1,075 matches
-
Al doilea cerc a descris o viață de câine (la propriu), nu prea lungă, până la ultima suflare și la ultimul zvâcnet: Kita s-a dovedit a fi o corcitură mai grozavă decât toți lupii alsacieni; a ros pantofii din casă, cotoarele cărților de pe rafturile de jos ale bibliotecii, brațul unui fotoliu și o policioară de la vitrină; Florea o ura, Naghy se apleca s-o mângâie; vara, pe șantierul lui tata de la Agigea, Kita lătra la valuri și încerca să prindă pescăruși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
camera mare, dacă o înghețată Polar, de vanilie, se topește pe biroul elevului Filip și zeama se prelinge peste cărți, caiete, foi mâzgălite și fotografii, dacă sub pat zac laolaltă un ciorap roșu, o minge de tenis, o riglă, un cotor de măr, coji de alune, o insignă de pionier, un creion cu vârful tocit și un extensor (între corzile căruia păianjenii țes ca la gherghef), în fine, dacă toate sunt așa cum sunt, nu înseamnă că lucrurile se petrec alandala. Dezordinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
colorată. Era efectiv doar un teanc de foi nelegate pe care le tipărise el Însuși Într-o prăvălie din piață. Transformase foile nelipite Într-o carte băgîndu-le, ca Într-un sandviș, Între două coperte de carton maroniu, dînd găuri În cotor și cosînd tot acest talmeș-balmeș cu ață albă groasă, de băcănie. Mie personal mi se părea că arată ca naiba. Însă era normal ca eu să am atitudinea asta, dată fiind experiența mea de viață. Scrisese titlul de mînă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Dacă veți mai avea vreun motiv de reclamație, veți fi rambursat. Mai mult nu pot face. Domnișoara, ți-a arătat o domnișoară. E acolo, între două rafturi; caută ceva din colecția Penguin Modern Classics, plimbând delicat, dar hotărât, degetul pe cotoarele vineții. Ochi mari și vioi, carnație sănătoasă și bine pigmentată, părul cu unde bogate și diafane. Cititorule, iată că Cititoarea își face intrarea fericită în câmpul tău vizual, ba chiar în câmpul atenției tale; ori poate tu ai intrat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Ce doriți? — Iertați-mă, era vorba de o informație... Vă telefonasem. Domnișoara Ludmila... Domnișoara Ludmila e aici? — Aici nu e nici o domnișoară Ludmila... - spune profesorul, trăgându-se îndărăt și arătându-ți bibliotecile înghesuite pe lângă pereți, cu numele și titlurile de pe cotoare și coperți ilizibile, ca un gard viu compact. - De ce o căutați la mine? Și, în timp ce tu îți amintești ce spunea Irnerio, că aici era una dintre ascunzătorile Ludmilei, Uzzi-Tuzii pare să arate prin gesturi cât de redus e biroul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
despre ce aș putea face cu ele; altele nu, nimic. Uneori am ideea, dar n-o pot realiza până ce nu găsesc cartea potrivită. Răvășește volumele dintr-o bibliotecă; cântărește una, se uită la ea pe față și pe dos, privește cotorul, o pune la loc. Există cărți care-mi sunt simpatice și cărți pe care nu le pot suferi, dar îmi cad mereu în mână. Iată că marele Zid al cărților, care sperai să-l țină departe de Ludmila pe acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cu câte-o junioară dezbrăcățică pe capotă trec claxonând, fetele împart mere din coșulețe, golanii se benoclează pentru că vântul le ridică fustițele. - Sănătaaate, oameni buni! Sănătaaate... e generos candidatul. - Băi, da-s cam viermănoase merele astea, comentează un țânc. Folosind cotoarele, plozimea începe un concurs de tras la țintă în panoul cel mai mare din zonă, cu un cap chel privind spre viitorul plin de steluțe UE. - L-am atins la meclă... - Ia de-aici... Ha-ha, drept în bot! - Pareu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
concurs de tras la țintă în panoul cel mai mare din zonă, cu un cap chel privind spre viitorul plin de steluțe UE. - L-am atins la meclă... - Ia de-aici... Ha-ha, drept în bot! - Pareu că-i ating urechea? Cotoarele zboară și se strivesc de panou. - Bă, iaca-o și pe tanti... Râzi, ai? O nimeresc drept între ochi... E, ce mai ziceți? Când apare concurența-n albastru, încep să se fluiere unii pe alții ca suporterii adverși înainte de meci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
zgâriate sunt din marmură, nu din plastic marmorat. Cutiile din bufet nu sunt smălțuite în stilul lui Fabergé. Cutiile sunt cutiuțe pentru pilule Fabergé, și sunt unsprezece de toate. Broderia de sub cutiuțe n-a fost făcută la mașină. Nu doar cotoarele, ci și coperțile din față și din spate ale tuturor cărților de pe toate rafturile din bibliotecă sunt legate în piele, iar paginile sunt tăiate. Nu e nevoie să scoți nici măcar o carte ca să știi asta. Agentul imobiliar, domnul Parker, are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
așa ceva, însă numai Radul Popianu își dădea seama, atunci intra acolo, în chilerul casei unde mai mirosea încă a nucă și a ceară de albine și a fuioare de cînepă topită și melițată, intra acolo și își plimba palma peste cotoarele cenușii. Praful se aduna ca o pulbere de făină dintr-o moară unde se măcinau destine, ducea degetele la gură și simțea pe buze și pe vîrful limbii gustul dulceag al colbului de hîrtie și cel amar al prafului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sinea mea) ar fi putut să mă roage să‑mi Întrerup lectura. Și atunci am Început să trec cu privirea peste paragrafe, răsucind cartea deschisă, atât cât permitea lanțul, după lumina anemică a becului. Colbul gros care se așternuse pe cotoare ca și pânzele văluroase ale păienjenișului stăteau mărturie că acele cărți nu fuseseră vreodată atinse. Cărțile erau ferecate În lanțuri, ca ocnașii de galere, doar că lanțurile nu aveau și lacăt. Asta era deci, Îmi ziceam eu, faimoasa Enciclopedie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
a fost doar pentru că era adevărat). Fuseseră prea multe de-aflat și de știut, prea multe lucruri străine, fără legătură cu ce cunoscuse până atunci. Pârâitul neîntrerupt al radioului, vocile acelea Îndepăr tate care vorbeau limbi cu neputință de Înțeles... Cotoarele colorate ale unor cărți voluminoase... Obiectele nemaivăzute răspân dite prin toată casa (despre care curând avea să afle că erau niște lucruri cât se poate de obișnuite, o mașină de scris ori un binoclu, dar care la vremea aceea Îi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
rară din adolescență, Îngropată sub cărți de școală, dar așezată (mai mult sau mai puțin) peste altă cutie pe care scria Copilăria În Noua Guinee. Odată depuse acolo, lucrurile rareori mai ieșeau la lumină. șopârlele gecko Își lăsau ouăle pe cotoarele cărților, iar șoarecii se târau În cutii când le venea vremea să moară. Margaret n-avea habar de ce petrecuse mai bine de-o oră și jumătate În patru labe, chinuindu-se cu o lanternă fixată Între bărbie și umăr, ca să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nu-i un tratat academic, Mick. Nu e teorie. E ce se-ntâmplă În jur. Iar pe astea trebuie să le cunoști! Lângă ea era o bibliotecă alcătuită din planșe de lemn și cuburi de beton. S-a uitat la cotoarele cărților de la nivelul ei: Dorință și tragedie: pictura franceză din secolul al optsprezecelea, Eșecul romantic: Jacques-Louis David și spiritul clasic, Verlaine et Rimbaud ou La fausse évasion, Le poște qui s’enfuit, La vie passionnée d’Arthur Rimbaud, Războiul peloponesiac
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o cupolă protectoare. Nimerise, nu mai știa cum, în casa profesorilor Alexe, o atrăseseră cuvintele lor laudative și o oarecare faimă ce se crease în jurul acelei perechi. Și astfel, instalată pe un colț al canapelei, încercând să distingă titlurile de pe cotoarele cărților aflate in rafturile din apropiere, atentă și la ce se discuta, putea să se simtă, fără nici o remușcare, fiindcă nimeni n-o forța să arate odată ce poate, pentru câteva momente, CINEVA. Dar amabilitățile lor, rostite cu emfază, convingător, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să se elibereze de acumulările masive din ultima vreme. Când puse capacul stiloului nu știa încă ce să însemne hârtia aceea scrisă mărunt, mărunt ,pe ambele fețe. Avea și ea acum pe birou teancuri de cărți dar toate ședeau aliniate cotor lângă cotor. Alte teancuri zăceau la îndemână, la o aruncătură de braț, pe scaun, pe covor, pe măsuța de la telefon. Toate acele texte ce-o împresurau din toate părțile produceau "dezordinea creatoare" ce se alcătuise spontan, prin abandonări succesive de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
elibereze de acumulările masive din ultima vreme. Când puse capacul stiloului nu știa încă ce să însemne hârtia aceea scrisă mărunt, mărunt ,pe ambele fețe. Avea și ea acum pe birou teancuri de cărți dar toate ședeau aliniate cotor lângă cotor. Alte teancuri zăceau la îndemână, la o aruncătură de braț, pe scaun, pe covor, pe măsuța de la telefon. Toate acele texte ce-o împresurau din toate părțile produceau "dezordinea creatoare" ce se alcătuise spontan, prin abandonări succesive de zi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
piele. Și din nou furnicături de-a lungul brațului. Într-o zi am să paralizez, presupuse. Alexe măsura imperturbabil odaia, milimetru cu milimetru. Tăcerea se înălțase ca un zid înalt, necruțător, opac. De pe scaunul ei, Carmina își fixase privirea pe cotorul unei cărți: Gândirea feniciană în texte, silabisea Gân-di-rea fe-ni-ci-a-nă în tex-te. Intuise că era vorba de un procedeu simplu, avantajos, de a scăpa de un nepoftit. Era mai bine atunci când se afla de cealaltă parte a baricadei. Era chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cești pline de zaț și mucuri înfipte, pahare, o întreagă devălmășie de cărți, acele cărți răvășite, niște obiecte în fond ce aparțineau acum unui executat și a căror prezență apăsa. Le culese cu pioșenie de parcă erau lucruri sfinte, le alinie cotor lângă cotor și le depozită într-un raft mai greu accesibil al bibliotecii, închise cu cheia și oftă. De unde fericire supremă? Nu simțea decât o acută senzație de nesiguranță, o slăbire generală a organismului. Se afla încă sub dominația lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de zaț și mucuri înfipte, pahare, o întreagă devălmășie de cărți, acele cărți răvășite, niște obiecte în fond ce aparțineau acum unui executat și a căror prezență apăsa. Le culese cu pioșenie de parcă erau lucruri sfinte, le alinie cotor lângă cotor și le depozită într-un raft mai greu accesibil al bibliotecii, închise cu cheia și oftă. De unde fericire supremă? Nu simțea decât o acută senzație de nesiguranță, o slăbire generală a organismului. Se afla încă sub dominația lui Alexe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cărți și de-a lungul unei scări neîngrijite pătrunzând și mai adânc până în până arhivă. Acolo, cărțile erau și mai vechi; șiruri sumbre de coperte din piele gri și roșie decolorată îndoite în partea de sus și de jos a cotoarelor. Mă duseră cu gândul la vechea armată britanică, armata imperială, abandonată și lăsată în urmă, continuând să stea în formație. Pe măsură ce coboram, soldații-cărți deveniră tot mai bătrâni - oamenii lui Wellington, gătiți în foi de aur scorojit făcând loc regaliștilor înalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în spirală ne conduseră la o pasarelă de sub tavan și pasarela se dovedi a fi spatele unui raft, raftul de jos, al unei biblioteci înalte și late. La început, am crezut că volumele fuseseră puse pe raft cu spatele, cu cotoarele înăuntru și paginile în afară, dar apoi mi-am dat seama că noi - și încăperea de hârtii, tunelurile de cuvine, toate - eram îndărătul bibliotecii, privind-o din spate. Am urcat după Fidorous, luptându-mă să-mi mențin echilibrul, cu cușca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
intitulată Găuri și superficialități. Am frunzărit paginile fără interes, neobservând nimic în mod special. M-am urcat cu genunchii pe scaun și m-am răsucit, uitându-mă cu ochii mijiți prin gaura rămasă în peretele-raft. Mi-am apropiat ochii de cotoarele cărților și am văzut alte cărți cuibărite în beznă, întunecate și greu de identificat. M-am întrebat din nou, în treacăt, dacă rafturile erau adânci sau dacă pereții înșiși erau făcuți din cărți. Am pus cartea înapoi de unde o scosesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
șira spinării - te-ai rătăcit, Eric. Am strigat: — Hei! Nimic. — Mă aude cineva? Dar cărțile amortizară sunetul, îl absorbiră și-l scuipară din nou afară sub forma a kilometri întregi de tăcere prăfoasă. Mi-am lipit fruntea de zidul de cotoare. — Fantastic. Apoi am auzit un zgomot, îndepărtat și înfundat, dar real, un sunet ca de clopot mare sau de gong bătând la distanță. Dang - unu. Dang - doi. Un reper. M-am recules și-am început să mă îndrept cu pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
unei mese simple, de lemn, plină de lumânări, lipită de peretele din față; nu era lumină electrică acolo și nimic care să explice zgomotele pe care le auzisem. Spațiul părea construit din cărți uriașe, enciclopedii vechi, dicționare sau atlase, iar cotoarele lor de piele jupuită, ca niște cărămizi groase, aruncau umbre tremurate în lumina lumânărilor. Un afiș vechi cu un călugăr în stil shaolin, cu un gong uriaș, fusese bătut într-un cui pe unul dintre pereții de cărți. Fidorous ședea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]