193 matches
-
s-a alcătuit din lectura la rând rapidă... un gen necunoscut, un hibrid egal de monstruos și de fascinant, a cărui paternitate am recunoscut-o neîntârziat. După Ťmăsurătorileť de până acum, aș situa vietatea (nu, nu conced să o numesc corcitură) între fișa caracterologică, schița literară, anamneza medicală, foaia de observație a lingvistului și eseu sau chiar poezie" (p. 8). În aceste gânduri aflate între vis și realitate, se amestecă de-a valma judecăți literare, amintiri dintr-un trecut mai mult
Să nu-l uităm pe MHS! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9832_a_11157]
-
cică ar fi fost un lipovean de pe la voi din Delta. S-ar fi încurcat cu una de pe lângă Odessa, înaintea Primului Război Mondial. Aia o fi fost... Nici ea nu stia cea fost. Cert e că taică-său e o un fel de corcitura mondială, iar maică-sa o persana de prin deserturile Orientului. Al doilea război mondial ia aruncat pe unul în brațele celuilalt, sub dărâmăturile orașului. Niște bieți copii! Dar, vezi, s-au ținut minte... Războiul s-a sfârșit... Că toate se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
stufoase, căutau înspăimântați un loc de scăpare. - Cum te cheamă, ba tăgârța? - s-a răstit tovarășul la el, si, în scârba, a scuipat într-un colț, după ușa. - A? - abia a putut zice Leanca, aplecând urechea. - Asta om e, sau corcitura de măgar cu catar?! Văd că, în loc să vorbească, mârâie, hârâie, dracu să-l ia! - Nu prea aude, șefule! - i-a răspuns Cercelaru. Pândele a țipat către Leanca încât au auzit și cei ce erau afară, apoi i-a repezit și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
În bulibășeala care era pe-atunci, încât nimeni nu mai știa ce e și cum e, consilierul - ocupat până peste cap cu pile pentru Eden și alte matrapazlâcuri cărora le spunea afaceri minore - a creat urgent o populație nouă, o corcitură care avea în componența biologică esențe de tot felul plus câte ceva începând cu romanii și terminând cu Ceaușescu cel Dictator. Din cauza grabei a uitat să implanteze o genă de anticorupție, dar și-a zis că, poate nu va observa Domnul
Manual conjugal-alternativ by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/13220_a_14545]
-
de ucenicie ai unui dictator (Ed. Vivaldi - 130 000 lei). l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Confesiunile unui câine Bazat pe formula fabulei animaliere, romanul de față consemnează lucrurile și evenimentele din perspectiva inedită a unei corcituri urât mirositoare, care poartă numele de „domn Osache“, un personaj pe jumătate uman, pe jumătate canin, care înțelege nuanțele sintactice ale limbii engleze, fiind extrem de perceptiv la emoții. Paul Auster: Tombuctu. Editura Polirom, Iași-București, 2003. Preț: 99 000 lei. Regele
Agenda2003-7-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280700_a_282029]
-
ortul, primesc, acceptă plata transgresării sau a transcenderii. Imagistica bordelului, imaginea, perspectiva din La țigănci amintește de templul Șibilei din Eneida pe care erau pictate „dragostea spurcată a Pasiphaei cu un taur cu care sa împreunat cu vicleșug; apoi Minotaurul, corcitură, jumătate om, jumătate taur, rodul unei patimi neîngăduite”. Este portalul trecerii, transgresării în Lumea subterană, o lume labirintică, plină de probe inițiatice, o lume a obstacolelor din care prea puțini pot ieși. Accesul lui Gavrilescu-Orfeu se face prin grădină, grădina
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
mari ocazii, câte-o blană somptuoasă de vulpoi. Apoi au apărut Gili, un brac sârmos, năbădăios cât cuprinde, a cărui manie de a-și ridica brusc botul pe sub fustele cucoanelor firește că-mi provoca delicii picante, dar și Țuțu, o corcitură pufoasă, pripășită de pe maidanul de la „Autobuzul“, care făcea pereche - culmea - cu motanul Mișu. Mișu, cel pe care ni l-au umflat hingherii de pe acope rișul magaziei, de-am umblat zile-ntregi cu bani și sticle de țuică pe la ecarisaj, ca să
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
câine pașnic, păzea toată curtea și grădina de hoți, căci pe atunci erau destui. Când ieșea la plimbare cu fratele meu, Didi, trebuia să anunțăm în cartier să lege câinii, pentru că Tarzan avea fobie pentru tot felul de cotarle și corcituri. Odată, într-o asemenea plimbare, fratele meu a fost înconjurat de vreo zece câini. Au sărit cu toții la fratele meu, dar mai ales la Tarzan. Acesta, s-a uitat două clipe la ei. Fratele meu povestea că nu știe dacă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
40, din D 13, și a bocit până i-au curs mucii. Al doilea cerc a descris o viață de câine (la propriu), nu prea lungă, până la ultima suflare și la ultimul zvâcnet: Kita s-a dovedit a fi o corcitură mai grozavă decât toți lupii alsacieni; a ros pantofii din casă, cotoarele cărților de pe rafturile de jos ale bibliotecii, brațul unui fotoliu și o policioară de la vitrină; Florea o ura, Naghy se apleca s-o mângâie; vara, pe șantierul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
descoperit că era Luptătorul creștin alb, o fițuică veninoasă, scabroasă, de analfabeți, contra evreilor, contra negrilor, contra catolicilor, publicată de reverendul dr. Lionel J.D. Jones, D.C.D. „Curtea Supremă“, spunea titlul cu cele mai mari litere, „cere: S.U.A. să fie o corcitură!“. Al doilea titlu ca mărime spunea: „Crucea Roșie dă albilor sânge de negru!“. Pe mine asemenea titluri nu puteau să mă surprindă. La urma urmelor, erau genul de lucruri pe care le spusesem în Germania pentru a-mi câștiga existența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
atît de frumoasă cum credea ea, că trebuia să robotești mereu ca o furnică și pe lume nu erau numai copaci Înverziți, Îngerași și copii cuminți, În sfîrșit, că erau și altele, de necuprins În toate aceste cuvinte pe care corcitura le pronunța În timp ce mîngîia tot mai insistent cămășile conașului. Autobuzul se opri În dreptul unui stop și Păsărica se Întoarse să se uite pe fereastră, de data asta văzu Încă una din ființele ei dragi, un polițist, un zdrahon de metis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se temea să nu cadă sau mai bine zis să nu-și ia zborul pe fereastra autobuzului, ba chiar Începu să se simtă obligată să aibă grijă de ea și să fie atentă la fiecare mișcare pe care o făcea. Corcitura nu mai contenea cu trilurile și În stații, cînd autobuzul se oprea, Îi primea pe noii pasageri cu o bunătate ca a sfîntului Francisc din Asís și, cu toate astea, nu reușea decît să-i Înspăimînte, fiindcă la urma urmei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
adevărat, un tip vînjos, cu un păr obișnuit, probabil că maică-sa era peraviană, cu un aer de fotbalist de categoria a treia sau de ajutor de mecanic, un om simplu În orice caz, dar era blond... avea ceva de corcitură europeană, de țăran cu pielea albă și de indigen civilizat În același timp. În orice caz, pruncul Iisus sau Președintele Republicii pentru Păsărică, fiindcă o Îmbrînci cît colo pe Arminda și se duse glonț la el ca să-l copleșească de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
apoi ochii tăi mă sfredeliră cu căutătura grea1, cînd Del Castillo ar fi trebuit să-și plece ochii În pamînt, dar În schimb se repezise la el și fusese cît pe-aci să-l trîntească. Un alt Del Castillo, o corcitură, bărbat de treizeci și cinci de ani și fotograf oficial al școlii, sosi În dimineața aceea pentru poza pe care o făcea În fiecare an. MÎncase devreme la birtul din colț. Erau acolo prietenii din cartier și ce-ar fi să bem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și care acum se apropia de bar cu un sac de sport cu toarte mari atîrnîndu-i În mîna stingă și cu un tricou alb pe gît, de parcă ar fi jucat tenis toată dimineața. „Oh my Good!“, Își spuse Susan văzînd corcitura aceea plină de zulufi enormi, cu părul ca de la permanent, strălucitor și cu cîteva bucle care mai păstrau culoarea tutunului de la ultima oxigenare. Fiindcă susnumitul Abraham Își deschidea buclele cu apă oxigenată și acum, cînd se aflau față În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să-i trîntească un: ești dat naibii! iritat sau: ai o freză foarte șic, dar asta ar fi Însemnat să se coboare pînă la nenorocita Sodomă a lui Abraham, care tînjea după lumea bună, pînă la mizeria cumplită din Gomora corciturilor Îngrozitor de urîți, bucătari, pederaști și care se vindeau din dorința de a mă imita. — Atunci asta-i tot, i-o tăie cu un ton definitiv, fiindcă intuise foarte bine un aspect al realității care nu-i făcea plăcere. Asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o cinta. Erau unsprezece În total. Lobo, Latino și nouă profesori, nouă magicieni ai ritmului, Lobo era alb; pe Latino, În orice caz, Îl albiseră iubirile, noaptea, romul, fumul, zorii care-l prindeau cîntînd și luminile de neon. Profesorii erau corcituri, unii cu pielea deschisă la culoare, chiar chipeși cîțiva dintre ei, alții cu pielea ca negrul de fum. Pe unii dintre ei ai fi putut să-i confunzi cu negrii eleganți de la pompele funebre, aproape toți ar fi putut fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Victor Eftimiu, oamenii iau parte nemijlocit la acțiune. Încă din primul act își fac apariția locuitorii cavernelor care s-apropie, când încet, când aproape târându-se (I, p. 42). Sunt Than și Li, cele două ființe ciudate reprezentând parcă o corcitură/ de monstru și zeiță, creaturi observate mai demult de Prometeu (I, p. 33). Titanul i-a învățat să râdă, să umble drept, cu fruntea sus și să vorbească tocmai pentru că le-a intuit spiritualitatea latentă (Eu am simțit că poartă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
testament. Scribonius Libo se strâmbă plin de năduf: — Da! pufnește înfundat. Își înalță cu deznădăjde brațele spre cer: — Închipuie-ți că fiu-său, Ofelus, nici măcar nu trăiește aici, ci în Egipt. — Da’ ce caută acolo? întreabă iute Gallus. — E o corcitură, se vaită Libo, făcut cu una tuciurie... Avocatul îl oprește scurt: Ia stai! Păi tu când l-ai eliberat? Dacă vorbim de un copil de maximum zece ani, asta schimbă totul! Scribonius clatină nefericit din cap: — Îl avea dinainte, oftează
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lămpi, vine în urma catafalcului, purtat de șase bărbați cu măști albe. Cadavrul înfășurat în fâșii de bumbac, este presărat cu petale de gălbenele. Doi preoți copleșiți și corpolenți se grăbesc cu slujba, dornici să scape mai repede. A, uite și corcitura obraznică! Ai venit să cerșești la colțul meu? Era o voce răgușită, batjocoritoare. Lăsând privirea în jos, îl vede pe cerșetorul bătrân, cu picioarele lipsite de vlagă. Bărbatul cerșise dintotdeauna în acest loc, din cât și-l amintea. Figura lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
își țuguie buzele disprețuitor. — Du-te să mănânci la cei de teapa ta. Te vor hrăni. Cine sunt cei de teapa mea? Cerșetorului i se pare întrebarea și mai hazlie. — O să-i găsești la clubul telegrafului. Nu-ți face probleme, corcitură mică, o să te învăț eu ce să le spui. Pagină separată Clubul Poștei și Telegrafului din Agra, nu este cel mai mare club din oraș. Este o construcție victoriană, simplă, ca o cutie funcțională, din cărămidă roșie, cu un portic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
după gradați, și mai degrabă stau pe vine decât să se așeze, atunci când cred că nu-i vede nimeni. Întotdeauna poți spune dacă cineva e „de opt ane“. Sângele curat și nobil se cunoaște în cele din urmă. O, acele corcituri oribile! La Clubul Poștei și Telegrafului din Agra, acele oribile corcituri se adună să schimbe între ele relatări dezgustătoare despre nativi, despre manierele lor respingătoare, caracteristic indiene, și despre felul în care ei, soții, își reduc la tăcere angajații, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
așeze, atunci când cred că nu-i vede nimeni. Întotdeauna poți spune dacă cineva e „de opt ane“. Sângele curat și nobil se cunoaște în cele din urmă. O, acele corcituri oribile! La Clubul Poștei și Telegrafului din Agra, acele oribile corcituri se adună să schimbe între ele relatări dezgustătoare despre nativi, despre manierele lor respingătoare, caracteristic indiene, și despre felul în care ei, soții, își reduc la tăcere angajații, iar ele, soțiile, își pedepsesc aspru servitorii, dacă îi au. Localnicii sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Cu toate acestea, se simte plin de speranță. Și tocmai atunci apare micul bastard, stricând totul. Băiatul îl apucă de mânecă, de parcă ar face cel mai obișnuit lucru din lume. — Bună, îi zice într-o engleză grețoasă, de bazar. Sunt corcitură ca și tine. Mi-e foame. Ai ceva de mâncare? Băiatul este probabil mai alb decât el, deși este greu de spus, din cauza murdăriei. Are trăsături englezești, un chip despre care s-ar putea spune că este delicat, în alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
care sunt semnele? Cum te simți dacă nu ești ceea ce crezi că ești? Dacă mama care a murit era mama lui adevărată și tatăl lui era englezul acela ciudat din fotografie, în mod logic ajunge la concluzia că este o corcitură, un alb-negru. Dar nu simte că ar avea ceva în comun cu acei oameni. Ei îi urăsc pe indieni. Îl urăsc și pe el, de asta e sigur. Își amintește racheta de badminton care se ridică, apoi se coboară asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]