245 matches
-
sondaj de salvare în 1981; M. Nicu, C. Ilie, C. Munteanu, săpătură preventivă în 2007; M. Nicu, P. Ciobotaru, C. Ilie, A. Adamescu, săpătură preventivă în 2008; D. Gh. Teodor, C. Ilie, A. I. Adamescu, M. Nicu, P. Ciobotaru, O. S. Cotoi, cercetare sistematică în 2009. Materialul a fost împărțit între Muzeul Mixt Tecuci și Muzeul Județean de Istorie Galați. Bibliografie: Teodor 1997c, p. 121; Ilie, Nicu 2002, p. 25; Nicu, Ilie 2008, p. 204-207 (inclusiv notele 1, 5); Nicu, Ciobotaru, Ilie
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
Muzeul Mixt Tecuci și Muzeul Județean de Istorie Galați. Bibliografie: Teodor 1997c, p. 121; Ilie, Nicu 2002, p. 25; Nicu, Ilie 2008, p. 204-207 (inclusiv notele 1, 5); Nicu, Ciobotaru, Ilie, Adamescu 2009, p. 319-320; Teodor, Ilie, Adamescu, Nicu, Ciobotaru, Cotoi 2010, p. 129-131. 84. Oltenești (comuna Oltenești), județul Vaslui a) Grădina lui Vasile Cârlan: în marginea estică a satului, în grădina cetățeanului V. Cârlan, s-au găsit fragmente de vase din veacurile VI-VII, VIII-IX și X-XI. Cercetare Gh. Coman
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
al esenței națiunii asupra caracterului dobândit (adică învățat sau, pentru unii autori, "cultural") al națiunii. Teoria "modernistă" susține, dimpotrivă, că principalele trăsături ale unei națiuni sunt învățate sau dobândite, adică au un caracter mai degrabă cultural, non-esențialist, sau contingent (v. Cotoi, f.a.). Putem observa că disputa dintre cele două orientări se desfășoară mai ales pe palier teoretic ontologic. Din perspectiva mea, esențiale sunt însă în principal consecințele empirice care pot fi derivate de aici. Sunt oare unele etnii pe cale să se
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
questia.com/ PM.qst?a=o&d=7684507#, accesat la 20.11.2007). Cosma Mircea (1999). De la geopolitică la geostrategie. Sibiu: Editura Academiei Trupelor de Uscat. (http://www.actrus.ro/biblioteca/carti/stiinta mil/index.html, accesat la 14.02.2007). Cotoi Călin (f.a.). "Etnicitate, primordialism și globalizare". (www.geopolitica.ro/ revista, accesat la 07.02.2006). Dahrendorf Ralf [1988/1992] (1996). Conflictul social modern: eseu despre politica libertății. (trad. și postf.: Radu Neculau). Editura Humanitas; Editura Universității "Al. I. Cuza"; Central
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
dificultate, cu risc de excluziune socială. Bibliografie Alcoock, Pete; Erkine, Angus; May, Margaret (ed.), Dictionary of Social Policy, 2002. Bădescu, Ilie; Mihăilescu, Ioan; Zamfir, Elena; Sava, Nicu Ionel;, Mărginean, Ioan; Abraham, Pavel; Dungaciu, Sandra; Dungaciu, Dan; Degeratu, Claudiu; Baltasiu, Radu; Cotoi, Călin; Cristea, Darie, Geopolitica integrării europene, Editura Universității din București, București, 2002. Craig Calhoum, (ed.),Dictionary of the Social Sciences, Oxford University Press, Oxford 2002. Davies, Martin, (ed.), Companion to Social Work (vezi Hugh Barr, „Social Work in collaboration with
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
puține, sunt feminine (zi), masculine (colibri, substantiv însoțit, în mod obișnuit, de apelativul pasăre) și neutre (taxi). Substantivele terminate în consoană, în vocala u sau în alți diftongi (ai, oi, ei, ui) sunt, sau masculine (student, păr, măr, codru, ponei, cotoi, pui, Mihai, crai etc.), sau neutre (personaj, măr (fruct), nai, pai, cui, bordei, roi, templu etc.). La nivel morfologic, deosebirile dintre cele trei clase de genuri sunt impuse de modul diferențiat în care exprimă substantivele opozițiile din interiorul categoriilor de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fi aflat ceva? se întreba Lucu.” (I. Vinea) b. ipoteza: în propoziții nondependente, de obicei enunțiative: „Să zic că trece un străin pe drum, te oprește și te întreabă...” (Cezar Petrescu) „...Aud niște miorlăituri, să fi zis că e vreun cotoi sălbatic.” (I.L. Caragiale) c. șovăiala (într-un proces de deliberare); la prezent, totdeauna în aproximativ același tip de construcții sintactice: un raport de coordonare disjunctivă, în care se află în opoziție două conjunctive, în antiteză din punct de vedere lexical
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
primite în timpul anchetei sau pe durata executării pedepsei sînt atît de frecvent cîntate, încît ajung să contureze clar un univers al violenței. Bătăile încasate de la mascați sau chiar de la gardieni ori ofițeri sînt sugestiv redate: "Ba în șale, ba-n cotoaie/ să mă rupă în bătaie/ nu tu masă, nu tu pat/ doar WC-uri de spălat... Te ia și te pune-n rafturi/ ca să mi te țină-n cafturi/ Și-n șuturi cu șpițu-n gură/ să-ți dea borșu-n saramură
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
De astă dată, motivul călătoriei pe mare se îmbină cu alegoria satirică, Pantagruel, însoțit de Panurge și de tot grupul descinzând în câteva "insule alegorice", precum cele traduse la noi drept "Ostrovul clopotelor" (amplă satiră a Bisericii catolice) sau "Ostrovul cotoilor îmblăniți" (satiră a lumii judecătorești). Oricum, din narațiunea populară, de altfel lipsită de pretenții valorice și destinată exclusiv amuzamentului, în Gargantua și Pantagruel nu s-au păstrat decât unele personaje, câteva episoade ("isprăvile iepei uriașe a eroului de-a lungul
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
literatura universală, precum și colaborări ale unor scriitori ca Al. Vlahuță și Carmen Sylva, cu poezie, Al. Odobescu, Mihail Sadoveanu, I.Al. Brătescu-Voinești, B. Delavrancea, cu proză. Se traduce din Walter Scott (Quentin Durward), Georges Ohnet (Cântecul lebedei), Edgar Allan Poe (Cotoiul negru), Gabriele D’Annunzio (Martirul), Grazia Deledda (Directorul), Björnstjerne Björnson (Pulbere), Gustave Flaubert (Doamna Bovary), Maurice Maeterlinck (Moartea unui cățeluș), Marcel Prévost (Ochii), P. D’Enjoy (Floare de mai), Balzac, Maxim Gorki, Paul Bourget, August Strindberg, C. Flammarion, Mark Twain
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286130_a_287459]
-
Plecând la drum flămâd, personajul-narator, Fănică, se opri la han. Este atras de mirosul de mere și gutui, cafea, de senzația de căldură, de ochii "strașnici" ai cucoanei Marghioala, de întâmplările stranii: lipsesc icoanele, dar protagonistul își face cruce și cotoiul scoate "un răcnet"; hangița se uită în căciula flăcăului și cotoiul scoate un vaiet; ieșind pe poarta hanului, întâlnește o căpriță, o pune în desagă și calul se cutremură "ca de frigurile morții"; furtuna se dezlănțuie din senin; are halucinații
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
atras de mirosul de mere și gutui, cafea, de senzația de căldură, de ochii "strașnici" ai cucoanei Marghioala, de întâmplările stranii: lipsesc icoanele, dar protagonistul își face cruce și cotoiul scoate "un răcnet"; hangița se uită în căciula flăcăului și cotoiul scoate un vaiet; ieșind pe poarta hanului, întâlnește o căpriță, o pune în desagă și calul se cutremură "ca de frigurile morții"; furtuna se dezlănțuie din senin; are halucinații, rătăcește drumul, ajunge din nou la han și găsește în prag
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
care a ridicat toporul "a picat jos" și a murit, iar celălalt a amuțit. Marghioala era o femeie "frumoasă, voinică și ochioasă", ceea ce explică idila cu Fănică. În credințele populare se spune că pisica neagră este una din înfățișările diavolului. Cotoiul de la han este un element al vrăjitoriei care înlesnește desfășurarea intimităților dintre cucoana Marghioala și Fănică. Mâncarea foarte gustoasă și vinul au calități afrodisiace. Rătăcind, după ce pleacă de la han, protagonistul cunoaște o altă înfățișare a diavolului: o căpriță (un ied
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
fără icoane pe peretele de la răsărit. Lipsa acestora este astfel motivată de cucoana Marghioala: "Dă-le focului de icoane! d-abia prăsesc cari și păduchi de lemn". Protagonistul își face cruce, aude "un răcnet" și își imaginează că a călcat cotoiul bătrân de sub masă. În credințele populare, pisica neagră reprezintă diavolul. Cucoana deschide ușa să iasă "cotoiul supărat", vântul stinge lampa și în întuneric se lasă mângâiată de flăcău. Mâncarea și băutura fac parte din acest ritual malefic, deoarece tânărul simte
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
focului de icoane! d-abia prăsesc cari și păduchi de lemn". Protagonistul își face cruce, aude "un răcnet" și își imaginează că a călcat cotoiul bătrân de sub masă. În credințele populare, pisica neagră reprezintă diavolul. Cucoana deschide ușa să iasă "cotoiul supărat", vântul stinge lampa și în întuneric se lasă mângâiată de flăcău. Mâncarea și băutura fac parte din acest ritual malefic, deoarece tânărul simte "un fel de amorțeală pe la încheieturi". Aflând că afară s-a dezlănțuit viscolul, Fănică părăsește planul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
căciulii". Mai târziu, protagonistul a înțeles că femeia îi vrăjise căciula, ca să se întoarcă la han. Plecând în grabă spre socrul său, rătăci în viscol, ceață și întuneric multă vreme. La plecare își făcuse cruce și auzi un vaiet de cotoi, dar își închipui că îl apucase Mânjoloaia cu ușa. Din nou, personajul-narator intră într-un cadru fabulos: rătăcește fără țintă, are fierbințeli, își scoate căciula care-l strângea ca o menghină, întâlnește o căpriță neagră (un ied) pe care-o
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
smulsă din vrăjitoria urzită de bizarul animal. Elementul acesta, respectiv motanul, va apărea ulterior și în La hanul lui Mânjoală. Nu tocmai lesne de împlinit, până la urmă ,,clauza’’ este satisfăcută, ,,dar în sfârșit odată găsi tânărul vreme cu prilej când cotoiul dormea și atunci călcă pe coadă cu toată puterea’’. Ce se întâmplă de aici încolo, nașterea fiului de împărat, pe nume Dizir, nefericirea lui de a nu se putea apropia de frumoasa Caliroe datorită lungimii nasului, întâlnirea cu bătrâna vrăjitoare
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
se însoare cu fata polcovnicului Iordache face un popas la hanul Mânjoalei. Emanația senzuală a hangiței se complică cu elemente exterioare; obsesia ispitei se prelungește pe planul fantasticului cu potriviri ale hazardului, în care prezența diavolului se întrupează într-un cotoi și un ied; aceștia par emisari la dispoziția femeii, care lucrează asupra tânărului cu mijloace satanice. Parcursul drumului prin viscol al călărețului, pornit spre viitorul socru, după ce s-a smuls cu greu de lângă ispită, apariția ciudată și apoi dispariția și
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
reverberând ca un ecou. Un exemplu în acest sens este pățania hoților care au vrut să calce hanul. Pe același ton neutru sunt presărate detaliile bizare de care se ciocnește povestitorul: lipsa icoanelor, pentru că ,,prăsesc păduchi de lemn’’, ,,femeie curată !’’, cotoiul din cameră și iedul de pe drum, căciula în care Mânjoala se uită adânc. Întreg misterul cultivat în povestirea caragialiană (situație, probabil, unică în întreaga operă a scriitorului) este emanația contaminantului farmec feminin degajat de stăpâna hanului. Presupusa ,,vrăjitorie’’ a hangiței
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
și cald ca subt o aripă de cloșcă... și un miros de mere și de gutui...’’. Explicația pe care o dă Mânjoloaia cu privire la absența icoanelor din încăpere, pentru moment, nu indică decât un anumit ateism naiv, iar incidentul cu dispariția cotoiului apare atât de amuzant, și atât de firesc distribuit în voluptoasa hârjoană erotică de care sunt cuprinși eroii încât deocamdată nu-i acordăm nici o altă semnificație. La următoarea apariție a poznașului animal, atunci când tânărul bărbat dă curs hotărârii de a
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
acordăm nici o altă semnificație. La următoarea apariție a poznașului animal, atunci când tânărul bărbat dă curs hotărârii de a pleca de la han (,,Am zis; hi! La drum! mi-am făcut cruce: atunci am auzit bine ușa bufnind și un vaiet de cotoi. Gazda știa că nu o mai văz, intrase degrabă în căldură și apucase pe cotoi cu ușa, desigur!’’), la fel trebuie să fim de acord cu interpretarea eroului: ,, Afurisit cotoi! se tot vâră printre picioarele oamenilor’’. Atunci când trebuie să plătească
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
hotărârii de a pleca de la han (,,Am zis; hi! La drum! mi-am făcut cruce: atunci am auzit bine ușa bufnind și un vaiet de cotoi. Gazda știa că nu o mai văz, intrase degrabă în căldură și apucase pe cotoi cu ușa, desigur!’’), la fel trebuie să fim de acord cu interpretarea eroului: ,, Afurisit cotoi! se tot vâră printre picioarele oamenilor’’. Atunci când trebuie să plătească șederea la han, coana Marghioala îi cere să plătească atunci ,,când o trece înapoi’’. Numai
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
atunci am auzit bine ușa bufnind și un vaiet de cotoi. Gazda știa că nu o mai văz, intrase degrabă în căldură și apucase pe cotoi cu ușa, desigur!’’), la fel trebuie să fim de acord cu interpretarea eroului: ,, Afurisit cotoi! se tot vâră printre picioarele oamenilor’’. Atunci când trebuie să plătească șederea la han, coana Marghioala îi cere să plătească atunci ,,când o trece înapoi’’. Numai reluând lectura povestirii de la sfârșit spre început (operație ca pe care suntem dispuși a o
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
mânuit de hangiță, în act ezoterico vrăjitoresc deliberat. Însă nici acum operația nu este ușor de realizat. Obstinanta prezență a cotoroanței, răspunsul în doi peri dat de hangiță întrebării cu privire la absența din odaie a icoanelor, intempestivele apariții și dispariții ale cotoiului, inopinata răsturnare a lămpii și rămânerea în întuneric a eroilor, febrilul, pasionalul ,,joc’’ cu căciula al Mânjoalei și refuzul de a primi acum plata pentru găzduire, amânând totul pentru momentul când oaspetele se va întoarce (căci vrăjitoareanu e așa?, e
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
al temei fantastice din La hanul lui Mânjoală s-au făcut și se fac încă pe seama momentului apariției în calea drumețului rătăcit în noapte a iedului negru. Toți criticii sunt stimulați și de observația pocovnicului Iordache, potrivit căreia ,,iedul și cotoiul erau totuna’’. În realitate textul nu cuprinde destule elemente care să dea răspuns misterului: ,,căprița s-a apropiat de mâna mea; e un ied negru foarte drăguț, care se lasă blând să-l ridic de jos. L-am pus în
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]