1,264 matches
-
cu temperaturi mici și cu o forță gravitațională foarte mică. Poate atrage doar meteoriți și asteroizi de greutate mică. Profesorul: De aceea pe Lună se țopăie, nu se merge ca pe Pămănt. Totul plutește. Aurora: Așa se explică și multe cratere de pe suprafața Lunii. Evelin: Apoi scoarța rigidă, cu o grosime de 500-800 km, cu un miez fierbinte de 1000 grade nu poate elibera vulcanii pentru a se forma atmosfera. Dar, inertă cum este, Luna are o mare influență asupra vieții
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
nu are ieșire. Situația are potențialul unui dezastru. Situația mă depășește complet pe mine, care nu sunt fratele mai mic, ci fiul femeii cu riduri fine în jurul ochilor. (Încă) atât de fine... Sunt gri, ochii lui David. Reci. Nu migdale. Cratere cenușii. Cazane cu smoală în care ea arde sub ochii mei. Și ai tatei. Oare tata se bucură? Privirile noastre nu se intersectează. Oare va trebui să traversăm? Să facem conversație? Și, dacă da, cine va traversa, noi sau ei
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pe mâna mică și fierbinte a lui Abd al-Aziz. Vena stacojie de pe tâmpla lui stângă, din ce în ce mai umflată, părea să pulseze în ritmul inimii copilului. Așa că nimeni nu l-a judecat când s-a repezit spre Tayyib, cu ochii ca două cratere negre în care licăreau flăcărui verzi și i-a șuierat, dintr-odată, uscat și fără culoare în glas: — Găsește pe cineva care să-l boteze! L-au botezat în aceeași noapte. În zori, buzele copilului erau încă vinete, dar până la
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cu fiecare clipă și am găsit colțuri de piatră în care m-am sprijinit cu tălpile ca să urc spre lumină, pentru că acum vedeam iar lumina deasupra capului meu. Gura prăpastiei se mărise, se căscase, acum era ca o gură de crater imens, iar eu știam că voi scăpa cu viață, că o să reușesc să ies afară din adâncurile pământului. Și în clipa în care mi am rezemat mâna de marginea prăpastiei, te-am văzut stând la un metru de mine, zâmbind
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
O cunoscusem pe aeroport, la aterizarea în Kabul. Aristotel recomanda ca discursul fiecărui personaj să fie adaptat funcției lui. A mea fiind cea de dragueur cvadragenar, iar a ei cea de fotografă juvenilă, al cărei fond de ten abia ascundea craterele lunare din adoles cență, avuseserăm următorul dialog în momentul în care, așteptând bagajele lângă mine, tele fo nul ei a înce put să sune: EU: Enfin, o sonerie normală. EA: Am avut și Oda Bucuriei, dar am șters-o... Și
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
pulbere fină; după care, cu unghiile dege telor mari, începea să radă, concentrată, așchiile minuscule de coajă spartă microscopic, care se smulgeau cu hălci de ou cu tot; în final, rămânea cu o bucățică de ou amorfă, imundă, jupuită, cu cratere prin care se vedea deja gălbe nușul, bună parte din fostul albuș fiind acum iremediabil amestecată cu pulberea de coji din farfurie. O vedeam că se pregătea să bage în gură mizerabilul boț. I l-am arătat, tăcut, pe-al
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Mariana Criș După trilogia Coroana Izabelei, Marius Tupan ne propune o a doua, numită semnificativ Batalioane invizibile. De ce semnificativ? Pentru că, în esență, trilogia, care cuprinde romanele Craterul, Rhizoma și Asteroidul, este una cu un caracter religios. Marius Tupan seamănă mai mult decât cu altcineva cu el însuși. Adică este un creator care, în ciuda clanurilor literare, create mai ales în tranziția noastră cenușie, ignoră "zgomotul și furia" literaților
Lupta Diavolului cu Îngerul by Mariana Criș () [Corola-journal/Journalistic/9922_a_11247]
-
greu de stăpânit. Însă, cum orice ficțiune se leagă de realitate, Marius Tupan depune mărturie în trilogia sa asupra a ceea ce am trăit, asupra a ceea ce trăim și ce se va întâmpla într-un viitor nu prea îndepărtat. Primul volum, Craterul, este gândit, asemenea Purgatoriului lui Dante, în nouă trepte și plasat într-o localitate, care, se pare, a existat cu adevărat undeva pe lângă Turnu Severin, locul de naștere al autorului. Șipote este în realitate România totalitarist comunistă, unde oamenii trăiau
Lupta Diavolului cu Îngerul by Mariana Criș () [Corola-journal/Journalistic/9922_a_11247]
-
pentru animale, loc distrus de acoliții lui Plagamat, reușește în toată țesătura lipsită de orice valoare morală să-și apere identitatea. Nu trebuie să-l uităm nici pe Dan Dembinschi, faimos psiholog și hipnotizator, dar agent al gardienilor. Ultimul roman, Craterul este în dinamica trilogiei revelator pentru latura religioasă a trilogiei. Acțiunea se petrece acum în Caldeira, un ținut tot atât de restricționar cum era și Șipote, în care teama cea mai mare este asteroidul ce va lovi planeta, spulberând-o. Diavolul are
Lupta Diavolului cu Îngerul by Mariana Criș () [Corola-journal/Journalistic/9922_a_11247]
-
în groapa comună/ Din Cimitirul săracilor.// }i-a măcinat destinul/ Apocalipsa bolșevică / Ciuma roșie;/ Replica ta este/ Un raft de metafore" (Raft). Dar lucrurile n-au mers pe o cale satisfăcătoare, ci "din absurd în absurd", întrucît "ne înghite un crater diabolic", drept care "sîntem solidari întru zădărnicie" (Accent). Holocaustul brun a lăsat loc celui roșu, apoi unuia multicolor, salvăm doi copii siamezi cu tîmple unite, dar nimicim dintr-o singură suflare "un anotimp de prunci", regele planetei seamănă izbitor cu o
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
perspectiva experienței sale occidentale și, la urma urmelor, a bunului-simț civic. Din aceste reacții, uneori calme și ironice, cîteodată temperamentale și pline de nerv pamfletar, iar, alteori, de-a dreptul necruțătoare, s-au născut cărțile Trecerea nimicului prin ceva, Editura Crater, București, recent apăruta Drumul spre La Mancha, Editura Marineasa, Timișoara, și amplul dialog cu Mihaela Cristea care își caută încă un editor, cărți pasionale, polemice, incisive și, nu de puține ori, pline de amărăciune. Portretul artistului, așa cum se desprinde el
Bata Marianov, între materie și cuvînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9458_a_10783]
-
fiindcă poetul e singur și nefericit, în cadrul ostil ori indiferent al societății, în mijlocul regrupat și relocat al semenilor săi. Din această izolare și înșurubare în propria singurătate apar... noile secvențe lirice, tractate de un discurs prozaic, fragmentar și serial. În Craterul Platon, realitatea înconjurătoare, socială și pur umană, aproape că nu mai este percepută. Am notat o singură referință la epoca "batjocoritoare și blazată" care ne-a fost dată. În rest, lumea poeziei e susținută de o gândire producătoare paradoxală, proiectând
Fiți pe aproape by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7704_a_9029]
-
că nu mai este percepută. Am notat o singură referință la epoca "batjocoritoare și blazată" care ne-a fost dată. În rest, lumea poeziei e susținută de o gândire producătoare paradoxală, proiectând viitorul și reproiectând trecutul într-un flux continuu. Craterul de pe suprafața Lunii care a înfierbântat imaginația astronomilor e o metaforă suficient de enigmatică și de cuprinzătoare pentru a reuni toate aceste proiecții și fantasme ale unui protagonist ce simte "că-i țâșnește sufletul prin creștetul capului". Volumul e plin
Fiți pe aproape by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7704_a_9029]
-
Puterea sentimentelor "diurne" și forța pulsiunilor obscure se sprijină pe o scriitură dezasamblată. Pe scurt, poetul "optzecist" nu scrie frumos. Miza lui nu e retorica, dar intensitatea lirică. Și el știe, în acest univers enorm adus în contextul poeziilor din Craterul Platon, să evite glisarea curentă a altor autori fanteziști, de la cosmic la comic. La câțiva centimetri numai de ridicolul figurativ ce abia așteaptă să apară din "teaca proceselor organice și psihice", Liviu Ioan Stoiciu se repliază brusc și adecvat, schimbând
Fiți pe aproape by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7704_a_9029]
-
de fotografiile nu mai puțin expresive ale lui Dan Alexandru Taban, de interior (templul Luxor) și de exterior (o formidabilă încolăcire de rădăcini a unui copac de la cascada Putna), lirica lui Liviu Ioan Stoiciu se joacă încă bine cu anii. Craterul Platon e poate cel mai bun volum de poezie din 2008.
Fiți pe aproape by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7704_a_9029]
-
se încolăcește/ de gât)./ Pe covor/ și sub podele/ levita ba poate clipocea/ firava mea tristețe./ Uneori știu pe unde umblă mâinile ei.// Trec pe lângă oameni mai stupefiați decât mine,/ respir năuc,/ dacă supraviețuiesc o să mă intoxic cu fum./ Ocolesc craterele de pe caldarâm.// Încă mai ascund hârtia mototolită în pumn -/ nu vreau s-o las/ în nici un loc Ťde la care mă îndepărtează pașiiť." (pag. 79) După Blank, Vlad Moldovan va trebui să scrie, complet surd la exterior, alte și alte
Vara patriarhilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8179_a_9504]
-
pre miu „Ion Vinea“ pentru debut literar, Marfă Țantologie colectivă, împreună cu Dan Mircea Cipariu, Florin Dumitrescu, Sorin Gherguț și Dan Pleșa), Editura Salut, 1996, Poemul de gardă, Editura Celsius, 1999, Pisica neagră, pisica moartă Țîmpreună cu Traian T. Coșovei), Editura Crater, 2001, Leul de după extravaganțe, Editura Cartea Românească, 2002, Mașinăria de uitare, Editura Național, 2004, Poeme în loc de tutun, Editura Brumar, 2007, Aerobiciclete, Editura Brumar, 2010 Țpremiul Asociației Scriitorilor București pentru poezie, 2011). În anul 2011 a publicat volumul de proză scurtă
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
capabilă să fure mințile oricărui purtător de motor. Doar Fauvé, bietul, n-a putut s-o uite. Circulă. Bău din cupa amarului, se privi În oglinda a mii de kilometri cenușii, pe care i-a așezat treptat Între el și craterul Îngropat de buruieni ca pe un pansament. Moartea Alfinei l-a făcut să urască fără leac seminția ucigașă a oamenilor. Ziua se trăgea către locuri ferite, În general parcări mari, fără plată, iar serile se strecura În târguri auto, unde
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
partea cealaltă a orașului sau cu naveta În Țara de Foc. Luni dimineață, așadar, Înfigeam alpenștocul În moțul Himalayei, miercuri la amiază eram În plină scufundare În Groapa Marianelor și, după câteva ore de somn, pedalam ca o cometă prin craterul vulcanului Galeras, urmărit de o trenă de lavă, pentru ca sfârșitul de săptămână să mă găsească plonjând În cascada de la Iguazu. Războiul, ca afacere, mergea bine, deși unii generali Începuseră să manifeste supărătoarea tendință de-a lua parte la conferințele de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
adăpostindu-se sub buza unei fâșii desprinse de zugrăveală. Iar eu, care Înfruntasem hăuri amețitoare, agățat cu o mână de surplombe, care schiasem peste vertebrele de granit ale stâncilor, am traversat odată cu minusculii mei tovarăși munți zgrunțuroși de calcar, ocolind craterele adânci lăsate de cuie, coborând de-a lungul crevaselor adânci ale fisurilor din tencuială. Cu inima cât un purice, am Însoțit furnicile În bătaia muștei bâzâitoare, sunând alarma ori de câte ori păianjenul organiza un desant sau când vreun gândac ieșea din tranșee
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
care-i mai populau creierul. Fața Îi era, la rândul ei, o operă de artă. Avea o formă concavă, de buton de lift, ca și cum toate formele de relief aruncate acolo cu lopata ar fi căutat să se retragă Într-un crater, rușinate de compoziția jalnică din care erau silite să facă parte. Negăsind ceva mai bun de făcut, m-am ridicat În capul oaselor și i-am privit câteva clipe În tăcere, căscând. Lungi clipe, aș zice, și neînsoțite de vreun
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nevoie de puțină bibileală, își amintește Petrică, darmite ditamai revoluția, e de nțeles. — Paștele mă-sii, înjură Sena dîndu-și seama că intră într-un sector de asfalt plin de gropi. Automobilul începe să se zgîlțîie din toate încheieturile, să ocolească craterele dintr-o margine în alta a carosabilului. Parcă am fi în țara nimănui, zice, pe drumul ăsta n-a mai pus nimeni mîna de cînd a fost dat în folosință... — Rom Havana, Martini rosso, trabucuri cubaneze, pune-ți pofta-n
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
aburi, și mașina dispare printre munții de gunoaie, purtând trupul inert al lui Kawabata. Douăzeci și trei Antoniu plânge ca un copil. O durere insuportabilă Îi prinde capul ca Într-o menghine. E dezorientat și confuz . Maldărele de gunoaie, și craterele de noroi formate de zoaiele pe care locuitorii ghetoului le aruncă zi și noapte, pe unde apucă, În lipsa canalizării, se Întind sfidătoar răspândind miazme ucigătoare și adunând armate Întregi de insecte aducătoare de boli. Cea mai curată zonă din ghetou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
putere, zic, nu e și mai multă putere. Nu o putem lăsa pe Helen să pună mâna pe Cartea umbrelor. Și, încet, atât de încet că nici n-o pot vedea mișcându-se, Mona trage o coloană ionică dintr-un crater însângerat care se cască sub degetul meu mare. Încet ca limba orară a unui ceas. Nu-mi mai aduc aminte dacă este de la vreun muzeu, de la vreo biserică sau de la vreo universitate. Câte case sfărâmate și instituții distruse... E mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
dimineața asta, Helen mi-a spus că s-ar putea să fie nevoită să te omoare. Îmi sună pagerul. E un număr pe care nu-l cunosc. Pagerul zice că este foarte important. Și Mona extrage un vitraliu dintr-un crater însângerat care se cască în piciorul meu. Îl ține în sus, și lumina plafonierei pătrunde prin cioburile colorate; uitându-se la fereastra minusculă, zice: — Eu sunt îngrijorată mai mult de Stridie. Nu spune întotdeauna adevărul. Și, chiar în clipa aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]