278 matches
-
silă să mai trăiască. Și... și, domnul țării cum îngăduia atâta fărădelege?! întreabă Alexandru gâtuit de revoltă. Era doar "Domn!" Ha! Ha! Ha! hohotește sarcastic Ștefan. "Domnul țării?!"... Otreapă sub călcâiul crailor vecini, cârpă înaintea marilor boieri, "Domnul țării" nici crâcnea. Ei îl ridicau, ei îl lepădau. Era domnia boierilor hicleni. Într-un pătrar de veac, am numărat, poate, douăzeci de schimbări la domnie unii de câte două, ba chiar de câte trei ori, după cât plăteau sau ce ajutor străin primeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
știu dacă tot printr-o asemenea ecuație de complicitate ar trebui să îmi explic și faptul că Germaniei i s-a făcut un cadou, când în Tratatul de pace de la 1947 (proiect prezentat de U.R.S.S. și semnat fără să crâcnească de către occidentalii care se pretindeau, până la lacrimi, prietenii noștri) s-a prevăzut (în art. 28) că "România renunță în numele ei și în numele supușilor români la toate reclamațiile contra Germaniei (...) care nu au fost reglementate până la 8 mai 1945 (...), precum și din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
povestește frumos și vremea trece. Curând la arhondaric, economul părinte care nici nu catadixește să ne vadă, dă poruncă sufragiului să ne dea borș cu fasole și salată de marole cu măsline, pe care le mâncăm în tăcere, fără să crâcnim, cu destulă poftă. La despărțire, după aceia, Vlădica Narcis ne dă un bilețel cătră egumenul Secului și ne spune că găzduire vom avea, dar din partea mesei greu, căci cei dela Secu sunt săraci tare. Înnainte de a ne sui în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și sfaturilor populare. Nici Mizil, săracul - nu cumva l-a orbit pe el și pe alții „disciplina de partid”?! sau aureola proaspătă a lui Ceaușescu de „apărător al teritoriului național” - și nici colegii lui din ierarhia de partid nu au crâcnit (deși era evident după „Tezele din iulie”, marile ședințe care au urmat În toată țara, unde se afirmau, ba aș putea spune că se clamau, se strigau, cu aceeași voce răgușită și cu ochii inflamați resturi se pare Încă vii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
for, extrem de puternic în acei ani, la insistențele mele, mai ales în cazul unuia dintre ei, critic literar, ne-membru de partid, cu opțiuni clare ne-marxiste: Matei Călinescu - și doi poeți: Cezar Baltag și Nichita Stănescu. Nici unul nu a crâcnit, așa cum nu au crâcnit nici Stancu, Marin Preda, Jebeleanu și ceilalți și au semnat sau au fost de acord cu semnătura lui Stancu ce propunea partidului cele de mai sus. Dar când s-a mai întâmplat ca elita scriitoricească să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
acei ani, la insistențele mele, mai ales în cazul unuia dintre ei, critic literar, ne-membru de partid, cu opțiuni clare ne-marxiste: Matei Călinescu - și doi poeți: Cezar Baltag și Nichita Stănescu. Nici unul nu a crâcnit, așa cum nu au crâcnit nici Stancu, Marin Preda, Jebeleanu și ceilalți și au semnat sau au fost de acord cu semnătura lui Stancu ce propunea partidului cele de mai sus. Dar când s-a mai întâmplat ca elita scriitoricească să se amestece în conducerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
individul este un simplu șurub într-un sistem economic și ni s-a repetat patruzeci și cinci de ani că sistemul are întotdeauna dreptate contra individului; în consecință, individul trebuie să fie disciplinat și să i se supună, fără să crâcnească, la tot ce spun «interpreții maselor». Utilizarea demagogică a unor noțiuni ca «mase», «clasă» etc. împotriva omului în carne și oase, avertizat mereu că «poporul nostru vrea», «poporul nostru respinge», «poporul nostru e hotărât» etc, a devenit una din armele
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
mulți ani! Tocmai am dat la dres o păreche de căputături 40, că rămăsesem desculț. Dacă m-ai milui încă cu un sorocovăț, numai bine le-aș putea scoate de la ciubotari 41. I-am dat și al treilea, fără să crâcnesc. Atunci el se sculă și, cu pași leneși, târâtori, ieși din odaie îngăimându-mi următoarele cuvinte: Să ne vedem cu sănătate, cuconașule, când ți-i primi leafa; că nu-i mare lucru să-mi dai și mie o zeciuială 42
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
strădui să fac în așa fel încât aceste pierderi să fie cât mai reduse. Însă, pentru ca toate acestea să se întâmple, trebuiau să-mi execute întocmai ordinele, chiar dacă unele dintre ele li se vor părea mai ciudate. Nimeni n-a crâcnit, nimeni n-a scos o vorbuliță măcar. Erau foarte cuminți și de-a dreptul devotați, așteptând cu cea mai deplină încredere ca salvarea să le vină de la mine. Firesc, în timp ce le vorbeam și-i vedeam cum mă privesc, am simțit
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nu există să n-ai replică în glas, don'șoară! Ia, că tot ai tu atâta timp liber, completează fișele alea și când termini, mi le aduci la semnat." Asistenta pune un bot cât o zi de post, dar nu crâcnește. Cei doi studenți îl privesc în tăcere. Ea un picuț cam stresată, el cu admirație. Radiologul îi face tânărului, pe șest, cu ochiul. Apoi le zice: "P-aici nu-s prea mari inginerii azi, așa că ar fi bine să vă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fiindcă nu-și plătise mâncarea. L-am chemat și l-am întrebat: - Ai mai avut și alții din rasa lui și îmbrăcați la fel? Mi-a răspuns: - Da, domnule, este al treilea în ultimele săptămâni. Au plătit mereu, fără să crâcnească. Am continuat să-l întreb: - Cu ce bani au plătit? - Cu bani buni, domnule, monede de aramă și argint la fel cu cele folosite de negustorii din Oderzo. Nu mi s-au părut porniți pe rele, cu atât mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
belșug. Ben Bernanke, președintele Sistemului Federal de Rezerve american, e criticat că e "prea intelectual" și nu pricepe nimic, în timp ce fostul președinte, Alan Greenspan, este intens regretat, pentru că nu se încurca în studii inutile, ci tăia ratele dobînzilor fără să crîcnească. Din păcate, soluțiile nu mai sunt locale, nu pot fi pedepsiți doar cei vinovați. Efectele s-au coagulat, iar riscul e sistemic. Principiul dominoului lovește din nou. Ani de zile finanțiști nesăbuiți au fost încurajați să meargă tot mai departe
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
al elementelor progresiste din rîndul marilor proprietari funciari. Mai ales atitudinea țărănimii era fluctuantă. Exista o mai mică înclinație spre credința că Dumnezeu stabilise locul în viață al fiecărui individ și că oamenii trebuiau să-și îndeplinească menirea fără să crîcnească. Ca și în ținuturile balcanice, țăranul de pe teritoriul monarhiei voia desființarea corvezilor și a obligațiilor feudale și dobîndirea deplinei proprietăți asupra unui anumit lot de pămînt. El dispunea de căi specifice de a-și exprima sentimentele: revoltele țărănești fuseseră ceva
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
să deții, în cont sau la ciorap, câteva mii de dolari, poți face absolut orice: fraude, tâlharii sau crime și vei fi scos basma curată de un sistem juridic corupt până-n măduva oaselor. Judecători care până ieri executau fără să crâcnească ordinele politrucilor județeni, astăzi se supun la fel de orbește ideologiei muzicale a foșnetului dolarului și eticii vizuale a superb desenatei mărci. Așa se explică eliberările stupefiante ale unor infractori dovediți și răsdovediti, așa se motivează uluitoarele decizii de "neîncepere a urmăririi
Bilant (la mâini si la picioare) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18177_a_19502]
-
Fără îndoială că lucrurile au stat așa: ca să-și ducă viața li s-a oferit celor din Strada Joagărului cînd pîine, cînd pietre. Nu oricine înghițea să i se dea pietre cînd ceruse pîine, nu oricine accepta așa ceva fără să crîcnească «...», prinosul unuia era sărăcia celuilalt; sațietatea unuia, foamea altuia; fericirea și ascensiunea unuia, nenorocirea și declinul celuilalt; viața unuia era moartea celuilalt...”. Iată ce scria un scriitor considerat apolitic - Wittstock n-are vocație de victimă, nici de erou - în anul
Domnul Hermannstadt și fișierele memoriei by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3603_a_4928]
-
îmi mai ceru: să citesc rar, cu băgare de seamă, biografiile celor doi, - a lui și a ei; tot la litera C, - și nu așa, în gând, - ci cu glas tare. Să fi fost o pedeapsă?... Vreun Canon?... N-am crâcnit. Am dat citire celor două biografii... A ei, fluvială și apoi a lui... O Deltă revărsată, plus fluviul împins îndărăt de refluxul Deltei, cu poze, vreo treizeci și ceva de fotografii de toate împrejurările, amândoi frumoși ca la cinema... De
Despre natura îngerilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7366_a_8691]
-
cu mâna goală? Leofold gâfâia neputincios: - Erau doar niște copilași. Nu puteam să îi omor. Înfuriată, Asherta începu să țipe cum nu o mai auzise Leofold până acum și îl pălmui cu mâinile ei mici. Leofold primi loviturile fără să crâcnească, fiind incapabil să se împotrivească acestei creaturi pe care de altfel ar fi putut să o lase fără suflare dintr-o singură lovitură. - Imbecilule! Nerecunoscătorule! Cum poți să ieși din cuvântul stăpânei tale? Tu îmi aparții mie! Ești al meu
Bariș Müstecaplioğlu (Turcia) Fricosul și bestia by Sheilla Iaia () [Corola-journal/Journalistic/6299_a_7624]
-
scosese în cale ceea ce avea acum, adică stabilitate, un fel de dragoste cam grobiană, monosilabică, un bărbat cu inimă generoasă, pămînt solid sub picioare și, dacă el ținea la lucrurile tradiționale, demodate, ea era gata să se supună fără să crîcnească, așa încît menținea curățenie lună în cocioabă, hainele familiei erau curate, copiii hrăniți și îmbăiați, iar cînd venea seara acasă, John Poe găsea mîncare caldă pe masă și, cum el avusese dreptate în legătură cu copiii, Hellen s-a dus la oraș
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
revoluției din decembrie 1989, judecând cu lipsa de inhibiții a omului deprins cu libertatea de expresie specifică democrației, nu ar putea decât să se mire de lipsa de reacție a celor din generația părinților săi care au acceptat, fără să crâcnească, o asemenea situație, pe cât de absurdă, pe atât de rușinoasă. Pentru logica de azi, asemenea lipsă de reacție la scara unei națiuni pare imposibil de acceptat. În perioada comunistă funcționa însă o altă logică, cea a terorii. Regimul comunist a
Dilemele prozatorului în tranziţie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9875_a_11200]
-
prin regiunea Banat. Nea Gale a rezolvat problema scoaterii oamenilor din producție și cea a autobuzului, o mașină chinezească, de numai 48 de locuri. Cum ansamblul era de aproape 70 de persoane, s-au înghesuit cu toții în hardughie, fără să crâcnească, și astfel au ajuns la Lugoj. Motorina a fost cumpărată de ei. Acolo au aflat că spectacolul se va ține la Lugojel unde, în cele din urmă, au ținut un spectacol pe brânză, pâine și roșii. A urmat un al
Agenda2006-17-06-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284938_a_286267]
-
în fața ușii. Cît timp nu primea nici un semn transmis dinăuntru de Walburga, nu îndrăznea să intre în dormitor. Această regulă, pe care el, la începuturile aplicării ei, o resimțea ca pe o nedreaptă servitute, a respectat-o întocmai, fără să crîcnească. De curînd, Walburga nu-i mai permitea, seara, înainte de culcare, să fie de față cînd ea se dezbrăca. ,Bine, mein Herzblatt, dar cum vrei să te ajut altfel?" întrebase el, simțind un junghi în inimă. Știi doar că nu poți
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
problematizează tocmai deschiderea limbajului esopic. Primul înțeles se referă la situația oricărei fabule, iar în acei ani Arghezi îl traducea pe Krîlov. Al doilea înțeles, cel subversiv, se referă la condiția exprimării cifrate sub dictatură: "Robul neputând, pe vremuri, să crâcnească, frânt în jug,/ Fără ca să fie-n târguri spânzurat ori pus pe rug,/ Totuși, fiindcă trebuința de-a cârti e omenească,/ Cuteza, ascuns în pilde, ticluit să se rostească./ Strecurată-ntre durere, lege și fărădelege,/ Pilda fiecare după mintea lui
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
găsite într-o cutie căzută sau ascunsă după șifonier și, din când în când, se visa iarăși contesa Pavlovitch Komarovsky și se pierdea, ca altădată, în brațele mele. Pe atunci, viața mă trăia și eu mă lăsam trăit fără să crâcnesc. Nu vedeam nimic scandalos în mediocritatea abisală în care mă complăceam, iar Lisa era prea ocupată cu infidelitățile ei bolnăvicioase pentru a-mi face reproșuri. Destinul anunțat cândva fastuos îmi jucase o festă urâtă, dacă nu cumva mi-o jucasem
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
Manolescu, că se poate dialoga civilizat, chiar pe teme aprinse. Naratoarea a întors pe dos hîrtia pe care a scris de-a lungul discuției și a dat peste un vers din morala fabulei lui Cărtărescu: "Vedem ades aceasta, dar să crîcnim nu-i chip". Era în 1989. Acum, cel puțin, cînd vedem "acestea", putem și să crîcnim, și să tăcem, și să țipăm, și să dialogăm civilizat, fiecare după cum îi e firea și voia. P.S. Am trecut sub tăcere diversele condimente
Etica disputelor literare by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14191_a_15516]
-
pe care a scris de-a lungul discuției și a dat peste un vers din morala fabulei lui Cărtărescu: "Vedem ades aceasta, dar să crîcnim nu-i chip". Era în 1989. Acum, cel puțin, cînd vedem "acestea", putem și să crîcnim, și să tăcem, și să țipăm, și să dialogăm civilizat, fiecare după cum îi e firea și voia. P.S. Am trecut sub tăcere diversele condimente ale întîlnirii. Ca să vă fac poftă. Ele se împart din belșug numai celor prezenți. Întîlnirile acestea
Etica disputelor literare by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14191_a_15516]