729 matches
-
atâta forță și dorință de perfecționare că, uneori, îl obosea cumplit. Inepuizabilă și de neoprit, reușea cu greu să declare ședința încheiată și s-o scoată din casă. Dar, fericit s-o știe lângă el, Escu ar fi acceptat orice corvoadă. Seara, împreună cu Aniela ieșeau la plimbare. Îl găseau pe Radu așezat pe gărduțul de la intrare și de fiecare dată prezența acestui năpăstuit le umbrea distracția. La început, deși prostesc și lipsit de o soluție viabilă, gestul făcuse o oarecare impresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să ți le calce în picioare, în loc să te facă erou, scîrnăvie, mîncătorule de rahat. — Roja a făcut pe șeful, Curistule, așa cum face el întotdeauna, zice Gulie, cel mai tare a simțit-o pe pielea lui Tîrnăcop, nu-i așa Dendé? Corvoadă în toată regula, unelte vechi și uzate, o betonieră care scîrțîia din toate încheieturile, antichitate, piesă de muzeu. Am schimbat cinci curele pînă am terminat toată șandramaua. — Mare ștengar Roja ăsta, zice admirativ Curistul, privind în aceeași direcție, abia acum
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
obicei al vremurilor de demult la care nu renunțase. Ce căsnicii mai pot fi astea de pe urma cărora toate amintirile plăcute cu care rămîi încap într-o amărîtă de ceașcă de ceai? Restul nu înseamnă altceva decît nervi, tensiune, certuri și corvoadă. Nu se mai simțea în stare să continue așa, chiar dacă pe Curist nu-l mai vedea decît de cîteva ori pe lună. Asta o făcea s-o doară și mai tare, dar cui putea să-i explice? Se gîndise zile
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
a fost indusă în eroare și s-a lăsat luată cu totul de val, fiind convinsă că își reînnoadă prieteniile, cînd în realitate nu făcea decît să le răcească și mai tare. Aveau însă destule scuze, duceau o viață de corvoadă la Tricotajul. Și-au dat seama prea tîrziu că Delfina făcea un joc dublu cînd chicotea cu restul colegelor, cînd se ascundea vorbind pe la spate în mijlocul secției, în pauzele de masă. Se schimbase de ieri pe azi dintr o muncitoare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cu nimic mai bogat decît în clipa în care te-ai născut. A nu avea nimic pus deoparte nu este cu adevărat un țel. Privind astfel situația, rezultă că plata integrală a datoriilor în dauna economiilor se transformă într-o corvoadă care nu este în măsură să te încînte prea mult. Un țel adevărat poate fi să strîngi primii 30 000 de dolari sau primul sfert de milion, primul tău milion de dolari. Conștientizează bogăția viitoare începînd să economisești acum. Stabilește
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
sfinti”. Cei mari trecuseră de multă vreme peste mâncare, erau la amintiri și amintiri picante din tinerețile lor, când bunicu’, om harnic cu fire veselă și iubitor de petreceri, ordonă: Hai, clanet! Ionel care nu privea ordinul ca pe o corvoadă, ba chiar asta și aștepta, ca un veritabil artist invitat la un concert sau la o expoziție, cu o morga ce Încerca să-l imite pe Costică Bârțac, cel mai de seamă clarinetist din Valea Mare, se trase mai aproape de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
i-am instalat electrozii. Vizita iese din salon. Dora mai poate observa doar spatele câtorva siluete în alb care îl urmează, docile, pe profesor. Ritualurile vieții de spital își urmează cursul obișnuit pentru oamenii în alb : ordine, gesturi profesionale, alergătură, corvezi, grăbita pauză de cafea adeseori întreruptă de sonerie, dialoguri, mici dispute sau înțelegeri tacite, bârfe la adresa șefilor, a colegilor și bolnavilor, gărzile, oboseala zilnică... În vremea asta, singurătatea și incertitudinile îi bântuie pe cei care sunt sclavii nimicniciei suferințelor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
datorie". Tata... Plânsul mamei a fost înăbușit, molcom, doar pentru ea însăși, dar nu s-a terminat decât când s-a terminat și ea, cu peste douăzeci de ani mai târziu. Bucuria lui cea mare era seara, când istovit de corvezile zilei, se oprea încă odată la casa învățătorului ca să vadă dacă doamna Ana nu mai are nevoie de nimic. Nu pierdea prilejul să îl caute mai întâi pe Dragoș, mai întotdeauna aplecat pe paginile unor cărți cu minunate ilustrații. Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
stăpânul, trage de unul singur cât pentru o pereche de cai bunicei și nu m-a lăsat nicicând cu căruța în drum. Ce mai... Roibu îmi hrănește întreaga familie și nici nu-i gingaș la mâncare, la odihnă sau la corvoadă, de-i vreme bună ori de-i vremuială. Atâta doar, să-i dai rația zilnică de fân‑otavă și ceva boabe în amestec cu stroh de trifoi ori șișcă din spicele și tulpinele de timoftică sau lucernă ușor umezită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
neamurile lui n-au avut cai prin bătătură de când se știu ei, și nici alte animale, în afară de capre, n‑au avut! Că doar nu caii-s vinovați că nu lucrează tot timpul. Ia du-i la cărăușie, la corhănit, la corvoadă în balastieră ori la căratul gunoiul de grajd și-ai să vezi cum or lucra și venituri grase pot aduce pentru îmbunătățirea plăților la ziua-muncă. De când cu tăierea rației de furaje pentru cai, cumătru Bas îi aduce destul de des lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pagină, își dădu foarte limpede seama că nu îi place deloc ceea ce citește și, fiind de prisos să mai meargă înainte cu lectura, preferă - pentru întâia oară - să se prezinte la școală fără tema pentru acasă făcută, decât să continue corvoada, citind mai departe. „Cartea asta-i o prostie! Îmi pierd de tot vremea cu ea!”, concluzionă el iritat. Mai c-ar fi vrut, la început, s o azvârle direct la gunoi, dar nu-i aparținea... Așa stând lucrurile, el purcese
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
obscură de demolări și de construcții civile și industriale, firmă pe care, oricum, nici pe ea n-a agreat-o niciodată, după cum el însuși avea cinstit s-o recunoască, mai târziu, de multe ori. Totul aici i se păru o corvoadă fără margini. De aceea, este de prisos a mai nota că, dezamăgit peste măsură, părăsi destul de repede, fără a mai privi deloc în urmă, și această lugubră și ordinară ocupație. Și iată că, acum, el iarăși se găsea în situația
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ceea ce mi s-a cerut să muncesc, complet, cuviincios și fără urmă de crâcnire, însă niciodată cu dăruire și cu dragoste, iar orice muncă este goală fără dragoste și își pierde repede prospețimea, devenind, în cele din urmă, doar o corvoadă ticăloasă! Am realizat că am ajuns acum la vârsta de cincizeci și cinci de ani, iar eu, în toate amintirile mele, nu am întipărit decât biroul meu jalnic, la care lucrez mereu, și cușca aceea de ghișeu zidită prost și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
gaz și până la venirea specialistului nu se scurg mai mult de cincisprezece minute. Desigur, dacă asistența s-ar reduce la cazurile de mai sus, n-ar fi nici o problemă. În definitiv, câți dintre noi n-ar vrea să scape de corvezile supărătoare? Însă, aruncat într-o zonă lipsită de aceste facilități sociale, niponul obișnuit nu ar ști să schimbe un bec, să bată un cui sau să împacheteze un colet. La poștă, plicul îi este închis și timbrat de funcționar, care
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
sentimente, intuiție, iraționalitate, părtinire, sensibilitate, grijă (O. Dragomir, M. Miroiu, 2002, p. 302). În acest context, se face, de pildă, distincția între munca desfășurată în sfera publică, recunoscută social și recompensată salarial, și munca în sfera privată, receptată drept o corvoadă obligatorie în vederea reproducerii condițiilor vieții 5. Munca în sfera privată era, în familia tradițională, de tip patriarhal, pusă preponderent pe seama femeilor și avea o recunoaștere mai degrabă de tip negativ (o remarcă hazlie spunând că munca femeilor în casele lor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
În teoriile politice, în general, nu este recunoscută necesitatea emancipării în plan privat (evident, a celor care ar avea nevoie de așa ceva). Pur și simplu, o astfel de perspectivă nu este luată în discuție. Cine își asumă de bună voie corvoada unor munci repetitive, monotone și cu o finalitate elementară: conservarea vieții? Este preferabil să consideri că viața merge de la sine, că există o forță vitală ce determină ca amănuntele de fiecare zi să se armonizeze. Constatarea că există nevoi imediate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
revine mamelor; tații își permit să-și neglijeze copiii sau să-i trateze drept secundari în raport cu alte aspecte considerate mai importante în viața lor (legate de carieră, viața personală etc.). În virtutea dragostei materne, se subînțelege asumarea de către mame a tuturor corvezilor domestice (așa-numita muncă din dragoste). Cum ar spune B. Russell, premisele sunt adevărate, concluzia este adevărată, dar întemeierea se bazează pe un raționament greșit. În fapt, se intercalează tacit un raport de putere. Este convenabil ca altcineva să-ți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
esteticii, mitul frumuseții, un nou pat al lui Procust, similar corsetelor victoriene sau cutumei chineze a legării picioarelor, este emblema legii profitului (pentru industria cosmetică, publicitate, modă) și a puterii instituțiilor patriarhale (Wolf, 1997, p. 13), decise să înlocuiască nesfârșita corvoadă domestică cu corvoada siluetei, dietei, machiajului. În ciuda multiplelor oferte educaționale, economice, culturale, o „realitate privată colonizează conștiința feminină” (Wolf, 1997, p. 16), obligată să-și reconstruiască identitatea (fizică în primul rând) într-o manieră la fel de represivă ca înainte. Cenzura familiei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
un nou pat al lui Procust, similar corsetelor victoriene sau cutumei chineze a legării picioarelor, este emblema legii profitului (pentru industria cosmetică, publicitate, modă) și a puterii instituțiilor patriarhale (Wolf, 1997, p. 13), decise să înlocuiască nesfârșita corvoadă domestică cu corvoada siluetei, dietei, machiajului. În ciuda multiplelor oferte educaționale, economice, culturale, o „realitate privată colonizează conștiința feminină” (Wolf, 1997, p. 16), obligată să-și reconstruiască identitatea (fizică în primul rând) într-o manieră la fel de represivă ca înainte. Cenzura familiei, societății din epocile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
poate fi observată o atitudine conservatoare, funcționarii publici sunt extrem de precauți privind operarea unor modificări în acte24. Se instituie un adevărat lanț al condiționărilor implicite, anumite acte sunt necesare în vederea eliberării altora. Privite din afară, aceste demersuri fac parte dintre corvezile obișnuite ale oricărui cetățean. Doar că, din perspectiva unei persoane al cărei timp este oricum diminuat prin asumarea tuturor responsabilităților creșterii unui copil, implicarea în procedurile birocratice este receptată drept un mecanism de culpabilizare. Toate neplăcerile au loc doar pentru că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
jos. Simți că este animată de o forță necunoscută, ghidată de o energie sălbatică. Mâinile se ating. Privirile se evită. Sarcinile zilnice continuă. Fără electricitate. În acest univers frugal, camerele sunt luminate cu lumânări. Lumina vine din interior. Șoapte și corvoada curățatului de cartofi". Neuhoff găsește abordarea lui Mungiu o dovadă de inteligență cinematografică, iar filmul său, "miracolul (...) atins de grația divină", pune întrebări asupra absolutului existenței, precim și a primatului credinței: " Situația îl depășește pe acel popă taciturn și bărbos
Le Figaro: "După dealuri, un film al dracului de bun" by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80736_a_82061]
-
curajului". Însemnul speciei, "asinitas" l-a transferat apostolilor, ca un elogiu. Din păcate, ndrăznețul filozof a stârnit mânia clerului, atotputernic n epocă. Măgarul i-a purtat n spate pe nalții prelați, n obositoare călătorii spre obscure concilii. El a făcut corvezile mănăstirilor și pe spinarea lui tăbăcită și-au tocat sutanele generații de călugări. Disprețul i-a fost răsplata! Același Corneliu Agrippa, bun cunoscător al tagmei călugărești, le-a ntors-o cu asprime: "turmă obraznică de monștri băgați n glugi". Apuleius, autorul
Un român scrie în Canada by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7017_a_8342]
-
lungă scrisoare: "Mai am cîțiva ani de tinerețe amăgitoare, vreau iubire, vreau teatru, restaurante, vacanțe, piscină și gimnastică, să nu dau socoteală nimănui, nici fiului, nici mamei, nici ție, e viața mea, averea mea, mă gospodăresc după placul meu, fără corvoada și oboseala cuplului, nimeni să nu mă întrebe unde merg, de unde vin, s-o iau pe dreapta sau pe stânga, să mă mișc după propria-mi dorință și inspirație, sătulă de cicălituri și reproșuri, certuri, până și de sforăitul tău
Întoarcerea la Taormina by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7386_a_8711]
-
mai e capabil să se conserve cu orice preț și în orice formă, spune un per-sonaj. Binele e ceea ce ne conservă, răul e ceea ce ne distruge." Pedeapsă există, dar ea este cea a naturii, a animalului din om, rebel în fața corvezilor. Una din pedepse este chiar somnul, ca o jefuire de vitalitate. Spre deosebire de Francisca, În absența stăpinilor recurge la formule de parabolă, nuclee centripete de lirism, care ordonează arida analiză a obsesiilor. În afară de metafora somnului, mai putem distinge două imagini cu
O metaforă-cheie by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/7522_a_8847]
-
spirit întreprid și meticulos că cel al Mihaelei Stănișor. Dacă ar fi s-o caracterizez repede, aș numi-o o Ana a lui Manole care s-a zidit la temelia colocviului și a revistei omonime, punînd atîta pasiune în toate corvezile cerute de organizarea unei astfel de manifestări, încît, în cazul ei, se poate vorbi de un adevărat sacrificiu pe altarul memoriei lui Cioran. Pe scurt, tot ce înseamnă traduceri, corespondență cu străinătatea, detalii administrative și tracasări organizatorice au căzut mereu
Istoria unei reviste by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7286_a_8611]