218 matches
-
fi văzut, oricât de târziu în viitorul omenesc, de toți cei ce vor trece în larg și vor spune: „Iată mormântul unui războinic viteaz, cândva de mult omorât de mâna strălucitului Hector.“ Așa cum și mormântul lui Ahile se va arăta corăbierilor, de departe, în zarea țărmului, celor de azi și celor ce vin după aceea în timp. Relicve ale unei glorii neîncetate, dăinuind cât și marea, ținută vie de un cânt statornic. Fără a cărui stăruință peste generații orice mormânt ar
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
de arhitecți și zidari, marii constructori ai tuturor timpurlor, după un plan, o planșă de arhitectură unică, protoistorică. Liniile de forță și integrarea diferitelor planuri sunt alegoria mobilității regnurilor, viața de pe pământ și de aiurea. Ghilgameș îi spuse lui Urșanabi, corăbierul: - Suie-te, Urșanabi, pe meterezele Urukului, cutreieră-le în lung și-n lat; prețuiește-le temeliile, cercetează-le cu de-amănuntul zidăria din cărămizi, vezi dacă zidăria nu este toată din cărămidă arsă și dacă temelia nu i-a fost
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
O pânză-n depărtare, București, 1955 (în colaborare cu V. Solodov); E. Iahnina, M. Aleinikov, Charlot Bantard, București, 1955 (în colaborare cu E. Antonescu); S. Golubov, Din scânteie va izbucni flacăra, București, 1955; Béla Illés, Eliberarea, București, 1956; V. Grigoriev, Corăbierul Grigori Selihov, București, 1956 (în colaborare cu Vera Ilchievici); Charles Dickens, David Copperfield, I-II, București, 1957; Sinclair Lewis, Martin Arrowsmith, București, 1958 (în colaborare cu Sofia Marian); István Nagy, La cea mai înaltă tensiune, București, 1958 (în colaborare cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287673_a_289002]
-
fi văzut, oricât de târziu în viitorul omenesc, de toți cei ce vor trece în larg și vor spune: „Iată mormântul unui războinic viteaz, cândva de mult omorât de mâna strălucitului Hector.“ Așa cum și mormântul lui Ahile se va arăta corăbierilor, de departe, în zarea țărmului, celor de azi și celor ce vin după aceea în timp. Relicve ale unei glorii neîncetate, dăinuind cât și marea, ținută vie de un cânt statornic. Fără a cărui stăruință peste generații orice mormânt ar
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
deschiderea și lărgirea contactelor cu țările din sud-estul și sudul Asiei, pe mare, construind circa 3000 de jonci pentru navigare pe mare, unul dintre cele mai importante fenomene din istoria navigației, China fiind cea mai mare putere maritimă din lume. Corăbierii chinezi au ajuns în Filipine, Indonezia, Malaiezia, Ceylon, India, în porturile din Golful Persic și Peninsula Arabică, Egipt, Africa de est și în Marea Mediterană. Cele mai multe realizări în domeniul științei și tehnicii au fost realizate în perioada acestei dinastii (960-1279). Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
navigatori și soli după primele descoperiri geografice. China, mare putere a Asiei de est, centru de emanație a unei culturi avansate, își manifesta mereu disponibilitatea de a avea legături politice, culturale și comerciale cu toate țările zonei și nu numai. Corăbieri arabi, persani, indieni, din insulele indoneziene și Filipine dezvoltau un comerț intens și profitabil cu China, fiind primiți cu ospitalitate. Soli și comercianți chinezi erau activi în porturi și capitalele multor state unde erau acceptați cu respect și deosebită considerație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
și Filipine dezvoltau un comerț intens și profitabil cu China, fiind primiți cu ospitalitate. Soli și comercianți chinezi erau activi în porturi și capitalele multor state unde erau acceptați cu respect și deosebită considerație. În anul 1557, unor echipaje de corăbieri, ce se comportau ca niște tâlhari, li s-a fixat loc de încărcare în peninsula Aomen (Macao), interzicându-li-se intrarea în portul Guangshou (Canton); s-a hotărât adoptarea politicii "porților închise", ceea ce presupunea interzicerea în porturi a corăbiilor statelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
impună „cultul frumosului în poezie și proză”. Începutul de drum - se mai spune aici - s-ar situa, oricum, sub zodia „bucuriei mântuitoare” și a „chiotului dionisiac”. Deși modeste, cele două numere din C. n. se vor un frumos basm al „corăbierilor eterni”, iar aceștia sunt în majoritate poeți: Teofil Lianu, Mircea Streinul, Gheorghe Antonovici, Neculai Roșca, Tudor Ulmanu, Aurel Putneanu, George Nimigeanu, Victor Măgură, E. Ar. Zaharia și Cristofor Vitencu. Tot aici Mircea Streinul prezintă volumul Junimea literară, scos de Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286466_a_287795]
-
declamat cuvintele înțelepte ale străbunului nostru latin, Horațiu: "Carpe diem" "Trăiește clipa". De aceea am direcționat funcționarea motoarelor noastre interne cu prora spre un optimism realist, combatant și mobilizator strigând cu toată convingerea: "FIAT LUX!" "Să fie lumină!", așa precum corăbierii disperați și muribunzi, care după furtuni înspăimântătoare și cu proviziile de apă epuizate, bănuind la orizont o fâșie de uscat, murmurau încrezători în destinul lor: "Pământ! Pământ!" Și am adus lumină. Am adus lumină în sufletul nostru, în privirea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Întîlniserăm În Bariloche, dînd din cap: „Cred că veți ajunge În locul spre care vă Îndreptați, aveți curaj. Dar cred că veți rămîne ceva vreme În Mexico. E o țară minunată.“ Dintr-odată, am simțit că mă ridic În zbor, odată cu corăbierul, spre tărîmuri neștiute, departe de drama actuală din viața mea. M-a cuprins o stare adîncă de neliniște; mi se părea că nu mai pot să simt nimic. Am Început să mă tem pentru mine, așa că m-am apucat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
săvârșirea lui. Motivul Învierii (sau al trezirii) este des Întâlnit atunci când se are În vedere formarea și educarea omului. Alături de metafora cioplirii pietrei de către sculptor, a modelării lutului de către olar, a iluminării de la o torță sau de la un foc, a corăbierului ce Înfruntă marea și furtunile, a grădinarului ce ajută pomii și florile să crească etc., acest motiv le Înglobează pe toate acestea, datorită forței transfiguratoare ce rezultă din conlucrarea unui interior (omenesc) cu al unuia exterior (divin). Învierea presupune nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
pe umeri de către cel nemilostiv, care nu-și adună prin virtuți lumină spirituală în suflet, închizându-și astfel ușa fericirii și comuniunii veșnice. Pentru a nu se întâmpla acest lucru, Sfântul Vasile trage învățături folositoare amintind de un obicei al corăbierilor: „Corăbierii, chiar dacă ar duce în corabia lor mărfuri de mare trebuință, dar dacă furtuna mării s-ar ridica clocotind în jurul lor și ar amenința să acopere corabia îngreuiată de încărcătură, se vor descotorosi cât vor putea mai repede de tot
Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
aceste țări nu există învățământ superior în limba maternă. Al III-lea Simpozion: Învățământul pentru minorități în România Iași 1993 Cuvântul reprezentanților minorităților 1. Minoritatea italiană din România (Romeo Alberto Simionescu, președintele Comunității Italiene). Se cunoaște faptul că genovezii vestiți corăbieri și negustori aveau în sec. al. XIII-lea o puternică colonie în peninsula Crimeea, la Caffa. În 1475 orașul este cucerit de turci, o ambarcațiune cu italieni ajunge la Cetatea Albă unde se stabilesc dând localității numele de Mon Castro
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
dintâi. A patra este mundus materialis, lumea fizică și fiziologică, natura înconjurătoare și natura corporală; a cincea este mundus artificialis; vinerea alchimică a lui Rosenkreutz, când muncești din greu, este „lumea muncii”, a străduințelor oneste ale harnicului plugar, ale curajosului corăbier și ale răbdătorului păstor - pe care Comenius nu le disprețuiește ca un dominican retrograd. Cu mundus artificialis omul pământesc începe de fapt să se înalțe spre zeitate. Căci oricare dintre aceste munci poate ajunge la măiestrie, transformându-se în artă
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
au păstrat-o pentru ei. Tu, Ghilgameș, satură-ți pântecele, fii vesel ziua și noaptea. Fă sărbătoare din fiecare zi, cântă și joacă ziua și noaptea."46. Dar Ghilgameș persistă în hotărârea sa și atunci Siduri îl îndreaptă spre Urșanabi, corăbierul lui Utnapiștim, care se afla în vecinătate. Ei traversează Apele morții și ajung pe malul unde trăia Utnapiștim. Ghilgameș îl întreabă cum a dobândit nemurirea. El află cu acest prilej legenda potopului și hotărârea zeilor de a-1 face pe
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
călători, unde noi nu trebuie să ne socotim, decât niște simpli trecători. Chiar viața cea mai lungă e scurtă de tot față de veșnicie. În decursul acestui drum rapid noi trebuie să ne îngrijim de mântuirea sufletului nostru, și ca un corăbier care se întoarce în patrie, să îndreptăm spre port toate sforțările noastre, toate dorințele noastre. Noi, însă, nu suntem singuri, sau părăsiți în această lume numai puterilor noastre, căci noi avem norocul cel mare de a face parte din marea
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
principele decide să facă un pelerinaj la Roma, pentru a-l Întâlni pe apostolul Petru. Soția lui, cu pruncul În pântece, dorește să-l Însoțească. Pe drum, corabia este prinsă de o furtună cumplită În timpul căreia femeia naște, apoi moare. Corăbierii vor să arunce cadavrul În valuri, dar principele Îi roagă să se Îndure de copil. Tocmai atunci, ca prin miracol, dinaintea lor se ivește o insulă pustie. Principele Își lasă aici soția, neînsuflețită, și alături de ea copilul sugar. Din sânul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
au ieșit în sate călugări care dau scrisori pecetluite pe care oamenii le poartă la gât spânzurate cu ață de cânepă, ca să fie apărați de molimă. Brăilenii, cași Venețienii, sunt bărbați mai vrednici decât oricare alții din lume, căci fiind corăbieri umblă pe ape și lipsesc cu anii; iar nevestele urmează a naște prunci și în vremea cât soții lor sunt departe, așa vârtute au acești oameni. Cristea se duce la un cămătar creștin ca să împrumute parale. Duce amanet un inel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o mișcare pornită ; mă plimbi pe la ecuator, pornind artificial o altă mișcare, de un ritm disparat, și, pe când eu port grije de soarta lui Paul, înghesuit într-un colț strâmt, d-ta cauți a mă face să plâng soarta unui corăbier pierdut în pustiul talazurilor.” În opinia Simonei Vasilache din Cinstite obraze, moftangii și domni, romantismul românesc își conține parodia, la Eminescu cel puțin , însă afirmația se poate verifica în ansamblul literaturii romantice pornind de la ultilizarea parodică la Caragiale. De remarcat
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
până ce căpăta culoarea apelor adânci ; marea se prefăcea într-o draperie de catifea, cu falduri negre pe fundul valurilor, iar la creste cu fire de argint. Nopți cu lună și numai apă și cer împrejur ! Despre asta să vă spună corăbierii, nu ceilalți navigatori, căci pe aceș tia huruitul mașinilor îi împiedică să audă suflul mării, iar fumul de cărbuni le ascunde oceanul albastru de sus, cu miriadele lui de corăbii azurii care navighează în cău tarea marelui nesfârșit. Să vă
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
ceilalți navigatori, căci pe aceș tia huruitul mașinilor îi împiedică să audă suflul mării, iar fumul de cărbuni le ascunde oceanul albastru de sus, cu miriadele lui de corăbii azurii care navighează în cău tarea marelui nesfârșit. Să vă spună corăbierii !... O pătură pe punte și un maldăr de parâme sub căpătâi ! Dar colea jos este etrava ca obada unei roți gigantice, înghițind într-o rostogolire și creasta, și fundul văii, și ridicând în jerbe spumegânde colbul de argint al mării
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
și ridicând în jerbe spumegânde colbul de argint al mării, în vreme ce bom presul se leagănă șovăitor în întuneric, ca antena unei dihănii blânde care își caută cuminte drumul, ținând locul omului de veghe picat în vrăjile sirenelor. Să vă spună corăbierii cum deapănă catargele fire aurii din stele și le urzesc pe velele învechite, prefăcându-le în țesături feerice... Să vă spună despre piuitul scripeților, ca țipătul întrebător al unor pescăruși de noapte, care însoțesc corabia bătând molcom din aripi albăstrite
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
cucerit.» VII În slujba idealului neamului românesc, Badea Cârțan mai găsea un sprijin și în credința sa nestrămutată față de Dumnezeu și Fiul acestuia, Iisus Cristos. Nu reușise să vadă Spania, se mulțumise atunci când a străbătut Italia să viziteze orașul vestitului corăbier Cristofor Columb, Genova, dar îl bătea un alt gând. Își propuse să meargă la locul sfânt, la mormântul Mântuitorului. Era de acuma o figură cunoscută în România. Autoritățile românești îi asigurară un bilet gratuit pe calea ferată și pe apă
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
cel mai important centru comercial, în care cumanii vindeau sclavi de ambele sexe, piei de vulpi, de castori, de lupi și alte animale și cumpărau, în schimb, grâne, dar mai ales stofe și articole de lux din Orient, aduse de corăbieri. Pentru a opri înaintarea mongolă, a recupera Cumania Albă și a recuceri portul pierdut, pe lângă dorința de a răzbuna pe cumanii hanului Iurie Conceac, uciși în mod perfid, în anul 1222, marele han Cuten ceru, în grabă, ajutor ginerelui său
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
prezentarea vieții Sfintei Parascheva, ni s-a spus că după o viațî în rugăciune, post și sărăcie materială a murit la vârsta de 27 ani și a fost îngropată ca o străină fără ca nimeni să știe cine era. Murind un corăbier, trupul său a fost aruncat în mare. Fiind scos la mal de valuri, un sihastru care trecea pe- acolo l-a văzut și -a cerut unor creștini să-l îngroape. Săpând groapa, au aflat trupul Sfintei Parascheva neputred și plin
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]