538 matches
-
ce să zic... Mai bine du-te tu și scapă de necaz și nu mă da de gol că te-am anunțat, a răspuns destul de nehotărât omul în uniformă de poliție, scărpinându-și cu îndărătnicie fruntea și chelia avansată pe sub cozorocul ars de soare și ros de îndelungată folosință. - Ei, las' că ți-aduc eu ceva ca lumea. Fă așa cum ți-am spus eu și va fi bine, nea Viorele... Ia spune, ai lu' Cărămizaru sunt pe-acasă? De ăi mari
EPISODUL 4, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379680_a_381009]
-
Avea inima tare. Cînd a murit, n-a explodat blocul. Trecerea "dincolo" s-a consumat în liniște, firesc, în firea lucrurilor. Fără opoziția ei. Cele două pisici continuă să se lingă una pe alta. Mă topesc după băieții care poartă cozoroc la spate. Iar cînd îi văd cu el pe-o ureche, ce mai, comă. Asta-i situația. Deocamdată. Din malul ei de carne semicentenară ieșea o voce de păpușică mecanică: maaama, maaama. Ernst Jünger (Falezele de marmură, ce lectură fascinantă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
umbrelă, lucrează pe trotuar, la Santa Fosca, și care a deprins deja de la mine un "bună dimineața" extrem de trilat în gura lui, își instalează seara, noaptea, șevaletul în plin San Marco, între ultimii pelegrini, sub luminița unei lămpi agățate în cozoroc. Ce pictează? Aceleași și aceleași case și podețe coșcovite, știute de el pe de rost. Colorate cu guașa tincturată a insomniacului. Urmărite, acum, de ochii încercănat-hulpavi ai neadormiților lumii. Azi, un unic reper: Tinterotto. Nunta din Cana. La Santa Maria
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
importante decât întâmplările - puține - sunt situațiile bizare în care sunt puși eroii. Totul este firesc până la punctul în care lucrurile o iau razna, căpătând dimensiuni absurde. Atmosfera de ceremonial a căsătoriei devine brusc aberantă, apoi macabră: pe trotuarul „pavat cu cozoroace de șepci numărul 56”, mulțimea mânca „felii de capete de mort cu unt”. Un întreg arsenal de ciudățenii se succedă până când, în „ceasul nunții”, „toate luminile din grădină se stinseră și în aceeași clipă ferestrele Palatului din fund prinseră să
CUGLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286562_a_287891]
-
puștile. Deodată, vocile le-au amuțit. Copilul a reapărut și, mergând lângă perete, alături de cei mari, a exclamat: „Iată-mă!” De-a lungul istorisirii mele, Pașka parcă abia mă urmărise. Stătea nemișcat, aplecat spre foc. Chipul i se ascundea sub cozorocul lăsat în jos al șepcii lui mari de blană. Dar când am ajuns la ultima scenă - copilul revine, cu chipul palid și grav și împietrește în fața soldaților - da, când am rostit ultimele lui cuvinte: „Iată-mă!”, Pașka a tresărit, s-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ochi omenesc ce s-ar fi întîmplat să privească, Rim sări ireal de sus, se prinse de o grindă și se ascunse în întunericul unei prelungiri a acoperișului, acolo unde cupola se termina cu un fel de copertină precum un cozoroc, menit probabil să apere ușile de ploaie. Exact când terminase să se adăpostească, auzi zgomotul unei chei și apoi un scârțâit ușor. Ușa era întredeschisă. Erau doi bărbați, și după voce păreau beți. ― Auzi, crezi că or să vină toate
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
o luă Înainte. Se pornise vântul. Giulia se legăna În largul mării. Deși puntea se clătina Încoace și Încolo, căpitanul Kontoulis nu se dezechilibră nici o clipă, ba chiar reuși să-și aprindă una dintre țigările indoneziene, preferatele lui, aplecându-și cozorocul brodat de la chipiu ca să-i țină paravan la vânt. Cu uniforma lui nu tocmai impecabilă, Încălțat cu cizme cretane Înalte până la genunchi, căpitanul Kontoulis examină luminile de marș, șezlongurile stivuite, bărcile de salvare. Giulia era singură pe vastul Atlantic, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Adânc Înăuntrul Desdemonei explodează un balon cu apă. Căldura Îi inundă coapsele și barca de salvare se umple cu sânge. Lefty trage de funie o dată, apoi Încă o dată. Fața căpitanului e Împroșcată cu sânge, dar acesta Își lasă În jos cozorocul și Înfruntă mai departe situația. Desdemona țipă, barca de salvare se clatină și apoi se aude o pocnitură și simte o senzație groaznică, de rău, de parcă ar rupe-o cineva În două, și acolo, la capătul parâmei, e copilul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
care am stat atunci era aidoma, iar în mica piață din apropierea mănăstirii se auzea același clopot bătând la fiecare două ceasuri. Când am trecut pe la comandantul fortăreței San Francisco de Ulúa, acesta avea pe fruntea cheală aceleași urme lăsate de cozorocul de ostaș ca și data trecută, dar își atârnase mândru pe peretele din cabinet sabia japoneză primită în dar. El ne-a invitat la cină. La ospăț au fost de față și căpitanii și soțiile lor. Cu toții ne-au întâmpinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
monoton al trapului, se continuau fără talie cu bustul și umerii prea mici. Urma apoi o ceafă groasă, care se prelungea cu un cap mic și tuns scurt. Toată această construcție umanoidă se termina cu o șapcă de piele, de sub cozorocul căreia ochii lui Nikolai încercau, probabil, să străpungă zidul opac al ceții. Sau poate ochii lui erau închiși. Obișnuia să mai doarmă în timpul cursei, lăsând caii să aleagă singuri drumul. Cu siguranță, auziseră și ei propunerea fără drept de replică
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
monoton al trapului, se continuau fără talie cu bustul și umerii prea mici. Urma apoi o ceafă groasă, care se prelungea cu un cap mic și tuns scurt. Toată această construcție umanoidă se termina cu o șapcă de piele, de sub cozorocul căreia ochii lui Nikolai încercau, probabil, să străpungă zidul opac al ceții. Sau poate ochii lui erau închiși. Obișnuia să mai doarmă în timpul cursei, lăsând caii să aleagă singuri drumul. Cu siguranță, auziseră și ei propunerea fără drept de replică
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
soției sale. Am schimbat cu el acea privire albă, necamaraderească, pe care, probabil, în coruptul an 1942, numai un ofițer și un soldat prost o puteau schimba. Locotenent de rangul întâi la Transmisiuni, purta o foarte interesantă capelă aviatică, cu cozoroc și cu un cadru metalic, care, de obicei, conferă purtătorului un anume aer, probabil dorit, de cutezanță. În cazul lui însă, capela nu începuse încă să-și îndeplinească misiunea. Nu reușea să facă altceva decât ca, prin comparație, chipiul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de sus: Iosif Visarionovici apărea la tribună, În Piața Roșie, În uniformă militară și cu cizme de cauciuc. Pufăia tacticos din pipa-i din lemn de abanos: puf, puf, puf..., scuturând scrum peste mulțimea de capete ascunse sub un singur cozoroc. Habar n-avea Iosif Visarionovici că se poate fabrica rachiu din cizme de cauciuc, că ar fi deschis o făbricuță chiar În incinta Kremlinului. Între timp, vremurile s-au schimbat. Unde au dispărut mujicii și bărbile? Petru le-a tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sta de vorbă cu cuconu Jorj, răspundea la tot ce-l întreba și primea porunci. - Când ieși Faliboga, oamenii cu toții se uitau spre coșerele din deal. O săniuță strâmtă venea la vale trasă de un căluț scund. Vătaful puse mâna cozoroc la ochi. —Trebuie să fie domnu primar... mormăi el și stătu în loc. Calul depăna mărunt din picioare; ajunse la curte, se opri. Din săniuță coborî un târgovăț scurt și pântecos. Era îmbrăcat c-o blăniță de berbec; de sub căciula naltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
zile fără șapcă și număr este eliminat! Din nou Stoica: ― Dacă nu vă supărați, ce-nsemnează "eliminat"? ― Adică că te dau afară! îi răspunse ilustrul pedagog și plecă încruntat. La trei zile după aceasta, toți băieții aveau șepci frumoase, albastre, cu cozoroace strălucitoare de lac, și numere pe care se răsfățau aurite inițialele liceului: "L.Gh.L"... CAPITOLUL III TEZĂ LA ROMÎNĂ Liceul Gh. Lazăr din București era în primul său an de funcționare, după primul război mondial. Profesorii ni se schimbau de la
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
citea pe fața lui, pe loc fu înlocuită cu aerul unei dezamăgiri. Se așeză din nou pe scaun și-și trase cracul rebel în sus. Dînd scurt din mînă, zbîrci din mustăcioara bine plivită și, cu un deget, își plesni cozorocul șepcii spre tavan. Declară solemn: - Tovarășu’... Sînteți un om de bază care cel mai bine și ne pare și nouă la fel. Copiii vă așteaptă. Luați în primire, ridicați problema și Sfatul popular vă acordă sprijinul lui. Comuna noastră, pot
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
a muri, apucau să mai secere vreo trei-patru nemți care le călcaseră țara cu gând de cotropire. La acea sărbătoare, Colonelul Socol se Îmbrăca Într-o uniformă cam obosită, Își punea pe cap chipiul cu frunze de stejar aurite pe cozoroc, iar pe pieptul vestonului Își Înfigea o grămadă de medalii pe care le obținuse pentru vitejie În fața inamicului. După ce le spunea copiilor să-și iubească țara și să-și dea viața pentru ea, Colonelul mergea până la monumentul din mijlocul satului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cum se scurge gălbenușul cînd mușcă din sendviș, savură murătura, oul și șunca și mirosul cafelei de dimineață. — Chiar că au ceva necazuri pe-acolo, Ă? spuse bărbatul de la tejghea. Era un tip În vîrstă cu fața bronzată pînĂ la cozorocul șepcii și pistruiată și albă deasupra. Roger observă că bărbatul avea o gură subțire și rea și că purta ochelari cu rame de oțel. — Da, necazuri din plin. — ȚĂrile astea din Europa, parcă-s toate la fel. Necaz după necaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cu o mândrie ostentativă: ― Poftim, șefule!... În vremurile astea grele se mai cârpește omul cu cîte-o economie, că n-o să se facă gaură în cer fiindcă un creștin merge gratis cu trenul... Numai conductorul surâse iarăși, retrăgîndu-se cu degetele la cozoroc, militărește. Arendașul, însă, cuprins subit de griji, se apucă să-și adune geamantanele, coșurile și legăturile pe care le răsfirase în compartiment, profitând că ceilalți nu prea aveau bagaje. Modreanu își luase mai demult pe genunchi geamantănașul de piele fină
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o mustață țanțoșă pe o figură brună, lătăreață. ― Noroc, băieți, bine v-am găsit! strigă Boerescu, coborând tacticos. ― Trăiți, dom'le prefect! răspunse Ion Pravilă supus, îndesîn-du-se să dea o mână de ajutor, în vreme ce Boiangiu stătea țeapăn cu dreapta la cozorocul chipiului. ― Tu ești primarul? întrebă prefectul văzîndu-l. Da, te cunosc!... Ei, liniște pe aici, ai?... Ordine? ― Toate bune, domnule prefect! declară primarul dulce, subliniindu-și convingerea cu o înflorire de zâmbet nehotărât pe față. ― Așa-mi place, băieți, bravo! strigă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
grosul trupei, opri pe bătătura cârciumii, înconjurată de soldații cu baioneta la armă. ― Domnule maior, vă rog, am crezut că... zise Baloleanu îngrozit de cadavrele și răniții întîlniți pe drum. Maiorul Tănăsescu, călare, se apropie de trăsură cu mâna la cozoroc, cu glas triumfător: ― Domnule prefect, am onoarea a vă raporta că în Amara s-a restabilit liniștea și ordinea! Baloleanu văzu la câțiva pași cadavrul gol de la brâu în sus al lui Ilie Cârlan și trupul ciuruit de gloanțe al
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
capetele din motoarele avioanelor și ne-au aruncat niște priviri. În baterie? Dormitorul nostru a fost transformat În cazinou. CÎteva săptămîni ne-am tocat soldele la zaruri și la poker, În țipetele vesele ale lui Cristian - care a produs un cozoroc de crupier, Dumnezeu știe de unde. Rien ne va plus! țipa el vesel În timp ce-i umflam mangoții lui Marcel, sau lui Claudiu, sau lui Mirel, sau cui s-a mai nimerit, fără talente speciale, doar pe bază de noroc. Dar de unde
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o bună zi o să moară și ea și Dumnezeu, cu nesfîrșita lui bunătate, o s-o ajute. Carlos o vede apropiindu-se, o distinge din depărtare; el stă ceasuri Întregi În fața hotelului, Îmbrăcat cu impecabila uniformă de vară cu chipiu cu cozoroc lat și tot dichisul, așezat la volanul Mercedesului, alături de Jaguar, după ce le-a spălat pe amîndouă dis-de-dimineață și devorînd ziarele În așteptarea doamnei, foarte elegantă și Întotdeauna bună ca pîinea caldă, În toate sensurile, după părerea lui și doamna Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
el Întoarce din nou cheia de contact și pornește motorul cu o Înfățișare care parcă spune „sînt șoferul dumneavoastră, doamnă, chiar metisul dumneavoastră, dacă vreți“ și demarînd face cu ochiul celorlalți șoferi, un șir de mustăți și de chipiuri cu cozoroc lat, care lustruiesc mașinile dis-de-dimineață și așteaptă cu toții pe doamna, sau pe bătrînul sau clienții, dacă sînt șoferii de taxi ai hotelului și toți devorează cu nesaț ziarele, În față la Country Club, asemeni lui Carlos, metisul dumneavoastră, dacă doriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
brancardă strînsă sul. Doctorul de pe ambulanță era un evreu tînăr cu buze groase, cu bărbia ușor teșită, avea o mustăcioară moale și o expresie cam plictisită, arogantă și indiferentă, Întipărită pe chip. Purta o tunică albastră, o bonetă albastră cu cozorocul ridicat pe frunte și, În timp ce Înainta pășind Încet și indiferent pe pardoseala de ciment, Își vîrÎse deja În urechi capetele stetoscopului și ținea În mînă pîlnia aparatului. Cei doi Însoțitori veneau În urma lui. Aproape toate mișcările doctorului aveau un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]