123 matches
-
oglindă se deschise iar, reflectînd fugar un balcon umbrit și o parte din acoperișurile Estrellei de Mar. O a doua domnișoară de onoare Își făcu apariția - o femeie la patruzeci și ceva de ani, cu părul platinat, sulemenită zdravăn, cu corsajul pocnindu-i peste țîțele de barmaniță și cu pielea de pe gît și decolteu Înroșită de cu totul altceva decît razele soarelui. Înaintă clătinîndu-se, de unde am presupus că făcuse un ocol prematur dinspre biserică spre cel mai apropiat bar. După ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Berggasse Strasse. „Întâlnirea cu Freud se dovedește a fi o dragoste platonică la prima vedere“ (Gérard Badou, Histoires secrètes de la psychanalyse, 1997). Într-una din zile, chiar în miezul unei ședințe de psihanaliză, după cum Marie însăși povestește, își descheie brusc corsajul și îi arată maestrului sânii. „Prințesa“ nu-i lasă lui Sigmund nici o secundă de răgaz și, cum clipea des și foarte mirat, Profetul o aude adresându-i-se pe un ton care nu admitea replică: „Sunt sigură că aveți un
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
fotografiile, mișcându-le Încoace și Încolo ca să se poată uita mai bine la detalii. —Wow! respiră zgomotos. Asta e foarte În stilul Blonda fatală, nu? Arăta spre poza unei rochii albastre ca cerul, făcută din șifon și muselină. Avea un corsaj mic, iar tivul atingea pământul, rotindu-se În vârtejuri, Într-o mare de tul. —Aceasta este rochia Grace. Thackeray a creat-o pe baza uneia dintre rochiile purtate de Grace Kelly În Goana după hoț, i-am spus Ninei. Ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
zise el, privind lung, cu o expresie visătoare, la rochia lui Lauren, ca și cum ar fi fost un tablou. Liniile care conturează silueta sunt exact În stilul lui John Singer Sargent 1. Pânza avea o formă cu disperare romantică. Cu un corsaj strâns pe bust, care se Îngusta Într-o talie micuță și plutea apoi Într-o fustă de vis, era o rochie mult mai șic decât ceea ce se poate vedea acum la Oscaruri. —Thack, nu a venit, protestam În zadar. —Ha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
convingere că trebuie s-o primească astfel, fiindcă n aștepta pe nimeni, nu se simte tocmai bine - un guturai. Doamna arăta foarte bine, era aranjată, pudrată exact cât trebuie și îmbrăcată cu gust, într-o rochie elegantă, cu broderie pe corsaj și mâneci largi, strânse bine la încheieturi. Îl privea pe Costache cu o îngrijorare bună, așa cum numai unele femei știu să-i privească pe bărbați, cunoscându-le firea și felul, și dorind să-i ajute. Costache avea nevoie de o
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o privire inexpresivă. — Sigur că nu poate să plece, adeveri el. Vom rămîne amîndoi. Doar pentru asta am venit. O pleoapă clipi pe furiș, cînd doamna Bellairs Încuie ușa, cu un gest de lugubră stîngăcie, și-și vîrÎ cheia În corsaj. — Totdeauna Încuiem ușa, pentru liniștea domnului Cost, spune ea, amenințîndu-i cu degetul. În vis știi că nu e chip să scapi, picioarele Îți sînt ca de plumb, nu le poți urni din fața ușii care se deschide, sinistră, spre tine. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ședință de spiritism este istovitoare, dar cea de astăzi... Și ridică, Împreună cu Hilfe, trupul Încununat de turban al doamnei Bellairs. Apoi, mîna care se muiase cu atîta gingășie În sîngele domnului Cost scoase cu un gest la fel de delicat cheia din corsajul gazdei. — Cred c-ar fi mai bine să rămîneți cu toții aici, spuse doctorul Forester. Ne Întoarcem Îndată, vreau doar să telefonez la comisariatul de poliție din Notting Hill. Și spunînd acestea, părăsi Încăperea Împreună cu Hilfe. Se așternu o tăcere penibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
în artă, acolo are mari ambiții, dar în viață și‑a încheiat toate socotelile, și‑a ratat viața fiindcă se află în afara societății și a normelor sale. Iubirea lui nu conține nimic altceva în afară de iubire. În timp ce dă la o parte corsajul rochiei foarte decoltate și privește pieptul Sophiei, simte că, din păcate, stă pe iarba udă, iar mâine o să se aleagă mai mult ca sigur cu o răceală. Tălpile pantofilor lui americani au fost cârpite prea des cu carton, or capacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în raport cu sine, cu lumea exterioară, cu spațiul claustrant al orașului de provincie, cu societatea mediocră cu care nu intră în consonanță, cu familia față de care se simte străină, cu ipostaza femeii în general, pe care o suportă ca pe un corsaj inadecvat, cu timpul ce rămâne un etern pierdut. Lucrarea a fost elaborată prin studiul lucrărilor de specialitate referitoare la viața și opera Hortensiei Papadat-Bengescu. Opera scriitoarei este de referință pentru perioada interbelică, prin originalitatea și caracterul ei feminin numai o
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
masivă, cu chelie în creștet ca o tonsură catolică. Pleoapa căzută îi dă un aer de dragon solzos. Și pe mine a încercat să mă captureze cu mulți, mulți ani în urmă. Nu-mi plăcea fruntea pătrată de Betty Boop. Corsajul enorm era veșnic pătat, Dumnezeu știe cu ce. Alt amănunt pierdut într-o cută a memoriei: insistase să trec pe la ea. "Iordănuța, am un cadou pentru tine". M-am dus. M-a primit în efervescență lirică. Livingul era plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
va marca noi opinii asupra înfățișării exterioare. "Marea schimbare este cea care, prin 1350, avea să scurteze dintr-o dată îmbrăcămintea masculină, într-un fel scandalos din punctul de vedere al înțelepților, al persoanelor vârstnice și al apărătorilor tradiției. [...] În ceea ce privește femeile, corsajele lor se ajustează și ele, desenează formele și se răscroiesc în decolteuri largi alt subiect de dezaprobare" (F. Braudel, 1979/1984, 65). După cum reflecta istoricul George Vigarello (2005/2008, 14) în introducerea primului volum al lucrării Histore du corps (2005
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
ani buni. Odată trecută surpriza, Jean de la Ville d'Avray se lasă încet-încet cucerit de farmecul redutabil al acestei femei-copil. Într-o zi, dorind să-i arate o aluniță de pe umăr, tânăra englezoaică își descheie cu dezinvoltură primul nasture de la corsaj, dar dintr-odată o zbughește la fugă: "era deja departe, alergând după femeia care vindea prăjituri, hohotind ca o smintită în mijlocul unui nor de zahăr pudră care o făcea să arate ca un personaj de pantomimă". Cu toate acestea, Jean
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
viață" Însă flirtul nu este doar acest joc de oglinzi, acest joc al amorului propriu. Nu este doar această floare, narcisă sau roză, pe care mondenii din la Belle Époque, preocupați de înfățișarea lor, adoră să și-o "prindă de corsaj"44 sau "de reverul fracului"45. Nu este doar o tușă finală, un ultim șic adăugat unei toalete impecabile. Acest joc amoros se evidențiază de asemenea ca expresie a unei căutări imposibile, a unei năzuințe către absolut, către o anume
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
pentru a-și găsi un soț. Jacqueline de Rouvre, de pildă, sora eroinei, nu se sfiește, în prezența lui Luc Lestranges șeful de cabinet al Ministrului de Interne să "mângâie clapele executând un arpegiu, aplecându-se cu atâta dibăcie încât corsajul, de-abia strâns, părea să-i lase dezgolit tot pieptul". Ea îl antrenează într-o joacă sugestivă, care alternează cu gesturi de eschivă. În acest fel, tânăra își întărâtă partenerul la extrem, acesta declarându-se curând învins și oferindu-i
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
nu e nimic acolo", dar se lasă împinsă în magazie, până în fundul ei, lipită de perete. Atunci Michel își trece mâinile peste rochia ei, peste șorț, apoi îi mângâie sânii, cărora, spune el, "sigur le e urât stând singurei în corsaj". Magali râde din nou, se ferește un pic "de formă", apoi se lasă în voia lui. "Era mai firească, mai puțin complexată decât eram eu, își amintește Michel astăzi. Era ca o pasăre care se lasă prinsă. Am flirtat așa
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cea mai nepătrunsă", iar aici se arată mult mai "iubitor". Cum Bab poartă o rochie de păstoriță stil Ludovic XV, cu decolteu larg, François îi sărută mereu gâtul, porțiunea unde începe pieptul. Ba chiar încearcă să-și bage mâna în corsajul ei... Se pare că în seara aceea Cenușăreasa își găsise un pantof pe măsura ei. Însă dacă nu ar fi procedat așa, dacă Bab ar fi rămas la marginea ringului de dans unde se refugiase, ar fi fost de ajuns
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
-l) Te rog, să crezi, domnule, că oricând recunoștința mea... Cetățeanul: (foarte grăbit) Nu mai e vreme... se-nchide alegerea. (iese ducând sus biletul.) (Zoe l-a condus cu multă amabilitate până la ieșire; sentoarce, se oprește în fund, își deschide corsajul, pune scrisoarea în sân, se încheie la loc și coboară încet și țintă spre Cațavencu. La fiece pas al Zoii, Cațavencu se-ndoaie de încheieturi; când ea s-a apropiat bine, se oprește țapăn înaintea lui; el cade în genunchi
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
cuvine-se reginei, pentru ca aceasta să poată avea balene pentru corsetele ei“. Aceste cuvinte au fost scrise într-o perioadă în care oasele suple și negre ale balenei din Groenlanda sau ale balenei normale erau larg folosite ca armatură pentru corsajele doamnelor. Numai că oasele cu pricina nu se află în coada balenei, ci în capul ei, ceea ce constituie o tristă eroare din partea unui avocat inteligent ca Prynne. Este însă oare regina o sirenă, ca să i se ofere o coadă? Poate
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
primă mînă, atmosferă elevată. Dar... dar... și sosirea, în trombă, a unui comando vag deghizat: demnitari bahluieni la vîrf, proaspăt ieșiți de la Cotroceni, sumbri în obligata lor afabilitate. În comando, și o duduie, cică universitară de Bahlui, plantată în dreapta mea. Corsaj blindat, făcînd cu greu față expansiunii bustului gabarit depășit, pomeții, doi trandafiri arzînd. Printre vorbitori, și viceprimarul Bucureștilor, aducînd omagiul metropolitan artei ieșene și regretînd absența primarului de Iași (om al Convenției, nu?). Universitara cu bord expansiv sare arsă: este
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
conving că totul e zadarnic". De la mizantropia Marthei Bibescu a trecut mai bine de jumătate de secol. Mai am încă răbdare. Dacă tot te afli în Muzeul de Artă, oprește-te, cîteva minute, în fața Dansatoarei culcate, pînza lui Iser. Carminul corsajului, de o senzualitate dubitativă, te va face să te îndrepți spre partenera ta, diseară, cu impulsuri nebănuite încă. 25 ianuarie Dacă individul obișnuit deviază de la psihismul normal, avem a face cu un bolnav. Dacă același lucru i se întîmplă unei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
doctul pișicher și ironist. Dublul rol. Nemeritatul. În sfîrșit. La un moment dat, în liniștea de stup zumzăitor a sălii, un răcnet ca de moarte... Hiperdelicatul pictor septuagenar Catul Bogdan, împărțind politețuri interbelice în jur, nimerise, cu țigara aprinsă, în corsajul unei... colege realist-socialiste. Vă dați seama... Noapte, Grădina Copou, o singură pată de zăpadă. Îmi întrerup rondul și mă ascund (nerușinat) după un copac negru. Doar ei doi. Ea păr imens. El fes. Și cîinele. O fiară suplă care, sub
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
e istoria mare. Să ne "delectăm" însă, o clipă, cu cea mică și să ne oprim la momentul concertului de An Nou de la Viena. Sclipitor. Și urmărit de lumea întreagă. E parfumul subțire adus din vechimea imperială și dat pe corsajele și reverele doamnelor și domnilor de azi. În fond, ce putea fi mai firesc, în briantul concert, decît invitarea unui Gregory Peck, acum octogenar, sau a corului de copii negri din Harlem! Da, dar de cînd știm că Viena ultimului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
intonat imnul rusesc... Iar seara, marele spectacol de gală de la Operă a fost o apoteoză. Precedată de doi purtători de torțe, perechea imperială a urcat scara. Parcă înainta printr-o cascadă vie: rotunjimile albe ale umerilor femeilor, florile deschise de pe corsaje, strălucirea parfumată a coafurilor, scânteierea bijuteriilor de pe decolteuri, toate acestea pe fundalul uniformelor și al fracurilor. Puternicul strigăt „Trăiască Împăratul!” înălța prin ecourile lui tavanul majestuos, contopindu-l cu cerul... Când, la sfârșitul spectacolului, orchestra a atacat La Marseillaise, Țarul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]