210 matches
-
ou ars de soare cu ferestre fumurii. Terapeuții Jungieni se Înghesuie Înăuntru și toată această Îmbulzeală și larma ei Îi produc lui Wakefield o oarecare greață. O pierde rapid pe Zelda În mulțime și Începe să se plimbe printre Jungieni, costumați cu toții În arhetipuri de un fel sau altul, inclusiv Liberace și Elvis. SÎnt o mulțime de alți Îngeri și un număr considerabil de demoni și diavoli și toată lumea răcnește În același timp, uimită, probabil, de miriadele de coincidențe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
scenă declamînd melodii sentimentale și nostalgice („Adieu, ma mére, adieu, mon pére”) și împărțind spectatorilor scandalizați cocoloașe de hîrtie. Se retrage după intrarea intempestivă a unui grup de personaje acoperite de măști oribile și cocoțate pe catalige, pentru a reveni - costumat ca un clovn dandy - citind „vesuri în stil vechi” (cf. jurnalului aceluiași Hugo Ball). Pentru Emmy Hennings, tînărul pare un băiat fugit de-acasă, suspinînd de dorul pentru cămin. Lui Hans Richter i-a lăsat impresia unui tip talentat, manierat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un costum cît se poate de autentic, o rochie pentru o petrecere de vară, stil anii douăzeci... — Emma, astăzi e o zi cînd ne distrăm, mi-o taie scurt Cyril. Iar o parte din amuzament constă tocmai În vederea colegilor noștri costumați cît mai amuzant. Apropo, familia ta unde e ? — A. Îmi iau fața plină de regret pe care am exersat-o toată săptămîna. Întîmplarea face că... nu vor reuși să vină, din păcate. Lucru care se poate datora și amănuntului minor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
spre mulțime și strîng ochii, să nu mă orbească soarele. Nu văd nimic. Mă uit Împrejur, dar nu văd... Și, fără veste, ca prin farmec, Îmi răsar În față. Kerry, Nev, mama și tata. Care se Îndreaptă către mine. Toți costumați. Mama poartă un chimonou japonez și are În mînă un coș de picnic. Tata e Îmbrăcat ca Robin Hood și are În mînă două scaune pliante. Nev e În costum de Superman și ține o sticlă de vin. Iar Kerry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
-ți iei liber măcar o jumătate de oră, spune tata. — Emma e sufletul companiei ! spune Kerry, cu un chicotit răutăcios. Nu știați ? — Emma ! Cyril se apropie de pătura de picnic. Deci pînă la urmă a venit și familia ta ! Și costumați, pe deasupra. Foarte frumos ! ZÎmbește radios, și pălăria de bufon scoate ușoare clinchete, În adierea vîntului. Să nu uitați, vă rog, să vă luați și bilete la loterie... — Ne luăm, cum să nu, spune mama. Și ne Întrebam.. Îi zîmbește. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cu pantofii ei greoi și cu părul strâns neglijent la spate, ar fi trebuit să nu se simtă în largul ei, jenată de lipsa ei de strălucire în comparație cu delicioasele zânișoare și cu maiestuoasa Helen. Deși nu erau machiați sau complet costumați, magia rolurilor îi învăluia pe actori ca o aură. Dar MM era atât de sigură pe ea încât nu părea deloc venită din altă lume. Tabitha, cu care vorbea acum, stătea cu mâinile împreunate; încă mai radia de bucurie după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
aveau nuanțe de maro atent amestecat, mergând până la un bej delicat sub arcurile delicate ale sprâncenelor. Efectul era unul extrem de studiat și voit exotic, de genul celor pe care numai femeile asiatice pot să-l susțină; o femeie din vest costumată astfel ar fi arătat la fel de ieftin ca o aspirantă la glorie 1. Bucătarul îmi făcea semn să-i dau bolul, așa că l-am pus pe bar, în timp ce Gita, cu degetele încărcate cu inele de aur, îmi întinse mâna. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fi fost distractiv. A, așa a fost, zise Sophie, luminându-se. A fost minunat. Cam ca în Archaos 1. Pur și simplu îi aruncau pe toți pe scenă, indiferent dacă voiau sau nu. Până la sfârșitul reprezentației eram sus pe trapez, costumată ca o libelulă. Marie a fost uimitoare - poate face orice, ar fi trebui s-o vezi. Păcat că nu face chestii acrobatice tot timpul. Dar ea vrea să se apuce serios de actorie, deci... Ridică din umeri. Crezi că Vi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
redac- ție, Îl chema Dumitrescu. Hari Krișna fusese plecat În America să facă bani și se Întorsese Îmbrăcat Într-o mantie albă, ras În cap și cu un zâmbet tâmp pe față. o vreme a circulat pe străzile Bucureștiului astfel costumat, cântând Hari Krișna Hari Hari și agitând niște clopoței Într-o mână, În timp ce cu cealaltă Împărțea trecătorilor cărțulii pe coperta cărora era reprezentat sufletul omului din fragedă pruncie până după moarte, sub forma unei luminițe albe care se ridica la
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de redacție, îl chema Dumitrescu. Hari Krișna fusese plecat în America să facă bani și se întorsese îmbrăcat într-o mantie albă, ras în cap și cu un zâmbet tâmp pe față. o vreme a circulat pe străzile Bucureștiului astfel costumat, cântând Hari Krișna Hari Hari și agitând niște clopoței într-o mână, în timp ce cu cealaltă împărțea trecătorilor cărțulii pe coperta cărora era reprezentat sufletul omului din fragedă pruncie până după moarte, sub forma unei luminițe albe care se ridica la
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
încît toată scena ți s-așază-n cap ș-auzi opera urlîndu-ți în craniul deșert, cu boschete, cu temnițe, cu actori și actrițe, cu tot. Cum va fi arătând capul unui om care are o operă ori o dramă, cu oamenii ei costumați, cu lumina de lampe, cu pânzările zugrăvite, cu tot, în capul lui... Un teatru întreg la care sufletul lui, ghemuit într-un colț al salei, e singurul spectator. Nu știu dacă cineva s-a visat vodată elastic... că poate crește
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
preparație estetică. Pentru ea era fatal neglijeul, de aceea niciodată nu putea fi găsită în ținută "de casă". Madam Farfara în camizol, iată o imagine imposibilă. Și când intra în bucătărie, ca într-o vizită la muzeu, se afla complet costumată și grimată. De altfel, madam Farfara nu ședea acasă și suferea și ea de o anxietate similară aceleia a lui Pomponescu. Avea sentimentul intim că, în vizită sau la restaurant, bătrânețea n-ar fi putut s-o atingă. Timpul o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
am nevoie de nimic, urăsc totul... Niciodată nu am fost fără ură. Se poate și scoate în evidență un asemenea lucru, pentru că vreau să te luminez despre el, ca pe o voință care stă în spatele tău și al meu. (Vehiculul costumat ca și EL intră în scenă. EL îl așază la o masă și se întoarce spre acesta chinuit de dureri). EA: Deci exprimați pe larg și aprins posibilitățile d-voastră de a ședea în acest spațiu. Văd același lucru deja
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
mod secundar cazi de bună voie, un locșor ajuns la maturitate, care nu trebuie să-l mai privească pe nimeni, un loc în care potența care da peste mal a luat foc. (EA bate din palme de două ori. VEHICULUL costumat ca și EA apare, ținând o oglindă în fața obrazului, face o rundă prin sufragerie, lovește într-o doară cu piciorul diversele mobile și dispare la loc) EL: Și în ciuda unei imagini în oglindă definitiv născută sunt aceste spații împărțite în
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
parte așa cum am vorbit, o să am și un iubit, către care între timpul așa de omenesc ne atrage, dacă ei între timp se află doi mai mult timp. (El se ridică îi sărută mâna și se așază la loc. VEHICULUL costumat ca el, intră, o sărută pe EA pe gură și dispare) EL: Durerea nu-i ceea ce stă într-o rână, metastazicul. Durerea este Geometria puternic însângerată, și mai este norocul de la sine înțeles într-un peisaj nenorocos, pe care ești
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
nu trebuiască să le înghițim imediat, ci să le mai apoi da pe gât, bându-le, sau se presează corpul de el însuși, ceea ce după reguli încălzește. Totul e grețos de simplu, mult prea bătător la ochi ca Ofertă. (VEHICULUL costumat ca și EA vine și se așază lângă EL, în timp ce EA se așază departe de EL. VEHICULUL își lasă câteva clipe capul pe umărul LUI și dispare cu capul plecat). EL: Eu locuiam singur și dormeam prost, eu locuiam prost
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
pline de curbe l-aș murmura în eter, și lângă care acele porțiuni corespunzătoare ale corpului mi le-aș putea imagina, pe care eu, cu zeama mea țâșnindă bineînțeles că ca să fiu singur cu ea, exact asta aș vrea. (VEHICULUL costumat ca și EL a făcut tocmai un pas pe scenă, se mângâie absent și obscen, ia o poză de învingător și dispare) EA: O față spălăcită împotriva culorilor frumoasei Prostii. Eu mă privesc pe mine cu nesaț prin fața mea spălăcită
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ritual săvârșit înainte ca statuia zeului să iasă din atelierul sculptorului și practicat și în cazul mumiilor. Regăsim astfel, în analizele lui Serres, ca și în acelea ale lui Augé sau Eschlimann, legătura strânsă dintre corpul mort și statuie. Îmbrăcat, costumat, machiat sau mascat, cadavrul este el însuși o veritabilă statuie. Veșmintele care îl acoperă, podoabele cu care e gătit, toate acestea țin de statuar. În strategiile funerare și în teatru, același gest: gestul costumierului, asemănător celui al sculptorului, și unul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
reale nu schimbă cu nimic realitatea dialogului cu morții. Ce s-ar putea spune mai mult despre forța acestei piese, în care se esențializează, ca să spunem așa, câteva dintre tensiunile sau ambivalențele întregului teatru no? Tensiunea între materialitatea corpului dansator, costumat și mascat, și un text care îl conduce spre imaterialitatea unei voci și a unei melodii. Ambivalența invizibilității și a vizibilității acestui spectru care: La rîndul său se apropie ș...ț și în pâlpâirile făcliilor, nevăzut de nimeni, prinde a
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
i se dă o anumită consistență și ca instrument al apariției? Iată un element constitutiv al teatrului no: shite este cel ce se întoarce pentru a se strecura în costumul unui corp care nu mai este cu adevărat viu. Efigie costumată și mascată, evoluând în spațiu cu o gesticulație rigidă, geometrizată, shite nu ne apare oare mai degrabă ca un soi de statuie însuflețită decât ca un corp viu? Căci nu trebuie să uităm că momentul cel mai intens al întoarcerii
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
intens al întoarcerii trecutului este acela exprimat prin dansul dinaintea dispariției. „Miracolul” dintr-un no - despre care vorbesc ky:gen și waki în interludiu - este tocmai întruparea în vizibil a unui invizibil care se dezvăluie privirilor grație actorului mascat și costumat, actorul-dansator. Un zeu, un demon, dar și un om mort, atrași cu toții de magnetismul unui loc memorial. În teatrul no, invizibilul - fie că e vorba despre morți sau despre zei - se materializează în dansul lui shite, în mișcările executate în
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
demon, dar și un om mort, atrași cu toții de magnetismul unui loc memorial. În teatrul no, invizibilul - fie că e vorba despre morți sau despre zei - se materializează în dansul lui shite, în mișcările executate în spațiu ale acestui trup costumat, ale acestei statui animate care dansează mascată. Dansul său ne conduce până la granița dintre imobilitate și mișcare, dintre însuflețit și neînsuflețit, dar și dintre absență și prezență, căci este ultimul dans ce precede dispariția definitivă. În no, totul se bazează
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
atare, dar și din cea a vocii. Muzicalitatea creează spațiul propice, cadrul adecvat necesar realizării dansului. Controlul suflului se află la originea materializării invizibilului în spațiu. Cum am putea atunci să nu vedem în acest dans al actorului mascat și costumat din teatrul no, animat de suflul unei voci susținute de ritmul muzicii și al verbului poetic un echivalent al statuii care prinde viață, al pietrei în care e încorporată forța imaterială a psyche-ului? S-ar părea că, în viziunea occidentală
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
într-un spectru și o să-i bântui”. În jocurile reflectării teatrale triumfă, până la urmă, un spectral în care corpul își pierde realitatea, dar în care se afirmă forța imaginilor. În reflexul spectral, ceva persistă totuși din puterea adevăratelor fantome. Corpul costumat și manechinul sau actorul-statuie ca „bloc de absență” Glorificare a imaginii și a reflexului, construcție a cărei arhitectură țesută din materie și din cuvinte se deschide spre vid, pentru ca „din acest vid să se desprindă o aparență care să arate
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
unui paravan transparent. Corpul îmbrăcat și gătit așa cum se cuvine este apoi ridicat în picioare, iar Genet ne descrie în amănunt somptuozitatea podoabelor acestei efigii, rochia ei aurie, obrazul fardat cu alb, bijuteriile, florile care o înconjoară... O autentică statuie costumată și pictată, pe care femeile din preajmă o vor face să meargă, pășind rar... Cine este această statuie? Warda înaintând spre moarte sau Warda întorcându-se din moarte? Este, în orice caz, Warda - figură totemică a actorului, Warda care, asemenea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]