1,654 matches
-
chiar strălucirea solzilor aurii. Acum ne era de-a dreptul evident că totul nu fusese doar un vis, că avusesem dreptate să credem în existența supranaturală a solzilor... Am hotărât să ne întoarcem la Valea Verde. Am alergat înapoi spre crâng, am trecut pe lângă fântâna cu cumpănă, care părea acum o fântână obișnuită și cam pustie... apoi am ajuns la drumul care ducea spre sat. Am mers direct spre clădirea principală, și imediat ce am intrat pe ușă, în holul răcoros, am
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
viorele, iar eu străbat huceagul des cu gândurile mele. Când strălucesc sub rouă grea cărări de soare pline, frumoasă ești, pădurea mea, și singură, ca mine... * F1: Primăvară, din ce rai nevisat de pământeni vii cu mândrul tău alai peste crânguri și poieni? F4: Pogorâtă pe pământ în mătăsuri lungi, de vânt, lași în urmă, pe câmpii, galbeni vii de păpădii, bălți albastre și-nsorite de omăt topit abia, și pe dealuri mucezite arături de catifea. B2: Și pornești departe-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
destule motive să presupun că uneori venea Încălzită gata - așa era de lacomă și nerăbdătoare. La cîțiva kilometri după ce ieșeam din oraș, intram pe un drum de țară despre care nu știam unde duce; oricum, ceva mai Încolo era un crîng unde ne ascundeam cu mașina, pentru a nu fi văzuți din șosea. La fel am procedat și În dimineața aceea, o dimineață cețoasă și rece, pe la jumătatea lui octombrie. CÎnd am intrat În crîng, Încă nu se luminase bine de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
oricum, ceva mai Încolo era un crîng unde ne ascundeam cu mașina, pentru a nu fi văzuți din șosea. La fel am procedat și În dimineața aceea, o dimineață cețoasă și rece, pe la jumătatea lui octombrie. CÎnd am intrat În crîng, Încă nu se luminase bine de ziuă. Aveam de gînd să-i spun că e ultima oară cînd ne mai Întîlnim, că trebuie să ne despărțim etc., mă așteptam la niscai lacrimi, reproșuri și toate celelalte, urmate de o dezlănțuire
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de trupul lui și cu spatele acoperit de pătura uzată. Paginile albe ale caietului primesc unul câte unul cuvintele frumos caligrafiate. Ca să se dezmorțească, iese afară, pentru pauze scurte, În liniștea cimitirului și se plimbă printre morminte, ca printr-un crâng Înflorit. Este pentru prima oară În ultimul timp, când nu simte singurătatea și nu se teme de ea. Ciudat este că noaptea nu are spaime, nu se gândește la fantome, nu aude țipăt de cucuvele, nici zgomote ciudate, și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și serviciul de oțet: — Vei fi bună cu mine. Da, spuse ea. În noaptea asta. — De ce doar În noaptea asta? Când ajungem la Constantinopol, de ce n-ai, de ce n-am...? Ezită. Era ceva la ea ce-i scăpa: un singur crâng micuț În toată zona familiarității lor. — Să trăiesc cu tine acolo? — De ce nu? Dar nu argumentele Împotriva acestei propuneri au fost cele care-i Încețoșară Într-atâta gândurile, Încât trebui să-și fixeze privirile mai stăruitor, până unde putea vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
servești drept public. A, nu mă îndoiesc că acum ai remușcări, că te simți folosit. Dar hai să fim serioși, dragule. Exact asta capeți dacă stai și caști gura la cuci... și pupeze... PUPĂZA Farsă Urăsc sinistra râpă de dincolo de crâng, Deschisă ca o rană de sânge picurând, Cu-adâncuri izvodite din tainică oroare, Că, de arunci o vorbă, ecoul ei e „moare“. Alfred, Lord Tennyson, Maud 1 Metamorfoza Bull, un tânăr masiv, cu greutate, descoperi într-o dimineață că, în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
-l doare ca să o amuze pe Farah, dar ea n-a râs. El s-a oprit și a ocolit-o ca s o ia de mână și să o conducă pe cărarea care se pierduse iarăși. După ce au traversat un crâng cufundat În beznă, poteca a făcut o buclă și i-a scos În dreptul unui vechi ponton. Johan, a șoptit Farah, Johan. Asta voiam să-ți arăt. Vai, Johan! A pășit pe puntea bacului odată cu el. Ce minune! În fața lor atârna
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
prunii din livezi; strălucesc sub rouă grea cărări de soare pline; belșug de verdeață; bob de rouă; roditoarele câmpii; copacii și-au lepădat mantia albă de nea; zumzetele gâdilitoare ale albinelor; concertul păsărilor; soarele revarsă săgeți scânteietoare; serbarea păsărilor din crâng; verdele iese încet din rădăcină; lacul cel verde și lin; luciul plumburiu al apei. Despre păsări: șiruri negre de cucoare; foșnetul de mătase al aripilor obosite; pescăruși albi; cântecul lor te îmbată cu dulceață; triluri încântătoare; privighetoarea cea fără de pereche
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
noastre se bucurau nespus că-l aveam atât de aproape. Se lasă încet seara într-o prelungă legănare de bucurii. L-am îmbrățișat cu toții pe luceafărul trist. L-am întrebat: De ce ești trist? Vino! Inimile noastre te așteaptă. Toate potecile, crângul și izvorul, teiul și salcâmul, te așteaptă! Și codrul te așteaptă cu brațele încărcate de flori de tei. Vino Luceafăr blând, inimile noastre te așteaptă! Sub zorii trandafirii, te așteptăm în cântul nostru cel dintâi! 19.2. RECENZIA Recenzia este
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
întoarcerea căldurii. Primăvara are darul de a schimba întreaga natură, de a o înveseli și de aceea toți așteptăm cu nerăbdare și bucurie în suflet sosirea ei. ,,Primăvară, ce din rai, Nemișcat de pământeni, Vii cu mândrul tău alai Peste crânguri și poieni?” Sorina Onceanu, clasa a V-a C Primăvara După îndelungata iarnă, a sosit cu mândrul său alai primăvara anotimpul florilor. Ferestrele amorțite se deschid pentru ca lumina soarelui crud să pătrundă odată cu boarea caldă în case. Din februarie primăvara
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
se văd ca prin urmare pietrele și pietrișul gri. Pietricele mărunte se întrezăresc prin șuvoiul de apă limpede, de izvor. Copacii înmuguriți, cu muguri, care au chiar și înfrunzit, au coroana rotundă, cu crengile maronii, și sunt deși. Ca un crâng din care se surprinde un luminiș în care este o poieniță. Luminiș, crâng, poieniță. Căprioară. Căprioara bea apă atingând suav, de-abia de-abia cu boticul șuvoiul de apă ce curge prin acel luminiș și prin acea poieniță. Tabloul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
prin șuvoiul de apă limpede, de izvor. Copacii înmuguriți, cu muguri, care au chiar și înfrunzit, au coroana rotundă, cu crengile maronii, și sunt deși. Ca un crâng din care se surprinde un luminiș în care este o poieniță. Luminiș, crâng, poieniță. Căprioară. Căprioara bea apă atingând suav, de-abia de-abia cu boticul șuvoiul de apă ce curge prin acel luminiș și prin acea poieniță. Tabloul este aurit, auriu. Aur și argint. Auriu, aurit. Argint și aur. Ungaria, Iugoslavia, Ucraina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
atingi cu mâna. Venind de la mare prin Dobrogea la Buzău: Pâlcuri galbene, nalbă, plopii, sălcioare, salcâmi, parada vegetației pe o parte și pe alta a liniei de cale ferată, în grupuri grupulețe, pâlcuri pâlcuri. Țin minte de când eram mică un crâng departe de șosea, mai aproape de tren cu copăcei splendizi și apă limpede, în care se oglindeau berze și alte pasări-păsări. În lungul trenului se găseau fie păduri stufoase, dese, fie pajiști înalte și muguri, fie flori de o frumusețe rară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
lacrimi iubite, lacrimi din sângele-mi beat. Îmbătate îs colțurile neîntinate, deci curtea în care vântul bate. Luminițe se apără neîncetat. Nectarul încolăcindu-se, ori nectarul ce se încolăcește este chiar dulcele nectar prin care gâzele zboară. Cumințile bâzâiri prin crângul de flori, albastrele ce sunt iubitele, prețioasele și micuțele flori. Floricelele cu petale din sânge făcute sunt însângerate și micile flori cu petale. Bătute flori de liliac, plăpânde, firave lăcrămioare, lascive orhidee joacă hora oglindindu-se pe luciul cerului, reflectându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
plăcerilor superioare. · Fie ce vrea să fie, libertatea e cea mai importantă aici, în lumea reală și disciplina interioară. Iar în interiorul tău importantă e acea lume, acel vis despre lume. Visul meu e România o poieniță de primăvară, într-un crâng de colină. Visul meu e Iași, bulevardul Independenței. Visul meu e Filosofia, relații publice, Psihologia, psihologia generală și cognitivă, I.S.E.finanțe și contabilitate. Visul meu e roșu, un roșu perfect suprapus peste toate astea. Visul meu e viteza și ținuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
japonezi moderni, D. T. Suzuki, în eseul intitulat "Pictura, meșteșugul săbiilor, ceremonia ceaiului": "Acum, ascultăm sunetul apei care fierbe în ceainic [...]. Sunetul nu aparține, propriu-zis, apei, ci vine de la ceainicul greu de fier, fiind asimilat, de cunoscător, adierii care străbate crângul de pini. Astfel, liniștea încăperii sporește, omului părându-i că se găsește singur într-o colibă din munți, unde norul alb și muzica pinilor sunt singurii oaspeți care aduc mângâiere". Acesta este secretul care ne plasează pe traiectoria ceremonialului nipon
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
acasă la el. Pentru că anotimpul dădea semne de răcire, a căutat o rădăcină sănătoasă a unui copac și s-a strecurat încet înspre adânc, căutând un loc bun pentru hibernare. CÂND VIN NECAZURILE Un om venea dinspre Poiana pe marginea crângului și mergea înspre Cristinești. Așa de necăjit era din cauza belelelor în care-și trăia zilele, încât vorbea cu el însuși la orice pas pe care-l făcea. La început crângul a crezut că Omul este bolnav ori beat și l-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
CÂND VIN NECAZURILE Un om venea dinspre Poiana pe marginea crângului și mergea înspre Cristinești. Așa de necăjit era din cauza belelelor în care-și trăia zilele, încât vorbea cu el însuși la orice pas pe care-l făcea. La început crângul a crezut că Omul este bolnav ori beat și l-a întrebat: -Omule ție rău? -Și dacă mie rău, ce te privește pe tine? -Este adevărat nu mă privește, doar mă întrebam și eu, zise Crângul controlându-și în continuare
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-l făcea. La început crângul a crezut că Omul este bolnav ori beat și l-a întrebat: -Omule ție rău? -Și dacă mie rău, ce te privește pe tine? -Este adevărat nu mă privește, doar mă întrebam și eu, zise Crângul controlându-și în continuare vigoarea puieților, în urma vântului care a trecut pe acolo cu o seară înainte. Omul nu a știut cu cine vorbește, dar din cauza necazurilor pe care le căra în spate, nu a văzut cu cine vorbește și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pentru a-și șterge fruntea de sudoare și privea neliniștit în jur. Se uita în stânga se uita în dreapta dar să vadă pe cineva prin preajmă, nici țipenie. „Măi, da cu cine am vorbit, că nu văd pe nimeni în jur”? Crângul l-a lăsat puțin și s-a gândit să-i spună până la urmă, că și așa era necăjit. -Eu sunt cel cu care ai vorbit, Crângul! Când a auzit vocea venită din jur, de peste tot, Omul s-a uitat mirat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
țipenie. „Măi, da cu cine am vorbit, că nu văd pe nimeni în jur”? Crângul l-a lăsat puțin și s-a gândit să-i spună până la urmă, că și așa era necăjit. -Eu sunt cel cu care ai vorbit, Crângul! Când a auzit vocea venită din jur, de peste tot, Omul s-a uitat mirat înspre vârful copacilor tineri, după care s-a liniștit, continuând să privească în pământ, dar cu gândurile frământându și capul la nevoile vieții care-l punea
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
s-a uitat mirat înspre vârful copacilor tineri, după care s-a liniștit, continuând să privească în pământ, dar cu gândurile frământându și capul la nevoile vieții care-l punea la grele încercări. -După câte văd, ești tare necăjit, zise Crângul, încercând un dialog cu Omul. -Așa este, sunt tare necăjit, am mulți copii, de mâncare nu prea mai am ce să le dau, vine iarna amuș, lemne nu am, și tot așa ... Când vin necazurile, te gândești în ce parte
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
lemne nu am, și tot așa ... Când vin necazurile, te gândești în ce parte s-o iei, dar răspuns, pace nici că primești. -Și dacă tot stai așa supărat, crezi că ai să găsești un răspuns? l-a mai întrebat Crângul. -Dar ce să fac? spune tu, că eu voi face precum spui. -Să fii mai nepăsător, că Dumnezeu este mare, și într-o zi va avea ochi și pentru tine. -Nu te contrazic, poate ai dreptate, dar până atunci, ce
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
disperare în glas, Omul ... Să țip, să urlu, să plâng, când necazurile stau în spatele meu și le car cum cari o greutate care nu-ți este de trebuință, s-a mai plâns Omul. S-a gândit, ce s-a gândit Crângul, și deodată îi vine o idee, după care a propus omului: -Știi, ce m-am gândit eu; să doinești. -Ce să fac? a întrebat Omul gândindu-se că nu a înțeles bine. -Să doinești, doar am zis clar, a mai
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]