430 matches
-
credință vor fi partea noastră, și anume: să avem viață și s-o avem din belșug (Ioan 10:10); să avem bucuria Mântuitorului în noi, iar aceasta să fie o bucurie deplină (Ioan 15:11); și pacea lui Dumnezeu care covârșește orice minte să păzească inimile noastre și cugetele noastre, întru Hristos Iisus (Filipeni 4:7).
Îndemn şi stăruinţă/ Ernest E. W. Herman [Corola-blog/BlogPost/92908_a_94200]
-
recunoască și să le accepte neta superioritate În domeniul economico-financiar. Unul dintre monarhii care Împrumută sume considerabile de la templieri este, la Începutul veacului al XIV-lea, regele Franței, Filip cel Frumos. Aflat În imposibilitate de a-și plăti datoriile și covârșit de ură fata ce cei care, În urmă cu ani, Îl umiliseră, refuzându-i primirea În Ordin, și despre care, acum, umblă vorba că se fac vinovați de pângărirea și sfidarea credinței, de crime și uneltiri Împotriva bisericii, Filip pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
infame, mișelul, infamul fiind crezul religios Întrupat de biserică? A fost prea multă trufie de ambele părți? (Adu-ți aminte, rogu-te, de Întrebarea retoric-insolentă a lui Stalin, la vreme de război mondial: Câte divizii are Papa?) Să le fi covârșit o sete devoratoare de autarhie? Semănau atât de tare Încât au sfârșit prin a se respinge reciproc dezavantajos? Este cumva statul religios visat de Berdiaev incompatibil pe fond cu religia creștină? Sau altceva s-a petrecut? Ca profesor ce pretinzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
un sac umplut cu stoici și eleați, avu trecând pe lângă țigăncușă intuiția că, oricât s-ar strădui, oricât ar munci pentru binele societății din care făcea fatalmente parte, nu va reuși niciodată să se bucure de nurii unei asemenea ființe: covârșit de revelație, acest om simplu trecu trist spre babord. — Măria-Ta - sparse tăcerea spătarul Vulture, întorcându-se spre Barzovie-Vodă - de fiecare dată când sunt pe mare, mă gândesc că nu cugetam îndeajuns la cât de trecătoare sunt mărimile lumești. Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în camera aceasta fără început și fără sfârșit, la placul acestuia, spre care nu îndrăznesc nici în cea mai aprinsă imaginație a mea să-mi întorc privirea. Răsuflu greu, încovoiat de genunchi și plecat într-un colț mizerabil și împuțit, covârșit de prezența străină care încearcă să mă strivească. Sunt singur cu demonul, la bunul plac al voinței sale, iar răsuflarea hidoasă pe care o emană măruntaiele sale nevăzute n-aș putea-o descrie decât ca imposibil de urmărit nici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ce are să se întâmple... ca și cum n-aș fi fost eu acela care avea de gând să facă asta... ca și cum altcineva ar fi acționat în locul meu... viziunea mea se alterează și structurile atât de ferme și bine definite ale imaginilor se covârșesc, devenind nesigure și pălind, iar simțirea îngrozitoare a începutului de moarte îmi înșfacă sufletul, urlându-i pieirea... Lucifer se întoarse spre mine. Lucifer eram eu. PAGE FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Luca Dinulescu redactat.doc PAGE 38
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pe un ton liniștit. - Pentru o dispută filosofică te-a legat șeful gărzilor de crucea asta? replică poetul uimit, slăbind strânsoarea. - Întocmai, messere. Văd după Încălțările domniei tale că trebuie să fii un om Însemnat și Învățat, zise osânditul, care, covârșit de poziția incomodă, Își Întorsese din nou privirile În pământ. Așadar, vei putea Înțelege că sunt nevinovat. - Temnițele și iadul sunt pline de nevinovați, cum bine se știe, ironiză Dante. - Totuși, vei fi de acord cu mine, atunci când vei afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
foaie scoasă la Întâmplare din traistă. În discuția agitată În care erau cufundați, nu Își dăduse seama că folosise reversul uneia dintre filele ce conțineau desenele lui Bigarelli, pe care le sustrăsese de la sculptor după moartea acestuia. Greutatea adevărului Îl covârși. El era asasinul. Dar pentru ce? Își strigă Întrebarea către pereții din piatră surdă, către trupul nemișcat al lui Arrigo. Apoi, Își Îndreptă din nou atenția asupra desenului pe care nu Îl lăsase din mână, tremurând de emoție. Se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
acum Dante Îl Înțelegea, În sfârșit. O neliniște neașteptată Îl cuprinse. Să pătrunzi acel secret nu Însemna cumva să pătrunzi taina lui Dumnezeu? Își simțea ochii umezi și un nod În gât, ca o mână de fier. Izbucni În plâns, covârșit de durere. - Așadar asta voiai? Întrebă el sughițând, Îndreptându-se spre Arrigo. - Ce se petrece, maestre, nu te simți bine? auzi exclamând dincolo de ușă. Cu un efort, Își Înăbuși plânsul. - Nu-i nimic, replică brusc. Doar un vis urât, adăugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
singurul reproș pe care îl fac acestui roman. De fapt reproșul nu este un reproș ... altă cale de a mărturisi ceva, de a spune niște adevăruri, nu cunosc nici eu! În rest, încărcături normale, picturi de o banalitate care te covârșește, scene tari și umpluturi de o frumusețe epică uluitoare. Arta scrisului traversează pagini antologice de jurnal sau, scene fierbinți ale căror trăiri nu le poți omite decât intenționat. Râsul subtil sau nu, tragi-comic sau cum vrei să îl reconsideri, dar
IOAN LILĂ. UN PARFUM CUNOSCUT VENIT DE DEPARTE SAU VIAŢA CA O GUMĂ de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361540_a_362869]
-
de activitate a Bisericii și s-o dirijeze pe un alt făgaș decât cel inițial, adică s-o facă aparent colaboratoare, dar nu îndrăznește să treacă la desființarea ei>>, < >”47 și „că astăzi viața spirituală a dispărut; că materialismul a covârșit toate și că toată civilizația aparentă nu este decât un mare regres moral și spiritual în care omul nu are altceva de făcut decât să mănânce și să muncească, să asculte și să facă propagandă, pentru o idee al cărei
PARTEA A II A. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360839_a_362168]
-
privește pe inginerul Constantin Romică Grigoriu, unul dintre oamenii de valoare din orașul Piatra Neamț, care corelează modul de comunicare directă, personală, la educație, inteligență, maniere. Conduce o instituție în jurul căreia se construiesc, necurmat, legende fără început și fără sfârșit. Ele covârșesc, pentru că toate sunt atrase în fascinația sumelor colosale de bani și sunt articulate, nu o singură dată, din socoteli tendențioase și imaginație. Instituția e Hidroelectrica, din Piatra Neamț. Nemaipăstrând umilința și iubirea de Dumnezeu se poate ajunge ca toți să asedieze
CORELAŢIONARE ÎN TERMENI DE EDUCAŢIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 999 din 25 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360969_a_362298]
-
arătat sub forma văzută și gustată a pâinii și a vinului. Să nu uităm, așadar, că minunea prefacerii din cadrul Sfintei Euharistii este cea mai mare de pe pământ! Nu numai atât, dar preoților creștini li s-a dat o putere care covârșește toate făpturile create, văzute și nevăzute: „Aceia ale căror păcate le veți ierta vor fi iertate; și pe ale cărora le veți ține vor fi ținute”. Acest lucru petrecându-se atât pe pământ cât și în ceruri preoții devin conlucrători
PĂRINTELE DUHOVNICESC – INIMA CARE POATE DUCE MĂDULARELE TRUPULUI BISERICII LA CER... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364100_a_365429]
-
nevoia de a nu pierde urma lăsată în sufletul individual de „pasărea măiastră”, de pe „tărâmul celălalt”, cum grăiesc misterios basmele, de „anima mundi” care îl vizitează pe artist în clipe de grație și alungă iluzia separării de exterior, care ne covârșește în tot restul clipelor noastre... Fără teama de a greși, pot afirma că Vera Crăciun nu este un poet consacrat și nici nu și-a propus să fie, după cum ea însăși afirmă. În schimb iubește poezia, dorește să-și exprime
NOU SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363140_a_364469]
-
îl țintuia locului! În jur nici o adiere din vântul tăios de până mai atunci... nici un zgomot în afara celui făcut de toba inimii sale! Un petec de nor dăduse la iveală o lună stranie, de-o frumusețe nemaintalnită! În rest, cerul covârșit de stele și albit se uita, adevărat ochi rece, la băiatul prins în cleștarul poieniței, ținând la piept un miel agățat de hotarul somnului. Pe minută, copilului i se scurse toată vlaga din trup și căzu în genunchi! De jur
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
ocroti în cădere viața mică de sub cojoc... Până la urmă, fusese găsit spre mijlocul zilei de părinții uitând să-l certe, mulțumiți că-l aflaseră, slavă Domnului, teafăr, împreună cu mielul. Nu înțelegeau nimic din ce băiatul le bâiguia. Și uluiala îi covârșea privind cercul strâns de zăpadă bătătorită de labe de lupi, de cioturile vecine înnegrite de foc, de smocurile de blană pârlită ce pătau omătul pe alocuri... Și mai uimiți rămăseseră când, de-atunci, aflaseră în mezinul lor un temerar lecuit
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
libertății și respectarea ei; incompatibilități în triada putere-democrație-libertate etc. Mărturisesc că aceste obsesii sunt semințele ajunse fructe pârguite, neculese și unele „neexplodate” la timp, aparținătoare clișeelor unei educații și instrucții care ne-au marcat pe mulți dintre noi, ne-au covârșit, bulversat și pervertit până la anihilare propriul nostru mod de a fi, gândi, de a avea o imagine veridică asupra autenticității și obiectivității lumii în care ne-am născut și am trăit (și unii dintre noi, mai trăim încă!). Refulările și
ESEU DESPRE PUTERE (I) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366891_a_368220]
-
arătat sub forma văzută și gustată a pâinii și a vinului. Să nu uităm, așadar, că minunea prefacerii din cadrul Sfintei Euharistii este cea mai mare de pe pământ! Nu numai atât, dar preoților creștini li s-a dat o putere care covârșește toate făpturile create, văzute și nevăzute: „Aceia ale căror păcate le veți ierta vor fi iertate; și pe ale cărora le veți ține vor fi ținute”. Acest lucru petrecându-se atât pe pământ cât și în ceruri preoții devin conlucrători
DESPRE PARINTELE PAULIN LECA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366832_a_368161]
-
profund hristici și profund pnevmatici. Acest ade �văr reiese din faptul că mucenicii, în timpul chinurilor, aveau convin �gerea că "Domnul însuși era de față și vorbea cu ei", iar ei îl mărturiseau în "bucuria Duhului Sfânt", fiind în același timp covârșiți de prezența Paracletului. Această perspectivă profund eclezială prezintă martirul ca pe o taină a Bisericii Domnului Iisus Hristos, care împlinește sângeros deodată jertfa și iubirea, adică tot ceea ce indică, din punct de vedere mistic, tainele în sine. Sfântul Ignatie afirma
DESPRE MARTIRIU SI JERTFA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366927_a_368256]
-
Utrenie Maicii Domnului, persoana umană aflată pe treapta cea mai înaltă a frumuseții accesibile omului, ca loc privilegiat al Duhului Frumuseții: “ceea ce ești cu totul fără prihană, fii nouă ocrotitoare, scăpare și liman, izgonind viforul patimilor, ceea ce cu frumusețea ai covârșit, fără de asemănare, cetele îngerilor” . Despre frumusețea Maicii Domnului scria și Sfântul Grigorie Palama: “Trebuie ca aceea care a născut pe cel mai frumos dintre fiii oamenilor să fie ea însăși de o frumusețe fără seamăn” . Dar formula “Frumusețea va slăvi
DESPRE LUME IN VIZUNE FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366929_a_368258]
-
venit, cu ce stare de spirit și mai ales cu ce “firfirici”, pentru a parafraza cuvântul atât de afurisit în medii “lumpenproletare”, scos de fiecare dată însoțit de-un oftat de gura unui regretat prieten atunci când nevoile și lipsurile îl covârșeau. Ceva geografie și istorie a locurilor pe care le străbatem ar îmbogăți cunoștințele celui ce citește aceste însemnări și poate fiecare la rândul lui va avea o posibilitate sau alta să le vadă, niciodată nu se știe de unde vine norocul
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367019_a_368348]
-
unei...”Rase Eugenice”, în sensul benefic și stimulativ-emulativ al termenului... - o „rasă” care îi contrariază pe toți ceilalți oameni: cine s-ar aștepta ca greutățile și obstacolele vieții să-l fi înăcrit pe Omul-Poet, cine crede că apropierea morții îl covârșește ori înspăimântă, se înșală profund, nu ține cont de Duhul Vitalist al acestui Atlet, POETUL - care nu se lasă exilat...cel mult, se autoexilează, în ceva ce rareori devine strigăt autentic, dar foarte des rămâne spunere fermă și îndesată, cu
„EXILAT ÎN STRIGĂT”, DE VIOREL SAVIN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 81 din 22 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349140_a_350469]
-
realitatea. În dimineața în care, treziți de razele unui soare darnic ce trimitea săgeți aurite în fereastră, vestind ziua nouă, cei doi se minunau de nebănuitele minunății ale visului realizat ... În urmă doar cu o zi părăsiseră o lume înghețată, covârșită de o iarnă grea. În acea primă dimineață în Israel, când au deschis temători fereastra, o briză, pentru ei necunoscută, cu aromă de pădure și de livadă, năvăli peste ei. Sau întors în patul din odaie pierzându-se în îmbrățișările
LA CAESAREA de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348638_a_349967]
-
vreme de câteva săptămâni, un cal prăbușit, cu coloana frântă, implora ajutorul trecătorilor, ridicând capul de fiecare dată când cineva trecea pe drumeagul dintre cazarmă și străzile care duceau spre faleză: Română, Armata Poporului, Vadul Căzărmii, Roșiori, Râpei. Mila mă covârșea de fiecare dată când îl vedeam ridicând capul. Dar era drumul meu zilnic spre serviciu și nu puteam să-l evit. Am plâns, i-am cerut mamei să-l aducem acasă, să-l îngrijim și poate se vindecă. La prima
UN DRUM AL MEMORIEI. REFLECŢII ASUPRA PROZELOR LUI MARIN PREDA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349317_a_350646]
-
cu cuvântul ci și cu fapta. Că era un adevărat ucenic al lui Iisus Hristos. La cuvintele sale părintești adăuga multă milostenie, rugăciuni cu lacrimi de zi și de noapte, bunătate, răbdare, adâncă smerenie și totodată dragoste. Prin acestea toate covârșea inimile credincioșilor, câștiga pe cei slabi în credință, rușina pe hulitori și semăna peste tot bucurie, unitate și nădejde de mântuire.“ (Arhimandrit Ioanichie Bălan). În ultima vreme am vorbit de toți acești mari Părinți ai Ortodoxiei noastre, pe care noi
UN AUTENTIC EROU AL CREDINŢEI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349800_a_351129]