714 matches
-
sau trup. Folosirea substantivului abstract redă, deci, mai bine ideea absenței unei conotații imediate fizice. De fapt, sesizarea trupului într-o conștiință fenomenologică nu este sesizarea unui lucru, ci a unei condiții, a condiției trupești sau corporale. Husserl folosește expresia corporalitate proprie ce specifică și precizează natura acestui dat prim al conștiinței, în sensul că cea dintâi conștientizare a condiției umane apare în noi ca sesizare a acelei corporalități care ne aparține în primă persoană. Conștientizarea lumii exterioare este extensia acestei
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
ci a unei condiții, a condiției trupești sau corporale. Husserl folosește expresia corporalitate proprie ce specifică și precizează natura acestui dat prim al conștiinței, în sensul că cea dintâi conștientizare a condiției umane apare în noi ca sesizare a acelei corporalități care ne aparține în primă persoană. Conștientizarea lumii exterioare este extensia acestei sesizări. Și pentru Rosmini cunoașterea lumii naturale devine concretă într-o serie de modificări și extensii ale sentimentului fundamental corporal. Omul de astăzi, omul conștient de condiția sa
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
și fără o cunoaștere tehnică a argumentărilor filosofice și a distincțiilor lexicale pe care le-am amintit, simte nevoia să se elibereze de o serie de judecăți, și deci de evaluări tradiționale, sau, în orice caz, consolidate și înțelege «propria corporalitate» ca expresie vitală, ca «rezervă de sens», ca nivel inițial și intențional deschis spre expresii tot mai ample. Într-un cuvânt, sesizează corporalitatea proprie ca încărcată de semnificații de descoperit și de interpretat, iar în raport cu ea vede retrezindu-se acel sentiment
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
o serie de judecăți, și deci de evaluări tradiționale, sau, în orice caz, consolidate și înțelege «propria corporalitate» ca expresie vitală, ca «rezervă de sens», ca nivel inițial și intențional deschis spre expresii tot mai ample. Într-un cuvânt, sesizează corporalitatea proprie ca încărcată de semnificații de descoperit și de interpretat, iar în raport cu ea vede retrezindu-se acel sentiment de mirare, ce marchează începutul unei noi faze de reflecție filosofică. Pe lângă sensul propriului mod de a fi organic în interiorul lumii care ne
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
încărcată de semnificații de descoperit și de interpretat, iar în raport cu ea vede retrezindu-se acel sentiment de mirare, ce marchează începutul unei noi faze de reflecție filosofică. Pe lângă sensul propriului mod de a fi organic în interiorul lumii care ne înconjoară, conștiința corporalității oferă reflecției filosofice și conținuturi care se extind la o sferă importantă a activității umane, specificări legate de medierea gestului, de expresivitate în general, de limbajul însuși. În sens larg, corporalitatea este ea însăși un limbaj. Însă gestul, expresia comunicativă
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
a fi organic în interiorul lumii care ne înconjoară, conștiința corporalității oferă reflecției filosofice și conținuturi care se extind la o sferă importantă a activității umane, specificări legate de medierea gestului, de expresivitate în general, de limbajul însuși. În sens larg, corporalitatea este ea însăși un limbaj. Însă gestul, expresia comunicativă, limbajul implică inteligența, conștientizarea reflexă, spiritualitatea. Perspectiva tradițională ar vedea în aceasta o problemă de limite, de distincții, de coordonare sau subordonare, toate probleme reale. Totuși, există în sensibilitatea contemporană un
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
spiritualitatea. Perspectiva tradițională ar vedea în aceasta o problemă de limite, de distincții, de coordonare sau subordonare, toate probleme reale. Totuși, există în sensibilitatea contemporană un mod diferit de a le percepe, întrucât sunt sesizate într-un continuu în care corporalitatea constituie un emfatic început și unde problematica distincțiilor și a salturilor calitative, este, ca să spunem așa, evitată tocmai în continuitatea perceperii conștiinței. Dacă ne referim la Körper, în obiectivitatea sa naturală, ne vom găsi în fața problemelor dintotdeauna, în schimb, punându
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
cu o lume doar parțial explorată de reflecția critică, intens trăită și populată de semne deschise interpretării. Exercițiul interpretării este noua cale a filosofiei, noua metodă, noua reflecție asupra unei mirări originare, înrădăcinată în sentimentul elementar, și totodată complex, al corporalității. Expresivitatea și multiplele forme ale corporalității constituie, ca să spunem așa, nivelul terminal al sentimentului corporal, dezvoltarea ei deplină, o dezvoltare care este și o transformare substanțială. Procesul care conduce la acest nivel terminal se articulează în jurul elementelor ce au un
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
de reflecția critică, intens trăită și populată de semne deschise interpretării. Exercițiul interpretării este noua cale a filosofiei, noua metodă, noua reflecție asupra unei mirări originare, înrădăcinată în sentimentul elementar, și totodată complex, al corporalității. Expresivitatea și multiplele forme ale corporalității constituie, ca să spunem așa, nivelul terminal al sentimentului corporal, dezvoltarea ei deplină, o dezvoltare care este și o transformare substanțială. Procesul care conduce la acest nivel terminal se articulează în jurul elementelor ce au un rol fundamental în construirea contextului mobil
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
corporal, dezvoltarea ei deplină, o dezvoltare care este și o transformare substanțială. Procesul care conduce la acest nivel terminal se articulează în jurul elementelor ce au un rol fundamental în construirea contextului mobil al experienței pe care conștiința o are despre corporalitate. Aceste elemente sunt: sesizarea faptului de a fi în mod concret, sensul propriei identități, deschiderea către o relație de comunicare. Un efort existențial, un fel de vis existendi este prima expresie ce caracterizează conștientizarea faptului de a avea un trup
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
existendi este prima expresie ce caracterizează conștientizarea faptului de a avea un trup, sau mai bine-zis, de a fi un trup. Această considerație concretă ce indică o conștientizare a propriei identități, o autoconștiință elementară și exactă. Totuși, identitatea sesizată prin corporalitate nu ne închide în individualitate, ci ne deschide unei relații intersubiective; corporalitatea este un mesaj care, chiar dacă se exprimă prin individul concret, ca expresivitate este îndreptată întotdeauna spre alte conștiințe. Expresivitatea și comunicarea, prin referința reciprocă, evidențiază temeiul lor comun
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
trup, sau mai bine-zis, de a fi un trup. Această considerație concretă ce indică o conștientizare a propriei identități, o autoconștiință elementară și exactă. Totuși, identitatea sesizată prin corporalitate nu ne închide în individualitate, ci ne deschide unei relații intersubiective; corporalitatea este un mesaj care, chiar dacă se exprimă prin individul concret, ca expresivitate este îndreptată întotdeauna spre alte conștiințe. Expresivitatea și comunicarea, prin referința reciprocă, evidențiază temeiul lor comun și unitar în ceea ce este corporal, perceput la nivel trupesc. Aprofundarea acestor
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
pentru noua perspectivă fenomenologică și pentru sensibilitatea, de multe ori nereflectată, dar puternic simțită și trăită. Multe din obiceiurile și atitudinile culturale de astăzi își au originea în acel complex de considerații care s-au dezvoltat datorită opririi reflecției asupra corporalității. Referința nu este întotdeauna imediată, ceea ce nu face totuși dificilă observarea legăturii lor. Pentru a identifica aceste fenomene se poate foarte ușor recurge la considerații rapide, totuși vom indica câteva orientări ce ni se par importante. Se poate observa cât
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
și a metodologiilor neatinse încă de uzura timpului. Descoperirea socialității Sfera socialului, conținutul și modalitatea raportului intersubiectiv, constituie un alt nivel pe care se pune accentul astăzi: un interes care de multe ori dobândește exprimări pătimașe. Câteva din aspectele descoperirii corporalității se unesc cu această participare intensivă la viața socială. Se adaugă modul în care are loc aceasta, care este tipică unei descoperiri existențiale. Instanța socială își face apariția din existența unei experiențe profunde și se impune asemenea tensiunii emoționale tipice
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
este deseori absent în ariditatea tipică timpului nostru; omul se află într-o stare de ariditate seacă, dar are o amplă, indirectă, mascată nostalgie a transcendentului. Aspecte ale unei astfel de nostalgii sunt și câteva expresii ale acelui «sens al corporalității» și ale acelei «descoperiri existențiale a socialității» despre care s-a vorbit în paginile precedente. Prin folosirea termenului de nostalgie s-a voit să se sublinieze un disconfort și totodată o urmă de regret; o condiție emotivă ce are ceva
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
a puterii. Ca propunere în fața constatării pierderii sensului, s-a configurat răspunsul formulat în termenul de luptă pentru sens. Domeniile în care se desfășoară această luptă sunt cele în care elanul vital se află astăzi într-o stare de urgență: corporalitatea, descoperirea existențială a comunității, experiența sacrului, cel puțin sub forma nostalgiei Absentului. Vorbind despre filosofie am sfârșit prin a vorbi despre filosof și poate că, insistând pe această personalizare a discursului, se va putea ajunge, cu iscusință, la vreo altă
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
sus, existența contemporană este, ca să spunem așa, în situație de urgență, unde elanul vital este mai urgent implicat într-o cerință de sens. Zonele experienței în care este mai intensă astăzi prezența semnelor și a simbolurilor sunt, cum am spus: corporalitatea, comunitatea, nostalgia Sacrului. A interpreta aceste semne și simboluri înseamnă și a ne autointerpreta, rămânând implicați într-o condiție comună ce înseamnă experimentarea valorii, dar și a precarității; plinătate și totodată relativitate tipică a tot ceea ce este temporal. Până și
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
stilurile nu sînt decît uitarea, pe care omul și-a sugerat-o cu disperare, prin veacuri, a acelei clipe de cădere”. Un factor esențial al unei atari redresări ontologice îl constituie corpul. Cultura n-ar fi cu putință fără o corporalitate nu doar senzorială, ci și senzuală: „Nu trăiește arta decît cel care o gustă, adică cel care o trece prin corp. Principiile criticului nu pot fi decît posterioare gustului. Nu e critic cine nu e senzual”. Așadar un erotism sublimat
I. Negoițescu inedit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2466_a_3791]
-
epuizează totuși posibilitățile poetice ale lui Ion Mureșan. Reluînd tipul de poet posedat, el se livrează cu aceeași disponibilitate și experimentului locuirii de către transcendent. Prezența îngerului în interioritatea poetului ne plasează într-o ambiguitate fundamentală. Este vocea îngerului modificată de corporalitatea coruptă a poetului, aparținînd acestei lumi? Sau îngerul este unul căzut, care alunecă și mai jos pe scara ființei, vorbind cu glas neuman, păsăresc sau reptilian? Mesajul transcendent este distorsionat: "Îngerul vorbește în mine cu voce de broască / și cu
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
marmora, ghea? a, cristalul (dup? cum remarc? I.Em. Petrescu). Astfel, „... lumină I?i manifest? prezen?a În nesfâr?ițe oglinzi acvatice, În oglindă privirilor, În sâmburele de foc al apei etc. Dar, mai ales, lumina se manifest? că o corporalitate difuz? În consiste?a argintie a « negurilor albe » sau a « umbrei» " , dimensiunea ontologic? a poeziei eminesciene relevându-se, atât În sugestii ale luminii, cât ?i ale umbrei: „ Valoarea ontologic? că?tig?, În lirica eminescian?, ?i metaforele luminii, ?i ale umbrei
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
rezultatele lecțiilor de fizică date de Epicur în scrisorile către Pythocles asupra naturii și către Herodot asupra fenomenelor cerești: infinitatea întregului; așadar, infinitatea celor compuse, precum și aceea a lumilor; eternitatea mișcării; inexistența începuturilor; adevărul simulacrelor; invizibilitatea acestora în raport cu viteza lor; corporalitatea sufletului, așadar materialitatea sa; diseminarea particulelor fine ale sufletului în agregatul trupului, asemeni unui suflu; sufletul ca sediu al sensibilității; legătura intimă dintre suflet și trup, de fapt, continuumul material în discontinuitatea structurilor atomice; despărțirea sufletului material de trupul material
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
juca noi înșine cu paradoxurile, am spune: și asta pentru că Cioran este el însuși râul. Corpul, umorul, melancoliatc " Corpul, umorul, melancolia" Fiind prezent, proiectând-o exclusiv ca prezent, existența se manifestă pentru Cioran ca un echilibru fragil între sens și corporalitate. Îi citește pe Epictet, pe Seneca, în special pe Marc Aureliu („mai folositori la necaz decât Părinții Bisericii” Ă 515, 6 februarie 1975), dar corpul degradându-se este o obsesie greu de amânat. Constată, în scrisoarea din care tocmai am
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
locuri că n-au fost locuite prea mult timp de Cioran. Altfel, toate ar fi luat forma obsesiilor lui, a vidului din care el se hrănește, devorându-l și devorându-se. Sau, mai exact: întemeindu-l și întemeindu-se. Oricum, corporalitatea lui e și aici, adică în ceea ce am putea numi momentele faste, o descompunere: „Suntem la câțiva kilometri de frontiera Italiei. Peisaj sublim, sate nemaipomenite și insomnii. Mă plimb în toiul nopții ca o fantomă, pe jumătate fericit, pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ar exista un Dumnezeu, ne-ar fi cruțat de corvoada de a hrăni un hoit sortit putrezirii, de a târî un trup” (I, 28). Așadar, Cioran și-ar dori o viață în afara materiei, dar atunci când ajunge să o separe de corporalitatea-i fizică, sentimentul de fragilitate e și mai puternic. Așa căzut, corpul e, totuși, o temelie a ființei. Iată: „Când separi viața de materie și o contempli, ca să spun așa, în stare pură, îi observi și mai bine extrema fragilitate
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
iar în cadrul ei facem distincția între eul real, eul viitor și eul ideal. Eul real (eul actual) este rezultatul experiențelor noastre cotidiene din cadrul social și cultural în care trăim și cuprinde: a) eul fizic: structurează dezvoltarea, interiorizarea și acceptarea propriei corporalități; imaginea corporală se referă la modul în care persoana se percepe pe sine și la modul în care crede că este percepută de ceilalți; cu alte cuvinte, imaginea corporală determină gradul în care te simți confortabil în și cu corpul
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]