7,769 matches
-
putea susține cu mîna pe inimă, fantasmele se instalează de la cea mai fragedă vîrstă. Luînd de bună imaginația priapică a bătrînului Freud, dar și mărețul lui proiect de a construi o lume cutremurată pînă în străfunduri de frisoanele unei acuplări cosmice, însuși actul fondator al suptului, adică al candidei mozoliri a sfîrcului matern, se naște la intersecția principală a nevoii oarbe de a te hrăni cu impulsul surd de a te reproduce. Indiferent dacă este așa sau nu, vreau să zic
Artistul și amorul(mic eseu asupra fantasmei erotice) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11731_a_13056]
-
în materie ale Mihaelei Tatu. Cine a avut puțintică răbdare să citească diferitele texte sacre pe care multimilenarele noastre reverii le-au pus în legătură directă cu Creatorul, și cine a avut privilegiul de a contempla șoldurile cutremurătoare și sînii cosmici ai figurinelor neolitice, plastica antropomorfă precolumbiană sau imaginile care argumentează veridicitatea textelor sutrice și-a cam putut face o părere despre naivitatea vulgară și imaginația infantilă a pornografiei contemporane. În momentele ei de glorie, umanitatea a împins fantasma erotică pînă
Artistul și amorul(mic eseu asupra fantasmei erotice) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11731_a_13056]
-
întrebat: de ce? Și să nu răspunzi." (p. 216). De unde vine oare liniștea surâzătoare a lui Antipa, de unde aburul veseliei și al nepăsării care îl învăluie de-a lungul întregului roman? Poate din această înscriere a sa, conștientă, asumată, în orarul cosmic; din credința lui (deși este ateu) într-un indestructibil ax supraomenesc; din preștiința sâmburelui solar din noaptea de iarnă și a dangătului funebru auzit în explozia verii. Vremea însăși, evoluțiile și involuțiile de pe frontul atmosferic subliniază emblemele simbolice ale romanului
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
nu furi! o amintire din copilărie, când n-a rezistat tentației de a fura o carte despre jocul de șah. Băiatul a înțeles: Legea e mai presus de noi, trebuie să ne-o asumăm; dacă o ignorăm, provocăm o dereglare cosmică. Despre Adaosul de preț, în ideea că viața nu este nici pe departe tărâmul inocenței, că greșelile odată săvârșite nu se mai pot întoarce, dar se pot perpetuu plăti, scrie dl. Alexandru Vlad. Dl. Ion Vianu, despre A unsprezecea poruncă
Răul este infinit, dar și Binele este infinit... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11804_a_13129]
-
pe rând sau alternativ sociologia, eseul, folcloristica, poezia, publicistica, proza, traducerile, teatrul, într-un fel de disperare a multilateralității. Rezultatele sale cele mai bune vor fi înregistrate în poezie și în proză. Debutează în 1939 cu placheta de versuri Interior cosmic, urmată în 1940 de volumul de eseuri Imaginea în artă. Războiul îi fracturează dramatic biografia, afectată apoi profund și de constrângerile regimului sovietic. Obligat, pentru a se menține în actualitate, la oportunism, activează modest în publicistică și scrie poezie de
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
Pe deasupra, scriitorul, cu un sentiment al vinovăției asumate, și l-a repudiat deschis și categoric. E un avantaj, pentru că pot citi mai relaxat și pot aprecia fără înverșunare o antologie a celor mai bune texte ale sale, intitulată generic Interior cosmic (după volumul de debut), în colecția "Biblioteca școlarului" a Editurii Litera Internațional, colecție inițiată și coordonată de Anatol Vidrașcu și Dan Vidrașcu. Pentru că nu e menționat un realizator special al antologiei și al aparatului critic (tabel cronologic și o selecție
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
amestecate cu elementele derutante ale unui tradiționalism nereprimat: câmpia basarabeană, pădurea, bucuria, natura, învierea, părinții, șerpii ca simbol al ispitei - toate învăluite în "ceața zilei", în "văi muzicale" și în chemarea zărilor, ceea ce dovedește că fondul predominant e simbolist. Fiorul cosmic, cultul tainei, "luminile învinse", freamătul stelar, nostalgia miturilor, sentimentul crepuscular par vagi ecouri din poezia lui Blaga. George Meniuc luptă dramatic cu o tendință melancolică, străduindu-se să țină partea vieții, a energiei și a tradiției, în poeme ca Vlagă
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
Asistăm astfel la o mișcare centrifugă a eului poetic, care, identificat cu toate cele ce ființează, se dilată în spațiu și timp pînă în preajma dumnezeieștilor obîrșii ale universului. Ieșit din sine prin extaz liric-spiritual, bardul se rostește prin mijlocirea textului cosmic, neezitînd a se raporta la scenariul Genezei: "Un poem polifonic./ Un poem scris cu ierburi și pietre, cu vrăbii și cărăbuși.../ Un poem la care cineva a scris în fiecare zi cîte un vers,/ pînă la cele șase care au
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
nu urmărește decât să îl comunice, dobândește un sens, cel așteptat de autorul lui, doar scos din ascunzișurile latente ale limbii, care îl tăinuiesc, precum perla extrasă din scoică. În solara lumină, aceea scânteiază. În aceeași lumină, elegia cântă. Nevăzută, cosmică liră. Să ne mai întrebăm de ce mitul lui Orfeu, de oriunde va fi venit bardul, s-a născut în Grecia? * Profesor de limba și literatura greacă veche la Catedra de Filologie Clasică a Facultății de Limbi și Literaturi Străine a
Lira greacă by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/12941_a_14266]
-
de alta dă glas năzuinței de reversibilitate, de restaurare a arhetipului paradiziac. Un astfel de bard este și Gellu Dorian. Operînd cu „firimiturile dezastrului”, care pot fi elemente ale ființei trupești sau sufletești, obiecte ale cadrului domestic sau ale celui cosmic, are ca fundal noaptea absolută a începuturilor și răpăitul de tobe solemne ale eternității; „Cuțite, săpunuri, lame de ras, venele noastre ca pîrîiașe subțiri/ tăind izlazuri arse de soare,/ alături vasul în care ne vom aduna într-un desen antic
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
același bloc, la etaje diferite, și, într-o dimineață, chiaun, încurcă ușile! Cu un umor fin, dublat de inteligența observației, regizorul compune un fel de poem al mediocrității trăirii, al vieții reduse la un ritual banal, dar de un absurd cosmic. Pentru că, oricît ați vrea, scurtmetraje nu puteți vedea în oraș, vom încheia prin a vă recomanda un lungmetraj, și încă unul multipremiat la scară internațională, Invaziile barbare, al canadianului Denys Arcand. Un film “de văzut neapărat” și la care vom
Restanțe și invazii by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12988_a_14313]
-
lume se abate o răcoare/ adînc prevestitoare/ așezînd pe creștet/ o împăcată-n sine așteptare” (Timp în scădere). Dar protestul conținut în versurile lui Alexandru Lungu nu e mai puțin relevant, întemeindu-se pe organicitatea ființei, pe întrepătrunderile sale cu cosmicul. Mizei istorice îi este preferată miza condiției umane. E o revoltă nonviolentă a imanențelor acesteia. Intuitiv, autorul apelează la sprijinul realiilor cu valoare de simbol (sîngele, pădurea, împlinirea, rodul). Buna-i credință îndurerată (factor tradițional) care constituie filamentul incandescent al
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
carnetele individuale. Multe, foarte multe dintre rostirile brâncușiene se circumscriau operelor sale de sculptură. Dar, tot de foarte multe ori, ideația lui Brâncuși viza domenii de cugetare, intrând spre principii, reguli și teorii ale artei, ale filosofiei, ale vieții, atingând cosmicul sau abstractul. Viziunea lui ca arhitect al ideii Îl ducea spre contemplații, juisând când à la Socrate, când à la Platon, când à la Aristotel. Din această perspectivă, aforismele lui Brâncuși nu reprezintă jocuri pure ale unei inteligențe combinatorii, ci
IDEI DE ARHITECT ÎN AFORISMELE LUI BRÂNCUȘI. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1448]
-
loc, / În brațe, dor să-mi alini, vâlvătaie de foc” . (Blestem de dragoste). Consolarea, ieșirea teafără din crunta suferință a iubirii, poetul o realizează printr-o armonie a esențelor din semințe și flori, precum la Blaga, urmând, cu sub hlamida cosmicului, să plutească În univers de-a pururi: „Iar mâine, de nu voi mai fi, / Vorba-mi și plânsul, / Coclauri, / Aolo În liniști râzând...// În ghindă, În strugur, În floare de sori/ Vă veți prinde cu mine, / Cinstivom / Beții de lumini
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
zona calendarului de toamnă-iarnă - din septembrie și până, hăt, În februarie 24 septembrie-2 februarie: de la A FACE/”FĂCăTORUL” =”cvasi-etalarea”/cel puțin, sugestia funcției circular-cosmico-demiurgice!!!): LUPULUI, deci, Îi datorăm „berbecirea”-Împingerea duhurilor demonice/ Întunecate/”iernatice”, spre... SOLARITATEA ÎNVIERII NOULUI CICLU VITALISTIC COSMIC!!!). Iată, spre exemplu, cazul PRICOLICIULUI (a se observa cât de adânc a lucrat propaganda insidioasă a Bisericii Creștine “de zid”, “DISCURSUL TERORII”, În oamenii tradiției rurale deci, În esența lor, adepți ai zalmoxianismului, ca “umbră vestitoare” a Lui Hristos Mântuitorul
PRICOLICIUL ȘI... ÎNVIEREA! folclor sacral daco-românesc. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Botez () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1486]
-
sau un lup, dându-se noaptea de trei ori peste cap, se preface În pricolici. Această plantă se numește coada pricoliciului (Auruncus silvestris)” - cf. Adrian Bucurescu, Dacia Magică. Mai amănunțit și chiar mai relevant (n.n.: a se vedea cum Lupul Cosmic este asimilat, perfid propagandistic, cu cele mai cumplite păcate ale sângelui - incesturile!): “Multe credințe populare atribuie originea lycantropiei unei Întâmplări ciudate la nașterea copilului ce va deveni , sau unui atribut cu care se naște. În concepția populară, cei născuți cu
PRICOLICIUL ȘI... ÎNVIEREA! folclor sacral daco-românesc. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Botez () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1486]
-
iubirii, erotismul ce impregnează țesuturile acestei poezii cheamă În memorie poeții noștri timpurii, veșnic Înamorați. Cezar Ivănescu are Însă, spuneam, ideea morții, o neliniște scormonitoare, cu refrene obsedante, thanatofile. În oglindă iubirii el descoperă rînjetul morții; de aici și jalea cosmică, umilință unui spirit ce conștientizează pierderea tinereții și trăiește cu obsesia sfîrșitului (că experiența impusă). Erosul lui Cezar Ivănescu e thanatic. Poezia să „funcționează” În doi tîmpi, cu fluxuri și refluxuri erotice, asemeni trupului „iluminat” ori al celui „otrăvitor”. De la
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
arhetip istoric, am ajuns la concluzia că Dostoievski a creat eroi literari egali celor din Biblia sau din Faust al lui Goethe. În Cartea lui Iov și în poemul lui Ivan Karamazov Marele Inchizitor, motivele filosofice legate de orînduirea divină, cosmică, și de cea socială, de suferința fără de vină, de libertata-robie și de protest sînt interferente. Operele analizate sînt legate între ele și prin fantastic și mit, dar și prin construcția subiectului. Comunicarea a provocat o dezbatere pe o serie de
Dostoievski la Budapesta by Albert Kovacs () [Corola-journal/Imaginative/9060_a_10385]
-
Negrul Negrul, negrul, negrul îți sculptează mâinile, duhul. Seara zvâcnește în brazi, pulsează în iarba pietrelor, răsturnând în ceruri brazdele grele și lutul. Negrul, negrul se-abate dinspre-ncinsele după-amiezi. Cântă aspru, ca din pământ, cosașii; aerul șfichiuie. De sub pleoapa cosmică, noaptea cade grămezi, grămezi! Mai e un pic și negrul te-ajunge din urmă. Iată, îți scaldă în smoala-i de aer glezna în dulci suprafețe turnată și te odihnește și-n sfârșit te învinge: încă, și încă o dată! Aer
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
așa cum ții un strugure copt în palme, minunându-te de formele aromat-curate ale boabelor. Cât de departe sunteți când frigul smulge mari hălci din noi, până rămâne o urmă extaziată cât bolta cerului, până rămâne o vie pată cât pleoapa cosmică, până se-mprăștie o pulbere galbenă peste îndrăgostiți, peste oameni. Iar noi - zei tineri, păgâni, severi - ne ridicăm strigând: "Iată-ne! Iată-ne! Luați-ne, sfere, voi, arbori și păsări! Luați-ne, munților, și tu, lună bezmetică, liană neinventată, și
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
oprit la timp. Iar noi, care suntem niște bieți copiști al tuturor experimentelor umane de acum zece milenii, n-am făcut altceva decât să Învățăm de ce ei au făcut așa și nu altfel. Și azi primim din galaxii mesajele navelor cosmice lansate de oameni, Înaintea cataclismului planetar și nu le putem descifra. Și azi repetăm, copiem utilajele și instalațiile ce le-am găsit În documentele epigrafice lăsate În siguranță de strămoșii noștri umanoizi. Suntem mulți, vorbim aceeași limbă de la un capăt
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
a geniului, spațiul absolutului”. În Încercarea de a identifica spațiile sugerate de poemul eminescian, George Popa distinge Între cele terestre și ideale, văzând În aspirația Cătălinei de a-și depăși condiția, ”elanul structural ființei umane către dezmărginire”. Participarea umană la cosmic este posibilă numai prin eliberarea „din condiția sa de contur”, dar ea nu se produce decât la nivelul sentimentelor. Mai mult decât În alte studii consacrate acestei probleme, George Popa recurge la idealitatea Cătălinei, reinterpretând de fapt dichotomia formă/fond
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
care femeia te ademenește pe coridoare întunecate prin care se furișează amintiri iluzii și spaime printre îngeri cu archebuze în spate șoptindu-ți Pe talgerul morții nu cântărești nici cât o petală de trandafir Stele nebune Prin nesfârșite tăcutele bezne cosmice sunt stele nebune care străbat lumi și pustiuri stele abia pâlpâind deasupra iadului nostru cel de toate zilele și nopțile în care se-aud sorii neputinței înfrunzind Când noaptea își trage-n tăcere obloanele peste cei singuri peste inocenți victime
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
chioșcurile de loterie oceanică levitează cu scrum pe gene autobuzul jerpelit din cap face semn că va ajunge cândva și acasă respirația cărnii are colțurile mototolite de înaltă tensiune carapacele și corpurile consumate de arhitecți sunt reciclate de refugiați vasul cosmic e rotit gingaș un milimetru de un balaur somnoros un vaiet de durere se ridică prin spinarea yoginului la lotusul aprins lumile dintre interstițiile vizionarilor sunt iuți și strașnice o sectă de corpuri luminoase cu dinți pitici din zahăr candel
Ospățul alchimic by Ruxandra Cesereanu and Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/9745_a_11070]
-
dacă Părinții Bisericii și teologii ei au dedicat pagini nenumărate acestui mareț praznic, poeții acești zefiri ai slovelor nu puteau rămâne mai prejos și, cu atât mai puțin, poeții români. Luceafărul poeziei românești, Mihai Eminescu, prezintă În poezia "Înviere" viziunea cosmică a nespusei bucurii pascale. "Un clopot lung de glasuri vuii de bucurie/ Colo-n altar se uită și preoți și popor/ Cum din mormânt răsare Christos biruitor/ Iar inimile toate s-unesc În armonie/ Cântări și laude-nălțăm/ Noi, Ție
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]