239 matches
-
Retragerea! Înapoi! Când îl vedeau, vasalii îi vorbeau aproape ca și cum l-ar fi dojenit. Până la ultimul, muriră în luptă. Kinoshita Kageyu observă că Hidetsugu își pierduse calul din vedere și rămăsese pe jos. — Vă rog! Luați-l pe-acesta! Folosiți cravașa și plecați de-aici fără să vă mai uitați în urmă! Dându-i lui Hidetsugu propriul său cal, Kaheyu își înfipse stindardul în pământ și-și croi drum prin cât de mulți soldați inamici putu, înainte de a fi în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
pe Ieyasu! jură Nagayoshi. Pe măsură ce bătălia devenea tot mai haotică, Nagayoshi adună lângă el vreo patruzeci, cincizeci de războinici și porni către stindardul cu evantai auriu al comandantului. — Te voi întâlni, Ieyasu! Chiar acum! Și începu să-și îndemne cu cravașa calul spre colina din față. — Stai! Pe-aici nu treci! strigă un soldat din clanul Tokugawa. Puneți mâna pe Nagayoshi! — E omul cu capișon alb, care gonește în galop! Valurile de armuri care încercau să-l oprească alergau spre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
toți, încă de când părăsiră Muntele Komaki. Ce era, la urma urmei, o armată de douăzeci de mii de oameni? Și, în fond, cine era acest Senior Maimuță? Pedestrașii aveau armuri ușoare, drapelele erau înfășurate și, în timp ce caii alergau loviți cu cravașele, praful stârnit de mica armată zbura ca o tornadă alergând spre răsărit. Când ieșiră pe malul de miazăzi al râului Ryusenji, găsiră armata lui Hideyoshi mergând pe țărmul dinspre miazănoapte, companie după companie. — Ei, uite-i! — Stindardul de comandant cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
a subțiat la câte o persoană. În capăt, cu fața spre noi, stătea un ofițer SS, Împreună cu alți gradați și soldați SS. Când am ajuns În fața ofițerului respectiv, el ne-a aruncat o privire preț de câteva secunde și, cu cravașa În mână, arăta fiecăruia să se Îndrepte spre dreapta ori spre stânga. Atunci n-am Înțeles nimic din ce se Întâmpla: totul s-a petrecut foarte iute, după un scenariu regizat, bine pus la punct. Mai Încolo am aflat ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
bucată de vreme a sosit Mengele, tânărul și chipeșul doctor al morții, curat și elegant, În uniformă de ofițer nazist, cu cizme negre lustruite oglindă, mănuși albe, subțiri, pe care le ținea Într-o mână, iar În cealaltă avea o cravașă. Zâmbea, era bine dispus și fredona, fluiera, ca Întotdeauna cu ocazia selectărilor, arii din opere. Arunca o privire timp de câteva secunde la deținutul dezbrăcat, Îl măsura din cap până-n picioare, fluierând În continuare și arătând cu cravașa fie la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
avea o cravașă. Zâmbea, era bine dispus și fredona, fluiera, ca Întotdeauna cu ocazia selectărilor, arii din opere. Arunca o privire timp de câteva secunde la deținutul dezbrăcat, Îl măsura din cap până-n picioare, fluierând În continuare și arătând cu cravașa fie la dreapta, fie la stânga. Stăteam În poziție de drepți și așteptam cu sufletul la gură, cu inima bătându-mi atât de puternic, Încât aproape că se auzea de la distanță, să-mi vină rândul, să se termine odată... Cu această
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
erau Împărțiți, În lagăre, În mai multe categorii? - Hai să ne Înțelegem. Erau niște SS-iști care păzeau aici. Mai era un rând care păzeau În așa-zisele turnuri de pază - În jurul lagărului și chiar În interiorul lagărului. Ăștia nu aveau cravașă, nu aveau nimic. Mai erau SS-iștii care se ocupau de noi și care, În general, nu intrau În lagăr În timpul zilei. Asta era În cadrul unui transport. Pe urmă ieșeau afară când se ducea transportul. Ei veneau la apel. Și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
lucrurile. La lagărele de muncă, linia de pază care ne Înconjura, așa-zisele Postenkette, la Început era formată numai din SS-iști... După aia, pe măsură ce războiul se Întețea, mai erau și de la alte arme... Ăia mai și băteau. Băteau cu cravașele, unii aveau un lemn... Unii băteau pur și simplu cu patul armei. O să-ți mai povestesc cum s-a Împușcat unul În burtă. - Ce-a făcut? - S-a Împușcat În burtă. I-a dat În cap cu patul armei, o să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
-și continue studiile. Petre Baicu (n. 1909), coproprietar la o mică întreprindere, este arestat pe stradă, la Brașov, în februarie 1948. Principalii anchetatori sînt colonelul Kalusek și maiorul Gelgakoff. Povestește: "Am fost bătut la tălpi și pe tot corpul cu cravașa de cauciuc și cu tot felul de ciomege, dar cea mai mare suferință era ancheta continuă, fără somn (invenție cu totul originală a NKVD-ului rusesc). N-am fost lăsat să dorm pînă la 5-6 zile și nopți, încît ajunsesem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
așa cum reiese din schimbul epistolar cu Filip Lahovari, ori din celebrul episod amoros cu Nae Ionescu), și ea autoarea unor mots d’esprit, a unor verdicte necruțătoare, și, în general, posesoarea unei atitudini neechivoce de amazoană, dotată cu „spirit de cravașă“ și autoarea unor „seducătoare coregrafii dictatoriale“, „voluntara, senzuala, năstrușnica, drăcoasa, apriga Cella“. Două intelectuale autoare ale unor jurnale de marcă dedicate inter- și postbelicului, Alice Voinescu și Jeni Acterian, se alătură galeriei de portrete exemplare; pe Alice Voinescu însă Dan
Elogiu feminității by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2939_a_4264]
-
și-ale scriitorilor), le ascultam la televizor (în cele două ore de program alb-negru), le citeam în ziare (sub pozele zâmbitoare, dar întotdeauna severe, ale Tovarășilor). Într-o dimineață, m-am hotărât să trec la fapte. Am pus mâna pe cravașa bunicului Vitalian și-am luat la rând borcanele din bucătărie. Loveam repede, ordonat, cu furie. Dulcețurile zburau în toate părțile (cojile de lămâie se lipeau cel mai bine de pereți) și, odată cu ele, și iluziile mele într-o memorie blândă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Febra mă răsfăța ușurel. Sigur că nu puteam privi înăuntru, să-mi văd ficatul acoperit cu plăci negre și fărâmicioase: n-aș mai fi râs atâta. Când doctorii au aflat despre ce e vorba, bunică-meu a pus mâna pe cravașă și-a scos-o în șuturi pe Jeni din casă. Nu te jucai cu bunicu’ Vitalian, fostul ofițer de cavalerie bătea calm, preocupat, violent; parcă îi părea rău că ești atât de tâmpit încât trebuie s-o facă. Pe Jeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
bunei-înțelegeri fizice: ce nu se pricepea cu vorba bună, era întărit cu sculele-autorității strămoșești. Nimeni nu crâcnea. Străbunicul Ionel bubuia cu pistolul în tavan, dacă se întâmpla să nu îi vină ciorba caldă; bunicu’ Vitalian își strunea familia cu-o cravașă superbă, cu mânerul din lemn vișiniu de cireș; taică-meu mă atingea cu-o nuielușă sau o curea (în funcție de măgăria săvârșită). Așa am ajuns și noi, și Moroienii, un ansamblu prosper, disciplinat. Cum spuneam, însă, de la un anumit moment încolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
din cărți și dosare, cu ei mergeam înainte, încărcat de emoții și amintiri pe care mi le reprimam cu grijă. În galeria obiectelor pierdute ori furate (ca bicicleta „Pegas“ sau memoria copilăriei), ei ocupau locul de frunte: bunicu’ Vitalian, cu cravașa lui lustruită, lopata Lineman și secretele războiului, și taică-meu Victor, cu ciorapii cârpiți și problemele lui cu Securitatea. Am fost foarte atent la viața taților noștri. Am reținut esențialul din ea: frica, încăpățânarea, și-o brichetă lăsată pe cutia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu un chipiu pe ochi așa, à la Stalin, și o mustață la fel și avea un miros vag de votcă sau de ceva... oricum, de alcool, că noi care eram acolo nebăuți, nefumați, sesizam duhoarea imediat. Și dădea cu cravașa pe cizmă: „Are cineva de raportat câte ceva? Ce aveți de raportat? Așa că-i bine la Jilava? Totul e ca lumea, sunteți tratați nemaipomenit?” Pac! Pac! Și au Început unii să spună: „Domnul colonel, nu ne ajunge mâncarea! Domnul colonel, murim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
nimic și tot repetă... zice: „Domnu’ colonel, eu sunt nebun.”. „Și eu sunt nebun”... „Vă cred!” L-a prins pe picior greșit cu asta... (râde - n.n.) Zice: „Te prind eu, futu-ți Dumnezeii mă-tii de bandit.” Și pac cu cravașa peste mutră... Da’ nu l-a băgat la izolare. A fost o figură de care am râs noi mult timp... cum domnul colonel a luat plasă. Și de la Jilava unde ați fost dus? În primăvara lu ’60 am mers În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de cetățeni Înarmați, de germani - dar nu de polițiști români. Și când i s-a cerut să predea mitraliera cu care ar fi tras În armata română, a spus: „Sunt invalid din războiul 1916. Drept răspuns am fost bătuți cu cravașa, cu patul armei, trântiți jos, călcați În picioare, ridicat din nou și iar trântit”. El s-a adresat sergentului de stradă pe care-l cunoștea de ani de zile, cerându-i să-i ia apărarea - el știa doar că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
de soldați germani; Ion Laur, XE "Laur, Ion (Jorg)" zis Jorg, care a scos evrei din casele lor și i-a predat soldaților (a dus el Însuși un convoi de cincizeci de evrei la Chestură, mânându-i cu lovituri de cravașă). Gheorghe Andrieș XE "Andrieș, Gheorghe" a comandat o bandă de legionari, a omorât evrei cu mâinile sale, s-a năpustit asupra unor femei și copii cu un cuțit În mână, „băgând groaza În ei. A maltratat pe femeia Adela Rozenberg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
lumină negativă regimul antonescian În ochii statelor care mai Întrețineau Încă relații diplomatice cu România, printre care și Statele Unite XE "Statele Unite" și Elveția XE "Elveția" . Ultima Înjosire „La urcarea În vagon eram din nou loviți cu drugi, răngi de fier, cravașe de cauciuc, paturi de armă și scuipați și batjocoriți ca o ultimă maltratare adusă unor trimiși la moarte.”42 La această ultimă maltratare au luat parte și ceferiști români, În afară de jandarmi, polițiști și soldați din ambele armate. Majoritatea torționarilor erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
baionetei, până s’a umplut vagonul bine și au fost Închise ușile”43. Un alt evreu a descris același moment pe scurt: „În timp ce ne Îmbarcau sentinele române și gardieni ne-au Înfipt baionetele În noi și ne’au lovit cu cravașa. Foarte mulți au murit”44. În diferite porțiuni ale „cursei cu obstacole” au fost postați ceferiști care au bătut evrei cu ciocanele folosite la verificarea roților. La „numărătoare” au luat parte ofițeri de la Poliția din Iași, care se aflau acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
Straus and Giroux, 1974, p. 303. (trad. n.) 274 Povestirea economului), căreia terminația accio îi completează sensul de „urât” sau „rău”1025. O altă sursă a termenului poate fi regăsită în spaniolul corbacho sau în francezul courbache care desemnează o cravașă, un bici, reliefând astfel faptul că romanul se dorește un pamflet.1026 Probabil că acest apelativ se referă și la personajul feminin ce devine o anti eroină în această satiră și care determină diatribele misogine, ocupând o bună parte din
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
niciodată, dar ale căror fețe micuțe îmi sunt deja cunoscute: sunt fiii lui. De îndată ce mașina s-a oprit în fața peronului, lângă pragul micului palat fermecat, apare gazda, în uniforma de culoare deschisă pe care o purta azi dimineață, mănușile și cravașa în mână și, surâzător, mă ajută să cobor. Uși larg deschise dau spre un vestibul de marmură. Intrăm din primul moment, și în timp ce eu mă zbat între voalurile pălăriei mele, prințesa imperială țâșnește din spatele unei uși. Fac o reverență. Ea
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
primele și să se oprească la Sans-Souci, pentru că el mână caii mai repede. Contele von Oppen pleacă cu soțul meu, cu un faeton tras de patru cai, asemănător celui pe care-l vom ocupa și pe care îl arată cu cravașa. Dar mai întâi vom vedea copiii. Sunt rugată să mă îndrept spre ei. Cel mai mare e cățărat pe scaunul faetonului pe care-l va conduce tatăl său. E un băiețel de patru ani și jumătate, îmbrăcat cu o cămașă
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
-i prea nepoliticos? Se decid în sfârșit, râzând, și mă duc în a treia cameră, unde nu văd decât un cuier mare plin de haine militare, uniforme atârnate, pelerine gri-deschis, centuri aurii pentru fixarea sabiei. Pe pereți, bice și o cravașă pe care le disting cu greu, le privesc pe furiș. Râzând, coborâm toți trei pe o scară care ne duce în camera în care m-am îmbrăcat pentru dineu. De aici trecem în cabinetul de lucru. Auzim voci care vin
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
stimuli sau excitanți cu care acestea Încep, cum ar fi apăsarea cu mâna pe anumite regiuni corporale (crupă, șale, greabăn, membreă, smucituri de lesă sau sfoară, acțiuni cu zgarda de forță și, În mod excepțional, ușoare atingeri cu nuiaua sau cravașa. 4. Comenzile se dau prin viu-grai, portavoce, semne făcute cu brațele, lumină artificială, fluier. Comenzile prin voce se dau cât mai scurte, În raport de situațiile create și natura acțiunii pe care urmează s-o presteze. De exemplu, pentru un
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]