1,970 matches
-
eram un naiv, la ora asta n-aș mai fi șezut pe scaunul ăsta, îi zice, luîndu și foc de la unul din chiștoacele încă nestinse din scrumieră. — Ai răbdare și ascultă pînă la capăt, zice Regizorașul aruncîndu-și privirea afară prin crăpătura ușii, în direcția rastelului de armament. Să-mi spui mie cuțu dacă n-o să-ți convină, dacă n-o să te consideri cel mai fericit om de pe fața pămîntului. — Una e prietenia noastră, o ține Comandantul pe a lui, și alta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
aș bucura că s-a defectat aparatura de sunet, atîta tot, le răspunde Roja. Altfel ați fi fost obligați să asistați la un spectacol de rîsul lumii, i se pare. 8 — V-ați și întors? întreabă doamna Mina privind prin crăpătura ușii, zornăind lanțul de siguranță, dînd să deschidă. — în politică e la fel ca-n viață, nu-ți iese întotdeauna exact ce ți-ai propus, zice domnul Președinte. — Ei, și acum ce facem? întreabă Petrică, dînd semne de nerăbdare, uitînd
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
însă, tu te-ai prins de la început cu ce se mănâncă meseria asta și te-ai orientat perfect din prima clipă. Și nici nu trebuie să dai seamă nimănui pentru asta. — Pot să intru? întrebă, încercînd să strecoare plicul prin crăpătura ușii. Trebuie să semnați, e recomandată. — Ce zăpăcită mai sînt, se auzi vocea Angelinei, cum am putut să uit? zise scoțînd lănțugul de siguranță, deschizînd larg ușa. — Dormeați? V-am trezit? spuse Poștașul trecînd pragul. — Aș fi vrut eu, îi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
se ridică cu greu din cauza straturilor de haine cu care e Îmbrăcat, de pe unul din scaunele din șandrama, carcasa unui fost televizor și pune cartea pe locul unde doarme, cu mare grijă. Frigul intră În maghernița mizeră prin zecile de crăpături, făcând din interiorul ei un veritabil igloo. -E minunat ce am găsit În pachet, Kawabata. Gândește-te la cât de mult ne-am Îndepărtat de Dumnezeu! Lasă-mă să te Împac cu El.! Ai nevoie de asta ca de aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Îndopat cu mâncare. Ca să nu mai vorbim de cei care au părăsit orașul, pentru a petrece Sărbătorile În alte locuri, departe de freamătul cenușiu, isteric și agresiv. Mâna lui Antoniu, Întinsă sub nasul rarilor trecători, e crăpată de frig . Din crăpături țâșnesc bobițe de sânge care, Închegat, seamănă cu un rug de mure. O fetiță de vreo zece-doisprezece ani, Îi pune cerșetorului, un bănuț În palmă, zâmbindu-i compătimitor și privindu-l cu multă curiozitate copilărească. Bunica o cheamă cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
din așternut și fac un fel de gimnastică de Înviorare, mișcându-mi mâinile și picioarele În ritmul bătăilor unei tobe, Într-un spațiu infim de câțiva zeci de centimetri. Seara, când ajung acasă, prima grijă este să mă strecor prin crăpătura de lumină pe care o lasă becul chior ce atârnă deasupra ușii, pe bucata de asfalt din curte, pe care merg ca un clown pe o sârmă Întinsă sub cupola circului. Cum intru În camera mică și ciudată care are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ca de obicei, iar afară, oamenii treceau încolo și încoace pe trotuarul ud. Am ales o mistrie grea cu vârful lat și un ciocan și am urcat scările în goană. Am vârât lama mistriei cât am putut de mult în crăpătura ușii, chiar lângă broască, și prin câteva lovituri de ciocan am înfipt-o mai adânc. Apoi am manevrat mistria ca pe o pârghie. Ceva a trosnit înăuntru. În clipa următoare mânerul mistriei a cedat. Am împins ușa dar se ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
o pârghie. Ceva a trosnit înăuntru. În clipa următoare mânerul mistriei a cedat. Am împins ușa dar se ținea încă tare. Am luat ciocanul și am lovit cu putere ușa în dreptul broaștei. Iar a trosnit ceva și am observat o crăpătură care se lățea. Am împins cu umărul și ușa s-a deschis. Am intrat și am închis ușa în urma mea. Înăuntru domnea o liniște apăsătoare. Era întuneric în cameră, draperiile erau încă trase. Aerul era greu, mirosea puternic a alcool
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și ele. Cu toate acestea, oricât m-am sucit În fața oglinzii, n-am reușit să descopăr nici măcar o urmă de despicătură. Probabil că Anton se referise la altceva. Dacă singura diferență era că băieții aveau un băț și fetele, o crăpătură, atunci clitorisul trebuia să fie altceva decât un penis mai mic. În acest caz, sigur aveam și eu așa ceva. După investigații Îndelungi, am tras concluzia că era probabil ascuns Între scrot și anus. Anton Îmi spusese că fetelor le plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fină piesă de dessous, dar elegantă și executată cu grijă. Cealaltă femeie care părea mai În vârstă fusese fotografiată cu spatele la spectatori. Pe spate avea un tatuaj cu o pisică poznașă, cu spatele arcuit, și cu un șoarece taciturn, alunecând spre crăpătură. Cele două animale, Înmărmurite Într-o dușmănie receptivă, erau pictate pe câte o parte a despicăturii feselor - ceea ce lăsa scena prezentată suspendată ciudat În mijlocul acțiunii, cu pericolul plutind În aer. După părerea Dorei, era simplu să te gândești că femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am auzit un fluierat melodios. Mai Întâi am crezut că e o marmotă care-mi oferă serviciile ei amoroase, apoi, că ar fi o păpușă masculină. Dar tot ce reușeam să disting era o siluetă nedefinită, strecurându-se printr-o crăpătură Între panourile de lemn ale unei contrucții pe care un afiș rupt anunța existența unui mecanic prin zonă. Am traversat strada și am ajuns la o poartă destul de largă cât să treacă și o trăsură. Toamna trecută, Într-o seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
uit În altă parte, Își aranjă pătura. — Lech și Thaddeus, mă informă, dat raportul despre tip cu păr roșcat În drum spre noi. Numai Knisch poate fi. Unul din băieți trebuie să fi fost acea umbră care se strecurase prin crăpătura din grămada de scânduri. — În cazul acesta, am răspuns, poate știi și de ce am venit? — Antenele radio nu sunt pentru femeie bătrână. Colega mea apucă frânele cu grijă. Cu ce pot ajuta, Sascha? — În primul rând, aș vrea să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
vorbea de scenele din documentarul filmat la Apollo. Sascha lucra acolo. Prietena interesată de asta. Dar te numea „Anton“... — Anton? am Întrebat, zgâriind cu unghia de la degetul mare unul dintre mânerele scaunului cu rotile. Lemnul Întunecat și neted dezvăluia o crăpătură cu un model interesant. Cred că e o greșeală. Odată ne-am Întâlnit cu Lakritz. Se poate să se fi referit la el? În loc să răspundă, Else Își puse palma pe picioare și le frecă repetat. Îmi explică pe o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lămpi și am mormăit ceva despre „strigătul oamenilor pentru lumină“. Făceam aluzie la faimosul sloganul al lui Koch, sperând că astfel voi Înveseli atmosfera. Dar Dora Își ridică doar mâna și Începu s-o ia calm de-a lungul unei crăpături care Își croise drum printre pietrele de pavaj. — Măcar așa văd unde pun piciorul. Plasând un picior În fața celuilalt, ca și când ar fi făcut echilibristică pe o sfoară Întinsă, se deplasa cu grijă, dar eficient. Apucându-mă din nou de picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a rupt toată vraja. Brusc, am rămas fără aer. Tulburat și dezumflat, am urmărit cât de repede se transformă cea mai independentă parte a unui corp bărbătesc Într-o bucată de carne neînsuflețită, c-o pată de umezeală lucind În crăpătura sa scorojită, ca un ochi sașiu, Înlăcrimat. Plictisit, am dat să-mi caut chiloții. Era clar, „elevația“ biologică completă era imposibilă. Nu exista sex fără imagini sau fantezii, memorii sau vise - pe scurt: fără istorie. După ce mi-am rezolvat diferitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
paravanului chinezesc din fundal reușeam să disting un bărbat mai În vârstă care tocmai se spăla pe mâini. — Să fiu al naibii. Tipul blond mă privi cu un dispreț amuzat. Ajustându-și expresia de pe față, Închise ușa. Tu ce vrei? Crăpătura de o palmă nu prea lăsa loc pentru ochii mei Înguști, nasul pricăjit și buzele pline. Aranjându-mi flanelul pe care-l purtam pe umeri, mi-am strâns poșeta la piept și am recurs la minciunile pe care le pregătisem În caz că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ce am uitat. — Ce Dora? Ce uitat? Ce prietenă? În spatele ușii se mișcă cineva. — Da, nu e asta camera 202? M-am dat Înapoi cu un pas ca să verific numărul de pe ușă. Cu o mișcare lină, bărbatul se strecură pe crăpătură și Închise ușa după el. Acum am observat că Își Îndesase un prosop la brâu. — Dora? repetă. Sunteți... surori? Tonul lui devenise mai moale, fără a părea, totuși, prietenos. Probabil că era curios ce vroiam să iau din cameră, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pare ciudat? Și totuși - încearcă să-nțelegi lumea dacă poți - îi place ca în timp ce-o înșurubez să-mi vâr degetul arătător, să mi-l cuibăresc în anusul ei! E o chestie atât de misterioasă! Fascinația nesfârșită a acestor crăpături și orificii! Știi, pur și simplu nu mă pot abține! Și nici nu mă pot lega de vreuna. Am câte o legătură care ține un an, un an și jumătate, luni și luni de zile de iubire, și tandră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
niște uși, iar funcționarul de la casa de licitații cântă o melodie. Intru în baie și sting lumina. Ca să nu văd ce-i în sacoșă. Ca să nu văd ce trebuie să iasă. În întunericul dureros de strâmt, înghesui un prosop în crăpătura de sub ușă. Mă așez pe veceu, cu pachetul în poală, și ascult. Asta-i ceea ce numim civilizație. Oameni care, altfel, n-ar arunca în ruptul capului un gunoi din mașină te izbesc fără să stea pe gânduri cu bubuitul radioului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
un telefon și zice: — Biroul de avocatură Dooley, Donner și Dunne. Spuneți-mi, zice, ce culoare are ciuperca pe care ați contractat-o? Bursuc iese din baie, aplecându-se ca să încapă cu papagal cu tot pe sub pragul de sus; în crăpătura fundului i-a rămas un petic de hârtie. Are pielea buboasă și înroșită. Jumulită. Nici nu vreau să mă gândesc că stă pe veceu cu pasărea pe umăr. Și în capătul celălalt al camerei este Mona. Coacăză. Râde cu Caprifoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
jumătate din rădăcini ciuntite, aruncate spre cer. Lîngă el, rezemat de perete, cu cureaua de la pantaloni mototolită în mîini, stă profesorul și privește fix, cu ochii mari, gata să-i iasă din orbite. În fața lui, de la rădăcina smulsă, pornește o crăpătură ce se lărgește continuu, prelungindu-se pe lîngă restaurant, pe sub platforma din beton. Fugi! îl ia țăranul de braț pe profesor și-l îmbrîncește către autobuzul aflat de partea cealaltă a șoselei, ducîndu-l mai mult tîrîș, abandonîndu-l într-un sul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
femeie într-un mare fel. Carol, nefiind o cunoscătoare în materie, găsi că descrierea e de-a dreptul excitantă și, mai mult decât atât, revelatoare, din punct de vedere tehnic. Lăsă cartea deoparte. Mâna i se strecură pe sub cuverturi, prin crăpătura cămășii de noapte, săltând-o. Își cuprinse vulva și o frământă puțin. Un deget i se strecură între labiile încrețite, pătrunzând în vaginul lubrifiat. Sentimentul de putere o făcu să se înfioare până în vârful unghiilor vopsite de la degetele picioarelor. Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
netă. Își petrecu un colț capitonat al măsuței de lângă pat printre coapse și își frecă perineul de ceasul de plastic cu radio. Rămase acolo, tremurând, cu două valuri de excitație străbătând-o simultan, unul dinspre penisul erect, celălalt venit dinspre crăpătura care pulsa, și îl privi pe Dan, care se împiedicase în pantaloni încercând să se dezbrace și căzuse pe o parte, lovindu-se cu capul de ușa șifonierului. La vederea trupului costeliv sprijinit de ușa din șipci, Carol fusese cuprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Însă, de data aceasta, atingerea îi provocase o anumită senzație. Chestia era umflată și ovală. Avea vreo zece centimetri lungime și pornea chiar de la scobitura genunchiului, continuând spre călcâi. Bull observă că rana sau infecția se prezenta sub forma unei crăpături cu marginile striate și liniștitor de uscate. Acum că devenise conștient de existența ei, era limpede că treaba era serioasă, pentru că indiferent de mișcarea pe care o făcea - fie se ghemuia sau se lăsa cu totul pe vine ca să poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mișcarea pe care o făcea - fie se ghemuia sau se lăsa cu totul pe vine ca să poată simți chestia aceea, fie se răsucea pentru a încerca să o vadă - declanșa de fiecare dată un val copleșitor de senzații. Senzația unei crăpături cu un interior vâscos, săpată adânc în trupul lui, înfiptă înăuntru și cumva neterminată... Bull, încă dezbrăcat, se clătină până la oglinda mare, fixată pe tapetul cu trandafiri. Se întoarse cu spatele și se uită peste umăr, în jos. Ochii întâlniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]