1,399 matches
-
În peretele opus, acolo unde scria TOALETĂ. Pe acel perete nu existau rafturi, ci doar o ușă, care era mereu Închisă. Am băgat nasul În gaură și am amușinat-o. Mirosea a șobolan. Țeava intra În perete, după care o cotea și pornea drept În sus. Deși era o țeavă foarte groasă, nu umplea perfect gaura care fusese făcută pentru ea, iar zidăria din jurul ei era tencuită grosolan și peticită de mîntuială. Pe vremea aceea eram extrem de curios, iar mirosul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
m-am Împins Înăuntru, proptindu-mi degetele de la picioare În bucățile desprinse de tencuială. Urcușul a fost destul de ușor. Sus, cam la nivelul planșeului parterului, tunelul se bifurca. O derivație a lui continua de-a lungul țevii, În vreme ce altele o coteau spre stînga și dreapta, de-a lungul bazei peretelui, Între șipcile de susținere a acestuia și zidăria exterioară. În noaptea aia, am luat-o spre stînga. Noaptea următoare am luat-o la dreapta. Și, o săptămînă mai tîrziu, aveam deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cronometrat viteza unui tren expres Între două stații. A, asta parc-ar fi fost de tun, exclamă el. Undeva deasupra estuarului, cred. — N-am auzi nimic. În maximum zece minute, sosesc, mai spuse bătrînelul, ținînd ceasul În mînă, În timp ce taxiul cotea pe Praed Street. Încă o cotitură, și ajunseră. Sub cupola camuflată a gării, călătorii care aveau abonamente pe calea ferată fugeau de moartea nocturnă, Îndreptîndu-se Într-o tăcere lugubră spre trenurile suburbane, cu cîte-o valijoară În mînă. Hamalii Îi urmăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu viteză maximă, făcând semne cu farurile tuturor mașinilor care-mi stăteau în cale. Am ajuns la rampa podului rutier. Când Catherine începu s-o urce, forțată să încetinească de o coloană de autocisterne, Vaughan acceleră brusc și, la răscruce, coti la stânga. Am gonit pe urmele lui, străbătând sensurile giratorii și intersecțiile peste care se întindea podul rutier. Am trecut pe roșu la câteva semafoare, amenințați din toate părțile de mașinile care veneau dinspre aeroport. Undeva deasupra noastră, Catherine străbătea puntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cam sosit timpul să le schimbăm. Pe vremea asta intră o grămadă de praf în ele și le uzează. O să mă uit, dar probabil va trebui să-l aduceți la garaj ca să le schimb. Încuviințară din cap, iar conversația o coti spre evenimentele de la orfelinat. Unuia dintre orfani i se oferise o slujbă și se va muta la Francistown s-o preia. Un alt orfan primise o pereche de adidași de la un donator suedez care le trimitea, din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
șapte ușa casei Badule se deschise și ieși un băiețel îmbrăcat în uniforma specifică a școlii Thornhill. Se opri o clipă în fața casei să-și aranjeze cureaua ghiozdanului, apoi o luă pe cărarea care ducea la poartă și pe urmă coti repede la stânga și porni cu pași mari spre școală. — Acela-i fiul, coborî glasul Mma Makutsi, deși n-ar fi putut să-i audă nimeni. Are o bursă la Thornhill. E un băiat deștept, care scrie frumos. Unchiul păru interesat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
în jur e ca și cum ai râde singur într-o cameră goală. Te simți de-a dreptul caraghios. În clipa când a avut loc accidentul, am știut că voi muri dacă n-o iau pe următoarea ieșire pe autostradă, dacă nu cotesc la dreapta pe Northwest Gower, dacă nu merg cale de doișpe cvartale și nu intru în parcarea Camerei de Urgență a Spitalului Memorial La Paloma. Am parcat. Mi-am luat cheile și poșeta și-am mers pe jos. Ușile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ci îngrozitoare. Oamenii se uzau repede, căpătau ticuri, se apucau de băut, sufereau accidente. Umblau ca pe sub pămînt, fără să vadă, fără să știe încotro și de ce sapă tunele, șanțuri, primind îndemnuri să se oprească, să o ia îndărăt, să cotească brusc, să-și țină respirația, să înghită pămînt, să dispară și toate astea fără putință de a înțelege ceva. O dată intrați, nu mai puteau ieși din încîlceala în care îi vîra munca Serviciului. Întîi pentru că doriseră grozav să intre, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
numai ce vedea silueta prințului, mai ales pălăria de pai cu boruri late și țepene, iar cînd o vedea i se punea un nod în gît și simțea cum i se strînge stomacul ca un arici amușinat de vulpe. Atunci cotea brusc și se-înfunda în cine știe ce uliță, la capătul căreia tot dădea de un gospodar dispus să-și piardă vremea la o tacla cu domnul adjutant. Vinul era cel știut, negru ca smoala, îl puneai pe unghie și nu aluneca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care poposise atunci; descrierea cărămidăriei... unde un tânăr, rezemat de un salcâm, Îi șoptea unei fete la ureche vorbe de amor un pic deocheate (textul e reprodus În Întregime). Absolut toate - gara, tipografia, Parvenita 1, elefantul circului, șoseaua care o cotește spre Šabac - sunt raportate la persoanele În cauză. Mai erau trecute și pasaje din jurnalul lui de elev, note, desene, numele colegilor, până‑n clasa a șaptea (a șaptea B), când adolescentul va avea un conflict cu profesorul L.D. care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
idei, care mai de care mai năstrușnice, îi treceau prin cap, fără ca alergarea să-i permită să găsească vreo explicație la asemenea absurdități. În cele din urmă zări stufosul aito, cu trunchiul sau gros, care marca punctul în care cărarea cotea brusc la stanga pentru a evita râpă, si isi păstra destul sânge rece ca să se-ndrepte spre el, chiar și cu riscul de a cădea în gol. În ultima clipă se trânti la pământ, prinzându-se de trunchiul copacului, și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mile, căpitanul Mararei nu ordona să îndrepte navă într-acolo, ci preferă să continue în aceeași direcție, pana cand ajunseră pe punctul de a o depăși prin partea de nord. Abia atunci, când se apropia deja și ora inserării, vasul coti nouăzeci de grade, lăsând că vântul să-l împingă din spate. Spre miezul nopții, Miti Matái puse să fie coborâte pânzele, pe care nu le mai ridicară decât cu două ore înainte de răsărit, astfel că zorii îi găsiră la mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de curse. Pentru care nemții spun „Die reinste Freude ist die Schadenfreude”. Cea mai pură satisfacție e atunci când cei pe care-i invidiem o pățesc. Cea mai autentică formă de bucurie. Satisfacția pe care o simți când o limuzină o cotește greșit pe o stradă cu sens unic. Sau când Jay Smith, interpretul lui Pinky din Poznașii, e găsit înjunghiat în deșert, nu departe de Las Vegas. E genul de satisfacție pe care am simțit-o atunci când Dana Plato, fetița din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
astea costă bani serioși. Ca să spunem adevărul, țâțele lui Flint deveniseră cam de speriat. Lungiți în fotoliile de piele albă, la cincisprezece mii de metri altitudine, se îndreaptă spre sud de-a lungul Mării Roșii, până la Jedda, unde o s-o cotească la stânga. Te și-ntrebi cum au făcut rost de bani ceilalți tipi care se află în aer acum, îndreptându-se cu toții spre țintele prestabilite. Prin ce dureri și chinuri au avut de trecut. Încă se vede unde și-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Alese un traseu oarecare, obsedată de gândul la Violeta. "Data viitoare o dau cu fundul de pământ!" Remarcă, deodată, prezența unei biciclete ce se ținea aproape, în spatele ei. Schimbă pinionul și prinse viteză. Bicicleta din spate țâșni și ea. Luana coti brusc și se trezi pe-o străduță îngustă, pe care n-o cunoștea. În spate, ca o obsesie, roțile celeilalte călcau pe urmele ei. În capătul străzii Luana frână brusc și întoarse bicicleta. Din față, călare pe o semicursieră verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
din care li se văd bucu lițele, zău așa! Johan a zâmbit și a dat din umeri. S-a făcut, de ce nu?! Încetinise, Îndată ce au părăsit luminile șoselei largi, asfaltate, și au intrat pe o alee Îngustă. De acolo au cotit pe alta, apoi pe un drum lung și drept care Însoțea râul nu prea adânc și noroios, de fapt nici nu prea arăta a râu, era mai degrabă o gârlă nămoloasă care abia se scurgea Între două maluri Înalte de mâl
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
spre ieșire parcă târându-se pe linoleum, străbătu culoarele întunecate, auzi în dosul ușilor vopsite în alb bâzâitul aparatelor de pilit, se grăbi să ajungă afară, coborî scările, respiră de câteva ori profund, aerul părea rarefiat, pătrundea anevoios în plămâni. Coti pe lângă biserică, apoi pe lângă un atelier de ceasornicărie, ieși, în sfârșit, în bulevard. Asta e, își spuse. Parcă începea să trăiască din nou. Acasă, dintr-odată îi atrase atenția preșul murdar din hol. Apoi o izbi dezordinea din cameră, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
deosebită manevrelor de întoarcere, nu a mai aruncat nici o privire către cei doi soți rămași în poartă, încă răvășiți de surpriză. Când au pornit, Sidonia și Carmina au fluturat către ei mâna. Ei au răspuns foarte stângaci și, până au cotit pe șoseaua principală, au rămas în poartă cu brațele fluturând. Carmina își aminti de un sfârșit de august, culegea cei câțiva maci crescuți pe marginea cărăruii din vie, știa că este un gest inutil, că florile roșii, cu mijlocul punctat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
poartă în tăcere, tropăiau pe aleea cimentată, în grădină, tatăl dăduse foc unui maldăr de frunze, fumegau și acum, potolit. Au rămas pe urmă nemișcați în poartă, parcă mai bătrâni și mai greoi, Carmina i-a văzut până când mașina a cotit pe șoseaua principală. Rămăseseră acolo, ei doi și acea putere miraculoasă de a te mulțumi cu ce ai. Cu talpa apăsată pe pedala accelerației Ovidiu și-a recăpătat buna dispoziție. I-a povestit foarte serios cum se scurseseră cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nevoie de ceva cert, indubitabil, care să i se dea mură în gură, trebuia să i se explice, uite, așa și așa, pentru început trebuie să te miști de aici și până aici, pe urmă să urci două trepte, să cotești la dreapta sau la stânga, să străbați tunelul și odată ajunsă în luminiș, ai să găsești pepenele mare și zemos: SENSUL VIEȚII. Este ceva în noi care ne marchează și ne face să fim vulnerabili, îi mai preciză Alexe următorul punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o chestie de chimie, a zis el. Te încui ca să nu pleci, și am ieșit în ploaie să iau pizza, Baby aștepta în fața blocului să-i dau cheia de la garsonieră, să-și ia proprietarul ceva din casă, și eu am cotit-o pe altă stradă și m-am ascuns în spatele unui autocar care stătea la stop, cum ar fi să mă vadă Baby că intru la hotel vis-à-vis de casa unde stau, stai să-ți spun, fază, Baby era chiar... Somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
era o zi noroasa și deasupra câmpiilor se lașase o pâcla jilava. Peisajul, privit pe ferestrele vilei, părea monocrom. În depărtare răsună cântecul unui cocos. Eleanor se încorda nițel când percepu motorul unei mașini ce se apropia de vila. Automobilul coti încetișor pe alee și femeia auzi pneurile strivind pietrișul. Motorul se opri. Se auzi o portiera închisă cu un bufnet amortizat. Eleanor țâșni spre vestibul și trase zăvoarele de la ușă din față. Cand o deschise, în prag îl zări pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
ai pățit? îl întreba ea. — Am uitat să virez pe M23! răspunse el, închizând radioul. — Nu-l închide! îl ruga Fanny. — Mi-a distras atenția, spuse el. De-aia am uitat să fac la stânga. — Nu-i nimic. Poți s-o cotești la următoarea ieșire. — Știu, zise Creighton, abia stăpânindu-și nervii. Doar că nu-mi place să fac greșeli. Din fericire, avem suficient timp la dispoziție, adaugă el, accelerând iar la o sută zece kilometri pe oră. După câțiva kilometri ajunseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
pe doctor pe când străbăteam în pas alergător podeaua șerpuitoare dintre mormanele de plastic. — Ce? Pentru ce sunt radiourile? — Sunt fertilizante, zise doctorul. Cu cât înaintam, cu atât alarma se auzea mai tare. Locul era imens. În cele din urmă, doctorul coti la stânga, pe un coridorul secundar mai mic și trecu printr-o ușă care dădea într-o cameră plină de computere și televizoare și microfoane, fire și cabluri peste tot, dispărând în tavan și șerpuind alandala pe toată podeaua. — Nu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
un poștaș care încearcă să-și găsească drumul prin tunelurile de cuvinte ca să livreze factura la electricitate și ideea îmi aduse pe buze un zâmbet slab, timorat. — Pis pis pis pis pis pis. Am ajuns la altă răspântie și am cotit la stânga, pe lângă o cutie cu vechi clișee de tipărit și mașini de scris din anii 1930. După o vreme, mi-am dat seama că începusem să mă gândesc la doctorița Randle, lucru pe care nu-l mai făcusem de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]