711 matches
-
enunțului plastic, remodelează Neantul, face vizibil Golul, conturează Absența. Dacă sculptura lui Brâncuși recuperează esențialul materiei și repune în discuție natura tridimensionalului pornind de la nonfigurativismul Vechiului Testament, cele mai recente preocupări ale lui Max Dumitraș deposedează sculptura de propria sa corporalitate și o apropie de minimalismul absolut al expresiei Zen. Diverse ca materiale, de fapt o aluzie la multitudinea și complexitatea substanțelor care se subsumează conceptului de materie, lucrările din acest ciclu încorporează simultan lemnul, bronzul, rășinile sintetice, praful de marmură
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
ia și să tot ia. Pînă cînd Pămîntul îi va spune: Eu nu mai exist și nu mai am ce să-ți ofer." Este o poveste extrem de simplă despre apocalipsă, omul înzestrat cu toate darurile naturii, integrate în propria-i corporalitate, storcîndu-i seva pînă la ultima picătură pentru a-și satisface vidul interior, își pregătește propriul dezastru. Este, în același timp, și o poveste despre echilibrul și dezechilibrul lumii la care cea mai perfecționată ființă, omul, participă direct, o poveste despre
Apocalipsa după Gibson by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9894_a_11219]
-
hieroglifa orientală se susțin reciproc și propun o nouă realitate a imaginii. Pe de o parte, sînt conservate toate datele unui figurativism coerent și foarte exact în structurile sale esențiale, iar, pe de altă parte, aroganța antropocentrismului și retorica unei corporalități marcate de accidente particulare și de suficiența identității sînt drastic sancționate prin recursul la reprezentarea generică și la tipologie. Dar această dominantă stilistică nu este și singura în cercetarea limbajului pe care pictorul o face implicit. Incursiunii, la nivelul iconografiei
Un manierist tărziu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9927_a_11252]
-
femeile și bărbații sunt oști și individualități ce se mișcă hieratic în imaginația regizorului Petru Poantă, ce descrie meticulos un Cluj oniric, o proiecție foarte personală a scenaristului, același cu regizorul ce vede bătălii, deplasări în spațiu și în timp, corporalități și abstracțiuni, frânturi de memorie și ambianță culturală. Vizionezi, parcă, fragmente dintr-un film ale cărui episoade le-ai mai văzut altădată proiecte tridimensional într-o realitate mai crudă și mai confuză.
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
în întâlniri secrete (noaptea, la vie sau seara, prin grădini rustice), întâlniri din ce în ce mai puțin precaute, alternând orașul de provincie cu Bucureștiul și progresând în sentiment și apropiere de la simple atingeri până la efuzive îmbrățișări și săruturi, dar cu o cenzură a corporalității care nu ar fi pe placul unui tânăr cititor de azi. E o poveste de dragoste trăită ca în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, deci demodată ca stil de viață, dar relatată prin filtrul unei narațiuni moderne
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]
-
femeie, intrigat că acest subiect, atât de la îndemână în aparență, s-ar putea crede că îi e indiferent sau inaccesibil sau prea puțin cunoscut. Premisa, convingerea lui inițială e că, în înțelegerea unei ființe, totul pornește de la trup, de la trăirea corporalității. Tentativa e cu atât mai interesantă cu cât nu era posibilă înainte de 1989, datorită cenzurii, și cu cât ea pare mai la îndemâna tuturor, mai ispititoare, pentru scriitorii postdecembriști. Gheorghe Crăciun are ambiția de a se înscrie în competiția deschisă de
Savoarea impudorii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9543_a_10868]
-
văd efortul creației și problemele de conștiință morală și estetică pe care și le pune autorul. Este el destul de competent, suficient de îndreptățit să abordeze acest subiect, să se pună în situația unei femei? Până unde poate merge indecența explorării corporalității și instinctelor feminine? Într-o pagină de jurnal din 1994, când se afla abia la începutul scrierii romanului (care a străbătut un destul de lung proces de creație, de aproape zece ani) autorul reflecta: "Un fel de rușinoasă inhibiție în fața a
Savoarea impudorii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9543_a_10868]
-
tandru și pudic" (p. 230, în roman). Pupa russa este cartea necruțătoare și directă despre modul în care o femeie își savurează impudoarea, aventura sexuală substituită total aventurii existențiale. Pentru Leontina, sexul este viața și pacostea ei. Percepția și relatarea corporalității feminine angajează o adevărată epopee a senzorialității și a senzualității. Senzorialitatea reconstituie o lume, cu multiplele ei realități. Senzualitatea transcrie experiența erosului. Leontina manifestă o foame a concretului în ambele direcții. Limbajul însuși, rostirea cuvintelor, descoperirea sensurilor sunt pentru Leontina
Savoarea impudorii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9543_a_10868]
-
epic, oratorul, omul cetății și efebul, chiar dacă ilustrează un caz ori o categorie, sînt perfect individualizați ca natură umană și analizați în trăsăturile lor distincte. Imaginea nu mai este purtătoarea de mesaj a unei realități transcendente, ci realitatea propriu-zisă, descrierea corporalității în toate determinările sale materiale. Asemenea lui Narcis care se vede în apa izvorului, omul se vede pe sine în chipurile pe care le creează și pe care le asociază nenumăratelor sale aspirații. Fie că este artă de for, mozaic
Mimesis și Transparență by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9734_a_11059]
-
a mea. Respiram un alt aer, plecam foarte departe, ca pentru a fugi de mine însumi sau pentru a-mi schimba soarta. Doar când închideam ochii îmi apărea universul meu autentic. Această fantasmagorie avea o viață autonomă. Dispărea sau căpăta corporalitate după bunul ei plac, voința mea părea că n-are nici o putere asupra ei. Dar nici asta nu era sigur. Imaginile care se formau astfel în fața mea nu erau cele din visurile obișnuite: nu mai eram victima somnului. Cu calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
unul dintre cei mai înzestrați și mai bine definiți artiști din genearația (încă) tînără. Alături de Napoleon Tiron, Doru Covrig, Dup Darie, Aurel Vlad, Mircea Roman și Titi Ceară, Laurențiu Mogoșanu este unul dintre noii cavaleri ai Apocalipsei. El a descoperit corporalitatea ca artefact, fizionomia ca tehnică de agregare, lemnul inform, asemenea cărnii împietrite de mumie, ca substanță constitutivă a acestei noi viziuni. Antropocentrismul de altădată, suveran și orgolios, apare acum ca o simplă construcție care-și exhibă simultan fragilitatea și drama
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9217_a_10542]
-
ța este a acestei conștiințe, nu a creierului. Ve derea se face Într-un unghi de 360 de grade și poate explora instantaneu la orice distanță.“ Înseamnă că fiecare făptură omenească este dublată În plan energetic de una perfectă În corporalitatea sa subtilă. Odată trecută dincolo, ființa e restabilită În idealitatea sa, cu toate mădularele complete și toate simțurile tefere. Fostul nevăzător poate să contemple Îndelung de deasupra, cu noul organ al mirării, cadavrul trupului cu care a Împărțit viața tocmai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
descopăr aici argumente în sprijinul propriilor avânturi discursive. Farmecul veceului tradițional, situat la depărtare de casă, în grădină, este dat de faptul că, prin amplasament, prin materialele folosite, prin penumbră și liniște, repune datul fiziologic în firescul naturii, acolo unde corporalitatea este trăită nemediat, eliberată de reflectarea în oglinda conștiinței. Mai mult decât atât, spațiul pe care imaginarul european îl circumscrie unei arii a sordidului, a murdarului prin excelență este înscris de japonez în tiparul unei estetici rafinate: Într-adevăr, nu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
unei etici umane. Această structură binară a omului mi-a marcat credința și spiritualitatea: nu sunt doar intelect, nici doar instinct. Evoluția a făcut astfel încât totdeauna să coexiste în mine o natură spirituală și una instinctivă. Spiritualitatea mea include totdeauna corporalitatea mea. Așadar nu cred în acea prezumție "spiritualistă" a omului în raport cu animalul și nici în aplatizarea "biologistă" a omului asupra animalului. Nu aparțin grupului de credincioși care au impresia că pot să șteargă cu Biblia în mână date ce fac
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
simplă aparență, lumea științei găsește dimpotrivă în ea principiul care o generează continuu drept condiția permanentă a propriei sale posibilități. În sfîrșit, în măsura în care lumea spiritului, cu legile și creațiile sale proprii, se sprijină, se pare, pe o natură, pe o corporalitate umană sau animală, această natură nu este, tocmai, lumea științei cu idealitățile sale abstracte, este cea a vieții o lume la care nu există acces decât în interiorul unei sensibilități ca a noastră și care nu ni se dezvăluie niciodată decât
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
dimineți și o după-amiază. Tata. P.S. Dar, desigur, te iubesc. De asta trebuie să fii convins. Dragostea mea s-ar putea să ți se pară un pic impersonală și teoretică. Pot să înțeleg acest lucru. Ea nu e caracterizată de corporalitatea lăbărțată, ca să nu spun umedă, care este în general inerentă dragostei. Toate acestea îmi sunt străine. Nu îmi stau în caracter. Așadar, când va veni momentul potrivit, te voi strânge la pieptul meu. Același. DESEN Așa. Asta e deci ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
sprijinul Institutului Cultural Român din New York, informează site-ul instituției. "Scriitura este uimitoare. Cu o remarcabilă și captivantă interpretare a lui Grant Neal și o regie adesea surprinzătoare de Tamilla Woodard. Interpretarea lui Grant Neal este extraordinară în profunzimea și corporalitatea ei", potrivit unei cronici pe nytheatre.com. Spectacolul îl prezintă pe Polanski care se luptă cu Polanski și ceea ce se întâmplă cu un om strălucit, complex și fabulos în defectele sale când este obligat să se confrunte cu propriile greșeli
"Polanski, Polanski", o nouă piesă de Saviana Stănescu, la soloNova Art Festival din New York () [Corola-journal/Journalistic/70141_a_71466]
-
pe felul în care individul comite anumite acțiuni, se luptă cu ele și le judecă", spune Grant Neal, director al Nomad Theatrical Co. Spectacolul a fost realizat pe parcursul unui an de Nomad Theatrical Company și combină elemente de monolog și corporalitate și chiar film. Montarea, cu o durată de 61 de minute, explorează trei momente de răscruce din viața celebrului cineast Roman Polanski, transpuse în ficțiune și redate verbal în limbile engleză, franceză și poloneză. După cele cinci reprezentații la festivalul
"Polanski, Polanski", o nouă piesă de Saviana Stănescu, la soloNova Art Festival din New York () [Corola-journal/Journalistic/70141_a_71466]
-
odată Tertulian - „spirit și sânge” au un loc în Dumnezeu (De resurrect. mort., 51, 3: CC lat., II, 994). Chiar dacă omul, conform naturii sale, este creat pentru nemurire, numai acum există locul în care sufletul său nemuritor găsește „spațiul”, acea „corporalitate” în care nemurirea capătă sens întrucât este comuniune cu Dumnezeu și cu întreaga omenire reconciliată. Acest lucru este înțeles de scrisorile Sfântului Paul către Coloseni (1,12-23) și Efeseni (1,3-23) când vorbesc despre corpul cosmic al lui Cristos, arătând
Fiecare eveniment din viaţa lui Isus nu este decât împlinire a cuvântului Scripturii - Scrisoarea pastorală de Paşte a ÎPS Ioan Robu () [Corola-journal/Journalistic/70241_a_71566]
-
despre tremurul aerului, cam la un metru deasupra pămîntului, în amiezile toride, despre vocația halucinogenă a zăpezii sau despre măreția apelor înghețate decît despre ritmurile încărcate de lumină ale unui panou care se revarsă dincolo de orice margine a propriei sale corporalități ori despre țesătura barocă, ea însăși un fel de capcană a privirii mult mai posesivă decît o pînză de păianjen, din arabescurile unei ornamentici inextricabile și nepămîntene. Cînd tocmai era pe cale să găsesc o ieșire salvatoare și confortabilă din această
Silviu Oravitzan sau o poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6831_a_8156]
-
suntem la distanță, fie pentru că ne izolăm în propria singurătate chiar în prezența celuilalt. Dacă am privi fiecare dintre noi în urmă, am putea să numărăm câte chipuri șterse și transformate în "piei" avem la activ... în acord cu filosofia corporalității este capitolul cu naratorul- scufundător. El urcă în barcă în fiecare zi și se scufundă în ape tot mai adânci, până la ultimul nivel, la care paznicul nu îi va permite accesul până când nu va avea să ofere la schimb o
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
acest handicap. Costumele inspirate contribuiau și ele la desenul vioi și armonios al imaginii scenice, în ansamblul ei. Dar caracteristica principală a piesei - și se pare a genului de dans practicat în general în această companie - este exploatarea limitelor propriei corporalități a fiecăruia dintre dansatori, limite situate și ele, ca și arta stradală, într-o extremitate a câmpului artistic, dar cert integrabile valoric acestuia. Compania StopGap a fost adusă în România de British Council, în cadrul unui larg program desfășurat în 13
Dansul – între iluzie tehnologică și concretețe by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5893_a_7218]
-
părea colorat de mâna unui copil din clasa întâia primară. Într-un colț - așa cum se cuvenea - soarele strălucea rotund și vesel. Manina se opri o clipă, urmărind absentă tot acel du-te-vino al skiorilor de pe văile din jur.” Legătura dintre fragmente, corporalitatea personajelor, verosimilitatea sunt insuficiențele romanului. Moartea cotidiană, ultimul roman din volumul de față, este mai expresiv decât celelalte scrieri, dar mai triburar influențelor. André Gide, Mircea Eliade, Anton Holban, Mihail Sebastian sunt doar câteva nume deseori invocate de critica de
Introducere la biografie by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/5198_a_6523]
-
Boca, preocuparea obsesivă pentru chipul uman, pentru prezența omului în ipostaze diferite, în contexte sau în scenarii diferite, este plasată în centrul întregului demers artistic, după cel mai tipic scenariu antropocentrist. Numai că aici omul nu este soma, nu este corporalitate. El este prezență spirituală în mai mare măsură, este o sumă de particularități care îl identifica mai mult ca specie decît ca individ. Antropocentrismul de factură orientală poate funcționa în legătură cu pictura lui Boca, fără să sufere de o prea mare
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
nevoie de studii în direcția asta, ca să văd cum pot să construiesc tensiune, lucruri de felul ăsta. Am scris, de pildă, o carte cu asemenea interviuri despre femei cu cancer la sîn, care își refăcuseră sînii. E vorba aici de corporalitate, de intimitate, dar și de frica de-a pierde ceva. Lucrezi însă și la un volum de povestiri, nu-i așa? Cînd am început să scriu am scris și două povestiri de ficțiune; de fapt, cînd am intrat în jurnalism
Anna Luyten: „Cînd am ajuns în București, am simțit nevoia să scriu din nou poezie“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5026_a_6351]