181 matches
-
Telegraful român" la 21 martie 1916, "va fi de bună seamă bine primită în casele românești de pretutindeni."” "Cultura creștină" scria la 25 martie că revista venea să umple golul creat în mișcarea literară transilvăneană prin sistarea apariției "Luceafărului" și "Cosînzenei" și să suplinească "„scrisul de această natură al fraților din România”", care nu mai putea să pătrundă peste munți din cauza "„stărilor de război”". "Revista Transilvaniei" insista și asupra rolului pe care revista arădeană trebuia să-l joace în lupta politică
Pagini literare () [Corola-website/Science/314697_a_316026]
-
extraordinară pe care o purta când a fost invitată la o petrecere de familie: deasupra rochiei avea o vestă de catifea cu blăniță de nurcă. Îi stătea foarte bine. [...] A fost cea care ne spunea mereu povești cu Feți-Frumoși și Cosânzene, când plecau părinții noștri de acasă. Nefiind căsătorită, își petrecea mult timp în prezența noastră. Din păcate, a murit la numai 34 de ani, în anul 1943. De aceea ne-a rămas în minte chipul ei tânăr"" , povestea în anul
Statuia Independenței din Iași () [Corola-website/Science/307976_a_309305]
-
atât de fals, Încât mi-au provocat un soi de repulsie. Am ascultat totuși povestioara și, sincer, mi-a plăcut. Aflam și eu că dincolo de lumea mea, mai exista și o altă lume, una a basmelor cu Feți-Frumoși și Ilene Cosânzene, Însă, „Bună seara, copii!“ suna, atât pentru noi, cât și pentru marea majoritate a celor de dincolo de zidurile Leagănului, ca un mesaj electoral. Mă Întreb, pentru cine? Sistemul totalitar nu avea nevoie de așa ceva. Cel care trebuia votat oricum obținea
Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/75_a_280]
-
Orăștie și 1 ianuarie 1922 - 12 februarie 1928 la Cluj. Revista a avut inițial o apariție bilunară, iar din ianuarie 1912 o apariție săptămânală. Nicolae Iorga scria în „Neamul Românesc“ literar din 23 octombrie 1911 următoarele: Publicația cu profil cultural „Cosînzeana” a fost cea mai receptivă revistă la noul stil Secession, având cel mai bogat repertoriu ornamental și cele mai multe știri referitoare la evenimentele din lumea artelor frumoase. Redactorul-șef, Sebastian Bornemisa, a strâns în jurul său nume de prestigiu ale culturii naționale
Cosînzeana (revistă) () [Corola-website/Science/325392_a_326721]
-
este critic dramatic la ziarele “Universul” și “Viitorul”. Publică primele poezii în revista “Făt-Frumos”, la Bârlad, adunate mai apoi în primul său volum, “Flăcări”, tipărit în 1907. Ca student și tânăr scriitor colaborează cu: “Românul” (din Arad), “Tribuna”, “Luceafarul” și “Cosânzeana”, participă la șezători literare culturale din Ardeal și Bucovina. În anul 1908 apare poemul biblic în versuri “Cântarea Cântarilor” În anii urmatori apar alte volume de versuri și nuvele și o comedie în versuri, “Fluturii”, jucată în 1914 la Teatrul
Corneliu Moldovanu () [Corola-website/Science/334041_a_335370]
-
ucigând balaurul" și una ca "Făt Frumos în luptă cu smeul". Ambele imagini au la bază un oștean medieval, care se situează ca postură între voievodul și împăratul descris în basmele populare românești. Diferențele dintre o jupâneasă și o Ileană Cosânzeană nu a prezentat deosebiri majore în iconografia existentă până atunci. Artistul a studiat cu abnegație istoria, armele, podoabele, vestimentația și mobilierul, pentru a aduce la viață epoci și întâmplări din trecut și astfel nu i-a fost greu să-și
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
parcă ar fi vrut să spună: știu că am dușmani și că unii nu mă vor înțelege, dar voi, ceilalți, o să mă apărați, fiindcă n-am făcut nimic rău. Na numai că nu arăta hâdă, ci semăna cu o mică cosânzeană cu părul ei blond și ochii albaștri și cu expresia ei de certitudine că nu se poate ca Făt-Frumos să nu fie pe undeva pe-aproape și s-o scape din ghearele acelor căpcăuni din fund, care începură iar să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
regăsesc în multe momente descrise de dvs.: hoinăresc împreună cu dv. pe ulițele satului de altădată, unde mi-am legănat visele în scrânciobul din median, îmi sună și acum plăcut în urechi renumita fanfară din Toflea, mă învârt voios printre Ilene Cosânzene și Feți Frumoși - fii și fiice ale satului. Amintiri - amintiri... Ce frumoasă-i, Doamne, copilăria! Ce n-am da să rămânem veșnic copii! Pentru a nu vă obosi prea mult cu slova mea, permiteți-mi să închei, urându-vă din
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
mistere, Egiptul antic îl aduc în gând, Osiris de soție mi te cere Și moare ca să-nvie, suspinând. Eu mă întorc la tine din poveste, Am buzunare pline de povești, Prin mine, Făt-Frumos îți dă de veste Că pari o Cosânzeană când iubești. Eu mă întorc la tine din sonete, Shakespearian, desfid acest decor, La colțuri vând și vise, în cornete Făcute din romane de amor. Eu mă întorc la tine din Ev Mediu, Cu Torquemada strâns legat pe rug, În
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
venea Îngrijitoarea cu găleata, ne turna cu o cană, ne curăța nițeluș, ne alinia frumușel unul câte unul și folosea din nou argumentul pedagogic al nuielei pe palma udă. Îmi așteptam neînchipuit de curajos rândul: Îmi proptisem ochii În sânii Cosânzenei. De câte ori izbea cu nuiaua, se clătinau de două-trei ori și mișcarea lor Îmi dădea amețeli. Nu aveam nici un gând porcos În cap, numai mă treceau vertijuri plăcute și nelămurite. Fără să vreau, Îmi mușcam limba și buzele. Înainte ca usturimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În cărucior. Povestea cu barza era pentru cei de la grupa mică. Noi știam deja că femeia și bărbatul fac copii Împreună, dar Încă nu izbutisem să aflăm cum. De atât eram sigur: că nenea ăla inginerul avea să umfle burta Cosânzenei. Marea umilință, Însă, abia urma. Cum aveam ureche muzicală destul de bună, educatoarea mă punea să ies În față și să-i dirijez pe ceilalți când cântau. Adică să țin ritmul cu un bețișor vopsit În alb. Și m-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mai mici vlăstare ale patriei. Educatoarea, o femeie matură, nemalformată de indicațiile primite, a început programul artistic cu câteva cântecele în grup. Textul unuia dintre ele l-am recunoscut recent: Astăzi, Românie dragă, Te admiră lumea-ntreagă. Românie, parcă ești Cosânzeana din povești, Iar Partidul, Făt-Frumos, Care te-a-nălțat de jos. Au mai urmat câteva despre Ceaușescu. Apoi educatoarea s-a adresat părinților: „Acum începem serbarea propriu-zisă”. și, într-adevăr, copiii au început să cânte ceva despre cum bate vântul, ce fac
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
luna, Romulus Vulcănescu identifică "trei transsimboluri ale atributelor ei mitice, care trădează cele trei aspecte ale ipostazei: ca zână selenară, ca zână a florei medicinale și ca zână a mării (s.a)"31. Această perspectivă relevă complexitatea mitologică a Ilenei Cosânzene și relativizează distincția foarte fermă între zână htonică (Ileana Cosânzeana) și zeitatea lunară (Iana Sânziana)32, având în vedere că Diana este zeitate cinegetică și lunară deopotrivă. De altfel, interpretarea lui Kernbach nu se susține etimologic, deoarece Cosânzeana își are
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
plecat la muncă... Sau: Casa cu 9 fete (5/1985, p. 17), tatăl tot tractorist, familia are nouă fete care au înființat o formație de cântece și dansuri populare ce se bucură de mare succes în sat. Casa cu 4 Cosânzene (8/1986, p. 10) - mama 36 de ani, asistent medical, tatăl 39 de ani, judecător, locuiesc în Dorohoi, au patru copii iar al cincilea se va naște în curand; ni se explică faptul că mama provine, la randul ei, dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
omului În colectivitate, datorie civică, comportament social, toate Într-o zonă a moralității care să confere individului aoreola de om frumos. Însăși basmul, balada, doina, datinele, sărbătorile, șezătorile sunt pătrunse de la un capăt la altul de Feți Frumoși și Ilene Cosânzene, de zâne și eroi, de haiduci, neveste și mame devotate, a căror frumusețe fizică și morală, Întotdeauna În slujba binelui și adevărului, crează o adevărată plăcere estetică. Frumusețea obiceiurilor de sărbători sau cu ocazia diverselor evenimente din viața individului sau
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
individului În care orientarea către Întemeierea familiei devine un imperativ irezistibil. Este vorba de adolescența târzie (17-22 ani) când maturarea biologică și dezvoltarea biopsihosocială atinge apogeul. Capacitatea morfofuncțională optimă, aspectul fizic Înfloritor (băieții adevărați Feți Frumoși, iar fetele adevărate Ilene Cosânzene), permit abordarea problemelor vieții cu Încredere și optimism și conduc În final la conturarea a trei trăsături fundamentale ce permit realizarea individualității psihosociale a tânărului: a) Conturarea identității individuale, În care fondul biologic complet maturat, experiența și pregătirea personală acumulată
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
poemul Însuși, iar a vorbi despre el Înseamnă a-i prelungi pur și simplu rezonanța Într-un limbaj echivalent. Ceea ce comentatorul Voronca și face, prezentînd cartea amintită În astfel de termeni: „La sărbătoarea poemului său, Stephan Roll a invitat toate cosînzenele izvoarelor, toți voievozii vîntului. E o orchestră a culorilor și a bucuriei, un covor de lumină scuturat peste balconul În oboseală al ochiului [...]. Un curcubeu de rezonanțe și de imagini Îi Înfășoară ca un fular umerii. Pasul său sună În
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
există în publicistica românească stil mai ornamentat. În articolele și cronicile poetului abundă formulări ca acestea: „Victor Brauner scormonește cu penelul lui toate penele gândului, agită în mâini toți clopoțeii extazului”; „La sărbătoarea poemului său, Stephan Roll a invitat toate cosânzenele izvoarelor, toți voievozii vântului”; „Cuvintele cu intestinele despletite aleargă prin foburg, înlănțuindu-se în jazzul frazelor vertiginoase” ș.a. Pe de altă parte, în „Adevărul” abordează teme diverse, inclusiv sociale și politice. După E. Lovinescu, poemele care exprimă plenar „substanța adevărată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
ca preț al permisiei de a intra. La etaj o ia în primire o femeie obeză, cu buze groase, cu ochi enormi, congestionați, cu părul vâlvoi, vulgară, agresivă, cu limbaj de rândaș. E ca în basmele în care feți-frumoși sau cosânzene ajung în bârloguri de zmei. Ana ajunge și într-un pod labirintic imens, depozit de mobile și felurite obiecte vechi, dărăpănate, acoperite de praf - spațiu de coșmar. În infernul casei părintești Zoe pare un înger captiv, demonizat. Cei doi monștri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
impresie puternică producea geanta mea. Cârnații mei. Cuvântul-cheie e „al meu“. Simțeam că or să se năpustească toți pe mine să mă deposedeze de cârnați. Toți amușinau. Ca-n povestea aia cu zmeul care strâmbă din nas și-i zice Cosânzenei. Fă, aici miroase a carne de porc! Sau de om. Nu mai știu. Și uite așa mi-am adus aminte de o altă poveste, cu un tip care în decembrie ’89 se întorcea cu tac’su de la țară, unde tăiaseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
grijă ca păsările care rămân la noi să nu le distrugă peste iarnă cuibul. Suspinând, am intrat în casă, căci se făcuse destul de răcoare. Descântecul de deochi Fiecare mamă își crede copilul rupt din soare, un Făt-Frumos (sau o Ileană Cosânzeană). Așa mă credea și pe mine mama, când eram mică (după ce-i muriseră două fetițe dragi, Aurelia și Cornelia). Mă păzea ca lumina ochilor. Când se apropia prea tare cineva de mine, mă lua lângă ea și mă ținea acoperită
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
german ca osatură pentru „drama” Luceafărului! Chiar și „admirația” sa pentru „titanul Hiperion” arată printre altele că Eminescu nesocotește motivele mitologiei populare, ale „bunului-simț”, ale „armoniosului moderat”, „la scară umană”. (Cătălin și Cătălina devin iute un Făt-Frumos și o Ileană Cosânzeană reduși la trivial!Ă Cităm, în treacăt, splendidul studiu al lui D. Popovici, ca și cel de debut al lui Matei Călinescu, care subliniază, ambii, această „originală”, profund atipică orientare și viziune a marelui nostru postromantic. În En-Ghidu apar, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
stuhul”). Reprezentativă pentru scriitor este Povestea povestelor, încercare de a fixa în epopee (cu multe episoade și apariții de basm, iar altele avându-și punctul de plecare în Ariosto) întemeierea Moldovei, prin împlinirea ursitei lui Bogdan, cel plecat în căutarea Cosânzenei. Bogdan este fiul lui Ciubăr-Vodă, simbol, după Vasile Lovinescu, al Monarhului ascuns, un restaurator mundi, iar Ileana este văzută - ca în poema eminesciană Miron și frumoasa fără corp - drept latura nepieritoare, sacră, pe care omul este chemat să o descopere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
poemul însuși, iar a vorbi despre el înseamnă a-i prelungi pur și simplu rezonanța într-un limbaj echivalent. Ceea ce comentatorul Voronca și face, prezentând cartea amintită în astfel de termeni: „La sărbătoarea poemului său, Stephan Roll a invitat toate cosânzenele izvoarelor, toți voievozii vântului. E o orchestră a culorilor și a bucuriei, un covor de lumină scuturat peste balconul în oboseală al ochiului ș...ț. Un curcubeu de rezonanțe și de imagini îi înfășoară ca un fular umerii. Pasul său
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
poveste simplă, este o saga, un basm fără de sfîrșit, de roman cu peripeții, care te poartă pe unde nici cu mintea nu gîndești, acolo unde nu există decît pitici-prichindei și pitici-prichinduțe. Nu există nici oameni mari, nici Gulliver, nici zîne cosînzene, nici Zmeul Zmeilor, nici Făt-Frumos. Sau există toți aceștia bine pitiți în prichindeii noștrii. Am recitit cartea de curînd, împreună cu fiul meu - a fost publicată în 2003 la Humanitas, în traducerea Ninei Gafița, cu ilustrațiile originale ale lui Laptev - sedus
Orașul de basm by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10933_a_12258]