3,263 matches
-
clipă ce n-are chip, peste care Dumnezeu și-a așezat oasele, nemurind-o. IARNĂ Albise carnea copacilor. Prin însingurarea mea trece iarnă, plimbându-și gleznele, scârțâind a îngheț. Din volumul de versuri „ÎN VESTIARUL INIMII” (Editură Tiparg, 2011) Stelele, crăpate pe buzele cerului înzăpezit de dimineți neîncepute, îmi aruncă-n vertebre guturaiuri, de parcă zilele mele s-ar soarbe în însetarea pământului, ca într-un cimitir obosit. Poate că sunt un om de zăpadă în care iarna-și taie venele, sinucigându
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
-fără a învăța (n.n.: azi, după manualele alternative, care-ți distrug discernământul și identitatea multimilenara!)/-fără a studia (n.n.: ieri, cât de intangibilă era Armata Sovietică, binecuvântata de “țării Kremlinului” azi, cât de deștept și invincibil e americanul, binecuvântat să crăpe, din ordinul Casei Albe și a... petroliștilor și negustorilor de armament!)... cf. Tov (1), p. 10. ...Și, pentru că nu e nicio diferență esențială, între o ocupație și... următoarea, poporul român, după ce și-a rupt palmele ovaționând tot ce i-a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
la prora Cap-compas pe aurora; Dorurile de fecioare Vin din stele căzătoare, Visele-adunate-n prove Sparg furtunile de slove, Iar în somnul lor, matrozii Trec prin sabie irozii. Un poet în cart de câine Duce navă către mâine, Cu tăișul cârmei crapă Noaptea coborâtă-n apă, Adunând stelele-n turme, Bacii pier fără de urme, Cade-n val Calea Lactee, Născând pe-Afrodita zeie! Poezii Dora Groza REFUZUL LUI ICAR Semănate-n primăveri, Zilele răsar din ieri, Ofilite-acum dau vama Timpului care le cheamă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
nici n-au existat substantivele proprii-comune Esop le-a vândut că pe semințe de dovleac pe la meciuri aș spune când gândesc Socratele mă pândește și nu este convins că se-ntâmplă el știe că totul este cam relativ când îți crapă nervul sub frunte vedeți?... am mânia lui șapte de aici și cele șapte păcate și pentru ce trebuie demonstrat că port patul lui Procust în spate? FILĂ DIN JURNALUL DE BORD Ing. prof. dr. Pompiliu Manea, care recent a făcut
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
îl lăsăm mereu în pace. știm că pentru el/ nu mai poate exista nimic." (Prezicere); "ochii mei văd patul// încovoiat, ridicat deasupra mesei, căzând deodată, rupând-o/ în două, rochia albastră plină de pietre lovindu-se/ de tavan, de podea, crăpându-le, legănându-se ca limba/ unui clopot. pete/ roșii pe tot tavanul încep să se rotească, să saliveze,/ rozându-se una pe cealaltă, fereastra se-nchide-se-deschide/ până ce geamurile se sparg, cioburile se înfig în pereți,/ pereții vorbesc prin gurile petelor roșii
O rochie strâmtă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10100_a_11425]
-
și cai rechiziționați de-aici, din Banat, bănățenii aveau cai rezistenți, grozavi. În prima parte am fost căpitan, aveam 300 de cai la escadron, am luptat la Odessa, în cotul Donului. Noaptea ne deplasam, ziua luptam. Era un ger de crăpau pietrele sub copite. După o săptămână de luptat ca infanteriștii, cu zăpada peste genunchi, cu o grindină de armă automată deasupra capetelor, am reușit să ocup o cotă importantă în noaptea de 29-30 decembrie. La al șaptelea asalt am reușit
Agenda2003-25-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281159_a_282488]
-
avut o prestație foarte bună în compania regelui încoronat al categoriei grea, britanicul Lennox Lewis. Totuși, la finele reprizei a șasea, medicul de ring a oprit lupta, deoarece, datorită unui croșeu de dreapta al britanicului, pugilistului ucrainean i s-a crăpat, pe lângă arcadă, și pometele. Astfel, Lennox Lewis a rămas campionul mondial al categoriei grea, însă în momentul întreruperii meciului, Vitali Klitciko conducea pe buletinele de punctaj ai celor trei arbitri-judecători. Retrogradare din elita continentală În întrecerile Superligii Cupei Europei la
Agenda2003-26-03-23 () [Corola-journal/Journalistic/281181_a_282510]
-
noastre e că, în cazul intelectualilor, portretul ce reiese din biografie nu ajunge decît rareori la pragul simbolului. Intelectualii se aleg cu un chip ale cărui calități sunt supuse unei uzuri atît de drastice că blazonul ajunge să le fie crăpat pînă la caricatură. Portretul e cel mai adesea pitoresc, dar cu totul dezgolit de nimb cultural. Niște omuleți meschini ce nu se pot păstra la înălțimea exigenței pe care au declarat-o drept busolă în viață. Rezultatul e că intelectualii
Puterea indirectă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2812_a_4137]
-
ales, v-ați impus singur. Nu vă spun tovarăș că nu puteți fi tov. cu poporul care muncește din greu flămând, iar D-voastră și dulăii ce dețin posturi cheie nu știți ce e munca și foamea... Nu știu cum nu vă crapă urechile când aud ce vă rostește gura. Cum puteți vorbi de libertatea poporului când știți bine că e o minciună...” Tot la „Europa Liberă” a trimis și cinci poezii, care au fost citite pe post în toamna lui 1987. În
Agenda2003-31-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281325_a_282654]
-
mai bine de cinci palme de om. Ar trebui să se simtă confortabil aici, unde este tihna. Este liniște. Ea caută, adulmeca. Nu stie ce, nici pe cine. Sub mănușile, care-i dau un aer fastuos, pielea palmelor o ustura, crapă, zemuiește că o rășina lichidă. Degeaba gândește pozitiv, isi repeta întruna, ca... este frumoasă, frumoasa și sănătoasă la trup și la minte. Părul ei este stacojiu aprins și îi ajunge pe umeri. îi simte șuvițele, reci și că fără textura
Vara leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/97_a_208]
-
Putna, la un batran preot, Sofronie. În biserică, are loc scenă împreunării intempestive a bolnavei cu icoana Mântuitorului. Scenă este falsă, dar descrierea metamorfozării icoanei în urma acestui sacrilegiu atrage atenția prin forță imaginației plastice a autorului: "Vopseaua se umezise și crăpase, deformând întregul desen, creându-i lui Iisus o imagine grotesca, aproape buhăita și buboasa, ca a unui om care suferă de o boală de piele, un fel de acnee rebela din care cauza se scarpină încontinuu, făcând o rană din
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
consoana "r" i se propun versuri în care tocmai această abundă. Din rîndul probelor mai generale - singurele relevante pentru ierarhia dificultăților limbii - cîteva sînt mai cunoscute în română, fiind reproduse (cu variantele normale) în diverse culegeri: "Capră calcă piatră/ Piatră crapă-n patru"...; "Bou breaz bîrlobreaz/ Din boii bîrlobrezenilor...". Dificultatea stă în general în a rosti grupuri fonetice care cer mișcări articulatorii mai complicate și mai ales in repetarea lor la distanță mică, cu cîte o ușoară variație. Jocurile fonetice românești
Încurcături de limbă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17832_a_19157]
-
clar, promotorii acestui demers provin din rândurile păturii de profitori conștienți că tocmai diplomația, serviciile secrete și politica au rămas ultimele bastioane ale ciumei comuniste, în apele tulburi ale căreia se poate înota atât de avantajos. Unde dai și unde crapă: după ce, cu eforturi supranaturale, a încercat aducerea acestei legi în fața privirilor vinovate ale atâtora dintre parlamentarii de bine ai României, iată că dl Ticu Dumitrescu este izbit în moalele capului. Inițiativa să legislativă are ceva din tehnică bumerangului. Dar un
Bumerangul de catifea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17886_a_19211]
-
ar fi fost ... zugrav), Hitler, pe jumătate vagabond, pe jumătate boem, și-a găsit culcușul zilnic în clădirea azilului din Meindling (fundație evreiască!); iar pictorul de origine semită Reinhold Hanisch i-a procurat de lucru pictorului eșuat, asigurîndu-i aceluia ce "crăpa de foame " supraviețuirea... Pe cine nu lași să moară nu te lasă să trăiești!" Fapt este că individul în cauză - fie Hitler, fie Haider - nu-și dă sema de caracterul patologic al obsesiei sale, motiv pentru care n-are nici
Orice om este păzitorul fratelui său by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17191_a_18516]
-
trupul în stare de descompunere din scena răstignirii devine un trup sfînt, eliberat prin scriitură de materialitate ("plutește prin căsoaie"), un trup "blagoslovit", acoperit cu răni sfinte: "ăia din sat l-or fi crezând și sfânt, or fi așteptând să crape și să pună mâna pe moaște". Odată cu mântuirea vieții prin artă - căci, după cum învață Aristotel de la pictor, personaj cheie în biografia sa, arta "te învață să ajungi în rai" - taina grijaniei devine realitate cotidiană: după plecarea din casă, în urma lui
O meditație pentru zilele noastre by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17279_a_18604]
-
extrem de lunecos, pe care fiecare sintagmă, fiecare cuvînt, silabă, literă pot, într-o clipă, a-și schimba înfățișarea, parcă printr-o hipercorectitudine, printr-o epuizare a scrupulului scriptic. Textul cel mai migălit se arată cel mai primejdios, căci suprafața sa crapă, deschizînd abisuri delicios-amețitoare care-i înghit accepția primă, care-i relativizează orice accepție. Din "realismul" maxim al textului, tratat prin prisma unei gramatici exasperate, țîșnesc fantasmele fanteziei cele mai impenitente: "...cu umbre, lande, doamne în crinolină albă. (În crin, o
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
lui Academos./ plutim pe fruntea lui în ziua cea lungă/ în răbdarea cîtă un imperiu/ ca un trib de obsesii/ lîngă un fluviu de îndoieli./ adunăm morții din duminicile războaielor/ cît timp turme sîngerii ne rumegă/ imitațiile nopților.// acum se crapă de ziuă în ochii piramidei" (Ultimul timp). Din incongruențele ontologice ia naștere ficțiunea, care, deși prin definiție "inventată", nu e absolut gratuită, adică arbitrară, fiind aidoma unei expediții cinegetice (sînt vînate sensurile lirice), în cîmpul căreia "glonțul libertății" (al viziunii
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
știrbii/ Nebuni pe lînga rozele din orb./ Alteța m-a facut mama din flori/ Și mă înfățișez tot sfiiciune/ Cu lira-n brațul care fierbe./ Pîndesc lumină pentru a scoate cornul de licorn./ Mirajul bestialității mă părăsește, somn,/ Și-și crapă ochii de tăișuri/ Săltînde spre mine din luceafăr.(...)" (Prin posedata risipire). E cîntecul unui faun îmbătat, în primăvară, de întunecată solaritate a propriului instinct. Grație unei mari intensități expresive, a unei incandescente a discursului menținute fără întrerupere, Miron Kiropol ajunge
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
mai mult, mă făcuse să pricep că ar fi vrut și el una, o havana, s-o vadă, s-o-ncerce? Sigur e că i-am dat și că el a luat-o, a stins ciosvîrta de Honduras care se crăpase deodată că prost înfășurata ce era, si si-a aprins-o cu o brichetă laterală, de argint, pe semne, ca lucea blînd; o brichetă specială pentru pipe și trabucuri și pe care scria, apucasem să văd cerînd-o s-o cercetez
IOWA-CITY OCT. 1978 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18013_a_19338]
-
clovnești (Satire și calomnii), insistînd pe ideea de veselie, de comicărie a întreprinderii d-sale: "veselia e neagră că vărsatul de vînt/ veselie cu bombardoane, cu tiribombe, cu plesnitori" (Lupta cu îngerul). Sau: "să joci în comedie cu poale suflecate/ crăpînd de rîs" (Cabale de cafenea). Sau: "noi sîntem ocnașii muncind în comedie" (Oameni cu lămpi sIesireat ). Dar constatăm o ciudată nivelare a tărîmuilui infernal cu cel pămîntesc, ultimul umplîndu-l pe cel dintîi cu imagini familiare: "infern cu floarea soarelui și
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
pilotînd, ajungea repede cam prin centrul Tecuciului, făcea acolo cîteva viraje, execută un picaj deasupra localului Mon plaisir, cînd îi făcea semn țiganului să-i dea drumul, Deșteptării, adică, pentru iubita să Sulamita, iar țiganul umezindu-si mai întîi buzele crăpate de curentul rece al zborului ducea goarna la gură și începea să sufle tare în ea, în timp ce cei de jos își agitau brațele salutînd demonstrația lui Bebe, - simpatiul Sulamitei, locotenentul îndrăgostit de ea, care nu auzea nimic, trezindu-se de
Cade timpul răcoros by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18075_a_19400]
-
pînă la performanță, ci și de posibilele similitudini între "sudura" și "literatura": "Am cunoscut odinioară un lucrător de ăsudură, cum se cheamă lipitura fierului cu flacără de oxigen; un mic patron al unui atelier, pierdut în mahalalele mărunte ale periferiei. Crăpase în gospodărie un cazan, cîrpit de mai multe ori de savanții reputați ai meseriei și mă apropiam de iarnă cu mașina de apă caldă hodorogita. În sudura e ca și în literatură. Mării cîrpaci cu firma, de cum le dai o
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
amintiri al președintelui, dar nu vor însemna nimic dacă nu hotăram, în sfârșit, să ne ajutăm singuri! Or, în era computerului, minciună politicianista are picioarele mai scurte decât prânzul unui anorexic. Cum poate dl. Constantinescu să susțină, fără să-i crăpe obrazul, ca în România nu există "corupție oficializata", cănd întregul sistem e bazat pe corupție, trafic de influență și pe domnia atotputernica a peșcheșului! N-o fi existând corupție la Cotroceni, asta se poate! Probabil că vechii securiști din S.P.P.
De la "Tigareta II" la "Evangelista III" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17546_a_18871]
-
încinsă și mâinile cearceaf. Mă gândesc că ar fi să văd ce-i cu ceasul. Lumina e albe de făină. Fața Geanei trebuit să-l țin în apă caldă, dar slabă și nu-mi văd decât mâinile. seamănă cu pământul crăpat vara când oare, când?Parcă nu se mai E frig în casă și eu am de secetă, iar mâinile i-s uscate ca face lumină de-o veșnicie. Și nu înghețat. Mâinile mele seamănă al sfinților din biserică. Dar nu
Febră. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefania Oproescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_78]
-
sau informația, ce atrage atenția e consecința aplicării acestor noțiuni asupra omului. E ca într-un joc de probabilități în cursul căruia deznodămîntul unui act contrazice intenția cu care el a fost făcut. Cu alte cuvinte: unde dai și unde crapă. De exemplu, cine acționează cu totul rațional într-o anumită situație sfîrșește mai devreme sau mai tîrziu prin a săvîrși gesturi cu totul aleatorii, aflate în drastică discrepanță cu regulile rațiunii de care a ascultat. Te porți rațional și rezultatul
Binefacerile întîmplării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2499_a_3824]