252 matches
-
nu bată! - țiganilor nu le place vântul pentru că le spulberă pofta de viață! Dă, Doamne, două veri și-o vară! - iarna nu este un anotimp preferat, cred și eu, nu este plăcut să-ți petreci iarna într-o căruță cu coviltir! Țiganul spune întotdeauna: Am, da’ nu prea am! - lesne de înțeles că nu i-ar strica un pic de pomeană, și subtil, nu? Și multe alte expresii care poartă pecetea spiritului autentic al țiganilor, care se mai aud și azi
“AM FOST PRIETENI O VIAŢĂ, DAR N-AM ŞTIUT CĂ E ŢIGAN!” ( CAPITOLUL XXIV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357349_a_358678]
-
reușiră: să ne vâre pe toți în panică. O panică vecină pentru unii cu bucuria, pentru alții cu nebunia, învârtite la morișca televizorului, radioului și amestecate în paginile ziarelor și revistelor, printre cultura de cratiță, cultura de chiloți și de sub coviltir... Dacă ar fi o îngrijorare și o preocupare spuse cu măsură, mai treacă-meargă, chiar de nu înțelegem mai nimic, dar așa, trâmbițașii crizei s-au suit pe coama ei și, înfășurați în vocalize, bagă lumea în sperieți! Când dușmanul e
CRIZA CA O SALVARE de DONA TUDOR în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358773_a_360102]
-
și trei nopți de mers cu trenul-cuptor, nu am mai avut ocazia să-l văd pe Ceapaev, parcă intrase în pământ. În gara cu trei becuri chioare, că ne călcam pe bocanci unii pe alții, au venit niște "Ziluri" cu coviltir, peste care îi pusese dracu' să tragă prelate cauciucate, prin care nu pătrundea nici-o adiere de vânt. Cum soldatul se descurcă în aer, sub apă și pe uscat, camaradul Burcuș Ion a reușit să desfacă sfoara care prindea prelata de
EXPERIMENTUL DIABOLIC (1) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360005_a_361334]
-
reușiră: să ne vâre pe toți în panică. O panică vecină pentru unii cu bucuria, pentru alții cu nebunia, învârtite la morisca televizorului, radioului și amestecate în paginile ziarelor și revistelor, printre cultură de cratița, cultura de chiloți și de sub coviltir... Dacă ar fi o îngrijorare și o preocupare spuse cu măsura, măi treacă-meargă, chiar de nu înțelegem mai nimic, dar așa, trâmbitașii crizei s-au suit pe coama ei și, ... Citește mai mult Trecurăm de iarnă cu o veste proastă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359021_a_360350]
-
reușiră: să ne vâre pe toți în panică.O panică vecină pentru unii cu bucuria, pentru alții cu nebunia, învârtite la morisca televizorului, radioului și amestecate în paginile ziarelor și revistelor, printre cultură de cratița, cultura de chiloți și de sub coviltir... Dacă ar fi o îngrijorare și o preocupare spuse cu măsura, măi treacă-meargă, chiar de nu înțelegem mai nimic, dar așa, trâmbitașii crizei s-au suit pe coama ei și, ... Abonare la articolele scrise de dona tudor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359021_a_360350]
-
noastră, odată cu mutarea în București, sub conducerea lui Nichifor Crainic, s-a situat pe o linie tradițională. În articolul Sensul tradiției, Crainic reproșează sămănătoriștilor că „n-au văzut cerul spiritualității românești” și că „noi vedem arcuindu-se pe pământul nostru, coviltirul de azur al bisericii ortodoxe”. Militând pentru imprimarea misticismului în literatură, N Crainic imprimă revistei un caracter dogmatic și așa se explică dezacordul pe care-l afișează public Lucian Blaga, unul dintre ctitorii revistei în articolul Ferestre colorate. Nu trebuie
Prof. Livia Pigulea. Studiu: Tradiționalismul și modernismul în literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339549_a_340878]
-
noastră, odată cu mutarea în București, sub conducerea lui Nichifor Crainic, s-a situat pe o linie tradițională. În articolul Sensul tradiției, Crainic reproșează sămănătoriștilor că „n-au văzut cerul spiritualității românești” și că „noi vedem arcuindu-se pe pământul nostru, coviltirul de azur al bisericii ortodoxe”. Militând pentru imprimarea misticismului în literatură, N Crainic imprimă revistei un caracter dogmatic și așa se explică dezacordul pe care-l afișează public Lucian Blaga, unul dintre ctitorii revistei în articolul Ferestre colorate. Nu trebuie
TRADIȚIONALISMUL, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339581_a_340910]
-
iar luni, se împărțeau străchini cu păsat, sau pilaf de orez, ori orez cu lapte peste care se punea praf de scorțișoară. Oamenii se pregăteau de dimineață și plecau la bâlci, fie cu căruțe cu cai, fie cu care cu coviltire trase de boi, iar unii oameni, chiar pe jos. Cei opt kilometri de străbătut între Țigănești și Alexandria nu erau o piedică. Oamenii lustruiau hamurile cailor, le puneau clopoței, țesălau animalele, lustruiau coarnele boilor, curățau căruțele și carele și împodobeau
OBICEIURI ŞI TRADIŢII ÎN TIMP DE VARĂ ÎN SATUL ROMÂNESC DE ALTĂDATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 558 din 11 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340691_a_342020]
-
spre Lunca Dunării sau spre Dobrogea, pentru iernat, trecând Dunărea pe la Vadul Oii în apropiere de Hârșova, prin Vadul Cailor la Călărași, la Brăila pe la Ghecet, sau la Gura Ialomiței pe la Piua Petrii. În urma turmelor de oi, în căruțele cu coviltir, îi însoțeau adeseori soțiile și copiii, care întregeau familia peste iarnă, până la reîntoarcerea pe pământurile natale de la munte. Dobrogea în ciuda faptului că de-a lungul secolelor a fost călcată de mai multe popoare migratoare, sau că s-a aflat sub
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343109_a_344438]
-
Dumnezeu, fiind o fire evlavioasă de felul său, stare de spirit moștenită din moși-strămoși. Bunicul, se îmbrăcă cu cele mai bune haine ale sale și încălțat în niște botine luate de la un negustor grec, care hălăduia în căruța sa cu coviltir din sat în sat să facă trocul cu țăranii, dându-le cele necesare traiului ce lipseau din "prăvălia" sătească, contra produselor agricole de care avea nevoie. Se repezi până în grădinița bunicii din fața casei, de unde rupse câteva tufănele și cu buchetul
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343109_a_344438]
-
apoi să ducă calul de căpăstru până la poarta sa. Îmi povestea la vie bunica, cum au coborât din munți cu oile, de prin zona Sibiului și au pornit în transhumanță. Bărbații conduceau turmele de oi, iar femeile în carele cu coviltir, cu toată averea agonisită într-o viață de om, veneau din urmă pe drumuri ocolitoare, ca să nu se îndepărteze de cârdul de oi. Așa au străbătut întreaga Oltenie, Ialomița, au traversat Dunărea, până au ajuns în Dobrogea. Aici era pământ
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343105_a_344434]
-
au dispărut în locul lor au rămas schițele unor copaci părăsiți nori zăpăciți de vânturi sîlbatice și un gol ocular în care ploua cu lacrimi o lume ascunsă în cețuri cu bestii plutind peste zâmbetul vieții caravanele unor promisiuni uitate sub coviltir și eu așteptând o minune pentru poporul meu planetar un impuls adăugat seminței și visului ei de floare cu alte semințe. de azed anghel zamfir dan Referință Bibliografică: anotimpul de veghe / Anghel Zamfir Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ANOTIMPUL DE VEGHE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377532_a_378861]
-
apoi să ducă calul de căpăstru până la poarta sa. Îmi povestea la vie bunica, cum au coborât din munți cu oile, de prin zona Sibiului și au pornit în transhumanță. Bărbații conduceau turmele de oi, iar femeile în carele cu coviltir, cu toată averea agonisită într-o viață de om, veneau din urmă pe drumuri ocolitoare, ca să nu se îndepărteze de cârdul de oi. Așa au străbătut întreaga Oltenie, Ialomița, au traversat Dunărea, până au ajuns în Dobrogea. Aici era pământ
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
ninsorile de vise,”; “dăltuind flăcări de sânge”; “înzăpezit în nopțile stelare,”; „cânt fluturii colindă spasmodic prin/ venele mele”; „suspinele mele/ se-aud clocotind în frunze,”; să mă-mbrac cu Toamne de-argint/într-o albastră dimineață,/ născută din nopțile cu coviltir de stele...”; “Femeie - mireasmă din caditul tămâierii -“ etc. George Călin este un idealist, un sentimental, “condamnat cu iubire” veșnică, peregrin prin labirinturile existenței sale , în căutarea a ceea ce înseamnă desăvârșirea întregului. “Apariția neoromantismului a fost remarcată și de Al. Macedonski
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
lăieț care-i atârna pe ceafă și cu niște haine largi care-i stau pe el de împrumut. Fără să mai zică nimic, deschiseră porțile cele mari și traseră căruța în curte. Privii la ei. Era o căruță mocănească cu coviltir. În câteva clipe umplu curtea pustie cu copii, nevastă-sa aruncă jos tot calabalâcul, dezlegă caii și-i băgă în grajd. Apoi veni la mine: -Tu ești proprietarul? -Da, zic eu, dar ce vreți să faceți? Primarul se dădu mai
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
o țară-nfloritoare, cu prosperitatea dată prin picurătoare. S-au dat peste cap să ne serbeze acceptul, punând pe frișca tortului cu-atâtea cutume, cireașa unui R în plus în nume. Și ne-au mai dat și-un curcubeu de coviltir peste ploaia noastră de-ndoieli, bătând premeditat o toacă-n cer. MUNȚII SE DAU CU BUCATA Munții se dau cu bucata, Soarele se dă de-a dura, Câmpiile se dau în grămăjoare, Dealurile se dau cu legătura. Au crescut spăgile
POEME (1) de RĂZVAN DUCAN în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374052_a_375381]
-
apoi să ducă calul de căpăstru până la poarta sa. Îmi povestea la vie bunica cum au coborât din munți cu oile, de prin zona Sibiului și au pornit în transhumanță. Bărbații conduceau turmele de oi, iar femeile în carele cu coviltir, cu toată averea agonisită într-o viață de om, veneau din urmă pe drumuri ocolitoare să nu se îndepărteze de cârdul de oi. Așa au străbătut întreaga Oltenie, Ialomița, au transversat Dunărea, până au ajuns în Dobrogea. Aici era pământ
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
hop și eu c-un dar de la dumnezeu, ți-am adus vreo cinici inele, să ne poarte către stele și-n petalele de vis să îmi dai ce mi-ai proms, frunze moarte însingurate să ne spele de păcate, sub coviltirul greu de stele, toamna ploilor rebele să ne strecoare-n vis subtil doar vraja dragostei tiptil, să plec cu tine-n dor de dor, uitând iubirile ce mor, să facem toamna paradis și să plutim așa în vis... duminică, 8
MĂRIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 982 din 08 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372888_a_374217]
-
mea am stat la rand și-am așteptat dragoste nicio palmă de pământ n-am primit și la fiecare descumpănire decupam pentru mine o bucată de cer cu păsări cu tot o băteam în cuie pe coastele inimii făcându-i coviltir curat apoi mai trăgeam pe roata câteva morți și iar mi se făcea dor de pământ și așteptăm să mi se dea de-o floare sau de-un pom să-l ud și el să-mi dea roade și iar
CĂRUȚA DIN INIMA MEA de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372901_a_374230]
-
Ediția nr. 738 din 07 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului S-a înserat, deja, e ora de plecare; Aruncă prin odăi o ultima privire Și lasă-mi peste tot amprente de-mpăcare, Iar dorul să mi-l lași, dormind, pe coviltire. Nici n-o să plâng și nu voi scormoni cenușa, Doar știi că, pentru tine, ades uitam că-s eu; Te du în legea ta și nu închide ușa, Căci voi muri în cușcă, degrabă, ca un leu. În palme-o
NICI BINE N-AI PLECAT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348764_a_350093]
-
una nouă-n Ursa mare, O alta căzătoare se înalță; Atât de-aproape suntem, n-am găsit, Oricât am căutat pe cer de bine Un loc al nimănui, sau părăsit, Fără speranțe, visuri și destine, De parcă infinitul e sfârșit Sub coviltirul nopților senine! Valeriu Cercel Referință Bibliografică: Sonet pentru infinit / Valeriu Cercel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 936, Anul III, 24 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Valeriu Cercel : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
SONET PENTRU INFINIT de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345503_a_346832]
-
PRIN GRĂDINI CU AMINTIRI Autor: Costică Nechita Publicat în: Ediția nr. 2079 din 09 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Prin grădini de timp uitate Huzuream ca un hoinar, Iar pe drumuri desfundate Grijile n-aveau hotar. Primăveri posomorâte Ieșeau de sub coviltir, Prin unghere însorite Creștea iarba fir cu fir. Nori se buluceau spre creste Umbre grele agitând Voind parcă să dea veste Făr’ a spune ce-au de gând. Doar bunica, răbdătoare Șezând pe un lăicer Se ruga la Sfântul soare
PRIN GRĂDINI CU AMINTIRI de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375954_a_377283]
-
uitate: secerele, pirostriile, ceaunul de mămăligă, cerga pentru așternut, macatele și velințele pentru învelit, că noaptea se face destul de răcoare, față de canicula de peste zi. După ce carul este încărcat cu toate cele necesare de duminică seara, el se acoperă cu un coviltir de rogojină, fixat pe carâmbi. Unii săteni își iau la câmp și vaca de lapte, legată cu lanț de șușlețul din spatele carului. Secerișul grâului este cea mai grea muncă a câmpului pentru oamenii acestor meleaguri. Secerătorii înaintează în rând, aplecați
LUMEA BURNAZULUI -- SANDU D. BARBU de SANDU BARBU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372232_a_373561]
-
pe turci în urmă cu numai trei sute de ani, a fost tăiată. Ei au numit-o în limba lor pădure nebună și de aici se trage denumirea de Teleorman. Oamenii n-au unde se adăposti de soare nici în timpul prânzului. Coviltirul carului nu poate fi folosit ca umbrar, deoarece apa din butoiul expus în bătaia soarelui s-ar cloci. Apa de băut pentru oameni se păstrează în bota de lemn, umplută în fiecare dimineață din butoi. Ea este ținută sub car
LUMEA BURNAZULUI -- SANDU D. BARBU de SANDU BARBU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372232_a_373561]
-
ziua de Sfântul Gheorghe, dis-de-dimineață, flăcăi satului plecau la pădure cu un car tras de patru boi. Tăiau crengi de salcie înflorită și le prindeau cu funiile la loitre. Crengile, frumos arcuite și împletite la vârfuri formau pe car un coviltir mare . Pe la loitre, spițele roților și jugul boilor, flăcăii agățau crenguțe de liliac înflorit. Acest car cu coviltir de salcie înflorită și împodobit cu flori de liliac era „GOVIA” flăcăilor, cu care veneau în sat, cântând și chiuind. În car
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]