339 matches
-
că crâșmarul jidan otrăvește populația noastră rurală ; și, pe tema aceasta, se tună atâta Încât ai crede că ultimul cuvânt al regenerării noastre naționale trebuie căutat În fundul șipului cu rachiu al lui Ițic sau Șloim. E o greșală. Badea Ion, crâșmarul nostru național, are tot atâta de puțini dumnezei, dacă nu chiar mai puțini, decât cel mai perciunat Avrum [...] ; singura deosebire ar fi poate aceea că otrăvitoarele dresuri ale rachiurilor, În loc de a fi jidovești, ar fi În cazul celălalt curat românești
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
niamu jidovesc”, „niamu turcesc”, „niamu tătăresc” și „niamu harapilor” <endnote id="(13, p. 93)"/>. Interesant este că, În reprezentările iconografice ale Judecății de apoi, cei damnați pe criterii etnice (sau confesionale) se adaugă celor damnați pe criterii etice („mincinosul”, „scumpul”, „crâșmarul”, „care nu face coconi”, „care omoară prunci”, „fermecătorul”, „care ia mana vacilor” etc.). Cei dintâi Însă sunt zugrăviți lângă „Râul de foc”, și nu chiar Înăuntrul lui, precum cei din urmă. În acest caz, creștinii păcătoși sunt considerați mai periculoși
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
se poată de fericită” (G. Carpati). Sufletul publicației a fost I. Tălmăcel, care, cu fiecare număr dădea publicației un conținut tematic mai complex: viața sfinților, pilde morale, sfaturi gospodărești, leacuri ieftine, despre semănături și animale, povestioare cu țărani, bețivi și crâșmari, etc. Din 1914 „Viața” își urmează maestrul la Răducăneni (1916), Huși (1918), Bacău (unde părintele a activat între 1920-1942). În 1920 „Viața” s-a aflat la Hălăucești, sub conducerea scurtă a părintelui B. Moraru; în 1923, la un deceniu de la
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
ne văd secați de toate puterile noastre naționale. Văd deputați plecați, gazete stânse și căpetenii nepăsătoare. Văd satele înecate de potopul rusesc, orașele înfundate cu străini, ocoalele părăsite de copiii noștri, țărănimea română cufundată în datorii și căzută în ghearele crâșmarilor și cămătarilor; văd preoțimea română lovită peste față cu palma minciunii celei mai scârboase, văd învățătorimea în cătușele de fier ale supunerii oarbe în fața căpeteniilor districtuale (prefecții n.n.), amploaiații români cu frica în spate, scurt, dușmanii noștri au ce vedea
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
ursulețul lui. Faptul că lexemul patte (cîrpă) apare în discursul raportat al unei vecine îl îndreptățește pe ziarist să recurgă la un lexem conotat ca regional. Să luăm trei exemple scurte, aparent foarte diferite: T33 Familia Blonquet asuda alcool. Un crîșmar din Saint-Maur îndrăzni să refuze să le mai dea de băut. Aceștia îl loviră cu un pumnal indignat. (Fénéon) T34 Pisicuțele ar cumpăra Whiskas. T12 În vîrful gării din Enghien, un zugrav a fost electrocutat. [P2] Se auzi cum îi
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
electrocutat. [P2] Se auzi cum îi clănțăne fălcile și se prăbuși pe marchiză. (Fénéon) Ultimul cuvînt din T33 poate fi numit heterotop datorită hipalagăi care face să alunece sentimentul de indignare al familiei Blonquet asupra instrumentului agresiunii sale asupra bietului crîșmar. Scriind "pumnal indignat", Fénéon execută o calificare decalată. În sine, această sintagmă nominală este imposibilă, inacceptabilă din punctul de vedere al cunoașterii pe care o avem despre lume. Dar alunecarea de sens prin hipalagă se efectuează în mod izotop în raport cu
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
greși prea mult. Carnetele roșii ce aveau inserțiile însemnelor comuniste (secera și ciocanul) deveniseră adevărate stigmate ale trădării pentru marea majoritate a locuitorilor României, dar și ale fricii prin urmare, opinăm că simpla lor arătare provoca groaza printre comercianți și crâșmari care deveneau dintr-o dată foarte servili față de puștanii membri ai UTC, așa că aceste abuzuri au fost pedepsite, cel puțin în zorii comunismului vasluian. Purtările imorale ale fetelor credem că s-au referit la faptul că, pe la câte un bal organizat
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
interzicea să consume băuturi alcoolice și să poarte arme, atât ofensive cât și defensive, pedepsele fiind pentru delicvenți 10 zile de carceră și 200 lovituri de bici câte 20 zilnic. De reținut că un document din 1550 prevedea și pentru crâșmarii care vând sau oferă vin unui negru o pedeapsă de 20 de zile de carceră. Datorită regimului inuman aplicat sclavilor negri, adesea aceștia fugeau sau se revoltau. Sclavii fugari erau numiți în Cuba "cimarrones", nume generic dat tuturor animalelor domestice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
o frumoasă greșeală. Nu-i nici în DEX. * Dar pe Strada " La zece mese" toamna este calmă, senină, frumoasă ca un descântec. Au fost zece mese în curtea curată a unuia care deschisese o crâșmă. El își spunea cârciumar, ori crâșmar (după cum se nimerea și după vorba clienților). Pe vremea lui nu erau încă baruri și nici barmani; și băuturile erau altele, mai ales vinuri, acrișoare toamna, limpezite iarna, când mesele se adunau în încăperile solide ale crâșmei, podite cu bârne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
sat și stăteam de vorbă cu ei. Erau frumoși și voinici, ca niște brazi. Pățania din copilărie a rămas în amintirea satului. Tot focul, ne-a mistuit nouă șura, cu toate furajele, ce erau în ea. Sătenii vorbeau că numai crâșmarul Grecu era de vină. De la percepție i-au pus sechestru pe șura lui din vale și n-avea banii necesari să plătească "fântuirea". A doua zi, trebuia să achite o sumă enormă, pentru a acoperi datoriile către stat. S-a
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
drumului, și care a aparținut lui Gheorghe Calistru. În pivnițele crâșmei se hodineau butoaiele cu vinuri de soi, iar în curte se găsea un scrânciob căutat în zilele de sărbătoare. Acestea le-am aflat de la Maria Bârsan, fiica vitregă a crâșmarului, pe care am întâlnit-o cu totul întâmplător pe valea Vămășoaiei. Da’ când îi să ai noroc, apoi îl ai . Uite așa mi s-a întâmplat și mie. Lângă fosta crâșmă, despre care am vorbit, am dat peste un nepot
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
care am întâlnit-o cu totul întâmplător pe valea Vămășoaiei. Da’ când îi să ai noroc, apoi îl ai . Uite așa mi s-a întâmplat și mie. Lângă fosta crâșmă, despre care am vorbit, am dat peste un nepot al crâșmarului, la care am descoperit documente vechi originale, cu traducerea alaturată, din care am aflat că Hlincea s a numit cândva „Nebuna”. Iată un fragment dintr-un „Jurnal” (procesverbal n.n.) întocmit la 26 septemvrie 1841: „Epitropia Sfântului Mormânt din Moldavia au
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
brazde-brazde... Unul venea după aceea și semăna numai..." 4 Septembrie ISTORIA UNEI PĂLĂRII* La Hârlău, la d. avocat Totoescu, aflu despre o întâmplare petrecută aici, o întâmplare ca foarte multe altele, ca prea multe din nefericire. La d. Strul Cuten, crâșmar, cămătar, comerciant de cereale (și supus rus ca să nu facă odraslele sale armată în țara în care toată familia se hrănește), vine un biet creștin, Costache Dinu din Cotnari, ca să soarbă un păhar de băutură, în primăvara anului 1904. Avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
apropie anul morții, demonstrează imposibilitatea drumului de fier, și se sperie de moarte de un automobil cu care vin boerii dela București și de un aeroplan paserea roc din "o mie și una de nopți". Primar, notar, precept, popă, dascăl, crâșmar, toți sunt grași de înălțimi și lățimi deosebite, unii cilindrici, alții sferici. Țăranii și mai ales țiganii, uscați și slabi. Ivanciuc cojocarul, bătrân, nalt uscat și mistic. Popa Ionescu ciubotă, cu fete și băieți buni. Moș-Pilescu "Omul care-a prăpădit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
scoată un ochiu! Păzește-te de cel căruia i-ai făcut un bine. După ce s-a săturat, prostul zvârle lingura. Numai pomul cu roadă e bătut cu pietre. Găina vecinului pare gâscă. Dacă ai prea multe parale, împrietinește-te cu crâșmarul. Oricât de mare turma, un casap îi ajunge. Dușmanul tău e furnică; tu socoate-l leu. Apa se alină, dușmanul nu. Mai bine să am dușmani pe față, decât prietin într-ascuns. Pomul alături de pom, omul alături de om. Alege marfa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de lemn pentru apă și se duceau cu câte două bote în mână după apă la fântâna din sat, dar ei nu plecau de la grof cu botele goale, le umpleau cu secară și la Bușu era crâșma, da secara și crâșmarul le da rachiu. Așa se duceau zilnic cu zeci de bote de secară că, vezi Doamne, era cald și oamenii obosiți cerea apă des. La fel se întâmpla și cu fânul, că primăvara groful niciodată nu mai avea fân să
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
fișe istorice pentru tratatul de artă a tragerii sforilor la români). Toate acestea se consumau sub semnul unei singure certitudini: cea a viețuirii de azi pe mâine. Tabloul social este întregit prin revenirile ca-n noduri de năvod la crâșmă, crâșmari și consumatorii de varii spețe și motive. Ei bine, într-un asemenea spațiu - azi suprarealist pentru mulți dintre noi - trăiau adevărați oameni ai lui Dumnezeu, demni, simpli, inteligenți și de o dăruire cum numai în Viețile Sfinților o mai poți
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
și pe cei cari au murit i-am plâns cu lacrimi multe ca pe frați iubiți. Când eram eu mic, m-a luat mama în brațe și pe mine la crâșmă. Și m-a pus pe pernile evreilor care erau crâșmari Naftulea Haimovici. Și a doua zi lipsește o pernă de la evrei. Cine a luat perna? Toți au zis că nevasta sergentului că ea a pus băetu pe perni. Și primar al comunei Sasca din care făcea parte și Bogata era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
până a doua zi. Numai dansuri și voie bună. Pe lângă valsuri fermecătoare, se jucau și polcuțe scuturate și mazurci furtunoase și prea frumoase. Nici nu știai când trecea o zi și o noapte. și le aduceau vin foarte bun de la crâșmarul Avram Herman. Și câte un domn mă dăruia cu câte un franc sau 2, bani foarte mari pentru mine, care n-aveam nimic. Și Anghel Balica cânta din gură, după sufletul fiecărui petrecător. Și eu mă uitam drept în gura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
am stat degeaba, am învățat. La moșia din Baea, era administrator Iorgu Vasiliu și pe cucoană o chema Catinca. Iorgu Vasiliu era din județul Iași, era un om foarte bun la inimă. Și aista-i adevărul și n-a fost crâșmar la Crâșmă la 2 peri sau meri cum spune marele scriitor Mihail Sadoveanu în romanul Baltagul. Iorgu Vasiliu a avut o fată pe care o chema Olga și care s-a măritat după un evreu, care s-a botezat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
zis că să mai pune încă 200 de lei. Și preotu a zis că nu mai poate, că n-are de unde, că și mia aceea n-a avut-o și a împrumutat-o de la un cumnat al său cari era crâșmar Todiriță Vasiliu-Cărășină, care ținea în căsătorie pe Marița, sora preotului Vasiliu, o femee foarte frumoasă și foarte deșteaptă și răzbătătoare. Și eu cică m-am înroșit și-am zis tati: "Tată aici nu suntem în târgul vitelor. Părintele dă domnișoarei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
sanie cu 2 cai Costachi A.Rariței-Costachi Diaconița cu: Maria și Neculai Stoleriu nașii noștrii, cu Gheorghe Hlihor, văr drept cu tata și cel mai bun gospodar din Baea, și cu ginerele său dascălul Gheorghe Gavrilescu și cu Vasile Ștefănescu crâșmar și mare gospodar și cu Ion Stoleriu, învățător în Burdujeni și frate cu Neculai Stoleriu. Iar de la Râșca a venit Bădia Grigorița fratele soacrei mele cu soția sa Țața și cumnatul meu Toader V.Porcariu. Iar de la Văratic a venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
deștept și foarte șiret, fără pereche. Administrația platei era la Mălini. A eșit Secară afară și ne-a spus: "Astăzi nu se ține licitația cu crâșmele" Și cum ne-am dus noi la gazda unde lăsasem căruța el a chemat crâșmarii și a ținut licitația, bineînțeles nu degeaba, a eșit o sumă frumușică de la 2 crâșmari. Și tot atunci, a venit un controlor financiar și noi i-am spus acelui ce a făcut administratorul cu noi. Și el ne-a învățat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
și ne-a spus: "Astăzi nu se ține licitația cu crâșmele" Și cum ne-am dus noi la gazda unde lăsasem căruța el a chemat crâșmarii și a ținut licitația, bineînțeles nu degeaba, a eșit o sumă frumușică de la 2 crâșmari. Și tot atunci, a venit un controlor financiar și noi i-am spus acelui ce a făcut administratorul cu noi. Și el ne-a învățat să reclamăm Ministrului de finanțe. Și el ne-a făcut reclamația. Așa: "Prefectura de Suceava
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
absolvit cu 2 ani înaintea mea și coleg de clasă cu cumnatul meu de la Boboești, com. Pipirig, jud. Neamț Costică a Tacu de loc din Miroslovești, jud. Suceava. Ne-am sfătuit și am luat o odăiță cu chirie de la un crâșmar de la hala cea mare. Acolo aveam și mâncare și vin bun. Eu citeam din Istoria Pedagogiei, iar Toma Gh. asculta și mai și dormea. Teza am dat-o la Școala Normală de fete "Mihai Sturza" din Iași. La teză am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]