172 matches
-
hăurile cerului ca un besmetic sau chefuiește cu nespălații săi în turnul cel mare al palatului. Viscorilă spulberă zăpada pe crestele munților după capre negre. Nămețilă sforăie tolănit în Valea Troienelor Uriașe. Babele moțăie prin cotloane ascunse. Și tu, Cloanță Cotoroanță, te-ai covrigat după sobă în chilia ta, ai pus mătura-n cui și-ți hrănești potaia de Colț Fioros cu ciolane din bucătăria mea. Trai nineacă! Ce să mai alergăm pe vremea asta? Ce credeți voi, blestemaților, că v-
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
Nor Vânăt și aruncă-i în ochii și în capul oamenilor și viețuitoarelor întâlnite în cale, smulge acoperișurile caselor, rupe firele de curent electric, răstoarnă toate mașinile de pe șosele, smulge copacii și prinde toate păsările în zbor! Tu, babă Cloanță Cotoroanță, încalecă pe mătură și ia-ți javra de lup! Aleargă prin păduri la Craiul Codrilor, rupe-l cu colții, prinde-l de barbă și aruncă-l în Temnița Troienelor Uriașe! Pune-l pe Colț Fioros să rupă toți copacii, să
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
voi vorbesc! Capul sus că vă plesnesc! Dar namilele, în frunte cu Viscorilă, se repeziră în el ca berbecii, îmbrâncindu-l și trântindu-l într-o parte. Intrară buzna în sala tronului unde împărăteasa sta la bârfă cu Baba Cloanța Cotoroanța și încă două babe. - Huo, sălbaticilor! Așa se intră în sala tronului? urlă împărăteasa înfuriată, punând măna pe harapnic. Negru-Cioară făcu o plecăciune: - Majestate, am învins! Fiți mândră de vitejii voștri! Am adus și prizonieri, așa cum ne-ați poruncit. Namilele
MĂRŢIŞOR-20 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373014_a_374343]
-
printre hățișuri și stâncării și ajung în fața grotei. Din interior își face apariția o arătare gârbovită, cu părul vâlvoi, ochii ieșiți din orbite și un nas coroiat. Cu un glas pițigăiat întreabă: - Cine îndrăznește să-mi calce împărăția ? - Apropie-te, cotoroanțo, să discut cu scârboșenia ta! - Plecați din regatul meu, altfel vă blestem să rătăciți pribegi printre stânci până ce fiarele sălbatice vă vor sfâșia de vii! - Îți vom face plăcerea să plecăm pașnici dacă-mi dezvălui locul unde fratele meu, Pătru
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
el acolo, așa, sus, în frunzele de dud și se crede... - Rege! - Nu, papagal! Unul venit călare pe un cal cu corn, de dincolo de vestitul său ecuator. Așa mi-a zis într-o zi Erika. Ai văzut-o și tu?! Cotoroanța! - A, da, Baba Cloanța! Mi-a spus de ea ceva, ceva, bunica... Într-o poveste, cum că era și nu prea... - Uite-o aci! Erika, clonț de babă! Acum, e pe vatră. Cică ne-ar face mâncare. În realitate, mestecă
OLTENII UN FEL DE EVREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346736_a_348065]
-
cuvinte ne arată care este activitatea milenară , tradițiile și obiceiurile neamului nostru. De asemenea, nu putem identifica în limba latină sau slavă, ori a popoarelor vecine cuvinte precum: arțar, stejar, afin, măceș, izmă, brebenel, ghiocel, buștean, butuc, ciorchine, bordei, straie, cotoroanță, cotoșman și multe, multe altele, care sunt cuvintele neamului nostru, vorbite de mii de ani, înainte de venirea acelor popoare de la care, autorii DEX-ului pretind că strămoșii noștri le-au împrumutat cuvintele. Tradițiile, o sursă Este o sfidare și o
LIMBA ROMÂNILOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376809_a_378138]
-
deranjeze când sunt oaspetele tău! - Ești musafir când doresc eu, deocamdată îmi ești supus! - Ba chiar slugă! - interveni instinctiv Marița. Diavolul îi aruncă o privire furioasă: - Tu să taci! - N-o speria că-ți va fi parteneră de afaceri! - râse cotoroanța. - Ești pus pe șotii, își luă Marița inima în dinți și-l înfruntă pe drăcușor după exemplul profesoarei sale. Să te mai cizelezi, iar când discuți cu o adevărată doamnă, să te comporți cavalerește! - Când îți vei vinde sufletul împărăției
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
întunericul retrăgându-se în dosul gardului. - Acum începe dezmățul! Cine mă vede așa să amuțească și să sluțească până la Rusalii când numai dansul călușarilor îl va scăpa de povara ce va cădea pe capul său în această noapte a vrăjilor! Cotoroanța își aruncă straiele și basmaua slinoasă, își despleti părul și rămase în pielea goală. Din traistă scoase un craniu, oase de mortăciuni, coloană de pește, gheare de pasăre pe care și le trecu pe rând printre pântece, bolborosi cuvinte neînțelese
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
hidoșenii, apăru o frumusețe de fecioară cu sânii provocatori, păr bălai și ochii ca două văpăi. Răscolit de dorință, o cuprinse cu voluptate în brațele-i vânjoase și își lipi buzele de ale crăiesei apărute din senin. „Dar unde dispăru cotoroanța?” - se întreabă în sinea sa. „Este vis sau realitate?” Un fior de gheață îi străpunse inima. Deschise ochii și văzu o flacără ciudată ce ardea în privirile acelei ființe feciorelnice. Realiză că se află în fața unei făpturi demonice și dintr-
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
chicoti veselă de ispravă, apoi dintr-o dată se înfurie: - Nenorocitule, mi-ai scăpat! De când îmi doream o aventură amoroasă! Fugiți de mine ca neghiobii! - și reîncepu dansul diabolic în jurul focului a cărui intensitate mai scăzu. După vreo oră de vrăjitorie, cotoroanța ieși pe ulița satului, goală și despletită, cu două torțe aprinse în mâini și țopăind, într-un ritual cunoscut numai de ea, bolborosi o magie prin care imploră forțele întunericului s-o urmeze la gârlă, unde aruncă făcăturile pe apă
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
facă, că-i rece și țeapănă ca lemnul! - interveni pe neașteptate Mitru Fieraru care tocmai ajunse la fața locului. - Domnule Fieraru, dacă aveți ceva de declarat vă așteptăm la postul de poliție. - Azi-noapte dădusem de dracul cu vrăjitoarea! Îmi sucise cotoroanța mințile că era cât pe ce să fac sex cu ea în mijlocul curții, la căldura focului. - Te știam om la locul tău, îl admonestă Veta lui Costache. - Păi dacă-mi luase mințile! Era în mijlocul curții în pielea goală și dansa
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
dădeau - astfel, el i-a dat înapoi lui Aristip suma pe care acesta i-o trimisese într-o zi... Nu vom avea cruzimea să întrebăm cum se descurca Socrate ca să poată pune sfeclă și gulii în farfuria Xantipei, celebra lui cotoroanță, și în ale celor trei fii ai lor, Lamprocles, Sophroniscos și Menexenos. Dar a cerși, a lua bani fără a da nimic altceva decât compasiune este oare mai bine decât să primești bani în schimbul unei munci? Nu prea credem... Aristip
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
zise ea cu un glas neașteptat de tineresc. Numai lăsați-mă să dorm...“ „Ceasul a fost Întors, te așteaptă Judecata de Apoi...“ „Judecata de Apoi?“, repetă bătrâna ca un papagal, adăugând: „Las’ să mai aștepte, nu fug nicăieri...“ „A dracului cotoroanță, șoptiră petrecăreții, face pe nebuna și ne ia și peste picior... Poate că n-ar fi rău să-i punem niște poște, ca să vedem cum Îi sfârâie călcâile“, propuse un muzicant. „Eu zic să-i mai suflăm În ureche, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
boim“, conchise bătrâna, Îndepărtându-se cu scârbă de cortul unde alături de maimuțe se afla și un piton. Femeile de la oraș Își sulemeneau fața, de aceea gura lor aducea cu fundul de maimuță. Ajunse la senectute, În loc să se ducă la biserică, cotoroanțele creșteau câini, pisici și alte lighioane. Se despuiau de haine și umblau În patru labe printre ele. Mizeria era de nedescris. Unele se Împreunau cu viperele, alții cu cîini, cu hipopotami sau crocodili. În casa lor erau Sodoma și Gomora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și asta se Întâmpla destul de des, bătrânica Își scotea pantofii cu toc cui și lovea cu ei În propria-i imagine din oglindă, vorbind de una singură și aruncându-și sieși cuvinte pline de venin: „Dă-te la o parte, cotoroanță, mișcă-ți scheletul mai la dreapta, nu vezi că mă bruiezi? De unde ai mai apărut? Te-a adus diavolul din cimitir ? Ce, crezi că am chef să-ți văd mutra asta jalnică În loc s-o văd pe a mea!??“ Reprezentantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
înapoi, pentru Dumnezeu. Află vești despre Aidan. Te rog! Îmi pare rău, Anna, a plecat. S-a întors femeia cu bastonul, femeia furioasă de săptămâna trecută, care vorbea despre câinele tău. Buni Maguire? N-aveam nici un chef să vorbesc cu cotoroanța. Probabil că ea îl alungase pe tata-mare Mick. Cuvintele mi-au scăpat înainte să-mi dau seama ce-aveam să zic: —Spune-i să se ducă dracului! Leisl a tresărit, o dată și încă o dată. — Are un mesaj pentru tine. —Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
într-o stare deplorabilă. Merse până nu se mai zăriră deloc clădiri, până începură să urce șerpuit pe la poalele dealurilor, iar Sampath simțea aerul rarefiat în jurul său și prospețimea vegetației în floare în oasele sale ostenite. Urcau din ce în ce mai departe. O cotoroanță bătrână se mută ca să stea mai aproape de el. Avea atâtea bidoane cu ea că fu obligat să se aplece de-a dreptul pe fereastră și să se țină bine de dragul vieții sale. Și, mai mult decât atât, era o babă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de o clipă, motorul se înecă și autobuzul se opri. Atunci, înainte ca șoferul să schimbe viteza și să-și continue drumul în sus, Sampath sări pe fereastra autobuzului care încetinise, alungat de enervarea care îl cuprinsese la auzul vocii cotoroanței. Pasagerii uimiți care priviseră întâmplător pe fereastră în timp ce autobuzul își continua drumul, îl văzură pe Sampath alergând spre sălbăticie, spre o livadă ce se zărea pe coasta dealului. Alerga cu un sentiment acut al urgenței. Peste tufișuri, printre buruieni. În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
adevărat! Atâtea lucruri minunate învățăm din Cărți! Cine ar putea să mă contrazică? (Intră în scenă Înternetul.) Internetul:Eu, Internetul! (spre Carte) Am venit să te alung din lumea asta! Aici eu vreau să domnesc, tu nu ești decât o cotoroanță învechită, pe care nimeni nu o mai bagă în seamă! Un copil: Nu e adevărat! Noi, toți copiii clasei I...iubim cartea 1 ea este o zână minunată, care ne-a învățat să citim, să socotim. Ne-a introdus în
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
desenele animate de sâmbăta dimineața. Sună cam așa: „Bang!“ și cred că doare de mama focului. Ben se împleticește, se împiedică de treptele de sus și cade grămadă pe iarbă, în timp ce femeia aleargă spre Jennifer. Ar putea fi atlet profesionist cotoroanța asta: țâșnește de pe scări ca din standurile de pornire în cursa de alergări. Ajunge la Jennifer atât de repede, că nu avem timp să facem nimic. Sau poate am avea timp, dacă reflexele noastre ar fi normale. Eu am încremenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Nu?! Măi, măi... Îți plac momițele? Nici? E bine de notat. Iar am glumit! Așaaa... În pădure la Băneasa, A venit Aia cu Coasa. O-la-la-la, la-ri-ra-la! La, la! Sigur, vom face noi o prostie... Sărut mânușițete, Domnișorică! (Ceașca ta, de cotoroanță senilă și dilimatroasă!) Vă mențineți fantastic, teribil, extraordinar, cumplit! Certamente! Vă spui! Pe barba mea! NAHEMA Lingușitorule... Nicio ființă omenească, alcătuită din carne și din sânge și dotată, fatalmente, cu un intelect limitat fizic, niciun muritor, nimeni, absolut nimeni, nu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Garoafa, dimpotrivă, s-a pipernicit, s-a înnegrit în basmaua ei verde cu desene roșii, în haina bărbătească și cu fusta creață, roșie cu flori albastre și portocalii, cu picioarele goale, ca de catran. Pe la cincizeci de ani era o cotoroanță într-un fel de fulgarin jerpelit, cu buzunarele rupte. Avea o mână în ghips legată după gât cu o fașă de tifon împuțit și înainta crăcănată, frântă din șold, o cioară. A crăpat înainte să atingă șaizeci de ani. Toate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
bietul văr... RÎsul copiilor Îi atrase atenția: scamatorul Începuse spectacolul. Și nu numai că Începuse, dar scosese pînă atunci o mulțime de ouă dintr-o pălărie și mai scoase Încă unul și Încă unul, În realitate scotea mereu ouă, asemenea cotoroanțelor sulimenite, rămase fete bătrîne, care, deși sînt cu un picior În groapă, visează mereu la cîte un prinț și cînd crezi că nu-și mai pot găsi un logodnic, răsar deodată cu un coș de prăjituri, mai luați, sînt foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
față aprinsă Într-o oglindă din perete. Era a ei. Părea schimbată, ca și când ar fi avut febră, avea cearcăne mari și părul Îi atârna În dezordine. Fără apă, lipsită de un minim confort, avea să se transforme curând Într-o cotoroanță urât mirositoare. Se Întrebă cum mai arăta Ana, prietena ei din copilărie. Se cunoscuseră În Prăjani, un sătuc amărât din Romania, când aveau paisprezece ani. Bunicii lui Kitty o duseseră la țară În vara aceea, să vadă cum se mulge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
asta îl făcea pe bărbatul mai în vârstă să fie atât de dur cu el. Ceea ce îl rodea cel mai mult pe Nelson în privința lui Jack era faptul că toată lumea, de la curierii pe scutere la personalul de serviciu și până la cotoroanța de la recepție, îl plăcea. Acest lucru era, pentru Nelson, de neiertat. — Bine. Nelson se uită la ceas de parcă își propunea să aloce maxim un sfert de oră problemei pe care urmau s-o discute. — Noul ziar. Pot conta pe faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]