459 matches
-
în ultima parte, secolele X-XI) ceramica executată la roată. Tipurile ceramice sunt variate, însă cele mai multe sunt vasele borcan și tipsiile, modelate cu mâna și vasele borcan (oalele), lucrate la roată, descoperite pe întreg intervalul veacurilor VI-XI. În cazul culturii Costișa - Botoșana - Hansca prioritară era ceramica făcută cu mâna, la care se observă o evoluție. Primele, datând din secolele V-VI, aveau o pastă cu aspect grosier, datorită cioburilor pisate folosite ca degresant, arse incomplet, de culoare cenușie închisă sau brună
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
pe cer. In mijlocul văii e un lac în care curg patru izvoare cari ropotesc, se sfădesc, răstoarnă pietricele toată ziua și toată noaptea. E o muzică eternă în tăcerea văratică a văiei și prin depărtare, prin iarba verde, pe costișe de prund, le vezi mișcîndu-se și șerpuind cu argintul lor fluid, transparent și viu, aruncîndu-se în brațele bulboanelor în care se-nvîrtesc nebune, apoi repezindu-se mai departe, până ce, suspinând de satisfacere, s-adîncesc în lac, în mijlocul acestui lac, care apare negru
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pe cer. În mijlocul văii e un un lac în care curg patru izvoare cari ropotesc, se sfădesc, răstoarnă pietricele toată ziua și toată noaptea. E o muzică eternă în tăcerea văratică a văiei și, prin depărtare, prin iarba verde, pe costișe de prund, le vezi mișcîndu-se și șerpuind cu argintul lor fiind, aruncîndu-se în brațele bulboanelor, apoi repezindu-se mai departe, până ce, suspinând, s-adîncesc în lac. În mijlocul acestui lac, care apare negru de oglindirea stufului și răchitelor din jurul lui, este o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lapte pe cer. În mijlocul văii e un lac în care curg patru izvoare cari ropotesc, se sfădesc, răstoarnă pietricele toată ziua și toată noaptea. E o muzică eternă în tăcerea văratică a văiei și, prin depărtare, prin iarba verde, pe costișe de prund, le vezi mișcîndu-se și șerpuind cu argintul lor fluid, transparent și viu, aruncîndu-se în brațele bulboanelor în care se-nvîrtesc nebune, apoi repezindu-se mai departe, până ce, suspinând de satisfacere, s-adîncesc în lac. În mijlocul acestui lac, care apare negru
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și tu știi: de s-or sfârși bolovanii mari și gloanțele, trebuie s-o luăm și noi la picior. Mă dezbrăcai de țundră și înfășurai corpul ce părea mort a lui Ioan. Mă repezii mereu la deal, prin tufișe, pe costișe țepene și pietroase, prin scu [r]suri prunduite de pâraie, peste ape fără punți, până ce-ntr-o culme de deal, în mijlocul unei dumbrăvi de spinișe, zării cuibul unui foc în cari clipeau cei din urmă cărbuni prin cenușa cea sură
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
abundă însă în descrierile din roman. Și-au strâns mâinile și s-au îndreptat spre oraș. Seara se îngâna cu noaptea, cerul aducea cu un vag mărăciniș negru ce întemnița lumina...Priveliștea era aridă și cenușie, soarele se amuza crăpând costișele și văile, în vreme ce pământul scrâșnea din dinți...Golful se ivi în toată splendoarea sa: un amplu semicerc înțesat de ferestre semănând cu niște guri înfometate și agitate. Prin intermediul lui Campanella Maffia izbutește să ne ofere fresca unei epoci, a unei
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
omnivor. Din acel moment Tommaso ar fi putut să agrementeze cu glume și chiar cu născociri faptele, și tot ar fi fost crezut. Dincolo de hotarele Calabriei m-am descurcat cu greu: priveliștea era pârjolită și cenușie, încremenită. Soarele ardea scorojind costișele și văioagele, în timp ce pământul scrâșnea din dinți. Am străbătut kilometri după kilometri fără să găsesc măcar un șipot de apă, un izvor cât de mic, fără să zăresc un singur copac. Așa trebuie să fi fost deșertul de care vorbește
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
să fie instruit în limba mea și numai în limba mea, nu și în limba mea. Gimnaziile de stat din Transilvania ar trebui să fie române, căci românii le susțin cu birul lor amar, pe care-l storc pietrei și costișelor cu cari i-a-mproprietărit o dreptate nedreaptă. Veni-va vremea și a dreptății celei drepte. În fine, daca vre-un domn de naționalitate maghiară mi-ar face până și onoarea reflexiunei, declar a priori că m-ar pune într-o pozițiune
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Slobozia au devenit proprietari pe terenul din partea sudică a moșiei, ce pleca cu lungimea din malul de est al Bârladului, incluzând și vatra satului Slobozia, și ducea spre răsărit, până la est de actuala cale ferată, oprindu-se într-o mică costișă, numită de atunci încoace de către locuitori Capul moșiei. Iar curmezișul pornea din dreptul casei lui Costache Hâncu, devenită după ultimul război sediul Cooperativei de consum, aici fiind de fapt și marginea de nord a satului Slobozia, o piatră hotar pusă
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
la Vremea nouă, Adevărul, Flacăra Iașului, Perdaful, Urzica, Scaiul, Gazeta sporturilor, Păreri Galeriei Profesorilor Bologna, autor și coordonator al 373 tutovene, Meridianul. Prezent cu catrene în mai multe antologii, între care "În dulcele târg al Ieșilor". Tip. Pe drumul de costișe, 2001, și în volume colective. TUDOSIE, Avram D. n.1931, profesor inginer doctor în Viticultură și Oenologie, degustător (specialist în vinuri), autorizat al României și scriitor-publicist de factură eseistică-aforisticăreflexistă cu tendință și har umoristic ... (Acad. prof. univ. Constantin Ciopraga). A
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
istorie arheologie: Buzdugan (sec. XV, Rădeni-Vaslui; Săgeți (sec. XV, Borzești-Bacăuă; Armură (sec. XVI, Gâdinți, com. Sagna, jud. Neamț; Cahlă (Tg. Trotuș; Act de danie din perioada lui Petru Rareș Piese din colecțiile Secției de istorie arheologie: Hanger turcesc (sec. XVIII, Costișa Neamță; Sabie cu teacă ce a aparținut lui Vasile Rosetti (sec. XIX, Roznov, jud. Neamț; Halebardă (sec. XIX, Țigănești, com. Vultureni, jud. Bacăuă; Pistol cu capsă ce a aparținut, probabil, domnitorului Al.I. Cuza (sec. XIX, proveniență necunoscută, piesa și
GHIDUL COMPLEXULUI MUZEAL „IULIAN ANTONESCU” BACĂU by Elena Artimon Georgeta Barbu Silvia Iacobescu Lăcrămioara Elena Istina Marius Alexandru Istina Feodosia Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1192_a_2107]
-
zi întreagă ascultând detractorii poporului său, gândind probabil la palinka pe care o va servi din belșug la terminare. Dar anul acesta, degeaba și-au pus alde Tokes Laszlo & Comp mâinile streașină la ochi, să vadă dacă pe drumul de costișă ce duce la Tușnad, unde s-a ținut cea de-a XXII-a ediție a Universității de Vară, nu apare cumva o figură cu o intensă amprentă de wiskey și alte tării, îmbrăcat cum se cuvine în sumanul de președinte
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
silex patinat și două gratoare din paleoliticul superior. Iazul Buragăi. în sectorul Iazului Buragăi la 200m. nord-vest de sat a fost descoperită o așezare din neoliticul timpuriu, resturi ceramice aparținînd culturii Criș și liniar de la sfărșitul epocii bronzului din fazele Costișa și Noua, precum și din Hallstatt-ul timpuriu. Resturile ceramice aparținînd provinciei Dacia (sec.II - III e.n.) provin de la vase lucrate din pastă fină cenușie sau negriciosă. Din aceiași periodă fac parte o mărgică cenușie și cinci monede dacice de argint. Din
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
psihice, credințe care au persistat până în epoca noastră. Urmărind descendența credințelor și practicilor culturii din epoca bronzului (în Moldova au predominat, în jumătatea de nord, cultura de tip Bilâi-Potik-Costișa, în jumătatea de sud, cultura Monteoru, ambele însă înglobate în cultura Costișa, jud. Neamț), reținem apariția unei puternice viziuni cosmogonice, explicată prin dominația cultului soarelui. Figurinele antropomorfe, mai puține la număr, sunt mai stilizate, dar nu mai puțin expresive. Cultul forțelor naturale sugerează o concepție cosmogonică mai largă, în care integrarea omului
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
decât până la jumătatea drumului, ceea ce presupunea jumătate de ceas de mers pe jos pe cărarea care venea șerpuind dinspre pod. O rută incomodă la ora aceea, cu soarele Încă sus, fără o suflare de vânt care să răcească pietricelele de pe costișă. Bună formă fizică, s-a gândit. Ori mare chef de vizite. A Întins brațele, ca să-și dezmorțească scheletul lung - Faulques era Înalt, osos, iar părul scurt și cenușiu Îi dădea un vag aer militar -, s-a spălat pe mâini Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și bătălia răsuna mai aproape, pasul Îi părea mai viu și mai ferm, de parcă se străduia pe neștiute să ajungă la vreme la Întâlnirea inevitabilă care o aștepta peste trei zile pe șoseaua ce ducea la Borovo Naselje. Urcând pe costișa care Îi lăsa descoperiți, când liniile curbe deveniseră tangente cu dreptele ostile și deasupra capetelor lor trecuse la limita Îndemânii lor șuierul a două gloanțe pierdute, Faulques o văzuse oprindu-se, ușor adusă de spate, privind jur-Împrejur cu prudența unui
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Îl vom termina Împreună, dumneata și cu mine. Altfel. 15. A doua zi, Faulques s-a dus În sat. A parcat motocicleta pe o stradă Îngustă, fără umbră, mijind ochii În fața fațadelor orbitor de albe care coborau În trepte pe costișă, spre zidul masiv și vechi de culoarea ocrului, care dădea ocol portului. Apoi a intrat În filiala băncii, ca să scoată bani din cont, s-a dus la ferometalul unde comanda vopsele și a plătit ultima factură. După aceea, s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
estompa, În șovăiala zorilor, o pată mai Întunecată, sumbră, neregulată; un ansamblu de linii drepte, de suprafețe rupte În unghiuri ciudate: podul distrus de pe Sava, peste care ostașii trebuiau să treacă, folosindu-se de ruine, Înainte de a urca iar o costișă lungă Între două coline și a ataca Dubica, invizibilă de cealaltă parte. Frecându-și membrele amorțite de frig, Faulques și Olvido se Îndreptaseră spre râu odată cu ceilalți, cu aparatele foto În buzunare, fiindcă n-aveau destulă lumină ca să facă fotografii
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
alb, galben, puțin carmin și un strop de albastru. Apoi, apropiindu-se iar de zid, a prelungit cu culoarea obținută una dintre fisurile de pe povârnișul vulcanului, dându-i forma unui drum, a unei poteci, pe care a accentuat-o pe costișe amestecând nuanțe de gri și de albastru direct pe perete. Tușa groasă, căci n-avea vreme s-o lucreze În detaliu, dădea drumului un aer deosebit. Într-adevăr, drumul acela nu ducea niciunde: ieșea din fisura vulcanului, și murea În
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
chaos... Și din repaos m-am născut, Mi-e sete de repaos”- Mihai Eminescu “La noi sunt codri verzi de brad Și câmpuri de mătasă; La noi atâția fluturi sunt, Și-atâta jale-n casă” - Octavian Goga “Pe drumul de costișe ce duce la Vaslui Venea un om, cu jale zicând în gândul lui: Mai lungă-mi pare calea acum la-ntors acasă... Aș vrea să zbor, și rana din pulpă nu mă lasă!” -Vasile Alecsandri “Ori să se revizuiască, primesc! dar
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
se gândește deja la afinele care acușica se coc. Am încercat pur și simplu să văd muntele așa cum îl vede ursul, ceea este deja un pas înainte. Am văzut cirezile de vaci și turmele de oi care se ivesc pe costișe, am văzut vulturii planând deasupra lor, în voia curenților ascendenți, am văzut norii (minunații nori, din care izvorăsc ploaia și vremea frumoasă, umbra și lumina) ascunzând și dezvăluind peisaje de o frumusețe sublimă; și, câteodată, pe marginea potecii, am întâlnit
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
parte dintr-o astfel de echipă, așa că am putut afla multe amănunte, nedate vreodată publicității. Nemții, dar și rușii, nu au fost îngropați într-un cimitir special ci acolo unde i găseau aceste echipe. Spre exemplu, pe dealurile Osoi și Costișa, dar și la Podul Vadului. Dacă erau doi, trei la un loc, săpau o singură groapă, nu prea adâncă, aruncau cadavrele în ea, turnau o găleată-două de var deasupra după care lopătau pământul. Pe ici, pe acolo, au pus și
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
-am astă vară Ca să scăpăm de turci, de jug Sărmana, scumpa țară. Așa ne spuse-n graiul său Sergentul Mătrăgună, Și noi ne-am dus cu Dumnezeu, Ne-am dus cu voie bună.” SERGENTUL (fragmente) Vasile Alecsandri Pe drumul de costișe ce duce la Vaslui Venea un om cu jale zicând în gândul lui: „Mai lungă-mi pare calea acum la-ntors acasă... Aș vrea să zbor și rana din pulpă nu mă lasă!” Și bietul om, slab, palid, având sumanul rupt
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
două săptămâni, că locuiesc în alt oraș, și aștept să treacă umbra cea rea din lucrarea vremii. Și trece. Ș-atunci mama își mai încearcă odată puterile ce i-au rămas și începe să recite din Alecsandri „Pe drumul de costișă ce duce la Vaslui...” și din Eminescu, și din cântecele patriotice ale anilor când regele era speranța țării, și din cântecele de petrecere mai triste, dar și de întâmplări din viața ei de copilă. Și niciodată nu uită s-o
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93050]
-
din ținuturile Vasluiului, rămase în istorie cu un Pod Înalt, în teatru cu un Constantin Tănase, în științe cu un Racoviță și mulți alți, în poezia lui Alecsandri cu Peneș Curcanu ce-și târa piciorul rănit la Plevna, pe o costișă, deci un ținut cu eroi de legendă, cu nimic mai prejos decât cei din Odiseea lui Homer, iar mai recent cu o întreagă pleiadă de mânuitori ai condeiului, în frunte cu Stelian Baboi, ctitor de carte rară izvorâtă din esențe
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93041]