241 matches
-
lor călcau falnic. Din partea cealaltă, dinspre Grivița, soseau pisicile ceferiștilor, negre și lunguiețe, cu ochii galbeni, lucind pe sub streșini. Ocoleau curțile adinei și întunecate, suiau prăjinile puse Ungă coșuri și, de acolo, peste burlane, cădeau în podurile pline de praf. Cotoii se întîlneau sub căpriori și se scărmănau. Lupta era crâncenă. Se ascundeau în întuneric pîndindu-se și, pe neașteptate, se aruncau unul asupra altuia, sfîșiindu-și blănile cu ghearele. Tavanele de lut și bălegar duduiau sub ei. Cumplite nopți! Cădeau ploile de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
poartă alții cu tine... — Lasă să te mai domnească și alții, spuse Ologu, nu să te ploconești toată ziua la lume, după un sfanț. Să te uiți întruna după ăia care s-apropie, cu ochi moi și triști, ca un cotoi proaspăt castrat. Auzi, se aplecă spre Coltuc, care, cu gândul la silueta încovoiată, îndepărtându-se, a Melaniei, nu luase seama la dialogul dintre cei doi, ce-ai vrut să zici că tu vezi lumea întreagă ? De-o pildă, când te
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
smulsă din vrăjitoria urzită de bizarul animal. Elementul acesta, respectiv motanul, va apărea ulterior și în La hanul lui Mânjoală. Nu tocmai lesne de împlinit, până la urmă ,,clauza’’ este satisfăcută, ,,dar în sfârșit odată găsi tânărul vreme cu prilej când cotoiul dormea și atunci călcă pe coadă cu toată puterea’’. Ce se întâmplă de aici încolo, nașterea fiului de împărat, pe nume Dizir, nefericirea lui de a nu se putea apropia de frumoasa Caliroe datorită lungimii nasului, întâlnirea cu bătrâna vrăjitoare
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
se însoare cu fata polcovnicului Iordache face un popas la hanul Mânjoalei. Emanația senzuală a hangiței se complică cu elemente exterioare; obsesia ispitei se prelungește pe planul fantasticului cu potriviri ale hazardului, în care prezența diavolului se întrupează într-un cotoi și un ied; aceștia par emisari la dispoziția femeii, care lucrează asupra tânărului cu mijloace satanice. Parcursul drumului prin viscol al călărețului, pornit spre viitorul socru, după ce s-a smuls cu greu de lângă ispită, apariția ciudată și apoi dispariția și
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
reverberând ca un ecou. Un exemplu în acest sens este pățania hoților care au vrut să calce hanul. Pe același ton neutru sunt presărate detaliile bizare de care se ciocnește povestitorul: lipsa icoanelor, pentru că ,,prăsesc păduchi de lemn’’, ,,femeie curată !’’, cotoiul din cameră și iedul de pe drum, căciula în care Mânjoala se uită adânc. Întreg misterul cultivat în povestirea caragialiană (situație, probabil, unică în întreaga operă a scriitorului) este emanația contaminantului farmec feminin degajat de stăpâna hanului. Presupusa ,,vrăjitorie’’ a hangiței
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
și cald ca subt o aripă de cloșcă... și un miros de mere și de gutui...’’. Explicația pe care o dă Mânjoloaia cu privire la absența icoanelor din încăpere, pentru moment, nu indică decât un anumit ateism naiv, iar incidentul cu dispariția cotoiului apare atât de amuzant, și atât de firesc distribuit în voluptoasa hârjoană erotică de care sunt cuprinși eroii încât deocamdată nu-i acordăm nici o altă semnificație. La următoarea apariție a poznașului animal, atunci când tânărul bărbat dă curs hotărârii de a
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
acordăm nici o altă semnificație. La următoarea apariție a poznașului animal, atunci când tânărul bărbat dă curs hotărârii de a pleca de la han (,,Am zis; hi! La drum! mi-am făcut cruce: atunci am auzit bine ușa bufnind și un vaiet de cotoi. Gazda știa că nu o mai văz, intrase degrabă în căldură și apucase pe cotoi cu ușa, desigur!’’), la fel trebuie să fim de acord cu interpretarea eroului: ,, Afurisit cotoi! se tot vâră printre picioarele oamenilor’’. Atunci când trebuie să plătească
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
hotărârii de a pleca de la han (,,Am zis; hi! La drum! mi-am făcut cruce: atunci am auzit bine ușa bufnind și un vaiet de cotoi. Gazda știa că nu o mai văz, intrase degrabă în căldură și apucase pe cotoi cu ușa, desigur!’’), la fel trebuie să fim de acord cu interpretarea eroului: ,, Afurisit cotoi! se tot vâră printre picioarele oamenilor’’. Atunci când trebuie să plătească șederea la han, coana Marghioala îi cere să plătească atunci ,,când o trece înapoi’’. Numai
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
atunci am auzit bine ușa bufnind și un vaiet de cotoi. Gazda știa că nu o mai văz, intrase degrabă în căldură și apucase pe cotoi cu ușa, desigur!’’), la fel trebuie să fim de acord cu interpretarea eroului: ,, Afurisit cotoi! se tot vâră printre picioarele oamenilor’’. Atunci când trebuie să plătească șederea la han, coana Marghioala îi cere să plătească atunci ,,când o trece înapoi’’. Numai reluând lectura povestirii de la sfârșit spre început (operație ca pe care suntem dispuși a o
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
mânuit de hangiță, în act ezoterico vrăjitoresc deliberat. Însă nici acum operația nu este ușor de realizat. Obstinanta prezență a cotoroanței, răspunsul în doi peri dat de hangiță întrebării cu privire la absența din odaie a icoanelor, intempestivele apariții și dispariții ale cotoiului, inopinata răsturnare a lămpii și rămânerea în întuneric a eroilor, febrilul, pasionalul ,,joc’’ cu căciula al Mânjoalei și refuzul de a primi acum plata pentru găzduire, amânând totul pentru momentul când oaspetele se va întoarce (căci vrăjitoareanu e așa?, e
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
al temei fantastice din La hanul lui Mânjoală s-au făcut și se fac încă pe seama momentului apariției în calea drumețului rătăcit în noapte a iedului negru. Toți criticii sunt stimulați și de observația pocovnicului Iordache, potrivit căreia ,,iedul și cotoiul erau totuna’’. În realitate textul nu cuprinde destule elemente care să dea răspuns misterului: ,,căprița s-a apropiat de mâna mea; e un ied negru foarte drăguț, care se lasă blând să-l ridic de jos. L-am pus în
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
dacă e așa, pocovnice, atunci dracul te duce, se vede, și la bune...’’. În acest moment ni se mai dezvăluie un element, și anume: ,,Polcovnicu o ținea într-una că în fundul căciulii îmi pusese cocoana farmece și că iedul și cotoiul erau totuna...’’, explică simbolul magic însuși povestitorul. În momentul când propune un ,,final deschis’’, prozatorul împinge la ultimele consecințe tehnica fantasticului, aruncând în acest mod definitiv vălul ambiguității revelatoare. Întreaga idee din final este că în ultimă instanță, și pentru
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
De astă dată, motivul călătoriei pe mare se îmbină cu alegoria satirică, Pantagruel, însoțit de Panurge și de tot grupul descinzând în câteva "insule alegorice", precum cele traduse la noi drept "Ostrovul clopotelor" (amplă satiră a Bisericii catolice) sau "Ostrovul cotoilor îmblăniți" (satiră a lumii judecătorești). Oricum, din narațiunea populară, de altfel lipsită de pretenții valorice și destinată exclusiv amuzamentului, în Gargantua și Pantagruel nu s-au păstrat decât unele personaje, câteva episoade ("isprăvile iepei uriașe a eroului de-a lungul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Zamfir Șef Catedră FSAS carmendonciu@sas.unibuc.ro 23. Prof. dr. Romulus Dabu Universitatea Timișoara rdabu@socio.uvt.ro 24. Silviu Matei Director de Cercetare INSOMAR silviumatei@yahoo.com 25. Mihaela Lambru FSAS București lambruadf@b.astral.ro 26. Călin Cotoi FSAS București calicotoi@yahoo.com 27. Prof. Elisabeta Stănciulescu Universitatea Cluj estanciulescu@email.com 28. Darie Cristea FSAS București darie.cristea@gmail.com 29. Prof. Constantin Schifirneț SNSPA constantin.schifirnet@comunicare.ro 30. Prof. Zoltan Rostas 31. Dorel Morândău Universitatea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
ironii acide. Falsul motan este falsul creator: "Clipea din mustăți odată, cam într-o doară,/ și simțea globul întreg parfumat azi nimic,/ Nici un curent electric,/ Copacii, casele, turnul de apă/ Au același miros de aer" ("Falsul motan"). Izolat de "tinerii cotoi". poetul ține ca arta lui să fie autentică și în consecință se luptă cu o avalanșă de cuvinte: "Ca într-o apă mă scufund,/ Cu cât mai mult mă-ncaier". Într-un poem arghezian din volumul "Astfel", poetul se simte
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Plecând la drum flămâd, personajul-narator, Fănică, se opri la han. Este atras de mirosul de mere și gutui, cafea, de senzația de căldură, de ochii "strașnici" ai cucoanei Marghioala, de întâmplările stranii: lipsesc icoanele, dar protagonistul își face cruce și cotoiul scoate "un răcnet"; hangița se uită în căciula flăcăului și cotoiul scoate un vaiet; ieșind pe poarta hanului, întâlnește o căpriță, o pune în desagă și calul se cutremură "ca de frigurile morții"; furtuna se dezlănțuie din senin; are halucinații
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
atras de mirosul de mere și gutui, cafea, de senzația de căldură, de ochii "strașnici" ai cucoanei Marghioala, de întâmplările stranii: lipsesc icoanele, dar protagonistul își face cruce și cotoiul scoate "un răcnet"; hangița se uită în căciula flăcăului și cotoiul scoate un vaiet; ieșind pe poarta hanului, întâlnește o căpriță, o pune în desagă și calul se cutremură "ca de frigurile morții"; furtuna se dezlănțuie din senin; are halucinații, rătăcește drumul, ajunge din nou la han și găsește în prag
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
care a ridicat toporul "a picat jos" și a murit, iar celălalt a amuțit. Marghioala era o femeie "frumoasă, voinică și ochioasă", ceea ce explică idila cu Fănică. În credințele populare se spune că pisica neagră este una din înfățișările diavolului. Cotoiul de la han este un element al vrăjitoriei care înlesnește desfășurarea intimităților dintre cucoana Marghioala și Fănică. Mâncarea foarte gustoasă și vinul au calități afrodisiace. Rătăcind, după ce pleacă de la han, protagonistul cunoaște o altă înfățișare a diavolului: o căpriță (un ied
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
fără icoane pe peretele de la răsărit. Lipsa acestora este astfel motivată de cucoana Marghioala: "Dă-le focului de icoane! d-abia prăsesc cari și păduchi de lemn". Protagonistul își face cruce, aude "un răcnet" și își imaginează că a călcat cotoiul bătrân de sub masă. În credințele populare, pisica neagră reprezintă diavolul. Cucoana deschide ușa să iasă "cotoiul supărat", vântul stinge lampa și în întuneric se lasă mângâiată de flăcău. Mâncarea și băutura fac parte din acest ritual malefic, deoarece tânărul simte
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
focului de icoane! d-abia prăsesc cari și păduchi de lemn". Protagonistul își face cruce, aude "un răcnet" și își imaginează că a călcat cotoiul bătrân de sub masă. În credințele populare, pisica neagră reprezintă diavolul. Cucoana deschide ușa să iasă "cotoiul supărat", vântul stinge lampa și în întuneric se lasă mângâiată de flăcău. Mâncarea și băutura fac parte din acest ritual malefic, deoarece tânărul simte "un fel de amorțeală pe la încheieturi". Aflând că afară s-a dezlănțuit viscolul, Fănică părăsește planul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
căciulii". Mai târziu, protagonistul a înțeles că femeia îi vrăjise căciula, ca să se întoarcă la han. Plecând în grabă spre socrul său, rătăci în viscol, ceață și întuneric multă vreme. La plecare își făcuse cruce și auzi un vaiet de cotoi, dar își închipui că îl apucase Mânjoloaia cu ușa. Din nou, personajul-narator intră într-un cadru fabulos: rătăcește fără țintă, are fierbințeli, își scoate căciula care-l strângea ca o menghină, întâlnește o căpriță neagră (un ied) pe care-o
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
căruia e scrisă întreaga nuvelă, își găsește aici confirmarea: Eminescu este sceptic față de propriul lui scepticism. Filozof, el își face meseria denunțînd iluzia universală a lumii. Pisică filozof, el ar predica aceeași dogmă, iar pisica devenită popă ar blama pe cotoii care nu respectă postul.] 88 Eminescu: 2011, IX, pp. 664, 670. Amita Bhose traduce titlul astfel: Gramatica sanscrită mică a lui Franz Bopp. 89 Eminescu: 2011, IX, pp. 738-739. 90 Amita Bhose apreciază că "traducerea lui Eminescu a fost prima
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
vorbi însă de căutarea obstinată a unui astfel de efect vizibilă mai ales în producția gazetărească, dar nu numai pentru obținerea căruia se folosesc procedee aflate la periferia artisticului autentic: în Baioneta inteligentă ne întîmpină căpitanul în garda civică Guță Cotoi, în Urgent un semnatar al corespondenței este Al. Lingopolu, un statistician se numește Bob Schmeker (Statistică), pe fiica unui Mitică o cheamă Sisilica, o doamnă poartă numele Cuțopolu (O blană rară) iar un doftor pe cel de Limbric ( Dintr-un
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
integrată în structura narativă, precum în această fabulă a lui La Fontaine. Reformulăgrile asumate pe rând de către narator (C' était un crochet [era un cocoș vers eliminat din varianta în limba română]) și de către mama șoricelului (Vai, fiule, vorbești despre Cotoi!), vin să corecteze descrierea făcută de către cel despre care din textul spune că este un neștiutor în cele lumești (portretele cocoșului și cotoiului). Jocul-enigmă generat de întârzierea ancorării devine foarte interesant aici: (8) Cocoșul, cotoiul și șoricelul Un Șoricel, prea
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
un cocoș vers eliminat din varianta în limba română]) și de către mama șoricelului (Vai, fiule, vorbești despre Cotoi!), vin să corecteze descrierea făcută de către cel despre care din textul spune că este un neștiutor în cele lumești (portretele cocoșului și cotoiului). Jocul-enigmă generat de întârzierea ancorării devine foarte interesant aici: (8) Cocoșul, cotoiul și șoricelul Un Șoricel, prea tânăr și neumblat prin lume, rămase gură-cască...Sau să vedem anume cum deapănă chiar dînsul Mămicii ce-a pățit: "Trecusem munții ăștia ce
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]