KorAP: Find »[drukola/base=corticoid & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...4 5 6 ...8 >

191 matches

Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448

afectare cardiacă, în doze de 5-10 mg/kg corp/zi.  GESTURI CONTRAINDICATE ÎN CRIZA DE ASTM administrare imediată de Miofilin i.v., fără a avea suficiente informații despre bolnavul respectiv. să nu se intre în panică, știut fiind că acțiunea corticoizilor se va manifesta după cîteva ore, iar a bronhodilatatoarelor cu durată scurtă de acțiune la 20-30 de minute. supradozarea teofilinei sau a  adrenergicelor, care poate duce la efecte adverse precum: agitație, tremurături, tahicardie, accentuînd starea de anxietate. se interzice administrarea

Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664

psihice, întârziere în creștere) sau corticodependență persistentă, se recomandă ca alternative terapeutice, în ordinea preferinței: • Levamisolul 2,5 mg/kg o dată la 2 zile, timp de 6 luni, fără a depăși doza totală de 150 mg, permite diminuarea dozelor de corticoizi și sporește rata remisiunilor; totuși, după oprirea tratamentului, recidivele sunt aproape inevitabile (95 % după 4 ani). • Agenții alkilanți, ciclofosfamida P.O., 2 mg/kg/zi, timp de 12 săptămâni, sau clorambucilul 0,2 mg/kg/zi, 8 săptămâni, pot induce

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
renale, pentru a se exclude o altă NG, în special o glomeruloscleroză focală și segmentară, GSFS (care ar necesita corticoterapie prelungită > 4 luni). Dacă este cu adevărat vorba despre o GLM corticorezistentă, există trei alternative terapeutice: 1. dozele mari de corticoizi, sub formă de metilprednisolon IV, eventual în asociere cu agenți alkilanți, pot induce remisiuni complete în jumătate dintre cazuri și pot preveni evoluția spre IRC; 2. ciclosporina, administrată timp de o lună, în asociere cu corticoizi în doze moderate, 6

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
1. dozele mari de corticoizi, sub formă de metilprednisolon IV, eventual în asociere cu agenți alkilanți, pot induce remisiuni complete în jumătate dintre cazuri și pot preveni evoluția spre IRC; 2. ciclosporina, administrată timp de o lună, în asociere cu corticoizi în doze moderate, 6 luni, poate determina remisiune completă la 50 % dintre copii; 3. ciclosporina urmată de MMF și ciclofosfamidă IV în bolusuri lunare s-a dovedit eficace atât în GLM, cât și în GSFS corticorezistentă. La adult, conduita implică

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
proteinurii > 3,5 g/zi după obținerea unei remisiuni complete sau parțiale) răspund bine la tratament, fie că se folosesc aceeași agenți ca și pentru episodul inițial, fie că se folosește un tratament alternativ (ciclosporină în loc de steroizi/ciclofosfamidă și vice-versa). Corticoizii singuri nu sunt utili, nici pentru reducerea proteinuriei, nici pentru prezervarea funcției renale pe termen lung. în schimb, un analog sintetic de ACTH (tetracosactide) a demonstrat o eficiență superioară regimului Ponticelli, într-un mic studiu foarte recent. Pacienții cu risc

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
aproape constanți. întreruperea administrării medicamentului inductor este indicată numai dacă pacientul prezintă manifestări clinice. După sistarea acestuia, boala este reversibilă complet după câteva luni (până la 2 ani). Uneori, pentru controlul simptomatologiei, pot fi necesare cure scurte cu AINS, hidroxiclorochină sau corticoizi în doze mici. 6.1.9. LES și sarcina 1. Influența sarcinii asupra LES Sarcina crește riscul declanșării unui puseu evolutiv, în special în trimestrul III și post-partum. Este prudent să nu se planifice o sarcină decât într-o perioadă

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
folosi corticoterapia sistemică în doze mici (prednison, 10 mg/zi) sau metotrexat 7,5-15 mg/săptămână. 6.1.11.3. Tratamentul anemiei hemolitice Corticosteroizii reprezintă tratamentul de elecție al anemiei hemolitice din LES. Aproximativ 75 % dintre pacienți răspund bine la corticoizi, dar adesea sunt necesare doze mari. La pacienții corticodependenți sau corticorezistenți, tratamentul este mai dificil. Au fost încercate azatioprina, ciclosporina, Ig IV, MMF și danazolul, cu rezultate variabile. Splenectomia este considerată ultima resursă terapeutică, deoarece, pe lângă riscul operator, se poate

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
sau la pacienții care se află deja sub corticoterapie, sunt adesea necesare doze crescânde de corticosteroizi. Pe termen lung, se poate folosi hidroxiclorochina. Procedee invazive, precum drenajul pleural sau pleurodeza, sunt rareori indicate. Tratamentul pneumoniei interstițiale cronice este puțin cunoscut. Corticoizii, imunosupresoarele sau agenții citotoxici pot fi eficace, dar nu au fost publicate studii controlate. Pneumonia acută lupică răspunde bine, de cele mai multe ori, la corticoizi, dar formele corticorezistente necesită agenți imunosupresori. Hipertensiunea arterială pulmonară din LES se tratează esențialmente cu vasodilatatoare

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
invazive, precum drenajul pleural sau pleurodeza, sunt rareori indicate. Tratamentul pneumoniei interstițiale cronice este puțin cunoscut. Corticoizii, imunosupresoarele sau agenții citotoxici pot fi eficace, dar nu au fost publicate studii controlate. Pneumonia acută lupică răspunde bine, de cele mai multe ori, la corticoizi, dar formele corticorezistente necesită agenți imunosupresori. Hipertensiunea arterială pulmonară din LES se tratează esențialmente cu vasodilatatoare, ca și hipertensiunea pulmonară primitivă, dar are un prognostic rezervat; unii autori recomandă asocierea de corticosteroizi sau anticoagulante și imunosupresoare. La pacienții cu tromboembolism

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
pulmonară primitivă, dar are un prognostic rezervat; unii autori recomandă asocierea de corticosteroizi sau anticoagulante și imunosupresoare. La pacienții cu tromboembolism pulmonar recurent în cadrul SAPL secundar, se indică tratament anticoagulant pe termen nelimitat. Dacă acesta nu este suficient, se asociază corticoizi și imunosupresoare. 6.1.11.5. Tratamentul afectării orale și digestive Leziunile mucoasei orale se tratează cel mai frecvent cu hidroxiclorochină. Steroizii și azatioprina sunt rezervate cazurilor mai severe. Opțiuni de linia a doua sunt: thalidomida, ciclosporina, metotrexatul și dapsona

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
digestiv total, bolusuri de metilprednisolon IV sau doar prednison P.O., eventual, în asociere cu ciclofosfamidă sau azatioprină. Infarctul și perforația intestinală necesită intervenție chirurgicală de urgență. 6.1.11.6. Tratamentul afectării cardiace Pericardita ușoară răspunde la AINS sau corticoizi în doze medii (prednison 0,5 mg/kg/zi). Formele severe sau cu tamponadă necesită corticoizi în doze mari, adesea IV (metilprednisolon 1 g/zi × 3 zile). La pacienții cu pericardită cronică recurentă, MMF, metotrexatul, azatioprina sau Ig IV pot

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
sau azatioprină. Infarctul și perforația intestinală necesită intervenție chirurgicală de urgență. 6.1.11.6. Tratamentul afectării cardiace Pericardita ușoară răspunde la AINS sau corticoizi în doze medii (prednison 0,5 mg/kg/zi). Formele severe sau cu tamponadă necesită corticoizi în doze mari, adesea IV (metilprednisolon 1 g/zi × 3 zile). La pacienții cu pericardită cronică recurentă, MMF, metotrexatul, azatioprina sau Ig IV pot fi benefice. Procedeele invazive, precum pericardiocenteza, fereastra pericardică sau exereza pericardică sunt rareori necesare. Endocardita Libman-Sachs

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
este depistată într-un stadiu tardiv al bolii, necesită doar supraveghere și profilaxia endocarditei infecțioase, iar în cazul apariției unor disfuncții valvulare hemodinamic semnificative, se indică intervenție chirurgicală (de preferință, protezare mecanică). Miocardita lupică trebuie tratată cu doze mari de corticoizi, chiar în formele ușoare. în cazurile severe, se recurge la metilprednisolon IV, urmat de prednison P.O. Ciclofosfamida, azatioprina și Ig IV pot fi benefice. Coronarita lupică necesită, de asemenea, doze mari de corticoizi. în boala coronariană asociată cu SAPL

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
trebuie tratată cu doze mari de corticoizi, chiar în formele ușoare. în cazurile severe, se recurge la metilprednisolon IV, urmat de prednison P.O. Ciclofosfamida, azatioprina și Ig IV pot fi benefice. Coronarita lupică necesită, de asemenea, doze mari de corticoizi. în boala coronariană asociată cu SAPL și/sau ateroscleroză, se recomandă anticoagulante, antiagregante plachetare și vasodilatatoare. Insuficiența cardiacă se tratează ca și în alte cardiopatii. 6.1.11.7. Tratamentul afectării neurologice Prima etapă este identificarea și tratarea posibililor factori

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
cardiopatii. 6.1.11.7. Tratamentul afectării neurologice Prima etapă este identificarea și tratarea posibililor factori agravanți, precum HTA, infecțiile și tulburările metabolice. Terapia simptomatică, cu antidepresive, antipsihotice sau anticonvulsivante, trebuie luată în considerare, când este cazul. Medicația imunosupresoare, cuprinzând corticoizi în doze mari, ciclofosfamidă, azatioprină și micofenolat mofetil, este utilizată după protocoale variabile, în absența unor studii controlate de eficacitate. în majoritatea cazurilor se folosesc asocieri de steroizi cu imunosupresoare. Terapia anticoagulantă este indicată întotdeauna în prezența manifestărilor neurologice focale

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
ușoare) și nu afectează funcția grefonului. în schimb, prezența APL crește riscul complicațiilor trombotice, în particular ale grefonului renal, ce pot duce la pierderea acestuia. Regimurile imunosupresoare de prevenire a rejetului nu diferă de cele general recomandate. Minimizarea dozelor de corticoizi este de dorit la toți pacienții, pentru evitarea complicațiilor acesteia. Pe termen lung, cei mai mulți autori au raportat rezultate ale transplantului renal la fel de bune la pacienții cu LES ca și la cei cu alte nefropatii. Prognosticul este mai rău la pacienții

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
asociată cu VHB Tratamentul corticoid și imunosupresor prelungit este contraindicat în aceste cazuri, deoarece favorizează persistența și replicarea virală și evoluția hepatitei către ciroză. Terapia de bază constă în antivirale (interferon alfa-2b, lamivudină) și, uneori, plasmafereză. O cură scurtă cu corticoizi poate fi indicată inițial, pentru controlul manifestărilor acute, severe ale PAN, urmată de sevraj brusc. 7.2.2. VASCULITELE NECROZANTE PAUCI-IMUNE (ASOCIATE CU ANCA) Auto-Ac anticonstituenți citoplasmatici ai neutrofilelor (antineutrophil cytoplasmic antibodies, ANCA) au fost descriși pentru prima dată la

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
motorie, confirmată prin studii electrofiziologice; este secundară vasculitei vasa nervorum sau lezării autoimune directe a nervilor; afectează, în special, membrele inferioare și se manifestă prin parestezii dureroase și slăbiciune musculară; evoluția este progresivă și rezistentă la tratamentul cu interferon sau corticoizi. Afectarea SNC este rară; • Afectarea hepatică (50 %): hepatită cronică virală, cu creșterea transaminazelor și aspecte ecografice sau histologice de hepatită cronică, ciroză hepatică sau carcinom hepatocelular; crioglobulinemia se asociază cu un risc crescut de evoluție cirogenă a hepatitei cronice (25

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
la IFN. în cazurile cu CM asimptomatică nu se indică nici un tratament imunosupresor inițial. Dimpotrivă, în CM manifestă clinic, se impune un tratament adaptat severității simptomelor. La pacienții cu simptome ușoare sau moderate (purpură, artralgii, neuropatie periferică senzitivă) se recomandă corticoizi în doze mici. La pacienții cu manifestări severe de CM (nefropatie, ulcerații cutanate, neuropatie mixtă, vasculită sistemică - cu afectare cutanată generalizată și viscerală) se indică corticoizi în doze mari ± ciclofosfamidă. Plasmafereza poate fi, de asemenea, utilă, în special în nefropatia

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
La pacienții cu simptome ușoare sau moderate (purpură, artralgii, neuropatie periferică senzitivă) se recomandă corticoizi în doze mici. La pacienții cu manifestări severe de CM (nefropatie, ulcerații cutanate, neuropatie mixtă, vasculită sistemică - cu afectare cutanată generalizată și viscerală) se indică corticoizi în doze mari ± ciclofosfamidă. Plasmafereza poate fi, de asemenea, utilă, în special în nefropatia severă. Rituximab (un Ac monoclonal anti-CD20) reprezintă o alternativă promițătoare. în unele studii, a produs ameliorarea semnificativă a manifestărilor clinice (purpura, artralgiile, neuropatia periferică) și scăderea

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
acizii acetoacetic și beta-hidroxibutiric), nucleoproteine (acid uric), acizi aminați cationici (lizină, arginină, histidină). O dietă normală produce 1mmol/kg/zi de acizi nonvolatili endogeni. în anumite condiții se produc acizi și din alte surse decât dieta: postul prelungit, efortul extenuant, corticoizii (prin creșterea catabolismului proteinelor musculare). Bazele endogene (HCO3-), sunt generate din acizi aminați anionici din dietă (glutamat și aspartat) și din citratul sau lactatul rezultat din metabolismul carbohidraților. Dieta vegetariană conține cantități mari de acizi aminați anionici și cantități mici

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
disfuncția renală este mai severă, durata tratamentului este prelungită sau când există co-medicație susceptibilă de a induce interacțiuni medicamentoase. Efectele secundare ale medicamentelor în insuficiență renală trebuiesc cercetate sistematic în caz de: creșterea retenției azotate în condițiile unor tratamente cu corticoizi și cu cicline (exceptând doxiciclina și minociclina) fără modificarea filtrării glomerulare antihipertensive ca beta blocantele care pot provoca hipotensiune. IEC sunt în general bine tolerați în afara cazurilor de stenoză de arteră renală bilaterală sau stenoză unilaterală pe rinichi unic funcțional

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
respecta ciclul fiziologic circadian al cortizolului și a reduce riscul de supresie a glandelor suprarenale, glucocorticoizii trebuie administrați dimineața, între orele 600 - 800. Administrarea alternativă (odată la două zile) previne riscul supresiei axului hipotalamo-hipofizo-adrenal și al majorității celorlalate efecte adverse. Corticoizii cu durată medie de acțiune, precum prednisonul, sunt cei mai potriviți pentru acest mod de administrare. Pentru prevenirea recidivelor bolilor autoimune, se recomandă reducerea progresivă a dozelor de corticoizi, odată ce a fost obținută remisiunea. Viteza acestei reduceri (până la eventuala sistare

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
previne riscul supresiei axului hipotalamo-hipofizo-adrenal și al majorității celorlalate efecte adverse. Corticoizii cu durată medie de acțiune, precum prednisonul, sunt cei mai potriviți pentru acest mod de administrare. Pentru prevenirea recidivelor bolilor autoimune, se recomandă reducerea progresivă a dozelor de corticoizi, odată ce a fost obținută remisiunea. Viteza acestei reduceri (până la eventuala sistare completă) depinde de severitatea bolii, de doza și durata corticoterapiei de atac și de riscul supresiei axului HHA. în majoritatea cazurilor, dozele se scad cu 2,5 - 5 mg

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
Dozele mari administrate pe o perioadă scurtă (sub două săptămâni) pot fi întrerupte brusc. Dimpotrivă, la pacienții care au primit steroizi > 1 an, reducerea/oprirea tratamentului se va face foarte lent, pe parcursul mai multor luni. Hipoalbuminemia crește efectul terapeutic al corticoizilor (deoarece crește fracția plasmatică liberă, nelegată de proteine), ca și hipotiroidia (când scade sinteza de corticosteroid-binding globulin). Dimpotrivă, în insuficiența hepatică scade conversia prednisonului în metabolitul său activ, prednisolonul). Bolusul IV are un interes dublu: controlul rapid al inflamației și

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]