586 matches
-
au o tendință din ce în ce mai mare de a ceda doar electronul np, formând ioni cu o configurație ns2, asemănătoare cu a heliului. Astfel, cea mai stabilă stare de oxidare pentru taliu este +1. De asemenea, caracteristic aluminiului este formarea de combinații covalente (trivalente), asemănător beriliului. Din acest motiv, se constată formarea de combinații covalente nesaturate în electroni; pentru formarea configurației de octet, moleculele acestor compuși dimerizează sau acceptă o pereche de electroni de la un ligand. Aceste metale reacționează cu oxigenul, cu halogenii
Chimie anorganică : metale şi combinaţii : culegere de exerciţii şi probleme, Volumul al II-lea by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/633_a_1228]
-
ioni cu o configurație ns2, asemănătoare cu a heliului. Astfel, cea mai stabilă stare de oxidare pentru taliu este +1. De asemenea, caracteristic aluminiului este formarea de combinații covalente (trivalente), asemănător beriliului. Din acest motiv, se constată formarea de combinații covalente nesaturate în electroni; pentru formarea configurației de octet, moleculele acestor compuși dimerizează sau acceptă o pereche de electroni de la un ligand. Aceste metale reacționează cu oxigenul, cu halogenii, cu sulful. Cu azotul reacționează doar aluminul, celelalte formând azoturi. Reacționează cu
Chimie anorganică : metale şi combinaţii : culegere de exerciţii şi probleme, Volumul al II-lea by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/633_a_1228]
-
moment. 5.2.2 Grupa a 14-a a sistemului periodic Considerații teoretice Metalele din grupa a 14-a (germaniul Ge, staniul Sn și plumbul Pb) au configurația electronică . Urmare a acestei configurații, compușii acestor elemente chimice au caracter parțial covalent, gradul de covalență scăzând de la germaniu la plumb. Ca și la elementele grupei a 13-a, pe măsura accentuării caracterului metalic (pe măsura creșterii valorii n), scade stabilitatea combinațiilor la starea de oxidare +4 și se stabilizează combinațiile formate la
Chimie anorganică : metale şi combinaţii : culegere de exerciţii şi probleme, Volumul al II-lea by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/633_a_1228]
-
4, corespunzătoare configurației d0. În afara acestor combinații, aceste metale mai formează și compuși la stările de oxidare +2 și +3, prin pierderea doar a electronilor ns și, parțial, și a electronilor (n-1)d. Combinațiile formate au un predominant caracter covalent. Ca urmare a fenomenului de contracție a lantanidelor, se constată a asemănare extraordinar de mare între zirconiu și hafniu în ce privește proprietățile fizice și chimice. De aceea aceste metale se găsesc în natură sub forma unor minereuri comune, fiind greu de
Chimie anorganică : metale şi combinaţii : culegere de exerciţii şi probleme, Volumul al II-lea by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/633_a_1228]
-
și wolframul se dizolvă, la cald, în acid azotic concentrat. De asemenea, aceste două ultime metale se dizolvă în topituri alcaline oxidante. În combinații, starea de oxidare caracteristică este +6 pentru molibden și wolfram. În acești compuși legătura chimică este covalentă, iar sărurile sunt ușor hidrolizabile, cu formare de oxoioni. Combinațiile cromului la starea de oxidare +6 sunt puternic oxidante și au caracter acid. Starea de oxidare +3 este tipică cromului. Compușii cromului la această stare de oxidare sunt stabili și
Chimie anorganică : metale şi combinaţii : culegere de exerciţii şi probleme, Volumul al II-lea by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/633_a_1228]
-
reacționează cu reniul, în schimb nu atacă manganul. Prin topirea oxidantă a hidroxizilor alcalini cu mangan se formează manganați. Manganul este oxidat și de oxidanți puternici, precum cloratul de potasiu. Halogenurile la stări de oxidare superioare sunt formate prin legături covalente, iar în contact cu apa hidrolizează. Singura halogenură cunoscută la starea de oxidare +7 este ReF7. Combinațiile de reniu și tehnețiu la stările de oxidare +5 și +6 sunt instabile în soluții apoase. Acidul permanganic (în care starea de oxidare
Chimie anorganică : metale şi combinaţii : culegere de exerciţii şi probleme, Volumul al II-lea by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/633_a_1228]
-
regală. Aurul se dizolvă în baze tari în prezența oxidanților. Amoniacul, la temperaturi foarte ridicate, dizolvă cuprul. Cele trei metale se dizolvă în cianuri alcaline, în prezența oxigenului. Combinațiile acestor elemente la starea de oxidare +1 au un preponderent caracter covalent, ceea ce determină o solubilitate redusă. Această stare de oxidare este caracteristică argintului. Compușii cuprului monovalent sunt stabili la temperatură ridicată; spre deosebire de aceștia, cei de aur se descompun la cald, iar cei de argint - în prezența luminii. Elementele grupei a 11
Chimie anorganică : metale şi combinaţii : culegere de exerciţii şi probleme, Volumul al II-lea by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/633_a_1228]
-
cei de aur se descompun la cald, iar cei de argint - în prezența luminii. Elementele grupei a 11-a formează numeroase combinații complexe monovalente dicoordinate. Combinații în care este divalent formează, în special, cuprul. Acești compuși au un caracter preponderent covalent. Sărurile cuprului la starea de oxidare +2 sunt solubile. Aceste elemente pot forma un număr mare de ioni complecși în care numărul de coordinare este patru. Compușii la starea de oxidare +3 sunt caracteristici aurului, fiind mai stabili decât compușii
Chimie anorganică : metale şi combinaţii : culegere de exerciţii şi probleme, Volumul al II-lea by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/633_a_1228]
-
albe, întrucât ionii divalenți au orbitalii (n-1)d complet ocupați cu electroni. Hidroxizii sunt baze slabe, hidroxidul de zinc având chiar caracter amfoter. Acești compuși se pot solubiliza în amoniac, formând combinații complexe. Combinațiile formate au un preponderent caracter covalent, în special cele mercurice. Mercurul este singurul element al grupei care poate forma săruri mercuroase (la starea de oxidare +1), ca urmare a realizării unei legături intermetalice între doi atomi de mercur. Combinațiile mercuroase au caracter covalent, sunt albe și
Chimie anorganică : metale şi combinaţii : culegere de exerciţii şi probleme, Volumul al II-lea by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/633_a_1228]
-
un preponderent caracter covalent, în special cele mercurice. Mercurul este singurul element al grupei care poate forma săruri mercuroase (la starea de oxidare +1), ca urmare a realizării unei legături intermetalice între doi atomi de mercur. Combinațiile mercuroase au caracter covalent, sunt albe și greu solubile în apă. Sub acțiunea luminii, a căldurii sau a diverșilor reactivi se descompun ușor, disproporționând în săruri mercurice și mercur metalic. Probleme rezolvate 1 Prin reducerea cu cărbune a 321,25 kg minereu cu puritatea
Chimie anorganică : metale şi combinaţii : culegere de exerciţii şi probleme, Volumul al II-lea by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/633_a_1228]
-
produsele industriale sunt mult mai concentrate decât cele din comerț). 143 c) Inhalare: prin expunere la vapori corozivi, interesând predominant aparatul respirator. TABELUL I: Mecanisme fiziopatologice În intoxicatiile cu acizi și baze, prezentate comparativ ACIZI BAZE H+ produce ruperea legăturilor covalente și alterarea structurii celulare OH+ produce ruperea legăturilor covalente și alterarea structurii celulare Necroza de coagulare: 1. Deshidratarea sau 2. Denaturarea proteinelor tisulare superficiale 3. Formarea unei escare. Acizii puternici au efect prompt, aproape instantaneu. Necroza de lichefiere (ACȚIUNE DE
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
comerț). 143 c) Inhalare: prin expunere la vapori corozivi, interesând predominant aparatul respirator. TABELUL I: Mecanisme fiziopatologice În intoxicatiile cu acizi și baze, prezentate comparativ ACIZI BAZE H+ produce ruperea legăturilor covalente și alterarea structurii celulare OH+ produce ruperea legăturilor covalente și alterarea structurii celulare Necroza de coagulare: 1. Deshidratarea sau 2. Denaturarea proteinelor tisulare superficiale 3. Formarea unei escare. Acizii puternici au efect prompt, aproape instantaneu. Necroza de lichefiere (ACȚIUNE DE SOLVENT): 1. Saponificarea membranelor celulare. 2. Dizolvarea proteinelor - proteinați
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
din două componente (una de natură proteică și alta de natură neproteică) numite heteroproteine. Partea neproteică poate fi o coenzimă când se leagă de partea proteică prin legături necovalente sau o grupare prostetică când este legată prin legături de tip covalent [2]. Fiecare enzimă conține o secvență unică din aproximativ 20 de L-aminoacizi legați prin legături peptidice. Catena polipeptidică a enzimei prezintă o serie de plieri care conduc la structuri spațiale extrem de complicate - conformații care condiționează manifestarea anumitor funcții biologice
Imobilizarea enzimelor pe schimbatori de ioni acrilici. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Ion Bunia () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1455]
-
o stabilitate bună în procesul de utilizare ca biocatalizatori și au fost intens semnalate în literatură [16,17]. După cum se vede din Figura 2, enzimele legate de suport se realizează prin cele trei metode (adsorbție fizică, legare ionică și legare covalentă) unde intervin legături și interacțiuni diferite: legături covalente; legături ionice ( interacțiuni ionice); legături de hidrogen; interacțiuni hidrofobe; interacțiuni Van der Waals. Obișnuit în procesul de imobilizare concură mai multe tipuri de legături și interacțiuni ceea ce face ca acest proces să
Imobilizarea enzimelor pe schimbatori de ioni acrilici. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Ion Bunia () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1455]
-
biocatalizatori și au fost intens semnalate în literatură [16,17]. După cum se vede din Figura 2, enzimele legate de suport se realizează prin cele trei metode (adsorbție fizică, legare ionică și legare covalentă) unde intervin legături și interacțiuni diferite: legături covalente; legături ionice ( interacțiuni ionice); legături de hidrogen; interacțiuni hidrofobe; interacțiuni Van der Waals. Obișnuit în procesul de imobilizare concură mai multe tipuri de legături și interacțiuni ceea ce face ca acest proces să fie mai eficient. Imobilizarea pe aceste suporturi datează
Imobilizarea enzimelor pe schimbatori de ioni acrilici. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Ion Bunia () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1455]
-
imobilizare depinde foarte mult de natura suportului Căi de activare a suporturilor Pentru introducerea grupelor funcționale capabile să lege enzimele sunt folosite mai multe căi: a). Aminoliza cu polialchilenpoliamine a copolimerilor reticulați. Una dintre căile cele mai simple de imobilizare covalentă a enzimelor este prin intermediul reacției de condensare cu glutaraldehidă, reacție ce se poate realiza prin două variante: activarea cu glutaraldehidă a unor schimbători ce conțin grupări aminice primare sau secundare, urmată de reacția suportului activat cu enzima; adsorbția fizică sau
Imobilizarea enzimelor pe schimbatori de ioni acrilici. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Ion Bunia () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1455]
-
a enzimelor prin legare pe suport. După cum se vede din Figura 2, metodele de legare a enzimei pe suport insolubil se înpart în trei categorii, după natura legăturilor formate: metoda legării enzimei prin adsorbție fizică; metoda legării ionice; metoda legării covalente. Metoda imobilizării prin adsorbție Metoda adsorbției fizice de imobilizare a enzimelor se bazează pe adsorbția enzimei native pe suportul insolubil în apă. Această metodă poate cauza, sau nu, mici schimbări conformaționale ale enzimei native. Dacă suportul este potrivit pentru enzima
Imobilizarea enzimelor pe schimbatori de ioni acrilici. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Ion Bunia () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1455]
-
a fost imobilizată lipaza pe copolimeri de stiren divinilbenzen [29]. Metoda legării ionice Metoda legării ionice se bazează pe legarea ionică a enzimelor de suportul insolubil în apă. Legarea enzimei de suport se face în condiții mai blânde în comparație cu legarea covalentă. De aceea, metoda legării ionice a enzimelor pe suporturi cauzează puține schimbări ale conformației și a activității enzimelor. Tăria legăturii ionice este mai puternică decât în cazul adsorbției fizice; scoaterea enzimei din suport este posibilă numai la tării ionice mai
Imobilizarea enzimelor pe schimbatori de ioni acrilici. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Ion Bunia () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1455]
-
de hidroliză selectivă catalizată de aminoacilază. Procesul poate fi redat prin următoarea schemă de reacție: Reacția enzimatică de obținere a L-aminoacizilor Au fost folosite numeroase procedee de imobilizare. Aminoacilaze relativ active și stabile s-au obținut prin imobilizarea ionică, covalentă sau includerea în geluri de polimeri [54]. Imobilizarea invertazei pe schimbători de ioni acrilici prin legare ionica s-a facut pe suporturi cu grupe funcționale de etilenamină, propilendimetilamină și grupări de hidrazidă, atât în sistem baie cât și pe coloană
Imobilizarea enzimelor pe schimbatori de ioni acrilici. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Ion Bunia () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1455]
-
din poliamide ce conțin grupări de amină terțiară au fost utilizate pentru imobilizarea enzimelor și microorganismelor [57-61]. Enzimele cu grupări funcționale sulfhidrice (tripsina, pepsina) au fost imobilizate pe un schimbător de ioni cu grupări de vinilpiridină cuaternizată [62]. Metoda legării covalente Metoda legării covalente se bazează pe legarea enzimei pe suportul insolubil în apă prin legături covalente. Legătura covalentă între suport și enzimă oferă o serie de avantaje preparatelor obținute datorită ireversibilității procesului de imobilizare. Eficiența acestui proces depinde în primul
Imobilizarea enzimelor pe schimbatori de ioni acrilici. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Ion Bunia () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1455]
-
conțin grupări de amină terțiară au fost utilizate pentru imobilizarea enzimelor și microorganismelor [57-61]. Enzimele cu grupări funcționale sulfhidrice (tripsina, pepsina) au fost imobilizate pe un schimbător de ioni cu grupări de vinilpiridină cuaternizată [62]. Metoda legării covalente Metoda legării covalente se bazează pe legarea enzimei pe suportul insolubil în apă prin legături covalente. Legătura covalentă între suport și enzimă oferă o serie de avantaje preparatelor obținute datorită ireversibilității procesului de imobilizare. Eficiența acestui proces depinde în primul rând de natura
Imobilizarea enzimelor pe schimbatori de ioni acrilici. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Ion Bunia () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1455]
-
57-61]. Enzimele cu grupări funcționale sulfhidrice (tripsina, pepsina) au fost imobilizate pe un schimbător de ioni cu grupări de vinilpiridină cuaternizată [62]. Metoda legării covalente Metoda legării covalente se bazează pe legarea enzimei pe suportul insolubil în apă prin legături covalente. Legătura covalentă între suport și enzimă oferă o serie de avantaje preparatelor obținute datorită ireversibilității procesului de imobilizare. Eficiența acestui proces depinde în primul rând de natura condițiilor în care are loc procesul. Condiția de bază este obținerea pe un
Imobilizarea enzimelor pe schimbatori de ioni acrilici. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Ion Bunia () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1455]
-
cu grupări funcționale sulfhidrice (tripsina, pepsina) au fost imobilizate pe un schimbător de ioni cu grupări de vinilpiridină cuaternizată [62]. Metoda legării covalente Metoda legării covalente se bazează pe legarea enzimei pe suportul insolubil în apă prin legături covalente. Legătura covalentă între suport și enzimă oferă o serie de avantaje preparatelor obținute datorită ireversibilității procesului de imobilizare. Eficiența acestui proces depinde în primul rând de natura condițiilor în care are loc procesul. Condiția de bază este obținerea pe un suport dat
Imobilizarea enzimelor pe schimbatori de ioni acrilici. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Ion Bunia () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1455]
-
obținute datorită ireversibilității procesului de imobilizare. Eficiența acestui proces depinde în primul rând de natura condițiilor în care are loc procesul. Condiția de bază este obținerea pe un suport dat a unei grupări funcționale capabile să formeze cu proteinele legături covalente la temperaturi sub 300C. Prima etapă a procesului de imobilizare este atașarea la un suport (activarea), liniar sau ramificat, a unei grupări funcționale reactive. Dintre grupările funcționale des utilizate pentru imobilizarea covalentă a enzimelor se pot enumera: gruparea azidică; gruparea
Imobilizarea enzimelor pe schimbatori de ioni acrilici. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Ion Bunia () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1455]
-
grupări funcționale capabile să formeze cu proteinele legături covalente la temperaturi sub 300C. Prima etapă a procesului de imobilizare este atașarea la un suport (activarea), liniar sau ramificat, a unei grupări funcționale reactive. Dintre grupările funcționale des utilizate pentru imobilizarea covalentă a enzimelor se pot enumera: gruparea azidică; gruparea diazo; gruparea formil; gruparea cetonică; gruparea carbodiimidică; gruparea hidroxil; gruparea sulfhidril; gruparea carboxilică, etc. Metoda legării covalente a enzimelor de suport fiind mult mai complicată, sunt cazuri în care ea alterează structura
Imobilizarea enzimelor pe schimbatori de ioni acrilici. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Ion Bunia () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1455]