1,219 matches
-
adâncit în gânduri sumbre) Sfinția ta, poate ți-ar plăcea niște scrob cu jumări sau niște fasole cu afumătură, cu mămăligă caldă și murături... SISOE (înviorat): Asta-i altă vorbă... BABA SAFTA: Ilincă, tot acuma să-mi vii cu mâncare creștinească, să prindă cuviosul putere, sărăcuțul... Dă fuga...! ILINCA (spre Baba Fira): Mătușă. Hai cu mine să m-ajuți, că acuma vezi... (Ilinca și Fira ies. Celelalte trei babe trec la Sisoe) BABA RADA: Iaca, sfinția ta, îndata mare vin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ferate și de drumuri dacă nu-ți plăceau obscenitățile. Stăm luni și ani pe șantierele de construcție, unde nu era picior de femeie, unii răbdau greu asta, și în compensație vorbeau porcește. Pe noi ne-a crescut mămuca în spirit creștinesc și toate murdăriile astea nu-mi intrau pe gât. Aveam o respingere fizică. Reacționam ca la mirosuri urâte. Așa am ajuns să vânez șerpi și să mă împrietenesc, vorba vine, cu aborigenii, aceștia nu se împrieteneau cu oricine, erau suspicioși
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Cordon al Ordinului Sfântul Mormânt, Medalia Răsplata muncii pentru biserică Clasa I etc. După ce, în 8 iunie 1935, participă la Serbările Naționale închinate regelui Carol al II-lea, făcând parte din suita acestuia, fiind suferind de inimă și-a dat creștinescul suflet în data de 4 iulie la Cernăuți. Întrucât mormântul său de la Catedrala Mitropolitană din Cernăuți a fost profanat și jefuit de naționaliștii ucraineni după 1990, iar osemintele aruncate în cele patru zări, eu, în calitate de nepot de la vărul său drept
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
metri. Apoi începeau iar zgomotele. Am fi vrut ca într-un fel sau altul să se termine, obosiserăm să-l tot ocrotim pe vecinul care abia dacă ne saluta, dar nici unul nu a putut renunța, din morală, dintr-un sentiment creștinesc sau pur și simplu din obișnuință. În seara aceasta este rândul meu, sunt în tura de după-amiază și m-am decis în sfârșit să sun la ușa lui. Aveam pregătită și întrebarea - „Ce se întâmplă la dumneavoastră?“. Fie îmi va
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
plec pregătit Antoniu. Nu mă mai sperie moartea. Toate păcatele mele se vor Îngropa odată cu mine. Să mă arzi și să-mi arunci cenușa la gunoi,,. -Cum la gunoi? se sperie Antoniu. Nu mai creier? Poate fi ăsta un gest creștinesc? După ce că vrei să mă lași singur, mai vrei să te arunc și la gunoi?,,. -Știi cât sunt de păcătos, mai știi și că toată viața am scormonit prin gunoaie și nimeni nu s-a sinchisit de asta, nimeni nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Elefterie, Într-o casă cu aspect colonial, care a fost pe rând: cazarmă, internat de băieți, oficiu de pensii, și arhivă a unui liceu militar . De vreo câțiva ani, În casa retrocedată urmașilor proprietarilor, a luat ființă din inițiativa lor creștinească, această cantină care are ca patroni spirituali Sfinții Petru și Pavel. Antoniu a ajuns În fața clădirii scorojite și prost Întreținute, la ora când aburii mâncării de cartofi, și ai ciorbei de varză, s-au Întins cu repeziciune, nelimitat, aidoma unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
post decembristă s-au construit multe biserici și încă se mai înalță lăcașuri sfinte. De asemenea, este îmbucurător faptul că se studiază religia în școli ca disciplină, contribuind din plin la zidirea sufletească a multor tineri. Descoperirea credinței și faptele creștinești ar putea fi soluția viitorului, o soluție de perfecționare alături de învățământ și educația primită în familie. Marii oameni de cultură au oferit propriul lor exemplu de buni creștini. Important este acum să ne păstrăm vie credința. Disperarea și tristețea nu
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
mult timp după aceea, Carmina avu convingerea că soții Alexe acceptaseră conversația dintr-un simplu sentiment de milă. Probabil, consternarea și deruta erau așa de evidente pe fața ei încât voiseră să încerce s-o scoată din impas, un gest creștinesc la urma urmei. Așa cum le era firea, fără nici o parte introductivă, o întrebară care era situația ei actuală. Ea le făcu un scurt rezumat asupra conviețuirii ei cu Ovidiu și asupra despărțirii recente. Dacă cineva ar fi pus în calcul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Moșul George cască ochii ca la vederea ursului. Da, da, dom' Damian. Vreau s-o fac singur, singurel, să fie doar de mine lăsată la credincioși. De unde bănetul? Am și eu, dar voi colecta și donații. Ai un gînd bun, creștinesc. În zona aceasta n-avem biserică. Cine ți-a spus că vreau să construiesc aici? Păi... Întîi să găsesc terenul și după aceea. Pe aici m-ar costa terenul mai mult decît biserica. Asta este drept. Păcat că eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
credincioși să-L cunoască pe Dumnezeu. Deși ea se adresează în primul rând călugărilor (p. VIII), în realitate, sunt vizați toți creștinii, pentru că „în Biserica ortodoxă socotim că nu există o linie de separație netă între viața monahului și viața creștinească în general. Fiecare este dator să se silească să se înalțe cât mai mult spre idealul desăvârșirii; fiecare e dator să lupte pentru curățirea de patimi și pentru dobândirea virtuților, care culminează în dragoste”189. Ceea ce surprinde în această prefață
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
reîntâlni cu rude pe care nu le mai văzuse de ani de zile: unchi și mătuși, veri și verișoare, dar și mulți cunoscuți de prin sat, rude și prieteni de familie. În ciuda vitregiei timpurilor, fu o înmormântare după toate rânduielile creștinești. În sicriul simplu, din lemn de brad, meșterit de un bătrân tâmplar al satului, în hainele-i de îngropăciune, pe care și le pregătise din vreme, Elvira avea pe chip o expresie parcă de mulțumire, de liniște și de împăcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
la serviciul buget... O să mai vedem. Trebuie să aveți răbdare... * În acea toamnă se împlinea un an de la moartea Elvirei. Parastasul ei se ținu într-o zi ploioasă și rece de la începutul lui noiembrie. Cu mijloacele-i modeste și cu ajutorul creștinesc al vecinilor de peste drum, Stelian izbuti să facă tot ce era omenește posibil, pentru ca trista aniversare să nu treacă neobservată. Însă, spre deosebire de parastasul Cristianei, când încă mai avea pământul și o brumă de venit de pe urma lui, parastasul Elvirei se desfășură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
e plină de canoane și de griji, mai cu seamă-n timpurile de-acum, dar și aici primul păstor al bisericii își înălțase ochii spre cer asta ne este crucea, trebuie să ne silim cu toții s-o purtăm, întru dragostea creștinească și întru mântuirea sufletelor noastre, în numele lui Hristos!..." Auzind-o vorbind astfel despre Iustinian Marina, patriarhul adus în fruntea bisericii ortodoxe române de către regimul comunist, Virgil clătină din cap mirat și neîncrezător, dar maica Agripina îl încredință că înalt prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
astfel despre Iustinian Marina, patriarhul adus în fruntea bisericii ortodoxe române de către regimul comunist, Virgil clătină din cap mirat și neîncrezător, dar maica Agripina îl încredință că înalt prea fericitul i se arătase plin de înțelegere și de adevărată dragoste creștinească, să nu se îndoiască de asta!... Deci, după ce o lăsase să își mărturisească până la capăt oful și pătimirile, patriarhul îl chemase pe unul din sfătuitorii săi, înaltă față bisericească și-acela, cu care stătuse îndelung de vorbă, cumpănind împreună lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
reluase între timp serviciul de la cooperativă și că, în general, reușea s-o scoată la capăt binișor, beneficiind de amiciția cu secretarul Girolteanu și de ajutorul dezinteresat al Caloienilor, care-i aduceau din când în când, cu titlu de pomană creștinească, bucate gătite, și se îngrijeau de grădina casei, unde semănaseră cartofi. În legătură cu chestiunea transferului la Vidra, nu era, deocamdată nimic lămurit; Stelian avea de gând, totuși, să se mai ducă pe la secția financiară a raionului și să discute din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
din cauza obligațiilor de serviciu și a unor probleme cu sănătatea, precum și maica Agripina. Într-o scrisoare lungă și iscusit adusă din condei, așa cum numai ea știa să scrie, maica îi fericea cu toate fericirile pământului și le acorda toate blagoslovirile creștinești, promițându-le să se facă luntre și punte și să vină la botez, pe care nici prin gând nu trebuia să le treacă să-l țină fără ea!... În același timp, cu banii puși din timp de-o parte, Virgil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
viitor, în folosul pospoliților. Își mai amintea craiul cum și-a scrijelit adânc numele în fresca de pe zidul de la soare-răsare al Suceviței, Jan Sobieski-Rex, spre a dăinui acolo drept mărturie olografă peste veacuri ca băștinașii să-și amintească de mila creștinească și de faptele glorioase ale Măriei Sale. Vezi, hatmane Turculeț, ce țară minunată îți ofer pe tavă? Da, serenisime! O văd și îngenunchez spre a-i săruta pământul sfânt odată cu pulpana Măriei Tale. Că de la Ștefan-slăvitul acest pământ n-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Noi cetatea nu ți-o dăm! Bogății și grâne nu avem într-însa. Dar pușci, sacalușuri, obuzuri, plumbi, bolovani și catran avem câtă trebuință pentru orice vrăjmaș, care-și zice și creștin pe deasupra, dar se dedă la prădăciuni de odoare creștinești!.. Mai bine le-ai înturna bisericilor jefuite! Spânzurați-l la vederea pârcălabului din cetate! Nu, Luminăția Ta! Au nu cunoști că solului nu i se ia capul!? Mult gloriosul și puternicul Sobieski nu va săvârși o așa nelegiuită faptă! Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
în ștreang, rugăm să nu fim înălțați prea sus... ci doar așa, la ceva mai puțin de doi coți de la pământ... Numai ce bătrânul ajunse la ai săi, că urgia a și început ca un semn de revărsare a mărinimiei creștinești asupra celor din cetate. Bubuiturile și răcnetele de durere se auzeau până către Târg, la Humulești, Sacalușești, Vânători și Târzia. Din ceruri noiemvri vărsa ploi cu găleata și înmuia pravul de pușci. Vântul dinspre miazănoapte pătrundea până la oase. Sângele albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
îi era petcetluită fără nicio ezitare și fără menajamente, așa cum s-a întâmplat în ultima vreme cu cei doi țărani fruntași de la Calafindești și cu cei trei de la Frătăuți... că nici măcar cadavrele lor n-au fost încredințate familiilor îndoliate spre creștinească înmormântare. Prin sate se răspândise vestea cutremurotoare cum că tov. căpitan i-a împușcat pentru uneltire împotriva orânduirii sociale și abia după aceea a cerut justiției să-i condamne la moarte în regim de urgență pe acești vrăjmași periculoși, timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
înainte de a-și reproșa tacit experiența mult prea riscantă la care a recurs. Privea totuși cu smerită înțelegere la mulțimea îngenuncheată, făcându-și semnul crucii și aplecându-se ritmic cu frunțile până la pământ, într-o revărsare de credință cu adevărat creștinească și a hotărât să le adreseze câteva cuvinte. Iubiți credincioși! Sfântul Duh a coborât și de data asta la obștea noastră și a săvârșit lucrarea de sfințire a apei în ziua marelui praznic al Bobotezei. Luați în ulcioarele voastre agheasmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
alături de alți câțiva supraponderali. Lasă-i, soro!... Sunt singuri și s-au iubit încă din liceu. În plus, se pare că amândoi au avut neșansa unor căsnicii nereușite, dar și-au onorat contractele încheiate la voia părinților cu decență și creștinească supunere. Acum sunt liberi, fără obligații și se revăd după 50 de ani... Șansa unei vieți!... Mai știi... Nici o dată să nu zici niciodată!... O las... așa precum spuneai, dar tot jigodie a rămas... japița... Și se menține de minune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
-i ajută pe toți când ajung la ananghie. Cu o singură condiție: să muncească, să nu lenevească, să aibă zile-muncă. De-amu le convine, c-au acaparat tot avutul oamenilor și mai fac din când în când câte o faptă creștinească, că doar nu dau de la ei. Tot pe vechi ai rămas, mătușă!.. Da ce, înainte-vreme oamenii n-aveau greutăți? Nu îndurau necazuri? Câți răbdau de foame și de frig? Știi dumneata? Dar la școlile cele mari câți copii de țărani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Înainte de a încerca să-l vizitez, am fost invitați la înmormântarea sa. Dispăruse tot atât de discret precum trăise... Și ce onoare mi-a făcut tatăl său atunci când, după înmormântare, invitându-mă acasă la el, m-a rugat să iau, ca pomană creștinească, dar și ca amintire de la Marele Bronz, unul dintre lucrurile sale. Am luat celebrul fes negru, cu morcov portocaliu, pe care șugubățul meu prieten îl purta mereu, spunând că, în vreme ce unora morcovul le caută mereu fundul, lui îi curtează mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mănăstire. Nu cred că povestea cu șeicul îmi va ține închise porțile mănăstirilor. Dimpotrivă, rezistența la tentația de a accepta invitația șeicului de-a fi locatară de Heart of Island ar putea fi interpretată ca un semn de mare virtute creștinească. Ceva probleme vor fi totuși cu CV-ul meu pe care, fără îndoială, va trebui să-l prezint mănăstirii la care voi candida pentru statutul de măicuță. Nu va putea fi trecut ușor cu vederea amănuntul că sunt autoarea tabloului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]