131 matches
-
aruncate asupra fostului ministru de finanțe din cabinetul Catargiu, de odioasele calomnii scornite de lealii redactori ai foii guvernamentale când cu procesul lui Ofenheim, dacă 'și aduce aminte apoi de darea în judecată a întregului cabinet, de veninoasele insinuațiuni ale coteriei roșie în actul de acuzare, îndreptate contra unui om care a ieșit din Ministeriul de Finanțe mai sărac decum a fost vrodată, atunci oricine va vedea că nu-și poate da cineva o mai strigătoare dezmințire decât roșii, numind într-
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ar fi consecuenți, fie republicani, fie liberali, fie ce-or fi, cu un cuvânt dac - ai ști de ce să te ții, lupta ar fi posibilă. Dar azi republican, mâine monarhist, azi una, mâine alta, după cum dictează interesele materiale momentane ale coteriei; iată ceea ce face o luptă de idei imposibilă. Pătura aceasta superpusă de Caradale, Pherekyzi etc. e foarte numeroasă. Ea meșteșug cu care să se hrănească cinstit nu știe, ea carte nu știe, ea caracter n-are, cu un cuvânt, nimic
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
pentru publicațiile academice și altfel pentru un cotidian național. Modularea stilului, alternarea registrelor sunt însă, oricum ai lua-o, experiențe și experimente interesante. Merită făcute. Există, pe de altă parte, o tendință de articulare a câmpului cultural autohton pe tabere, coterii, grupuri și găști de influență și control. Trebuie să fii cu „ai noștri“ sau cu „ai lor“. Neapărat. Ori, ori. Alternativa nici, nici, pentru care pledez, distruge aceste exclusivisme. Îți oferă posibilitatea de a judeca de unul singur, cu capul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
-l puteau îndepărta de bibliotecă și de masa de scris. Și-a edificat o operă (din fericire neîncheiată, alcătuită din câteva cărți solide; bunăoară, nici o bibliografie eminescologică nu-l va putea ocoli de acum înainte. S-a ținut departe de coteriile vremilor, de bisericuțele literare, promovând valoarea cu obiectivitatea omenește asumată și cu o modestie ce-l prinde întotdeauna; drept urmare are dușmani puțini și statornici; amicii îl prețuiesc fără ipocrizie și nu-l cultivă zgomotos ori în mod partizan. În spațiul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un critic plin de morgă și infatuare, mai puțin de dat studiului textului literar și mai implicat în sforării de umplere a tainului universitar, căci acolo ar fi avut catedră, sau celui jurnalistic. Ar fi trebuit să facă față unor coterii gata să-l demoleze dacă și-ar fi arătat colții, sau gata să-l aburce-n șaua tronului criticii literare spre a se mândri cu el, așa cum o fac Miticii dâmbovițeni de prin preajma vedetelor ce umplu ecranele televizoarelor sau coloanele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
box-office ori eventuală amiciție. În același timp, apără. Apără din răsputeri, potrivit "listei lui Ursache", în care-s opisate valori incontestabile, în curs de regretabilă maculare. Își poate permite, pentru că nu s-a înregimentat în găști, grupuri de presiune și coterii interesate (pleonasm, da-l las așa). Cărțile ei de critică oferă o radiografiere a stării literaturii noastre de azi. Prea puțin spus radiografiere de fapt, tomografie computerizată, fiindcă operează fără cruțare atât în desfășurat plan general, cât și în universul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
astfel producându-se catalizarea aptă să confere căldură umană oricărui text al profesorului fie că-i vorba de eseistică, de cronică teatrală, de curs universitar ori se putea altfel? de poezie. Nu l-au interesat niciodată lucrurile mărunte, intrigile, fleacurile, coteriile, oscilațiile box-office-urilor, conjuncturile. Ai zice, parcurgând cele 1200 de pagini (!) reunite sub titlul "Contururi spectacologice crepusculare" (Ed. "Tempus", Ploiești) că lumea teatrului românesc nu-i traversată de accidente, cabale, gonflări artificiale, aranjamente... chiar de culise Ion Toboșaru o examinează olimpian
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Sînteți liberi să mergeți unde vreți". Și au plecat, chiar și cumnatul lui, Ștefan Bogdan. Șeicaru avea dreptate cînd spunea că nici un devotament nu poate rezista unui astfel de tratament 33. Conducerea Partidului Naționalist Democrat a fost întotdeauna o mică coterie de oameni mediocri adunați în jurul lui Iorga (iar el recunoștea că aceștia aveau capacități limitate). Acum, cînd ruptura din cadrul partidului era gata să se producă (datorită lui Cuza), ei au devenit și mai insignifianți. Începînd cu 1920, partidul va primi
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
pe X sau pe Y, știind că aceștia se foloseau de toate tertipurile pentru a deveni "valori"? Sau pe românește spus, își cumpărau valoarea, plătind pentru cronici, premii literare sau pentru un loc în vreo istorie literară. Ura găștile, bisericuțele, coteriile, cumetriile literare. Ura incompetența victorioasă născută din borhotul mediatic. Dezamăgit, era ferm hotărât să plece (în 2008) din Filiala Iași a U.S.R. și să se mute la Filiala din București. Mă îndemna și pe mine să fac la fel. Alții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
la moda obnubilantă a logourilor și siglelor expresive dictate de regulile marketingului contemporan), a decăzut încontinuu, atmosfera în interiorul colectivului și calitatea proiectelor artistice ajungând la praguri de inferioritate și slăbiciune incredibile și triste. Directorii conjuncturali post comuniști, dictați de diverse coterii politice sau amicalități personale, unii cu un imens prestigiu, dar lipsiți de experiență administrativă (Mihai Ursachi), alții branșați la grupurile de interese și găștile interne (Val Condurache) sau fosile comuniste reactivate sfidător (Andi Andrieș), au creat o atmosferă de derivă
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
nici nu știu că s au găsit câțiva „colegi” din Universitate care i l-au dorit și grăbit cât au putut, uzând de metode și mijloace „specifice” serviciilor secrete. Mihai a fost un om al datoriei mai mult decât al coteriei. Un cult țărănesc al muncii l-a însingurat și i-a atras invidia leneșilor din Facultatea de Filologie ieșeană. Era mereu într-o teribilă competiție cu timpul și trăia cu maximă intensitate doar în sala de curs și la masa
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
nici nu știu că s au găsit câțiva „colegi” din Universitate care i l-au dorit și grăbit cât au putut, uzând de metode și mijloace „specifice” serviciilor secrete. Mihai a fost un om al datoriei mai mult decât al coteriei. Un cult țărănesc al muncii l-a însingurat și i-a atras invidia leneșilor din Facultatea de Filologie ieșeană. Era mereu într-o teribilă competiție cu timpul și trăia cu maximă intensitate doar în sala de curs și la masa
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de ce se scrie în București cași în provincie, spiritul său nefiind deformat profesional în așa chip încât să considere Capitala drept umbilicus mundi al minții românești. [...] provincialul om de litere se lasă mai puțin influențat de modele schimbătoare și de coteriile Bucureștilor. [...] fiind mai studios, ne pripit la lucru, capabil de a alege prin sine și a se coborî mai adesea în sufletul său propriu spre a căuta o originalitate, pe care atâția socoteau a o găsi în ograda vecinului 39
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
pentru foștii nomenclaturiști, pentru torționari, lichele și În general pentru o lume de care ne desparte o revoluție costisitoare, este evidentă; Pentru că o continuitate standard burghezo-proletară va nutrește antipatia agresivă Împotriva necăjiților Iașului, bântuiți de opresia sinuciderii și lăsați pradă coteriilor mafiote; Pentru că egoismul și gustul fastuos pentru voiaje va interzic vedeta spirituală a primarului autentic: empatia; Pentru că sunteți un juisor poleit cu emblemele Partidului Alianței Civice, si mai ales pentru că ați supus prestigiul Convenției Democrate unei strategii personale (În sensul
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
sunt un sfânt, nici măcar un ins cu vocație monahală, dar sincer mă îngrozesc să constat că nenumărați confrați pot fi găsiți cu regularitate la restaurant sau la cafenea. E adevărat, la restaurant se consolidează gloriile, acolo se fac alianțe și coterii. În ținuturile noastre, spiritul de gașcă e covârșitor. Mulți cred că de la Capșa se ajunge mai ușor în Academie decât de la bibliotecă. Sunt prietenos din fire și nu resping viața literară, ci doar unele paliere ale ei. De pildă, sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
valorii unor G. Bacovia și Mateiu I. Caragiale se datorează mai degrabă posterității. În epocă, romanele lui Cezar Petrescu și Ionel Rebreanu concurau din perspectiva publicului larg cu cele ale lui Rebreanu și ale Hortensiei Papadat-Bengescu. Acționau factori de conjunctură. Coteriile literare, grupările pe criterii extraestetice abat atenția, nu rareori, de la dezbaterile axiologice judicioase. Timpul corectează și stabilește dreapta măsură. Câte dintre cele șaptezeci de nume din Antologia poeților de azi (I, 1925; II, 1928) de I. Pillat și Perpessicius sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
fiecare scriitor își este propriul său manager, propriul său agent publicitar. Fiecare face pe dracul în patru ca să iasă la suprafață, să se impună. Să știi că în celelalte țări critica e destul de indiferentă față de cărțile care apar. Există, bineînțeles, coterii literare, sfere de influență, grupuri de interese care fac politica susținerii scriitorilor și care, de cele mai multe ori, țin cont de criterii extraliterare. Eu nu zic că nu e bine ce se întâmplă acolo, dar trebuie să ne dezmeticim odată și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Oricine își poate imagina ușor că aceste păreri ale mele mi-au creat de la început o „imagine dubioasă”, așa cum mi s-a întâmplat și mai târziu la Paris, când „îndrăzneam” să nu mă „înrolez” supus într-una sau alta din coteriile radicale ale emigrației. Și totuși, istoria avea să dea dreptate acestei „öst-politik” și chiar Genscher urma să fie acela care, alături de Helmuth Kohl, de data aceasta, să obțină unificarea Germaniei și, până la urmă, dezmembrarea uriașului și, în aparență, inexpugnabilului stat
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
numai pentru mine. Pe de altă parte instituția noastră după toate regulele în alcătuirea ei organică tinde să formeze personalități, oameni liberi, caractere. Cine pretinde că ea ar fi guvernată de superiori necunoscuți, sau că ar trebui să fie o coterie putând fi pusă în slujba unor interese trecătoare sau personale, sau i-ar impune un spirit de turmă supusă dogmelor papalităților infailibile acela este un dușman al Masoneriei. Obligațiile noastre sunt luate cătră instituție nu cătră oameni; sunt obligații liber
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Fără a fi un antioccidental (m-am bucurat de invitațiile lor la două burse literare germane), pot să spun că la noi clișeele occidentaloide se resimt cu asupra de măsură. Ce altceva vedem în România decât zgomotul publicitar al unor coterii care împing în față mediocrități pe post de genii culturale? Cei ce au ceva de spus cu adevărat nu se prea aud. Nu discut acum despre motive, poate ar trebui o strategie a celor interesați ca lumea românească să renască
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
exagerează disproporționat cu cauza. Poate cei care trăiesc în găști literare să știe ceva despre reguli ascunse sau despre vendete și atunci știu precis de la ce li se trage. Mie mi se pare că poetul trebuie să stea departe de coteriile literare, să-l salute respectuos pe critic de la distanță. Nu am fost elevul niciunui critic marcant, dar mă bucur atunci când unii critici importanți, ca Grigurcu, Cistelecan, Mincu, Dan Cristea, Ion Pop sau Mircea A. Diaconu găsesc notabilă poezia mea. Au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
În bârlo gul lor le descleșta sufletele ferecate cu cele șapte lacăte ale Îndoielii, ale ezitării, ale neîncrederii În sine. Dar, În afară și peste toate astea, inconformismul și felul meu băiețesc, care Îndepărtau orice aprehensiune de vreo insi dioasă coterie literară sau altfel; cum și pasiunea mea imoderată pentru lucru, unită cu o conștiință profesională și un spirit clar și modern - toate astea au făcut ca relațiile secre tarului de redacție cu colaboratorii, statornici sau trecători, ai revistelor amintite să
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
O presă responsabilă? În ce țară crede că trăiește? Presa de la noi nu e interesată și, de altfel, nici nu e în stare să susțină dezbateri publice de substanță. Tot ce animă discuțiile de pe micile noastre ecrane sunt lucrurile senzaționaliste: coteriile, amantlâcurile și aranjamentele de culise. Când acestea există, toată lumea e fericită. Jurnaliștii aleargă înfrigurați să dea primii știrea știrilor, iar marii noștri analiști simt nevoia să lumineze poporul în legătură cu înțelesurile ascunse, să construiască sce narii, să se indigneze. Când respectivele
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
de ceilalți, păstrînd totuși relațiile în limitele amabilității. Acest fel de a proceda era legat intim de etica sa, una axată pe „evitarea spiritului de castă” (cum îmi preciza într-o scrisoare dintr-un deceniu mai apropiat), a boemei și coteriilor, care sînt cronofage și derutante. Lucrurile astea pot să nu placă unora, însă - cert - numai independența asigură continuitatea șantierelor intelectuale. Al său a funcționat pînă în ultima zi a vieții. (1) <citation author=”Constantin Ciopraga” loc="Iași" data =”11 apr
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
li se pusese tocmai pe scuterele românești, considerînd că „Este nepotrivită elogierea acestora”. De ce? Nu știm. Probabil pentru că erau doar În stadiul de proiect sau pentru că, foarte pur și foarte simplu, erau niște mari eșecuri. La sfârșitul adresei trimise de coteria bucureșteană am găsit o notă privind piesa de teatru „Fotoliul nr.16” a autorului sovietic D. Ugrirov În care se reaminteau niște chestiuni legate de ea dar și o ultimă eliminare de text: „Direcția Teatre din Ministerul Învățămîntului și Culturii
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]