253 matches
-
de vase sau cu cerșitul. După colectivizarea forțată Începută În anii „50, cei mai mulți au devenit agricultori sedentarizânduse prin sate, la marginea acestora. Sunt urmașii romilor veniți din Turcia. Erau printre cele mai sărace neamuri de rromi, călătoreau În căruțe cu coviltir, trase de bivolițe. 5.8. Florarii. Se ocupă În mod tradițional cu comerțul cu flori. Sunt un neam relativ nou, care a apărut și s-a dezvoltat rapid În perioada interbelică (figura nr. 7) fiind foarte des Întâlniți În marile
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
sau târguri. Poveste cu spoitori... Cu zeci de ani În urmă rromii spoitori se deplasau cu căruța În partea de sud-est a țării, În Dobrogea, În grupuri de 5-6 familii. Se stabileau la marginea satului unde Își instalau corturile sau coviltirele, fiecare familie având propriul adăpost, Învecinat cu cele ale rudelor ce formau acel grup. Bărbații rămâneau la căruțe, iar femeile plecau În sat, unde umblând pe străzi strigau “Spoim căldări! Spoim căldări!” Cazanele aduse de femei erau spoite de bărbați
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
avut șansa să fie angajați pe la hoteluri; h) vărarii sunt de cele mai multe ori rromi rudari care s-au sedentarizat În zonele carstice din țara noastră. Au amenajat cuptoare de ardere a calcarelor iar apoi, cutreierau regional cu cărușele lor cu coviltir să-și vândă marfa, vara. Sculptura osului. Din corn de cerb, vită sau capră, se făceau cornuri de vânătoare (de semnal), cornuri de praf de pușcă și, mai rar, mânere de cuțit. Etapele de prelucrare cuprindeau următoarele operațiuni: - Se despica
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
nemțești și le-am luat, le-am băgat prin buzunare și apoi, când ne-am întors din refugiu, le împărțeam copiilor din sat. Deh, inconștiență sau inocență de copii. În timpul călătoriei, că mergeam într-o căruță cu un fel de coviltir, am fost martori la o scenă care pe mine m-a înfricoșat tare de tot. Cum mergeam cu căruța, ne-a ajuns din urmă un rus călare care ducea la trap doi prizonieri germani, în fața calului. Și am văzut când
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
vrejuri roteau lucite fese,/ iar trandafirul galben, ce se usturoia/ în stratul de legume printre cârciumărese// părea o rană nouă în carnea unui măr/ cu supurare suptă de musca-odaliscă/ și mii de răni, rubine, se zugrăveau sub zări/ ca-n coviltirul verde al carelor de Lipsca”. În pofida propriei opinii, formulată în termeni disprețuitori, despre G. Topîrceanu, considerat „poet de poșta redacției”, T. e un liric de aceeași speță, originalitatea lui constând într-o „combinație de sentimente și spirit” comparabilă cu cea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
pășunile, arau și însămânțau holdele înguste și însorite cu cartofi, dovleci și porumb. Coseau, vara, fânețele, uscau și clădeau fânul în clăi țuguiate. Toamna culegeau livezile de pruni și meri. Apoi, bărbații înhămau caii la căruțele încărcate, până sub bolta coviltirului, cu butoiașe cu ,,vinars", vase din lemn cu magiun de prune și saci cu mere. Doi-trei vecini sau cuscri își plănuiau, în tovărășie, călătoriile în satele "pustei" - marea și roditoare Câmpie de Vest. Schimbau încărcătura, după cutumele trocului ancestral, pe
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
Gândirea” își propune, prin directorul ei, să stimuleze orientarea creației artistice spre transcendent, să încerce depășirea istoricului prin deschideri, în spirit creștin ortodox, spre veșnicie: „Peste pământul pe care am învățat să-l iubim din «Sămănătorul» noi vedem arcuindu-se coviltirul de azur al Bisericii Ortodoxe.” Acestei situări ideologice îi corespunde, natural, o estetică teologică, elaborată de Crainic în Nostalgia paradisului (1940), la origine curs universitar. Întemeiat pe scrieri patristice (Dionisie Areopagitul, în special), nutrit și de idei din teologia rusă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
obțin, dar În aceiași măsură urmăresc rentabilitatea. În această ordine de idei, prețurile joacă un rol capital. Bunicii noștri, Îmi spune el, au făcut cele mai mari acte de curaj colonizând țara. Au mers pe jos sau cu carele cu coviltir, pe câmpii și prin munți, luptând cu greutățile și lipsa de drumuri, fără poduri, luptând cu epidemiile și pieile roșii, pentru a ne da această țară de care suntem mândri. Noi avem datoria de a persevera pentru a o Înfrumuseța
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
ha și o populație de două milioane locuitori. Înaintăm acum pe șoseaua paralelă cu frontiera statului Oklahoma. Unul din cauciucuri are nevoie de reparații. Deocamdată Îl scot. După ce am schimbat roata, când mă pregătesc să plec, văd venind o cărută cu coviltir. E un eveniment, care trebuie subliniat. Opresc căruța. Doi bătrâni, soțul și soția, stau la gura coviltirului. Merg În vestul Kansasului la munca câmpului, unde rămân până la Însămânțarea grâului de toamnă. Sunt din Missouri. Sunt angajați cu 5 dolari ziua
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
din cauciucuri are nevoie de reparații. Deocamdată Îl scot. După ce am schimbat roata, când mă pregătesc să plec, văd venind o cărută cu coviltir. E un eveniment, care trebuie subliniat. Opresc căruța. Doi bătrâni, soțul și soția, stau la gura coviltirului. Merg În vestul Kansasului la munca câmpului, unde rămân până la Însămânțarea grâului de toamnă. Sunt din Missouri. Sunt angajați cu 5 dolari ziua și mâcarea. Aceasta Înseamnă 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 98 pentru două persoane
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
5 dolari ziua și mâcarea. Aceasta Înseamnă 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 98 pentru două persoane 700 lei plus masa. La noi, atunci o zi era plătită cu 25 lei plus hrana. Le admir caii, hamurile, coviltirul. Dacă ar lipsi șoseau de asfalt aș zice că sunt pe Băragan. De altfel, atât mașinism, atât miros de benzină, mă fac să mă gândesc nostalgic la poezia drumului, la țăcănitul cailor, pe Bărăgan. Drumul cu căruța cu cai Însă
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
și acum probabil sunt departe de Nevada. Urcăm serpentina și lanțul de munți ce se desfășoară În estul Californiei, sus, aproape de vârf, ne oprim În fața unui monument ridicat pentru memoria coloniștilor pionieri care au străbătut far vestul, cu carele cu coviltire, În secolul trecut, pentru a veni În țara făgăduinței. Un bătrân, În picioare, scrutează zarea spre răsărit. În jurul lui femei și copii În genunchi mulțumesc Domnului că le-a ajutat să ajungă la locul dorit. Tinerii care aleargă astăzi pe
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
adus 2.100 pasageri, iar din August 1850 până În Aprilie 1851 au adus alți 1855 bărbați și femei. Să nu uităm, se naviga atunci cu corăbii cu pânze. Dar trebuiesc adăugați cetățenii altor țări, plus cei veniți cu carele cu coviltir. Viața a luat repede un ritm extraordinar. În primul rând era raritatea anumitor produse și scumpetea. Multe erau plătite cu pudră de aur. O pălărie cu 70 de dolari, o ceapă un dolar, o sticlă goală 5 dolari. Furturile și
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
viața zbuciumată a pionerilor, terminând cu activitatea stațiunilor experimentale În lupta lor pentru dominarea naturii. Într-o parte a expoziției e alcătuit un amfiteatru și are loc o reprezentație În aer liber, a luptelor pionierilor cu pieile roșii. Carele cu coviltire, trase de 4 boi, Înaintează Încet, cu greu. Seara fac cerc, roată, femeile și copiii În jurul focului la mijloc, vitele așijiderea la mijloc, carele unele lângă altele fac centură de apărare, iar bărbații fac cu schimbul de pază. Pornesc din
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
de dincolo de Tisa] era un biet balagulă ce-și câștiga anevoie o pâine pe capra unei cotiuge” <endnote id="(791, p. 75)"/>. Uneori, balagula desemna nu numai „căruțașul”, dar și „căruța” propriu-zisă : un car mare și greoi - cu sau fără coviltir -, menit să transporte mai ales oameni. Într-o nuvelă publicată În 1936 (Bataguty), scriitorul polonez Stanistaw Vincenz i-a descris pe evreii hasizi din estul Galiției (de la granița cu Bucovina), care practicau cărăușia de generații. Căruțele lor mergeau atât de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
în câteva cazuri prima generație a acestor familii de profesioniști onești, deseori remarcabili. VRACIUL Un ins pitoresc, deseori un multiplu impostor, înșelând naivitatea și stimulând iluzorii speranțe, aventurier (atât cât necesită "serviciul"), un vagabond, mai întâi cu o căruță cu coviltir, mai apoi cu faeton sau chiar cu automobil, prezent la toate târgurile, băgându-se în toate necazurile bolnavilor care îl caută, care, pe măsura farmecului aventurierului, pot să-l considere un savant de import, o specialitate căutată, uneori induce, chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
maghiar autentic", despre al "cărui trecut maghiar neștirbit" povestesc "coloanele funerare din lemn sculptat". Găsim în volum stereotipia tuturor trăsăturilor caracteristice imaginii secuilor (considerați "poporul prințului Csaba") sau al săteanului secui, care își transporta apele minerale în căruța lui cu coviltir. Lucru neobișnuit pentru un ghid turistic, găsim și aprecieri precum: "Secuii vorbesc una din cele mai curate variante ale limbii maghiare, lipsită aproape în totalitate de expresii dialectale, plină însă cu expresii străvechi. Arta lor poetică, a secuimii adică, are
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
să fie prezent la sediul Gestapoului din Str. Benito Mussolini nr. 5 deoarece se organizează un transport spre Germania. Dăm în continuare un citat din declarația amintită: „Pe ziua de 5 Martie seara ne-am îmbarcat în două camioane cu coviltir și ne am dus la triajul Gării de Nord, unde era tras un tren de marfă german, la care erau atașate două vagoane de clasă. În noaptea aceea am plecat și urmând un drum prin Moldova, Nordul Ardealului, Ungaria, am ajuns după
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
epocă. Din Scrisori bă nățene, ediția 1975, cartea Corei Irineu, cititorul află multe detalii despre activitatea lui Costică Beldie. În jurnalul publi cat cu acest prilej, Cora notează: „Zile de Crăciun, vacanță, sărbători. Beldie nu a lipsit de la biroul cu coviltir, de la conturi, condici, corespondență. Tipografia «Reformei Sociale» e pe mâini părin tești. Averea lui n-ar putea s-o Îngrijească cu mai multă inimă... Directorul și inițiatorul Întreprinderii «C. Beldie» are o leafă de abia patru mii, când un lucrător
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
-se printre cadavre... Ajutați-mă... Câțiva tineri oșteni, însângerați și ei și săbiile lor picurânde, se reped, fac zid în jurul Măriei sale: Fugi, Măria ta!!! Fugi!!! strigă ei cu disperare. Totul e pierdut!!! Suntem înfrânți!!! Ajutați-mă....ajuta... În clipa aceea, coviltirul în flăcări al unui chervan răsturnat se prăbușește. Bătrânul a tăcut. Mihail se agață de cămașa de zale a Măriei sale, îl trage cu disperare: Pentru numele lui Dumnezeu!! E zadarnic!!... Calcă peste mâna unui mort, se împiedică, în cădere îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
S-o hi rupt ceva în mine... Mă ia cu tremuriciu, bade Toadere... Cum nu te-o lua, că doar suntem în "geru' Bobotezii", deși s-o moinat binișor de s-o fleșcăit, mai mult zloată decât zăpadă. Toader trage coviltirul chervanului ca să-l acopere. Și trece un timp până grăiește ce-l roade: Mi-i în grijă de Bârsan Prâslea meu. Îi stegar în chiar ceata Domnului. N-am știre de el... Numa' pe el îl ai la oaste? Ba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ai stins cum ai sufla într-o lumânare: ești bun la Dumnezău. Își șterge o lacrimă... Îi mângâie fruntea... Îi închide ochii: Somn ușor Gheorghiță.... Somn ușor... Își face cruce. Scoate din chimir un căpățel de lumânare, o aprinde de la coviltirul ce arde mocnit, și i-o pune la căpătâi. Așa, să dibui Cărarea Raiului, Gheorghiță-tată... Mi-o lumina și mie Cărarea... Acușica vin și eu, mai spune și se culcă alături. Și se face tăcere... Fulguie ușor și aburi destrămați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
umăr: Bine, Mare Spătare, bine... Mihail face stânga-n-prejur. Stai!! strigă din urmă, Ștefan. Văzut-ai cum se-ncleie musca ce trage la miere? Văzut! Ei, așa să faci și tu! Încarci două chervane cu marfă scumpă, la vedere. Ascunzi sub coviltir oșteni zdraveni cu sabie sub caftanul de negustor. Bați șleaurile negustorești, zi și noapte mai cu samă noaptea. Tâlharii vor trage la miere și vor mușca momeala... Fantastic! strigă Mihail în culmea admirației rupând-o la goană spre împlinirea poruncii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ierugile” ei sunt mai ales poeme de dragoste, care reiau cu grație „specii” populare precum ruga, descântecul, incantația, colindul: „Patru vulturi trecători/ Peste nouri de ninsori.// Dalajun de trei rădine,/ Îndoiți, fără tulpine,/ Mor tufanii în uimire,/ Pe genunchi de coviltire./ Dalajun, colind, Le-roi,/ Dau de știre câte doi,/ Cu frânghii și cu ciuperci/ La ferestrele de melci” (Ierugă la dalajun). Versurile din Epitaf pentru iarbă (1972) se plasează sub o zodie întunecată, sub care poeta va rămâne, marcată pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290034_a_291363]
-
păcură și petrol lampant. Avea o căruță cu doi cai zdraveni și înăuntru un butoi mare cu păcură (un lichid vâscos, negru sau brun-închis, rămas de la distilarea țițeiului). Păcura, ca să nu fie atinsă de intem perii, era protejată de un coviltir, adică un acoperiș la căruță, făcut dintr-un schelet de nuiele curbate, peste care se întindea rogojini sau pânză groasă. Păcurarul stătea pe un jiț vechi, în față-și mâna caii. Atârnate, pe ambele părți ale căruței erau două găleți
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]