35,688 matches
-
fi existat în anii '80 o lectură politizată a ei e foarte posibil, dar cartea își păstrează azi frumusețea neștirbită. Iată o analiză a ceea ce înseamnă "grup", o analiză care nu se uită ușor și care poate fi aplicată ecclesiei creștine, dar și, de pildă, grupurilor de terapie americane: "cristalizarea și "ecclesia" au apărut ca urmare a unei imposibilități "tehnice" de a armoniza lumea cu omul. Cum face acest lucru am văzut: trece cu vederea lumea, creînd, prin intermediul grupului, o lume
Rafinament și umor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15043_a_16368]
-
cuvînt". Mai degrabă prin "rațiune". Pentru că: "exact în sens propriu - adică o parte separată de vorbire, precum numele sau verbul - logos nu vrea să însemne niciodată!" Există și explicația pentru greșeală, de cele mai multe ori o explicație cu totul plauzibilă: "pentru creștinii primelor veacuri, traducerea din greacă sau ebraică a Scripturilor era dominată de premise teologice rigide - azi am zice ideologice. Trebuia demonstrat cu orice preț că Mesia-Cristos fusese anunțat în scrierile sfinte ale evreilor, iar pentru a impune această idee nu
Rafinament și umor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15043_a_16368]
-
mult sau mai puțin lumești, cu creierul dizolvat sub acțiunea tenace a sifilisului, Lenin a fost eternizat sub formă de carcasă și expus public spre deliciul necrofililor și spre încurajarea tinerilor căsătoriți. Cultul moaștelor și al sfintelor relicve din lumea creștină a primit aici replica unei subtile amenajări medico-legale. Lăsînd la o parte ceremonialul public, delirul în masă și dezmățul pseudoliturgic, convocarea copiilor și alte asemenea gesturi de consacrare, comunismul este unul dintre cei mai primitivi mutilatori ai artei. El a
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
efemeritatea vieții este plânsă în sine, nemaidevenind imbold spre o autoperfecționare spirituală care să ne mărească șansele în "lumea de dincolo". Adevărat, după rigoarea ortodoxă care cerea în mod egal individului și întregii societăți un permanent efort spre mai binele creștin, milenara temă a fortunei labilis își regăsește vechea rezolvare antică: trăiește clipa. Este o mutație profundă care semnalează intrarea spațiului cultural român în post-medievalitate (etapă prelungită la noi excesiv de mult și caracterizată prin diluarea și sclerozarea canonului medieval, fără ca el
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
începute de Cantacuzini (întrerupte prin moartea lui Șerban Cantacuzino). De data aceasta, pentru că face parte din tabăra adversă, defunctul domn cantacuzin nu se mai confundă cu "interesul național" și Împăratul are toată dreptatea să respingă doleanțele care "era împotriva dreptății creștine și împotriva țării"; de tot interesul este felul în care sunt redate în cronică obiecțiile "occidentalilor" la "pohtirea pururea să fie domnii în Țara Muntenească din neamul Cantacuzinilor. [...] să fie domnii singuri stăpânitori, cum va vrea să facă cu țara
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
oameni răi dintr-un neam, pe care obștea nu-i va pohti [...] că ar fi domni samavolnici, să facă ce vor vrea sau rău sau bine și nimeni să nu-i oprească, aceasta este obiceiu rău, păgânesc, care, noi fiind creștini, nu vom da, că vom avea păcat." Cum vedem, anonimul nostru tălmăcește în viziune proprie - amestec abil de medievalism și modernitate - doctrinele politice occidentale, pe care le atribuie valorilor creștine opuse "tiraniei păgâne", dar toate acestea maschează de fapt refuzul
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
-i oprească, aceasta este obiceiu rău, păgânesc, care, noi fiind creștini, nu vom da, că vom avea păcat." Cum vedem, anonimul nostru tălmăcește în viziune proprie - amestec abil de medievalism și modernitate - doctrinele politice occidentale, pe care le atribuie valorilor creștine opuse "tiraniei păgâne", dar toate acestea maschează de fapt refuzul de a urma "soluția cantacuzină", deci a unei angajări fățișe de partea austriacă. Consecvent, Brâncoveanu va reacționa la fel și spre sfârșitul domniei, când Dimitrie Cantemir trece de partea rușilor
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
domniei, când Dimitrie Cantemir trece de partea rușilor: "...au făcut multe meșteșuguri Costandin-vodă, mai vârtos cu bani au împăcat pe turci ca să nu meargă la ei, văzând pe moscali că au întrat în Țara Moldovei, nădăjduind în oarece chip izbândă creștinilor. Însă el nu vrea să meargă nici spre o parte, nici spre alta, ca să nu i se întâmple vreo greșală, măcar că mulți îl îndemna să meargă la moscali, iar el nicicum nu vrea, numai ce ședea la Urlați, lângă Cricov
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
însă vede în altă lumină situația, așa cum o vor vedea "occidentalii" până în ziua de azi: "c-ați trimis soli la împăratul nostru ca să vă așăzați cu pace și să vă supuneți creștinescului împărat, carii făcând legătură precum s-au căzut creștinilor, n-ați vrut să păziți tocmealele și legăturile, cum zic la noi, la neamți, parola, ce le-ați călcat și toate legăturile și ați stricat și parola". Cât despre "folosul de obște", și aici funcționează alte criterii, căci "Haizler zise
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
toată zioa acolea au zăcut, iar după ce au înserat i-au rădicat și i-au dus de i-au aruncat în mare". Totuși maleabilitatea marelui maestru al "meșteșugurilor" avea o limită: respectul de sine. Este tot ceea ce rămâne din fervoarea creștină a strămoșului Neagoe - o "turcire" ar fi însemnat o discreditare totală a urmașilor, o desființare identitară de neconceput. Iată dar care pare să fi fost "visul român" acum trei veacuri. Să se fi schimbat el în cursul istoriei? Literatura ce
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
Apropiat și Mijlociu. Specifice nu doar Islamului, mutilările cu pricina au fost revelate public și dezbătute foarte tîrziu. O primă dezbatere, în Egipt, a atras eliminarea celei care a provocat-o din funcția deținută la Ministerul Sănătății. Dna Accad, arabă creștină, a profitat de cunoașterea limbii arabe pentru a discuta cu multe femei. Romanul ei, care este astăzi în bibliografia obligatorie a multor universități americane (netradus la noi deocamdată), nu reprezintă decît o parte a efortului consacrat de dna Accad lămuririi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15143_a_16468]
-
ești "fan Occident" trebuie să fii pătruns de multiculturalism și political correctness, trebuie să fii "om recent". Dacă, dimpotrivă, ai unele rezerve față de Vest, te cooptează tabăra adversă, care însă adoră obediența. Oricum ai face, adevărul tot proscris rămâne. Smerenia creștină ni-l înfățișează pe Iisus spălând picioarele apostolilor. Obedient nu era decât Iuda care avea nevoie neapărat de treizeci de arginți. Printr-o ciudată lege a compensării, cei care pleacă capul în fața sabiei sau chiar a unui briceguț de jucărie
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
i-a zburat din gură un stol de porumbei. E firesc, a mai întrebat el, ca omul să dea dovadă de smerenie și de umilință? Se subînțelegea că nu. Nici noi nu credem că poetul ar fi fiind capabil de creștinele sentimente cu pricina. Altă întrebare, adresată unui participant cunoscut pentru spiritul său religios, a fost de unde știe el că Dumnezeu vrea de la noi anumite lucruri. Auziți întrebare! O simt în mine, a răspuns invitatul. Ceea ce poetului nu i s-a
Deliruri by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15231_a_16556]
-
alți "ecraniști" nu se poate face decît prin apelul la "cinemateci" și astfel apologia pare să iasă din propriile fixații: inspiratorul Buñuel s-a raportat critic, observă autoarea, la "ipocrizia (inclusiv religioasă)", revoltat fiind împotriva unor date ale societății "burgheze, creștine" ș.a.m.d. Unele pasaje frizează delirul textualist, nu neapărat în sensul barthesian, scuzabil, al termenului: "Casa (ca spațiu domestic sacralizat în filmul Sacrificiul - n.n.) este pîntecele, este Universul și este uterul care adăpostește sufletul, este templul în care viața
Filmul în trei proiecții by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15227_a_16552]
-
afirma că patriotul își iubește țara mai ales fiindcă se simte ocrotit de instituțiile și valorile care stau la baza cetății. Pe de altă parte, patriotismul, prin exaltarea generozității și solidarității, caritas civium, păstrează un fel de ecou al iubirii creștine. E și creația tuturor, făcând imposibilă apatia civică. Când indivizii nu se implică în treburile cetății, apar abuzurile și corupția. Rousseau a redefinit virtutea civică prin patriotism, spunând că singurul lucru care îi face pe oameni virtuoși e dragostea de
Destinul poate fi ales by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15230_a_16555]
-
Williams, două din cele mai cunoscute figuri literare ale epocii. Întîlnirile celor trei în cadrul grupului de discuții Inklings le pun în valoare interesul comun pentru creștinism și proza fantastică, Clive Staples Lewis scriind romane populare pentru copii (în forma alegoriei creștine axate pe tema călătoriei spațio-temporale), iar Charles Williams fiind, printre altele, autor de thriller -uri fantastice (pe tema călătoriei multidimensionale mijlocite de magie). Pasiunea lui Tolkien pentru folclor, mitologie și lingvistică veche, combinată cu un solid simț al moralei creștine
O POVESTE CU UN TOLKIEN by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15252_a_16577]
-
creștine axate pe tema călătoriei spațio-temporale), iar Charles Williams fiind, printre altele, autor de thriller -uri fantastice (pe tema călătoriei multidimensionale mijlocite de magie). Pasiunea lui Tolkien pentru folclor, mitologie și lingvistică veche, combinată cu un solid simț al moralei creștine (autorul afirmîndu-și în repetate rînduri credința romano-catolică), se regăsește deopotrivă în viața academică și în prozele ample pe care le scrie în toată perioada activității sale la catedră. De altfel, construite pe tema căutării misterioase într-o lume paralelă inventată
O POVESTE CU UN TOLKIEN by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15252_a_16577]
-
orașul de dincolo de lună,/ - Veneția, strigau răzbunători cu spume la gură,/ din cer se sfărîmă și se scufundă în lagună./ Femeie din marmură neputrezită,/ peștele sufletului tău cu ochi bulbucați/ înoată în marea mea liniștită" (A treia scrisoare venețiană). Reziduurile creștine sînt incontestabile, dar ele nu par a constitui germeni ai absoluțiunii, ci entități corupte de un Rău conceput, precum la maniheiștii ce l-au inspirat și pe autorul Florilor Răului, ca o înfricoșătoare forță autonomă. Răul nu mai e aci
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
dramatică în Italia, ca și în România, Franța, Austria și în oricare altă parte a lumii. Trebuie să fim conștienți că mulți oameni, chiar dacă sînt botezați, nu trăiesc în credință. Sînt creștini numai cu numele... Măsura lumii nu mai e creștină, ba chiar, pentru multe aspecte, ea e păgînă sau chiar păgînizată. E necesară o nouă evanghelizare, cum ne tot repetă Ioan Paul al II-lea. Trebuie să ieșim din templu și să mergem în piețe, trebuie să ne deschidem și
Laptopul și Evanghelia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13412_a_14737]
-
troglodiții” de ieri se transformă dintr-o dată în salvatori, mărinimoși, veniți să ne „higienizeze” țara și să ne învețe... democrația! Efectuând această piruetă subită, care nu prea era spre onoarea unei fețe bisericești, vechiul umanitarist și militant pentru un socialism creștin se iluziona că a sosit vremea împlinirii idealurilor sale din tinerețe. Naivitatea lui va fi exploatată de către noii „democrați”, care-l vor cultiva, ca și pe alți intelectuali, dispuși la compromis, pentru imagine, cum am zice azi. Va deveni un
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
mele în Italia”, fapt excepțional pe atunci. Dragostea lui de părinte fusese mai puternică decât demnitatea. Și e cuprins mereu de îndoieli și reflecții amare: „Ce caut eu în această lume care vrea să reformeze fără Christos și fără smerenia creștină?” „Și cum mă voi solidariza cu cei ce nu cred în Christos, deși pot fi sincer democrați (când s-ar întâmpla să fie)” (s. m.). Parlamentul era nu numai ateu, dar afișa o falsă democrație, atitudine pe care Galaction n-
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
Șușară Între autohtonism și sincronism După 1990 arta românească a fost puternic marcată de două tendințe majore și egal îndreptățite în contextul dat: cea autohtonistă și cea sincronistă. Prima urmărea, pe lîngă impunerea unui set de idei din sfera spiritualității creștine, resuscitarea unor tipare formale sistematic reprimate în anii comunismului, iar cea de-a doua a încercat, destul de timid la început și din ce în ce mai hotărît ulterior, integrarea în sistemul european de valori artistice. Deși, aparent, exprimate spontan, aceste orientări se sprijineau pe
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13535_a_14860]
-
Dar și în condițiile acestea biserica este, în felul ei, prezentă și pe lîngă statui; pentru că acolo unde pune comanditarul gradul, trupețul solda, primăria spațiul și sculptorul botul, soborul pune busuiocul și livrează imponderabil norișori de tămîie. Născut militar și creștin, după cum arată sondajele, sponsor și deținător de spații publice, după cum se poate observa la fața locului, românul se trezește acum o biată făptură (oarecum animată) în mijlocul unui popor implacabil de statui. În aceste condiții, Comisia pentru Artă Monumentală a Ministerului
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13535_a_14860]
-
unde se publică doar cărțile celor lansați înainte de 1989, fie noi, fie refuzate de cenzură, sau se recuperează marginalii care fac și obiectul cărții lui Ion Bogdan Lefter. Cât privește cele două mode ale exhibiționismului sexual și a poeziei cucerniciei creștine, autorul constată amar caracterul lor pasager și pericolul transformării lor de către obscuri pretendenți cu veleități literare în așa-numita artă culinaristică. Cinci poeți în cinci feluri de lectură O consecință directă a faptului că cele două cărți reunesc articole independente
Din reviste adunate și din nou la lume date by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13565_a_14890]
-
propoziție scurtă, intrată în istorie. De obicei, în locul ei, se adăugau prefețe lămuritoare. Ca și prefața pe care Racine o scrie la Fedra, la vremea sa... Euripide, a cărui piesă autorul francez o ia și o modifică în sensul moralei creștine, era mai liber, mai modern, mai aproape de noi, cei de azi, după cum se va vedea. Între grec și franțuz se cască o prăpastie enormă. La autorul antic, Fedra, culcându-se cu fiul ei vitreg Hipolit, care o violează pur și
„Intenția veritabilă a tragediei” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13549_a_14874]