504 matches
-
glorificarea focului, ca celui mai apropriat reprezentant al zeului suprem. Despărțirea oamenilor în caste nemișcătoare a rezultat asemenea din acest mod de a privi lumea ca și credința în metempsicoză și apatia poporului din India. Urmând apoi cu detalii din cosmogonia și mitologia inzilor, a trecut la acea mare reformă religioasă datorită lui Budha. D-sa a arătat că budhaismul s-a lățit mai mult în alte țări decât în India din aceleași cauze din cari creștinismul, născut în Iudeea, s-
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
nevoie să fii geometru, poți intra în edificiul său și fără să dispui de documente științifice în regulă; de asemenea, nu trebuie să te închini la cifre, la numere, așa cum apar ele în Timaios, ca niște concepte operatorii majore în cosmogonia platoniciană. Nicio reminiscență pitagoriciană, nicio umbră de împrumut de la materialiștii din Abdera, la care fizica atomistă conduce la o morală chietistă - o lecție reținută de către Epicur: nu, gândirea cirenaicului vizează în mod exclusiv o etică a jubilării la care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
texte ca geograf, gândește ca un etnolog și reacționează ca un om interesat de tot ce vede. Gândirea lui este rezultanta unui număr la fel de mare de influențe. Școala pe care o deschide ține de materialismul democritean, fără însă a renega cosmogonia platoniciană. Ne imaginăm ce discipol problematic a fost pentru un Platon autoritar șef de școală! Relațiile dintre cei doi au cunoscut și momente supreme, dar și altele dificile. La început, Platon nu-i dă lui Eudoxiu chiar locul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
înrolate cu forța, împotriva consimțământului lor - și pe bună dreptate... De altfel, planul imanenței în care evolueză zeii este, bineînțeles, lumea oamenilor, dar nu planeta Pământ: nu riscăm să-i vedem apărând la colțul unei străzi sau în piața publică. Cosmogonia epicuriană presupune lumi infinite, cu variații calitative și cantitative ale materiei: între aceste lumi se află zeii. Materiali, ei sălășluiesc în interlumi, în punctele de joncțiune ale unor universuri învecinate; fără forme particulare, făcuți din atomi specifici, ei se bucură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
a ști, de a asuma acest destin și de a acționa în consecință. Este și motivul pentru care ,,era noastră", sau era creștină este un timp nu al evoluțiilor sociale liniare, ci exponențiale. Datorăm această eliberare 201 în primul rând cosmogoniei iudeo-creștine și apoi contribuțiilor filosofilor greci. Capitalismul nu ar fi putut exista fără această direcție clară. În toată dezbaterea despre economie și despre bani oamenii unor culturi diferite aproape că nu au un limbaj comun. Suntem atât de diferiți pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
crede. Intru lumină Lui vedem noi lumină{\cîte 21}. În cele nouă omilii la Hexaemeron este prezentată o adevarată enciclopedie a cunoștințelor vremii, altfel spus, o sumă a cunoștințelor științifice pe care le posedă marele ierarh, si anume: teologie, astronomie, cosmogonie, geografie, meteorologie, istorie naturală, botanica și medicină, fiind prezentate în fața unui auditoriu creștin, pe care autorul l-a considerat, cel putin inițiat, atât în problemele de credință, cât și în cele de stiință ale veacului sau. Nu vom insistă aici
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
fi recunoscut ca inovator în tehnica romanului. A avut orgoliul, dar și acribia de a crea un sistem filosofic original, bazat pe studiul amănunțit al conceptului de substanță. Unele poezii abordează acea desfacere a increatului, fiind certă o regresiune în cosmogonie și antropogonie, imanentă apariției orfanului: " Timpul se dilată-n gol și vin prin spații/ Către mine, flămânzite constelații.../ Sorii noi au nimburi tari de sfinți. Eu trec/ Ca o pasăre salvată de înec.//"174 Ultimul mitem, identificat în roman, este
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
mit, destul de confuz, sunt importante. Golemul este martor la săvârșirea Genezei, aspect lesne de demonstrat la Eminescu și poetul Ladima. Hyperion "Vedea ca-n ziua cea dintâi/ Cum izvorau lumine//", în timp ce majoritatea poeziilor din paratextul romanului Patul lui Procust abordează cosmogonia ca temă obsesivă. Apoi, Golemul nu are grai, se rostește pe sine fără ca oamenii să reușească a-l înțelege. Este constrâns astfel să nu deconspire o mare taină divină, să o cunoască, dar să nu o împărtășească altcuiva. Acesta ar
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
mod expres din context: „1a început, a fost detaliul, atomul, individuația”. B) Amintind de atomismul vechilor greci nu negam deloc faptul că nașterea cosmosului din haos e o veche idee grecească aș adăuga că e pur și simplu tema oricărei cosmogonii nu numai grecească, fie religioasă, metafizică sau fizică. C) Al. Ivasiuc spune: „Nimeni nu a afirmat că Hobbes era inducționist ca Bacon”. Și eu cred că nimeni - afară de Al. Ivasiuc care l-a plasat alături de Bacon și Loke într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
se poate realiza decât prin școală, printr-o educație socială desfășurată cu competență și conștiința răspunderii. Bibliografietc "Bibliografie" Avramescu, Aurel, 1964a, „Preocupări științifice în «Caietele fiziologice»”, în Luceafărul, VII, nr. 12. Avramescu, Aurel, 1964b, „Viziune eminesciană și ipoteze științifice în cosmogonie”, în Ramuri, I, nr. 1. Bârzea, Cezar, 1988, „Mihai Eminescu dans la pédagogie roumaine”, în L’enseignement et la pédagogie en Roumanie, vol. 7, Bibliothèque Centrale Pédagogique, București. Bordeianu, Mihai, 1977, „Cuvânt înainte” la M. Eminescu, Scrieri pedagogice, Editura Junimea
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
binele și răul pe același principiu ca și gnosticii. Luptă între Lumini și Tenebre la Ormuz și Ahriman la perși, mesianism apocaliptic și profetic venit din Palestina, inițieri și practici comunitare secrete asemănătoare celor ale discipolilor lui Orfeu, dar și cosmogonii moștenite de la Pitagora și Platon, iată tot atâtea piste care trebuie adâncite pentru a descurca ițele originilor gnozei. Iar apoi să semnalăm în ce măsură este ea contemporană cu apariția creștinismului. Ceea ce justifică un anumit număr de puncte comune. S-ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
bucură de binecuvântarea tânărului filosof. Puritatea platoniciană și calmul epicurian, teologia lui Platon și asceza lui Epicur pot face casă bună cu creștinismul. De asemenea, în ochii lui Marsilio Ficino, pare o posibilă conciliere între Platon și Epicur, pe terenul cosmogoniei: teoria elementelor dezvoltată în Timaios poate fi citită fără contradicții majore cu cea a atomilor așa cum apare ea în Scrisoarea către Herodot a lui Epicur. Marsilio Ficino, care nu știe greaca dar abordează subiectul prin intermediul gloselor făcute de Guillame de
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
său... Despre voluptate! La patruzeci de ani după ce-l scrisese, manifestând dorința de a nu uita acest text din tinerețe, Marsilio Ficino arată în mod explicit că n-a încetat a fi epicurian în tot cursul existenței sale. Desigur, în privința cosmogoniei sau a numelui care trebuie atribuit puterii constitutive a lumii, Biserica putea să considere că n-are nimic de reproșat apropierii de filosoful Grădinii. în schimb, pe terenul eticii, din perspectiva moralei hedoniste a lui Epicur atât de apropiată de
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cale e potrivită pentru a ne debarasa de o tiranie prea greu de suportat... Această sinteză între principiile etice ale Porticului și cele ale Grădinii face abstracție de fizica și chiar de metafizica celor două școli. Montaigne lasă adepților Porticului cosmogonia panteistă, materialismul energetic; celorlalți le abandonează radicalismul teoriei atomiste. Morala, da, principiile etice, desigur, înțelepciunea practică - fără nici o îndoială, exercițiile spirituale, maximele referitoare la comportamentele efective - evident; dar nimic mai mult. Nici monism, nici materialism, nici politeism: Montaigne este... creștin
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de orb să nu vadă în asta o reminiscență a zeilor epicurieni, indiferenți față de destinul lumii și al oamenilor? 19. A nu fi pe placul papei. Critic la adresa teoriei creștine a trupului și apoi la adresa metafizicii teiste, Montaigne atacă și cosmogonia celestă a susținătorilor Bisericii oficiale: a constatat-o pe propria-i piele atunci când a suferit un accident căzând de pe cal, sufletul și trupul sunt intim legate între ele. Ceea ce atinge unul îl afectează și pe celălalt. în cartea a treia
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nevoie să fii geometru, poți intra în edificiul său și fără să dispui de documente științifice în regulă; de asemenea, nu trebuie să te închini la cifre, la numere, așa cum apar ele în Timaios, ca niște concepte operatorii majore în cosmogonia platoniciană. Nicio reminiscență pitagoriciană, nicio umbră de împrumut de la materialiștii din Abdera, la care fizica atomistă conduce la o morală chietistă - o lecție reținută de către Epicur: nu, gândirea cirenaicului vizează în mod exclusiv o etică a jubilării la care se
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
texte ca geograf, gândește ca un etnolog și reacționează ca un om interesat de tot ce vede. Gândirea lui este rezultanta unui număr la fel de mare de influențe. Școala pe care o deschide ține de materialismul democritean, fără însă a renega cosmogonia platoniciană. Ne imaginăm ce discipol problematic a fost pentru un Platon autoritar șef de școală! Relațiile dintre cei doi au cunoscut și momente supreme, dar și altele dificile. La început, Platon nu-i dă lui Eudoxiu chiar locul pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
înrolate cu forța, împotriva consimțământului lor - și pe bună dreptate... De altfel, planul imanenței în care evolueză zeii este, bineînțeles, lumea oamenilor, dar nu planeta Pământ: nu riscăm să-i vedem apărând la colțul unei străzi sau în piața publică. Cosmogonia epicuriană presupune lumi infinite, cu variații calitative și cantitative ale materiei: între aceste lumi se află zeii. Materiali, ei sălășluiesc în interlumi, în punctele de joncțiune ale unor universuri învecinate; fără forme particulare, făcuți din atomi specifici, ei se bucură
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în modalitatea nediferențiată a preexistenței, echivalează cu o descompunere a formelor. Emersiunea repetă gestul cosmogonic al manifestării formale. Contactul cu apa permite astfel, întotdeauna o regenerare: descompunerea este urmată de o nouă naștere, iar imersiunea fertilizează și multiplică potențialul vieții. Cosmogoniei acvatice îi corespund, la nivel antropologic, hielogeniile credințele potrivit cărora specia umană s-a născut din Ape298. Fragmentul în care Emanuel intră cu trăsura în apă, provocând groază și spaimă lui Solange care va merge să caute ajutor, echivalează cu
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
ce au loc în ele și prezicând evoluția corpurilor cerești; s-a dezvoltat în ultimele decenii ale sec. al XIX-lea și-n primele decenii ale sec. al XX-lea, utilizând mecanica teoretică, termodinamica, teoria radiației, mecanica cuantică, fizica nucleară. Cosmogonia - numită și mitul creației, reprezintă un set de credințe, într-o formă de legendă, cuprinzând apariția vieții pe Pământ, ca urmare al unui act creator (mitologia greacă , akkadiană , egipteană , chineză , panteistă). Are drept obiectiv tot cosmosul, însă de data aceasta
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
de legendă, cuprinzând apariția vieții pe Pământ, ca urmare al unui act creator (mitologia greacă , akkadiană , egipteană , chineză , panteistă). Are drept obiectiv tot cosmosul, însă de data aceasta se studiază nașterea corpurilor cerești (planetele, Soarele, cometele, asteroizii, stele) și primele cosmogonii lipsite de suportul analizei cantitative și necunoașterea era suplinită cu o bogată imaginație, uneori remarcânduse o intuiție a dimensiunii cosmice la hinduși, urmate mult mai târziu de teoria cosmogonică a filosofului german Immanuel Kant (1724 - 1804) care bazat pe teoria
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
indică faptul că nu sunt amenințări exterioare sau tulburări emoționale (vezi Soare). Vremea însorită ce produce seceta are totuși o semnificație negativă legată de sterilitatea eforturilor sau a persoanei, de sărăcia emoțiilor, duritatea inimii și a sufletului. Ceață În diferitele cosmogonii, în zorii umanității domnește peste lume o ceață deasă. Apariția luminii constituie, din acest motiv, prima creație divină. Ceața simbolizează așadar, arhaismul unei situații, al unei emoții sau al unui gând. Este asociată cu haosul originar, care precedă stabilirea ordinii
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
ca și În mistica iudaică), dar nu specific gnostice. Argumentul principal pe care Halm Îl aduce În favoarea tezei sale constă În pretinsele asemănări pe care le descoperă Între Demiurgul gnostic și Demiurgul din unele scrieri șiite sectare. De pildă, o cosmogonie ismaelită din veacul al X-lea Înfățișează o ipostază feminină, Kuni (un imperativ feminin: „Fii!”), care se comportă asemenea demiurgului gnostic 65. Textul nu comunică tuturor cititorilor convingerea nestrămutată care-l animă pe Halm. În mod similar, nu există nimic
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de ani Dumnezeu se arată și le face o propunere de pace, pe care mereu răsculații o resping. De fiecare dată Dumnezeu face un nou cer din altă perdea roșie și, pînă acum, a creat opt În total 66. O cosmogonie similară există și la nusairii sirieni 67. Ca și În mitul bogomilic (vezi, În continuare, capitolul 8), sînt reunite aici gustul popular și cunoașterea esoterică și se tinde spre aflarea unui răspuns În legătură cu numărul Îngerilor căzuți, cifră care, potrivit lui Augustin
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nu trimite spre o posibilă convergență Între gnosticism și doctrinele șiite, ca să nu mai vorbim de o posibilă derivare a celor din urmă din primul. Același lucru este valabil și pentru materialele nestudiate de Halm, cum ar fi, de pildă, cosmogonia sectei Ahl-i-haqq, care mai putea fi Încă Întîlnită În anii 1970 În Iranul occidental, În provincia kurdă Kermanshah 68. Facerea lumii Începe de la o perlă primordială, după care Dumnezeu Îi dă viață lui Pir-Benyamin sau Jibrayil (arhanghelul Gabriel), care nu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]