624 matches
-
au rezistat la secoli și la destrucțiune...". 47 M. Eminescu, Opere, VI, Proza literară, p. 670. 48 Voyage en Orient, II, pp. 258-259, apud Jean Pierre Richard, Op.cit., pp. 63, trad. versurilor: Leonid Dimov. 49 Ioana Em. Petrescu, Eminescu. Modele cosmologice și viziune poetică, Ed. Minerva, col. Universitas, Buc., 1978, p. 14. 50 M. Eminescu, Opere, vol. VIII, Ștefan cel Tânăr, Ed. Academiei R.S.R., 1998, p. 164. 51 Despre "muzica sferelor" vezi: G. Călinescu, Opere, 13, p. 116. 52 M. Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
din 16 septembrie 1955, André Breton îi scrie lui Lupasco: "Chiar dacă domnii filosofi m-ar fi răsfățat (și nu e nici pe departe cazul), tot opinia dvs. mi-ar fi cea mai prețioasă"9. Lupasco evocă, în textul său, "conflictul cosmologic dintre subiect și obiect" și consideră că magia se scaldă în mister "pentru că misterul misterelor e tocmai această realitate indiscutabilă și absolută a stărilor afective". Putem pătrunde în acest mister, propune Lupasco, "în mod magic", printr-o "cauzalitate săltătoare". "Psihismul
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
între voi o adevărată comunitate de gîndire. Am aflat și că Stéphane a colaborat la revista ta Arguments, la care erai director administrativ. E vorba de " Systémologie et Cosmogonie", articol publicat în numărul 24 din Arguments, în 1961, consacrat problemei cosmologice. Se găsesc în același număr studii de Kostas Axelos, Werner Heisenberg, Martin Heidegger și Roger Munier, același care s-a impus mai apoi ca traducător al marelui poet argentinian Roberto Juarroz. Poți, oare, să evoci interacțiunea voastră cu ocazia acelei
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Art of Thinking de Henry Home, Lord Kames, reprezentant de seamă al Iluminismului Scoțian. ¶ Rousseau publică Julie ou la Nouvelle Héloïse. ¶ Nicolas-Louis de Lacaille calculează cu exactitate distanță pînă la Lună (ia în considrare nesfericitatea Pămîntului). În Cosmologische Briefe / Scrisori cosmologice Johann Lambert afirmă despre structura Caii Lactee că stelele componente ale acesteia sînt grupate în aglomerări sferice uriașe, dispuse în spațiu relativ mic. ¶ Lomonosov descoperă atmosfera planetei Venus. ¶ În De la nature de Jean Baptiste Robinet se spune că ființele vii
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
prezentat pentru prima dată poemele profetice ale lui Blake în anul 1893 (The Works of William Blake, 3 vol.) (Yeats editase singur și The Poems of William Blake, 1893), dar ediția a fost incorectă, desi conținea multe referiri la cunoștințe cosmologice, secrete, la Kabbala și la Iluminați. Concluzia lor a fost că Blake se adapă la izvoare ale cunoașterii și ale mitologiei demult uitate (BCH: 19). Secolul al XX-lea a deschis o nouă eră de controverse privind imaginea și scrierile
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
deci funcție soteriologica, fiindcă a atinge cerul înseamnă a deveni nemuritor, ceea ce Blake încearcă să realizeze pretutindeni în opera să: să îl atragă pe cititor într-o inițiere de tip alchimic (omul că mare artifex), șamanic (omul în calitate de călător mental), cosmologic/astrofizic (omul rațional, ce măsoară și astfel pătrunde rațiunile adînci ale legităților cosmice), "astropsihic" (omul că microcosm mental aflat în intercorelare profundă cu întreaga armonie cosmică), "cosmosofic" (omul că descoperitor al înțelepciunii cosmice), istoriosofic (omul că descoperitor al înțelepciunii istoriei
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
există decît un singur Infinit, nu sînt de acord; căci dacă toți, afară de Dumnezeu, nu sînt Infiniți, vor avea Sfîrșit, ceea ce Dumnezeu ferească."142 Cu alte cuvinte, Blake proclama existența reală a unei infinități de infinituri, ceea ce concorda cu sistemul cosmologic cu expansiune, care pentru Blake este manifestarea plenitudinii divine și perfecte: expansiunea eternă-infinită, așa cum o anunță deja în Europe a Prophecy (1794) (iii, 4) (BCW: 237): "the eternal world that ever groweth" ("lumea cea eternă care apururi crește"). "Lumea cea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sincrona" indică existența în sistemul lui Paracelsus a ceea ce putem numi un panprimordialism. Acesta teorie are afinități cu ideile lui Schelling privind viitorul conținut în prezent în stare abisal-germinală. De asemenea, teoria lui Paracelsus pare să explice existența în sistemul cosmologic al lui Blake a ideii că ființele eterne preced creația, acestea desfășurînd prin expansiune și contracție energiile creative ale arhetipurilor ființiale increate. Această concepție denotă un dinamism "static", deoarece avem și lege și paradoxala mișcare-libertate a legii, simultan. În acest
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de raportul stabilit între lumea perisabila și materia primă care este pentru Paracelsus originea devenită inaccesibila pentru totdeauna. În concluzie, doctrina lui Paracelsus poate fi definită că un matricialism ireversibil, pe care Blake l-a asimilat în propriul său sistem cosmologic în ideea că Eternii au existat dintotdeauna, chiar înainte de începutul creației, iar existența Eternității este marcată de o expansiune veșnică ce are loc după un traiect irezistibil, coincident cu cel al "săgeții timpului": mereu înainte. Originea devine astfel, în doctrina
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Coaja Lumeasca" (Mundane Shell) sau "Valul lui Vala" (Vala's Veil) formează "Oul Lumii" (Mundane Egg) (formă eliptica indică starea de polarizare din sînul spațiului fizic). Acest Ou este chiar Universul, planul infinit (ideea lui va fi confirmată de teoria cosmologica a lui Einstein: universul hipersferic). Oul Lumii, care este Universul lui Los și Enitharmon, este înconjurat de cele patru Universuri Haotice (cei patru Zoa în cădere)284. 3. Sfera următoare este Beula, cu 27 de ceruri; ea este o sferă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sînt copiii lui Enion și Tharmas (cf. Vala), este mai probabil că numele Enitharmon să fie derivat din numele Enion și Tharmas, nu invers. Udan Adan: Lacul de Spații, Devoratorul arhetipal (al apelor cosmice); echivalent mitic: Tartar; aprox. "gaură neagră" cosmologica udán subst. val; apă; ádana subst. mistuire, consumare, mîncare Tabelul 2. Onomastici de alte proveniențe NUMELE FOLOSIT DE BLAKE ȘI SEMNIFICAȚIA ACESTUIA LIMBA ETIMOLOGIA Adam: mentalul conștient (cf. S.F. Damon) EBRAICA adamah subst. pămînt roșu Albion: Omul Etern, căzut, Omul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
prezenta celor patru metale sugerează interacțiunea dintre toți cei patru Zoa. 185 (VI, 314) Escadroanele (Squadrons): Grupuri de soldați dispuși în careuri (cf. ital. squadra = pătrat). Probabil nu întîmplător acest fapt relfectă structura cuaternara ce stă la baza întregii concepții cosmologice a lui Blake. 186 (VI, 315) De-aur și argint, de-aramă și de fier: Similar, este sugerată integralitatea compozita a corelării dintre cei patru Zoa. 187 (VI, 319) În vaste căi excentrice (sau "de centru-ndepărtate"): Probabil este vorba
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Moarte groaznică pe șine devorîndu-se, cu Douăzeci și șapte de ramificări". Este o aluzie la cele DOUĂZECI ȘI ȘAPTE DE CERURI pe care Blake le menționează de mai multe ori și în Jerusalem. Pare să fie o aluzie la teoria cosmologica a lui Eudoxos (discipol al lui Platon). Modelul cosmologic al lui Eudoxos era constituit din 27 de sfere: Soarele, Luna (cu cîte un cuib de trei sfere fiecare), celelalte cinci planete cu cîte patru sfere fiecare, si sfera stelelor fixe
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de ramificări". Este o aluzie la cele DOUĂZECI ȘI ȘAPTE DE CERURI pe care Blake le menționează de mai multe ori și în Jerusalem. Pare să fie o aluzie la teoria cosmologica a lui Eudoxos (discipol al lui Platon). Modelul cosmologic al lui Eudoxos era constituit din 27 de sfere: Soarele, Luna (cu cîte un cuib de trei sfere fiecare), celelalte cinci planete cu cîte patru sfere fiecare, si sfera stelelor fixe. Acest model a constituit prima încercare serioasă de a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cu 39 de roți la care se adaugă roată externă a stelelor fixe: în total 40 de roți). Blake a optat pentru acest sistem cu 27 de sfere probabil pentru că el implică existența "sferelor în sfere", dar și pentru că modelul cosmologic al lui Eudoxos avea, așa cum subliniază Arthur Koestler, o elegantă geometrica fără egal în astronomia de dinaintea lui Kepler și era superior modelului propus de Ptolemeu. Conceptul de "sfere în sfere" îi era drag lui Blake și a fost preluat din
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mișcarea celor șapte planete Aristotel a folosit un numar de 54 de sfere; a adăugat 20 de sfere la modelul lui Calippos. Modelul cu 34 de sfere al lui Calippos este o imbunatatire (prin adăugarea a 7 sfere) a modelului cosmologic al lui Eudoxos, care numără doar 27 de sfere. Pentru Blake acest model a devenit un adevărat sistem socio-cosmic bazat pe cifră 27: 27 de Biserici, 27 de Ceruri, 27 de iaduri corespunzătoare, 27 de grade de opacitate ale interiorului
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cu natura"56. Această reunire a cunoașterii prin care este determinată "natura", ca "realitate" a experienței cu libertatea, sufletul nemuritor și Dumnezeu (în alte cuvinte, dar scoțând conceptele din contextul lor "natural", deși ele "determină" în continuare natura, cu Ideea cosmologică, cea psihologică și cea teologică) are semnificația refacerii unității umane ca universal-prezent-în-om, parafrazându-l pe Hegel; și tocmai faptul acesta, în măsura în care el este ca atare prezent în filosofia critică a lui Kant, dezvăluie dimensiunea antropologică a filosofiei sale. Omul este
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a personalității. Iar determinismul prin finalitate, necesar în ambele planuri și pentru amândouă tipurile de reconstrucție, apare prin două forme ale sale. Închiderea sa istorică se deschide, parafrazând o vorbă a lui Constantin Noica, spre determinarea ontologică a omului; cea "cosmologică", spre stabilirea statutului său existențial raportat la celelalte forme de actualizare a energiei. În închidere cosmologică, personalitatea are valoare în sine; în închiderea istorică, ea este personalitate a individului sau a poporului, deschisă infinit către alcătuiri diverse. În amândouă sensurile
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
apare prin două forme ale sale. Închiderea sa istorică se deschide, parafrazând o vorbă a lui Constantin Noica, spre determinarea ontologică a omului; cea "cosmologică", spre stabilirea statutului său existențial raportat la celelalte forme de actualizare a energiei. În închidere cosmologică, personalitatea are valoare în sine; în închiderea istorică, ea este personalitate a individului sau a poporului, deschisă infinit către alcătuiri diverse. În amândouă sensurile ea este unitate, prin urmare, este purtătoare de finalitate. Doar că în planul cosmic ea este
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
întins" per-sonalității. Conceptul personalității are, astfel, un rol teoretic ordonator. Acest sens, mai degrabă metodologic, se regăsește și la alți autori contemporani: "într-adevăr istoria filosofiei ne arată că orientarea problemei personalității umane individuale determină în mare parte însăși concepția cosmologică a unei epoci. Problema personalității este deci sursa nu numai a psihologiei, ci și a metafizicii"284. Extensia foarte largă a definiției personalismului cu care lucrează C. Rădulescu-Motru poate cuprinde filosofii diferite din toate epocile istorice. De altminteri, aceasta este
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
kantian, potrivit cărora omul este scop final al existenței. De aici, desigur, multe diferențe față de filosofia kantiană și, ceea ce ne interesează mai mult în acest context, față de personalismul energetic. Considerând formula de filosofare proprie personalismului renouvierist, mizând pe aspectul ei cosmologic, evident, uneori, în lucrările filosofului francez, ne este îngăduit să spunem că omul poate fi gândit, în privința locului său în lume, și în funcție de coordonatele pe care le-am observat la Kant și la Rădulescu-Motru: condiționatul natural și Absolutul (la Renouvier
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a concentra în sine aceste repere ale propriei sale evoluții, iar alteori pare a le dizolva în sinele său. De aceea, locul omului în ordinea existenței scapă conceptualizării, deși, dacă premisele demersului ar fi fost kantiene, tocmai la o imagine "cosmologică" a omului ar fi trebuit să se ajungă; altfel spus, ar fi trebuit precizate pozițiile omului față de cele două instanțe care mărginesc orice topos uman: condiționatul natural și Necondiționatul (Absolutul). Re-construcția lumii și omului pare a fi, la Renouvier, insuficientă
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
cu mediul"301. Este posibilă o asemenea viziune la acești doi filosofi personaliști (C. Rădulescu-Motru și Em. Mounier), pentru că libertatea și omul nu sunt privite în sine, ci numai prin rostul lor în ordinea lumii. Viziunea aceasta "ecumenică", sub raport cosmologic, nu poate pune omul în dezacord cu alți constituenți ai lumii. De aici, desigur, și acordul cu Absolutul. Viziunea asupra omului este, totuși, prinsă în cadre diferite la cei doi filosofi. C. Rădulescu-Motru reconstruiește filosofic, pornind de la datele științei experimentale
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
uman conștient asumat de găsire a unei frunze de smochin din ce în ce mai sofisticate, care să acopere trupul unei ființe umane din ce în mai sofisticate. Veriga lipsă nu lipsește. Apariția și existența omului reprezintă un tot unitar, minuscul într-o înțelegere cosmologică, spațiotemporală. Trăim în mijlocul unui univers împins înainte de forțe motrice cărora încă nu le cunoaștem natura. Natura umană este asemeni universului care a creat-o; este trecătoare, conform principiului al II-lea al termodinamicii, este schimbătoare, este instabilă și puternic dependentă
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
care să poată justifica transformările din univers. Altfel spus, ei considerau că explicațiile fenomenelor naturale bazate pe intervenția permanentă a zeilor contrazic atât simțul comun și observațiile empirice, cât și măreția și puritatea lumii divine: Milesienii construiesc teorii meteorologice și cosmologice naive, dar În care mitologia nu Își mai găsește loc: tunetul nu se datorează egidei agitate de Zeus, ci vântului care iese cu putere din nori. Pentru a explica fulgerul, Anaximenes face o analogie cu sclipirea strălucitoare născută din lovirea
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]