de lână sub copite de fum - noi ieșeam nedumeriți, cu șorțul sumecat, în drum. Nesărutați, ochii gornaciului au trecut, s-au topit peste văi în urma lor liniștea se piaptănă-n odăi și păsările de pe rochii se pregătesc de ducă. Vom mai duce la adăpat
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7775_a_9100]
-
prin inimă neagră de codru trecea. Croindu-și cu greu prin hățișuri cărarea, cînta dintr-un flaut de os și zicea: - Veniți să vînăm în păduri nepătrunse mistrețul cu colți de argint, fioros, ce zilnic își schimbă în scorburi ascunse copita și blana și ochiul sticlos... Fastuosul scenariu mitic se sprijină pe simetrii și articulații subtile și deschide largi perspective simbolice. Mistrețul i se năzare prințului pretutindeni: în "apa jucînd sub copaci", în foșnetul ierbii, în lucirea lunii - ca o obsesie
Epistolă către Odobescu (VII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7978_a_9303]
-
față cu martori că pentru javrele bătrîne nu folosește biciul, ci lesa cîinelui pe care nu-l avea. După o săptămînă calul lui Scipion a început să șchioapete. Maiorul i-a examinat piciorul. N-avea nimic. Apoi i-a ridicat copita piciorului beteag. A văzut pironul. I l-a scos el singur cu cleștele de potcovărie. Calul, dresat de el pentru călărie, nu-l aruncase din șa, deși pironul pentru asta îi fusese bătut în copită, ca o capsă de glonț
Pistolul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8022_a_9347]
-
nimic. Apoi i-a ridicat copita piciorului beteag. A văzut pironul. I l-a scos el singur cu cleștele de potcovărie. Calul, dresat de el pentru călărie, nu-l aruncase din șa, deși pironul pentru asta îi fusese bătut în copită, ca o capsă de glonț. Făcuse Scipion anchetă, în secret, la regiment, ce aflase numai el știa, dar dacă și maiorul putea s-o pățească, el cum să se apere? Nu îndrăznea să-și aducă aici copiii, după o jumătate
Pistolul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8022_a_9347]
-
dintre aceste descoperiri este mormântul vechi de un mileniu. In interiorul acestui mormânt au fost descoperite rămășitele unui om înhumat în poziție asemănătoare creștinilor, iar alături de rămășițele umane au fost descoperite resturile unui cal, respectiv capul și picioarele animalului, precum și copitele acestuia, ceea ce îi face pe arheologi să presupună că mormântul aparține unui membru al pecenegilor, populație nomadă care a trăit în secolele X- XI. În același mormânt au fost descoperite mai multe obiecte din fier, respectiv vârful unei săgeți, o
Mormânt vechi de un mileniu, descoperit lângă Ploieşti () [Corola-journal/Journalistic/69034_a_70359]
-
nu-i bun, că a ieșit pe dos... Dar, răbdare! omule, nu-i decât o variantă... Islamul, pe lângă justiția socială, vine și cu religia lor puternică... Ea este Cămila rezistentă și înțeleaptă, cunoscând și pulberea de jos, nisipul călcat de copite, și pulberea de sus a cerului înstelat, pe care ochii ei, plasați în așa fel încât să vadă cât mai sus și cât mai departe, o cunosc prea bine... Puneți-vă mintea cu Omicron, și vă garantez că veți avea
Paradoxul lui Ahile by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7085_a_8410]
-
de praf alb, într-o vară de secetă și de dogoare". Fuierea a străbătut lumea zi și noapte, de la un capăt la altul al ei. ,,Și tot alergând așa cu calul, înainte și-napoi - spune legenda - pământul se surpase sub copite și Fuierea continua să alerge cu calul într-un fel de groapă lungă, între orizonturi, până când zgomotul trapului și galopului oamenii îl auzeau venind de dedesubt - morarul alerga pe fundul cărării, nu se mai vedea, pământul se închisese deasupra drumului
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]