205 matches
-
cu el. Era prea mult pentru nevoile personale. De grija lui Ghiță a scăpat, făcându-l cadou singurei sale rude rămase în localitate. Era și el om în vîrstă și poate îi era de folosință. I l-a dat cu cotigă cu tot. Acum parcă era mai mult loc în curte și mai multă liniște. Nu mai răgea de plictiseală toată ziua. Cățelul își căuta și el umbra pe unde putea. Era plictisit și uneori spre seară, când vedea că nu
CUMPANA VIETII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352647_a_353976]
-
le predea ca dotă, odată cu intrarea lor în G.A.C. De la comuna noastră - Pecineaga - până la lacul Tatlageac era o distanță cam de șapte - opt kilometri pe care pescarul nostru o parcurgea de câte ori mergea la pescuit, pe drum de țară, cu cotiga la care înhăma măgărușul, singurul său mijloc de transport. Era un om sărac, care nu prea avea pământ să-l cultive, ca să-i ocupe timpul. Comuna - după documentele existente - ar data de prin 1857, când a sosit prima migrație de
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
mai mare... Să-ți rumege-n fălci dulcea plămadă În gândul ascuns, dorește oricare... Și cel ce-n pruncie-avu scutec ales, Și cel ce crescu rostuind mămăliga, Spre miezul tău dulce, cu toții dau ghes Și-și mână cum pot, cu toții cotiga... Ești visul de-a pururea al orșicui Și-nsemni și putere și viață tihnită De rumenați coajă, gingiile dor, Dar tot te dorește haita lihnită... Faci mersul mai drept și obrazul mai fin, Privirea-ndrăzneață, cui te degustă... Și cei ce
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
inimă și creștini cu frica bunului Dumnezeu îl pomeneau mai mereu cu evlavie și vărsau câte un strop de băutură pe dușumeaua cârciumii întru odihna sufletului său... Doar Schinu’ un tâmpit care se dădea mare fiindcă avea atelaj, adică o cotigă trasă de un măgăruș scheletic, veni el cu o poveste de tot râsul cum că Bibănel ar fi în satul de dincolo de mlaștină, încoclițat cu o văduvă și că acum stă toată ziua pe prispă și vorbește singur, așa cum o
SFÂNTU BIBĂNEL PROFETUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340452_a_341781]
-
un secol, două poate, Privind cum se rotea, cu întrebare, Deștepții ce-și dădeau și-atuncea coate: “La ce-ar putea fi ea folositoare?!” ; Târziu de tot, când plugul inventară, Le-a dat prin cap de-au pus-o la cotigă, La roabă,-apoi la car, apoi la moară, Având mai lesne pâine, mămăligă, Și-au învârtit-o-n cântec la fântână Și-n lut olarii străchini toate pline, Făcând în viața lor doar cu o mână Mai multe, și mai
ROATA de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340540_a_341869]
-
în chiar casa noastră. Se abătea de fiecare dată pe la mama să bea un pahar de apă și să mai trăncănească despre cele multe nevoi de pe atunci ale chiaburilor și ale foștilor moșieri. Venea de la Corlate cu un fel de cotigă trasă de doi măgari și îmbrăcat cu un cămeșoi ca al lui Tolstoi, părând, cu barba-i mare și căruntă, un solomonar sub ale cărui puteri se află du- hurile toate ale cerurilor și ale pământurilor. Se zicea că ar
Haralambie Grămescu: Pactul cu diavolul (1994) () [Corola-blog/BlogPost/339597_a_340926]
-
Acasă > Stihuri > Reflecții > TU AI PLECAT Autor: Elenă Cotiga Publicat în: Ediția nr. 336 din 02 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Noi am trăit un vis în doi Eram tot timpul amândoi. Acum stau singură și plâng, Nu pot să m-i te scot din gând. Eu simt cum
TU AI PLECAT de ELENA COTIGA în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341469_a_342798]
-
sincer te iubesc. Și te-oi iubi ani mulți la rând, Nu o sa m-i te scot din gând Căci nu pot crede c-ai plecat Nu pot să cred că m-ai uitat... Referință Bibliografica: Tu ai plecat / Elenă Cotiga : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 336, Anul I, 02 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Elenă Cotiga : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele scrise de
TU AI PLECAT de ELENA COTIGA în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341469_a_342798]
-
Căci nu pot crede c-ai plecat Nu pot să cred că m-ai uitat... Referință Bibliografica: Tu ai plecat / Elenă Cotiga : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 336, Anul I, 02 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Elenă Cotiga : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele scrise de Elenă Cotiga Comentează pagina și conținutul ei: Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și
TU AI PLECAT de ELENA COTIGA în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341469_a_342798]
-
Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 336, Anul I, 02 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Elenă Cotiga : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele scrise de Elenă Cotiga Comentează pagina și conținutul ei: Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se considera voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă
TU AI PLECAT de ELENA COTIGA în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341469_a_342798]
-
să facă gălăgie. Nu-i plăceau bătrânului zgomote pe bătătură la prima oră. Doar cocoșului nu aveau ce să-i facă. El era ceasul deșteptător care îl trimitea la muncă dimineața. De asemenea, și măgarul Ghiță care îl ducea cu cotiga la colectiv. Ei doi mai fac gălăgie prin curte. Câine nu mai aveau. Murise. - Vasile, ia toporișca și fă-i de petrecanie la rața asta! Nu vezi că avem musafiri? - Gata, femeie. Și cum vrei să o gătești? - Supă din
COPILARIE UITATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342091_a_343420]
-
în mijlocul casei decât atunci când nu ai încotro, când plouă sau din alte motive. Aveau bătrânii aragaz și butelie că s-au descurcat când s-au dat pe tabel de la primărie. Era mai greu cu butelia. Trebuia să o care cu cotiga până la șosea și să aștepte camionul cu butelii, când trecea spre Oltenița marțea și vinerea. Acum găteau folosind ca material combustibil corzile tăiate de la vița-de-vie, la plita oarbă construită din bucăți de olană spartă zidite cu pământ galben amestecat cu
COPILARIE UITATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342091_a_343420]
-
unui club sportiv fondat în 1953, cea mai bună performanță fiind calificarea în finala Cupei din 1976, pe când se afla în B, pierdută cu mult cântec cu 1-0 în fața Stelei, echipa având componența Tănase-Pasquale, Olteanu, Marta, Șarpe-Păunescu (Ene), Bejenaru, Georgescu (Cotigă)-Kramer, Marinescu, Dobre, cu maestrul Ion Zaharia la timonă. De menționat că în semifinale eliminasem pe juveții craioveni, cea mai galonată grupare de provincie a fotbalului românesc, cu un gol al său de la centrul terenului, golul anului, de care portarul
PETRE MARINESCU- DRIBLINGURI PE GAZONUL AMINTIRILOR de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 725 din 25 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341520_a_342849]
-
frică, m-am blocat! Apoi, văzând că degeaba mai stau pe vine, mă ridic și mă uit în urma balaurului. Buruienile din grădină, pe unde trecuse jivina erau culcate la pământ de-o parte și de alta de puteai trece cu cotiga pe urmele lăsate, așa era de late. Un vaier îngrozit se ridică în încăpere. Nimeni nu mai știa ce este o cotigă, deci moșul nu mințea! După clipa de năuceală, începură discuțiile bine monitorizate de moș care, din când în
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341084_a_342413]
-
pe unde trecuse jivina erau culcate la pământ de-o parte și de alta de puteai trece cu cotiga pe urmele lăsate, așa era de late. Un vaier îngrozit se ridică în încăpere. Nimeni nu mai știa ce este o cotigă, deci moșul nu mințea! După clipa de năuceală, începură discuțiile bine monitorizate de moș care, din când în când, răspundea unor întrebări adăugând și alte amănunte, dar numai după ce-și primea rachiul. Stane, bucuros nevoie mare, profită de ocazie
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341084_a_342413]
-
să facă gălăgie. Nu-i plăceau bătrânului zgomote pe bătătură la prima oră. Doar cocoșului nu aveau ce să-i facă. El era ceasul deșteptător care îl trimitea la muncă dimineața. De asemenea, și măgarul Ghiță care îl ducea cu cotiga la colectiv. Ei doi mai fac gălăgie prin curte. Câine nu mai aveau. Murise. - Vasile, ia toporișca și fă-i de petrecanie la rața asta! Nu vezi că avem musafiri? - Gata, femeie. Și cum vrei să o gătești? - Supă din
CAP. XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341024_a_342353]
-
în mijlocul casei decât atunci când nu ai încotro, când plouă sau din alte motive. Aveau bătrânii aragaz și butelie că s-au descurcat când s-au dat pe tabel de la primărie. Era mai greu cu butelia. Trebuia să o care cu cotiga până la șosea și să aștepte camionul cu butelii, când trecea spre Oltenița marțea și vinerea. Acum găteau folosind ca material combustibil corzile tăiate de la vița-de-vie, la plita oarbă construită din bucăți de olană spartă zidite cu pământ galben amestecat cu
CAP. XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341024_a_342353]
-
ochilor ca doi nasturi mari din sidef, se mișca încet, exasperant de încet, măgarul era ca un mecanism, avea un mers de ceasornic, nu se abătea de pe mijlocul străzii, nu întorcea capul, doar fluturările urechilor trădau viața, măgarul trăgea o cotigă pe scândura căreia stătea cocoșat un om, un bărbat înfiorător de slab, doar piele galbenă atârnând pe oase, din căciula maronie, roasă pe la margini, curgea o față lungă, hieratică dacă nu ar fi fost albul ochilor, parcă fără sprâncene, un
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
care mergeam în fiecare zi cu vacile la păscut, îmi spusese nenea Mitică de miriștea de dincolo de pădure, nearată și cu iarba până la glezne... Cum am dat cu ochii de miriște aproape că am rămas înlemnit, nea Tache coborâse din cotigă, stătea în picioare lângă ea, măgarul era legat de o hulubă și stătea nemișcat în soare, cu urechile pleoștite și cu buza de jos atârnând, moțăia și visa grăunțe cred, capra era legată de suian cu o sfoară lungă, se
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
mijloc, înfășurat cu un brâu de cânepă peste care avea chimirul din piele, probabil că fără el i-ar fi căzut trupul în iarbă și picioarele ar fi început să umble bezmetice, nea Tache se ținea cu o mână de cotigă și cu cealaltă încerca să taie iarbă cu o coasă scurtă... M-a auzit și s-a întors cu tot trupul, parcă era sudat de sus până jos, m-a privit cu ochii ce păreau două pufuri de păpădie, gata
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
mamei sale: „Anul aista am să plec dincolo”. Și-o face în 22 mai, ajunge în Bărăgan unde, spre mirarea lui, câmpul se termină departe, acolo unde cerul se unește cu porumbul verde sau cu grâul galben. Aici alături de ciobanul Cotiga, Cârțan afla despre dacii cei drepți și viteji, despre împăratul Traian, despre moartea lui Decebal. Și întreabă: Cum aș face bade Ioane să învăț și eu a ceti?/ Ai să înveți dacă vei voi./ D-apăi cum păcate să nu voiesc
BADEA CÂRŢAN de GEORGE BACIU în ediţia nr. 140 din 20 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344317_a_345646]
-
împăratul Traian, despre moartea lui Decebal. Și întreabă: Cum aș face bade Ioane să învăț și eu a ceti?/ Ai să înveți dacă vei voi./ D-apăi cum păcate să nu voiesc? Gheorghe Cârțan, elevul, i-a relevat învățătorului sau, ciobanul Cotiga Ion, o minte capabilă să rețină multe informații. După câțiva ani a ajuns să citească și să scrie destul de bine. Întors în Țară Făgărașului află că l-au căutat „jandarii” să-l ia la oaste. Auzind, a răspuns că „ai
BADEA CÂRŢAN de GEORGE BACIU în ediţia nr. 140 din 20 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344317_a_345646]
-
încet, ca stradă era plină de hârtoape și linia tramvaiului ieșea din loc în loc în mod impertinent afară din caldarâm și când nu te așteptai, iti sarea în cale un puradel sau o mârțoaga de pe o stradă laterală, trăgând o cotiga plină cu rromi, cum li se spune nu știu de ce acum. Fără să mă laud, sunt un șofer bun, am reflexe că un flăcău chiar și acum la patru poli și ceva, darmite atunci când aveam ceva mai mult de jumate
ACCIDENT DE CIRCULAŢIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 139 din 19 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344312_a_345641]
-
le predea ca dotă, odată cu intrarea lor în G.A.C. De la comuna noastră - Pecineaga - până la lacul Tatlageac era o distanță cam de șapte - opt kilometri pe care pescarul nostru o parcurgea de câte ori mergea la pescuit, pe drum de țară, cu cotiga[ cotigă = căruță scurtă și joasă, cu roți metalice, folosită la transportul încărcăturilor ușoare (n.aut.)] la care înhăma măgărușul, singurul său mijloc de transport. Era un om sărac, care nu prea avea pământ să-l cultive, ca să-i ocupe timpul
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343107_a_344436]
-
predea ca dotă, odată cu intrarea lor în G.A.C. De la comuna noastră - Pecineaga - până la lacul Tatlageac era o distanță cam de șapte - opt kilometri pe care pescarul nostru o parcurgea de câte ori mergea la pescuit, pe drum de țară, cu cotiga[ cotigă = căruță scurtă și joasă, cu roți metalice, folosită la transportul încărcăturilor ușoare (n.aut.)] la care înhăma măgărușul, singurul său mijloc de transport. Era un om sărac, care nu prea avea pământ să-l cultive, ca să-i ocupe timpul. Comuna
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343107_a_344436]