232 matches
-
modalităților de adaptare a ființelor vii la ambianța în care trăiesc, ca și imperfecțiunea adaptărilor. Atât doctrina creației separate a speciilor, cât și lamarckismul nu puteau explica în mod satisfăcător aceste două categorii de fapte. Din punctul de vedere al creaționismului tradițional, varietatea modalităților de adaptare a organismelor care trăiesc într-o anumită ambianță și imperfecțiunea acestor adaptări apăreau drept imperfecțiuni ale Proiectului și, prin urmare, ale Proiectantului. Iar din punctul de vedere al lamarckismului, aceste fapte puneau în evidență limite
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
nu operează niciunde în universul natural - trebuie să fie respins. Mai mult, se încearcă să se arate că această reprezentare a primit astăzi o întemeiere științifică. Științei darwiniene îi este opusă așa-numita „știință a creației“. Un cunoscut propagator al „creaționismului științific“, H.M. Morris, exprima foarte bine cele mai categorice luări de poziție de acest fel, scriind: „Ideea că evoluția ar fi un fapt probat al științei este un mit modern. Repetarea lui sonoră și frecventă îl face credibil. Există însă
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Plantinga apreciază că teoria evoluției „are implicații religioase fundamentale“. Reprezentări cosmologice pe care le consideră incompatibile cu teoria evoluției speciilor rămân pentru el elemente constitutive esențiale ale credinței creștine. Plantinga afirmă că teoria lui Darwin conține o filozofie incompatibilă cu creaționismul, care este „un mod de a ni se spune de ce suntem aici, de unde provenim și încotro ne ducem“. În timp ce darwiniștii susțin că descendența tuturor viețuitoarele din primele organisme, prin procese naturale, este sprijinită ferm de fapte, pentru creștini este „un
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
și resping teoria evoluției deoarece o socotesc incompatibilă cu învățătura creștină despre creație. Atitudinea dominantă în teologia ortodoxă pare să fie însă mai degrabă aceea că teoria descendenței tuturor viețuitoarelor prin procese și mecanisme naturale, ca și diferitele variante ale creaționismului care reprezintă replici date acestei teorii trebuie considerate construcții intelectuale care nu pot pretinde să intre în discuție cu credința revelată. Altfel spus, din punct de vedere teologic, concluziile științei moderne a naturii, ca și acele generalizări filozofice care se
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
realitate autonomă care funcționează prin ea însăși“. Numai pe această temelie, și nu pe cea a creștinismului răsăritean, se poate discuta, de exemplu, dacă există sau nu o prăpastie între om și restul viețuitoarelor. Verdictul autorului este că „ambele teorii [creaționismul și evoluționismul - n.m., M.F.] fac abstracție de prezența lui Dumnezeu în creație și de chipul lui Dumnezeu din om, fiindcă Dumnezeu a fost transformat într-o Ființă nemișcată, care rămâne total exterioară lumii naturale“. Din perspectiva creștinismului ortodox, disputele interminabile
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
și îi opun așa-numita „știință a creației“. Reprezentările biblice asupra originii ființelor vii și a omului sunt înfățișate drept adevăruri istorice. Explicația susținerii unor asemenea poziții este simplă. Ca și papalitatea în vremea lui Galilei, cei care promovează astăzi „creaționismul științific“ apreciază că înțelegerea Creației în sensul cosmologiei biblice reprezintă o parte centrală a credinței religioase. Abandonarea acestei cosmologii ar însemna, pentru ei, subminarea bazelor credinței. Există, totuși, o deosebire importantă. Adversarii din secolul al XVII-lea ai astronomiei și
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
religioase. Abandonarea acestei cosmologii ar însemna, pentru ei, subminarea bazelor credinței. Există, totuși, o deosebire importantă. Adversarii din secolul al XVII-lea ai astronomiei și fizicii noi le opuneau acestora dogmele bisericii, ca adevăruri revelate. Susținătorii din zilele noastre ai „creaționismului științific“ pretind că teoria darwiniană a evoluției trebuie respinsă deoarece ar fi nesatisfăcătoare din punct de vedere științific. Accentul cade pe delimitarea de explicațiile darwiniste, și nu de concluzii materialiste, antireligioase, pe care unii pretind că le-ar fi derivat
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
că teismul și teoria evoluției sunt incompatibile este declarată greșită: „Cred că există un Dumnezeu capabil, dacă vrea, să creeze pornind de la nimic, dar că El a putut de asemenea alege să lucreze prin procesul de evoluție naturală. Nu apăr «creaționismul științific»...“ Putem susține concluzia lui Johnson că cercetarea științifică nu poate proba inexistența unui Dumnezeu creator. Și putem, desigur, admite că tocmai evoluția a fost aleasă drept cale a creației. Știința darwiniană nu ne spune nimic în această privință. Cei
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
darwiniană. Johnson nu și-ar fi dorit oponenți care argumentează în acest fel, ci evoluționiști ca Richard Dawkins sau William Provine, care susțin că știința darwiniană contrazice ideea Creației și credința teistă în genere. Faptul nu trebuie să ne surprindă. Creaționismul tradițional și materialismul, căruia i se asociază ateismul, sunt, desigur, concepții diametral opuse asupra lumii și a vieții omenești. Modernitatea a fost adesea scena confruntărilor dintre ele. Cu toate acestea, ele împărtășesc o presupoziție esențială, și anume aceea că rezultatele
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
adică răspunsurile ce se dau la întrebări privitoare la cauzele ultime. Astăzi, când mentalitatea vestică dominantă conferă rezultatelor cercetării științifice un loc privilegiat în universul cunoașterii, nu doar cei ce susțin materialismul, ci și cei care apără în discuția publică creaționismul sunt tentați într-un mod aproape irezistibil să argumenteze că pozițiile pe care le apără ar fi susținute și sprijinite prin raportare la aceste rezultate. Fiecare dintre părți poate spera că propria argumentare va convinge. Nici uneia nu i se pare
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
religiei. Obiecții poate ridica doar caracterizarea religiei drept un „domeniu al cercetării“ care ar răspunde întrebărilor proprii în modul în care o face cercetarea științifică. 4. În ce condiții este posibilă conviețuirea armonioasă dintre știința darwiniană și credința religioasă? Adepții creaționismului științific resping știința darwiniană în numele Bibliei, iar cercetători ai naturii și filozofi atei, ca Richard Dawkins și Daniel Dennett, examinează și critică credințele religioase de pe pozițiile științei darwiniene. Dincolo de ceea ce desparte și opune aceste poziții, ele împărtășesc o presupoziție fundamentală
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
drept „un dar“ pentru religie. Ayala respinge orice încercare de a sprijini în mod direct credința religioasă pe știință, trecându-se cu vederea ceea ce le desparte în mod fundamental. El critică, prin urmare, angajarea cercetătorului naturii în întreprinderi de genul „creaționismului științific“ sau al „proiectului inteligent“, drept expresii ale convingerii greșite că religia ar putea și ar trebui să primească o întemeiere științifică. „Eu susțin însă că credințele religioase ar trebui să-și găsească justificarea pe bazele solide ale credinței și
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
ar trebui să-și găsească justificarea pe bazele solide ale credinței și revelației, și nu pe cunoașterea științifică, care tocmai prin natura ei nu este niciodată definitivă sau etern validă.“ În opoziție cu încercările de a întemeia în mod științific creaționismul sau ateismul, Ayala insistă asupra ideii că reprezentări despre valori, semnificații sau scopuri, reprezentări care sunt centrale în credințele religioase, nu pot fi nici derivate din cunoașterea științifică, nici respinse pe temeiul ei. În acest sens, el citează aprobativ o
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Ayala, McMullin consideră existența lui Dumnezeu, ca Ființă atotputernică ce a creat universul natural și conferă sens tuturor lucrurilor, drept un adevăr de nezdruncinat. Ca și Ayala, McMullin, susține însemnătatea unei distincții clare între credința religioasă și știința naturii, respingând „creaționismul științific“ și „proiectul inteligent“, drept încercări neavenite de a oferi o întemeiere științifică religiei. În acord cu Ayala, McMullin ia distanță față de acceptarea literală a cosmologiei Vechiului Testament, ca parte integrantă a credinței creștine. El reia argumentul, pe care îl
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
a ghida acțiunea adecvată.“ Într-un articol intitulat „Nonoverlaping Magisteria“, Stephen J. Gould și-a propus o elaborare a punctului de vedere că știința și credința sunt domenii pe deplin separate. Gould s-a delimitat, la fel de net, atât de susținătorii creaționismului științific, cât și de acei cercetători ai evoluției, ca Richard Dawkins, care contestă posibilitatea conviețuirii dintre știința darwiniană și credința religioasă. Autorul este de acord cu acei darwiniști, ca Ayala, care subliniază că nu există un conflict, nici măcar o tensiune
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
le celebram erau mai mult tehnologice decât biblice: cursa spațială, progresele din medicină, nașterea forței nucleare, introducerea televizorului color și începutul erei calculatoarelor. În Statele Unite, piesa și filmul Inherit the Wind ("Va moșteni vânt") dramatiza triumful științei (teoria evoluției) asupra creaționismului (o interpretare literală a Genezei)7. Când ne gândeam la Moise, imaginea care ne venea în minte era cea a lui Charlton Heston, în tehnicolor. În ciuda atașamentului față de valorile religioase, era emoționant să anticipăm invențiile laboratoarelor și cercetătorilor noștri. Nu
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
Riyadh. Rick Warren, un pastor evanghelic popular, autor al lucrării Viața condusă de scopuri, a descris modernizarea pașnică a Islamului drept principalul obiectiv internațional al următoarelor două decenii. Sunt de acord cu această afirmație, dar odată cu revenirea la modă a creaționismului în numeroase comunități americane, nu sunt sigură cine are competența de a ține predici despre nevoia de modernizare și cui. Musulmanii conservatori văd un război împotriva Islamului; creștinii conservatori cred și ei că se află sub asediu. Familiile credincioase din
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
Convenția de la Geneva / 57, 60 Coolidge, Calvin / 35 Coran / 104-105, 107-108, 114-115, 123-124, 132, 174, 177, 209, 226, 228 femei / 104, 226, 232 respectul față de individ / 236 teritorii / 177 violență / 165, 214 Coreea de Nord / 89, 133 Coreea de Sud / 22 Corpurile Păcii / 86 creaționism / 20, 227 creștinism, a se vedea și Biblia Africa / 22, 33, 99, 207-208, 209 Coolidge / 34-35 Coran / 102, 107-108, 113, 174, 236 Irak / 143 Liban / 65-66 misionari / 33-34, 152-153 numitor (limbaj) comun / 69 Pacea din Westfalia / 21 război just / 57
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
de creat și necreat. În spiritul acestei abordări mitologice a fost remarcat și faptul că orice realizare umană repetă simbolic momentul cosmogonic primordial, creația constituind din această privință un act spiritual fundamental, emanat din atributele divinității. În conformitate cu doctrina filosofică a creaționismului, care susținea că Dumnezeu este unicul creator al lumii 171 (independent de legile naturii), teorie îmbrățișată în special în Evul Mediu, se reliefează o punte de legătură între Creația divină și cea umană, evidențiind voința Creatorului de a asigura omenirii
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
1974:291-295; cf. Wax 1986:4). Platon (1966:53-54) îi atribuie lui Socrate teoria că zeii nu mint, însă în Biblie, Vechiul Testament conține numeroase situații în care Iehova îi înșeală pe muritori. Recent, s-a sugerat un posibil argument în favoarea creaționismului, acela că aparentele dovezi ale imensei vîrste a Universului au fost fabricate de un zeu "destul de isteț încît să nu lase urme", după ce a creat Universul, în 4004 î.e.n. (Denness 1988; cf. Nature 1989). Scheibe (1980:16) afirmă că: Privită
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
făcut atâtea progrese. Răspunsul este că da, trebuie să cunoaștem până la ultimul detaliu abordarea mistică a istoriei limbii întrucât toate explicațiile tradiționale care se dau acestei istorii, eludând originea naturală a limbajului și evoluția socială a limbilor, se înscriu în creaționism și duc pe căi mai mult sau mai puțin ocolite la originea divină a omului. Pentru acest motiv este necesar să prezentăm și problema limbii unice primare care ar fi fost înlocuită, în mitologia creștină, de „limbile omenești” și a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Ibid., p. 98. 277 Ibid., p. 108. Autorul recomandă o "metodă zero", care presupune trasarea unei linii "ideale" de previziuni în condiții de raționalitate și evaluarea rezultatelor concrete observate în funcție de aceasta. 278 Ibid., pp. 85-97 passim. 279 Ibid., p. 76. Creaționismul este de asemenea un mit care se pretinde științific, dar nici el pentru că ar fi fals (nu aceasta e miza problemei), ci datorită implicării afective a celor care cred în el și care fie exclud ceea ce nu corespunde narațiunii biblice
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
din suflul religios al creștinismului). Studiul ce așteaptă a se desfășura pe paginile ce urmează poate fi luat, în cheie metaforică, drept cartea facerii, prefacerii și desfacerii naționale prin cuvânt. Suntem, neîndoielnic, departe de a ne situa pe pozițiile unui creaționism lingvistic în privința facerii națiunii. Un descriptor mai adecvat pentru poziția noastră ar fi cel de construcționism discursiv. Chiar dacă națiunea nu a fost creată ex nihilo prin voința divină manifestată prin cuvânt, demiurgul colectiv al națiunii generațiile succesive de cărturari care
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a include națiunea în planul divin original și pentru a împăca în același timp ideea eternității națiunii cu datele istoriei biblice și sociale care arată fără dubiu că națiunile nu au făcut parte din creația divină, Stăniloae introduce concepția de creaționism germinativ. Să îl lăsăm pe Stăniloae însuși să dea glas acestei bizare acrobații argumentative prin care se străduie să dezvolte o teologie primordialistă a națiunii: "[...] creațiunea propriu zisă n-a constat într-o arătare a lumei în forma ei deplin
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
desigur În detrimentul celor din jur, aspecte cu atât mai valabile astăzi când se adaugă mijloacele comunicării on-line. Realizează acea punte de legătură Între știință și religie prin faptul că argumentează științific dualitatea materie-spirit și imanența spiritului În raport cu materia, fundamentând astfel creaționismul științific cu interferențe evidente cu creaționismul dogmatic. „Demonstrarea existenței unei cauze primare a vieții, imateriale, unice și infinit Înțelepte este termenul sublim la care ne conduce Fiziologia” afirma răspicat Paulescu În lecția din l8 februarie 1905 În fața studenților săi fascinați
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]