121 matches
-
al doilea segment toracic. Masculii se deosebesc de femele prin prezența a uneie sau două pereche de membre specializate în copulație, numite gonopode. Aceste gonopode, situate pe al șaptele segment, sunt folosite pentru a transfera pachetele de spermatozoizi femelei în timpul copulației. Un număr mic de specii sunt capabile să se reproducă prin partenogeneză, în cazul în care masculii sunt puțini. Femelele depun între 10 și 300 de ouă, în functie de specie, fertilizate cu sperma stocate în receptaculi. Multe specii depun
Diplopode () [Corola-website/Science/302232_a_303561]
-
Actul sexual, cunoscut de asemenea ca și copulație, se referă de obicei la momentul când organul reproducător masculin intră în organul reproducător feminin. Cele două entități pot fi de sex diferit sau același sex, sau pot fi hermafroditice, cum este cazul melcului. În ultimii ani, penetrarea organelor non-sexuale
Act sexual () [Corola-website/Science/312199_a_313528]
-
organelor sexuale feminine. Peștii, de exemplu, își depun icrele în mediul lor acvatic, unde sunt fertilizate de spermă peștilor. În timpul fertilizării interne, fertilizarea are loc în interiorul organelor sexuale feminine. Aceasta are loc după inseminarea unei femele de către un mascul prin copulație. La vertebratele inferioare (amfibieni, reptile, păsări și mamiferele monotreme), copulația este atinsă prin întâlnirea fizică a cloacei masculului și a femelei. La marsupiale și mamiferele placentare copulația are loc la nivelul vaginului. Componentele spermei sunt două: spermă și "plasma seminala
Spermă () [Corola-website/Science/309019_a_310348]
-
mediul lor acvatic, unde sunt fertilizate de spermă peștilor. În timpul fertilizării interne, fertilizarea are loc în interiorul organelor sexuale feminine. Aceasta are loc după inseminarea unei femele de către un mascul prin copulație. La vertebratele inferioare (amfibieni, reptile, păsări și mamiferele monotreme), copulația este atinsă prin întâlnirea fizică a cloacei masculului și a femelei. La marsupiale și mamiferele placentare copulația are loc la nivelul vaginului. Componentele spermei sunt două: spermă și "plasma seminala". Plasma seminala, în schimb, este produsă din compuși secretați de
Spermă () [Corola-website/Science/309019_a_310348]
-
sexuale feminine. Aceasta are loc după inseminarea unei femele de către un mascul prin copulație. La vertebratele inferioare (amfibieni, reptile, păsări și mamiferele monotreme), copulația este atinsă prin întâlnirea fizică a cloacei masculului și a femelei. La marsupiale și mamiferele placentare copulația are loc la nivelul vaginului. Componentele spermei sunt două: spermă și "plasma seminala". Plasma seminala, în schimb, este produsă din compuși secretați de vezică seminala, prostată și glandele bulbouretrale. Plasma seminala umană conține o gamă complexă de constituenți organici și
Spermă () [Corola-website/Science/309019_a_310348]
-
Sodomia este un act sexual non-coital oral sau anal cu un membru al aceluiași sex sau al sexului opus. De asemenea, termenul mai înseamnă și copulația cu un animal (bestialitate sau zoofilie). Termenul provine din latina liturgică: "peccatum Sodomiticum", sau „păcatul lui Sodom” și este derivat din cuvântul grecesc Σόδομα [Sódoma]. Cartea Genezei (cap. 18-20) istorisește cum Dumnezeu a vrut să distrugă cetățile păcătoase, Sodoma și Gomora
Sodomie () [Corola-website/Science/305568_a_306897]
-
similară la ambele sexe. Gonadele duble (testiculele și ovarele) sunt amplasate în opistosomă, de la care pornesc gonoducte (spermiducte și oviducte). Gonoductele se unesc într-un canal unic ce se deschide prin penis, organ copulator la masculi, sau ovopozitor. Împerecherea implică copulația directă, fecundarea este internă. Dimorfismul sexual este slab evidențiat. Au fost observate lupte intre masculi pentru o femelă. După fertilizare, ponta este depusă într-o crăpătură din sol, cu ajutorul ovopozitorului. Femela depune dela câteva zeci până câteva sute de ouă
Opiliones () [Corola-website/Science/318096_a_319425]
-
pereche de glande coxale situate în prosomă. Tuburile se deschid în tubul digestiv, iar canalele glandelor prin orificii situate la baza pedipalpilor. De obicei, împerecherea are loc noaptea. Masculul găsește femela după miros cu ajutorul unor receptori olfactivi situați pe pedipalpi. Copulația poate avea loc direct sau indirect, prin transferul spermei. În timpul împerecherii masculul este foarte activ, pe când femela devine pasivă. Masculul depune pe suprafața solului un spermatofor lipicios, în care se află sperma. Apoi, apucă spermatoforul în chelicere și îl introduce
Solifugae () [Corola-website/Science/318520_a_319849]
-
peștii cartilaginoși sunt carnivori. Speciile mari consumă cu predilecție pești osoși, dar majoritatea speciilor consumă crustacee și moluște, iar specia "Megachasma Pelagios" și cele din genul "Mobula" se hrănesc cu plancton. Fecundația are loc la circa 50% din specii prin copulație, ele fiind ovovivipare, adică nasc larve vii, pe când restul sunt ovipare, adică femela depune ouă (icre) din care vor ecloza larvele (puietul). Peștii cartilaginoși și peștii osoși se deosebesc prin următoarele caractere: Clasificarea peștilor cartilaginoși după Joseph Nelson, 2006
Chondrichthyes () [Corola-website/Science/320833_a_322162]
-
pot rareori contamina omul. Există, pe de altă parte, alte rezervoare ale paraziților în funcție de speciile de tricocefali: "Trichuris affinis" la ovine și caprine, "Trichuris unguiculata" la iepurele de casă și la iepurele sălbatic, "Trichuris muris" la șoareci. Fiecare femelă după copulație produce 3000 - 20.000 de oua pe zi, timp de cinci ani. Ouăle sunt eliminate în materiile fecale, conțin numai o celulă și nu sunt, prin urmare, infestante. Embrionizarea (formarea embrionului) decurge lent în mediul exterior (sol), și oul nu
Tricocefaloză () [Corola-website/Science/328305_a_329634]
-
extremitatea efilată anterioară și săpă un tunel în interiorul epiteliului cu ajutorul unui stilet situat la nivelul cavității bucale și al enzimelor citolitice. În procesul de maturizare a viermelui, porțiunea posterioara îngroșată iese afară din epiteliu și proeminează în lumenul intestinal, facilitând copulația și ponta. Extremitatea anterioară subțire rămâne înglobată în mucoasa intestinului, și viermele în esență este un parazit tisular. Viermii se hrănesc cu epiteliu intestinal, dar pot de asemenea ingera eritrocite, leucocite și alte celule atunci când ei reușesc să penetreze sub
Tricocefaloză () [Corola-website/Science/328305_a_329634]
-
foarte scăzută; la unele specii, masculii sunt încă necunoscuți. Masculii au o morfologie diferită de cea a femelelor: ei sunt mai mici, antenulele lor sunt mai mari și adesea înzestrate cu cârlige, primele picioarele toracice poartă un cârlig utilizat în timpul copulației, postabdomenul este modificat. Femelele care se împerechează și depun ouă fecundate nu diferă deloc de femele partenogenetice. Spre deosebire de ouăle partenogenetice care se dezvolta imediat în camera incubatoare, ouăle fecundate, numită și ouă durabile, au o dezvoltarea întârziată și eclozează numai
Cladocer () [Corola-website/Science/330630_a_331959]
-
sunt cazuri excepționale. Un alt exemplu al dimorfismului sexual reprezintă faptul că masculii au în general cozi mai lungi decât femelele, pentru a adăposti hemipenisurile. De asemenea, masculii au pinteni pelvieni mai lungi, folosiți la agățarea și stimularea femelei în timpul copulației. Pintenii pelvieni sunt singurele semne exterioare ale rudimentelor bazinului și picioarelor din spate, prezente la boa și pitoni. Coloritul Boa constrictor poate varia mult în funcție de localizare. Șerpii au în general o culoare de bază brun, gri sau crem, iar partea
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]
-
femelele emană un miros din cloacă pentru a atrage masculii, care se pot lupta între ei pentru dreptul de a se reproduce. În timpul actului sexual, masculul își înfășoară coada în jurul femelei și își introduce unul dintre hemipenisuri în cloaca ei. Copulația poate dura de la câteva minute la câteva ore și poate fi repetată de mai multe ori în decursul a câteva săptămâni. După această perioadă, ovulația poate să nu se desfășoare imediat, dar femela poate păstra sperma în interiorul său până la un
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]
-
fibros dintre cei doi corpi cavernoși ai penisului. Este prezent la numeroase carnivore (fisipede și pinipede), rozătoare, lilieci (chiroptere), unele primate (lemurieni, unele maimuțe) și la unele insectivore, lipsește la om. Are un rol de suport rigid a penisului în timpul copulației și este folosit în taxonomie. Termenul „bacculum” este de origine latină și înseamnă „băț”. Osul penian este un os deosebit, având o mare variabilitate în mărime și formă. Este absent la om și din cauza aceasta a alimentat o serie de
Os penian () [Corola-website/Science/332897_a_334226]
-
fel de mecanism "cheie-broască", care izolează din punctul de vedere al reproducerii speciile care sunt prea apropiate din punct de vedere morfologic. Forma particulară a osului penian a unui mascul dintr-o specie dată ar putea prin urmare provoca, în timpul copulației, o serie de comportamente și reacții neuroendocrine foarte specifice la femela din aceeași specie și care ar face imposibilă o împerechere cu un mascul dintr-o specie asemănătoare. Acțiunea osului penian este concomitentă cu alte mecanisme (de exemplu: stimularea olfactivă
Os penian () [Corola-website/Science/332897_a_334226]
-
pentru a prezerva integritatea reproductivă a unei specii. O a treia ipoteză, cea de fricțiune vaginală susține ideea că osul penian asigură o rigiditate adițională penisului în erecție pentru a facilita penetrarea. Această rigiditate suplimentară ajută speciile la care monta (copulație) are loc înainte de erecție (de exemplu, canide) sau la speciilor care prezintă un dimorfism sexual pronunțat (de exemplu, mustelide, otariide). La speciile dimorfice, osul penian asigură un suport pentru a contracara rezistenta produsă de dimensiunea mică a orificiului vaginal. A
Os penian () [Corola-website/Science/332897_a_334226]
-
penetrații de scurtă durată. În ambele cazuri, osul penian previne ocluzia uretrei și consecințele nefaste pe care aceasta le-ar provoca livrării de spermă. Aceasta este mai ales valabilă la speciile la care perechile rămân sudate una de alta în timpul copulației pentru perioade lungi de timp, de exemplu, speciile din familia canide. Această ipoteză de intromisiune prelungită ar trebui dezvoltată pentru a explica dimensiunea osului penian la primate și, eventual, la unele carnivore și pinipede. A cincea ipoteză sugerează că osul
Os penian () [Corola-website/Science/332897_a_334226]
-
și resping masculul atacându-l cu gherele și colții. Așadar, masculul trebuie sa contenționeze femela pe parcusul coitusului pentru a nu se răni. Alte activități de împerechere pot include frecatul botului masculului de spatele femelei, zgârieturi puternice și chiar lins. Copulația se produce atunci când masculul introduce hemipenisul în cloaca femelei. Dragonii de Komodo au fost observați să exercite comportament sexual monogam și să formeze perechi care rămân o perioadă lunga, un comportament foarte rar în lumea șopârlelor. Femelele depun ouăle în
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
Komodo de la grădina zoologică din Londra pe nume Sungai a depus ouă după ce a fost separată de mascul pentru o perioadă de mai bine de doi ani. Initial, oamenii de știință au crezut că femela poate să conserve spermă de la copulația anterioară, un tip de adaptare numit superfecundație. Un alt caz s-a produs în anul 2006 la o grădină zoologică în Anglia, Flora, o femelă de varan a depus 11 ouă, din care 7 au eclozionat, toți puii fiind masculi
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
întâlnesc în perechi. Împerecherea are loc în România la sfârșitul lui mai, iar în Crimeea de la mijlocul lunii aprilie până la mijlocul lunii mai. Masculul imobilizează femela apucând-o cu gura de ceafă, își împletește coada de a ei și desăvârșește copulația. În timpul împerecherii își pierd vigilența lor obișnuită. Peste 4-6 săptămâni este depusă ponta. În România, femela depune ponta la finele lui iunie - începutul lui iulie și este compusă din 5-12 (maximum 20) ouă care au o dimensiune medie de 22
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]