13,465 matches
-
zburând,/ Doar amintirea unui cocostârc/ bolnav de ceruri/ Îmi zăbovește-n suflet/ Până când, uitare și tăcere,/ Vor ninge’n geamuri cu povești.// Mi’e sufletul greu/ și parcă’mi ninge pe mormânt/ În duminica asta/ Mugurii țâșnesc din tăcerea unei crengi/ Asemeni ochilor păgâni de lumină/ Ai îngerilor căzuți/ Pentru că au inventat întunericul.” A fost acesta un mic poem din seria Răstignirilor, din care aș mai transcrie unul, păstrând apostroful și acolo unde nu se află deloc la locul lui: ,, Ce
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13603_a_14928]
-
cruce/ Pe care hodină și’ar găsi Hristos./ Ai fi o umbră în noaptea lor,/ Pe care dimineața îi găsește îmbrățișați...// Ce’ar fi să mori toamna/ Odată cu merii. Vânzătorii?/ Ți s’ar face leagăn în carnea lor/ Și pe creanga lor ar scrie:/ Aici hodinești Tu, robul lui Dumnezeu./ Sau foc din lemnul lor/ Va aduce’n amintire pe cel ce ai fost...// Dar dacă te uiți pur și simplu/ Și vezi cum mor merii, Părinții.../ Blestemul lor va fi
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13603_a_14928]
-
Să ne amintim că și numele lui Titu Maiorescu a fost implicat de Nicolae Ionescu (unul din colegi) într-un scandal de la Școala Centrală de Fete din Iași, în urma căruia a fost suspendat din funcția de profesor. Tot atunci poznașul Creangă citea la „Junimea” îndrăzneața Poveste a poveștilor, care a circulat în epocă doar în exemplarele „ad usum delphini” și care nu a mai fost publicată decât în 1939 la Fundațiile Regale și apoi abia după 1989. Nici simboliștii n-au
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
de abanos” și “mărgăritărelul de mai” sau cu care Rada “Si-a dezvelit sărind/ Bujorul negru și fetia”) și Geo Bogza pentru Jurnal de sex (1929) și Poemul-invectivă (1933), volume ce au cunoscut aproximativ aceeași soartă cu Povestea poveștilor lui Creangă, nefiind reeditate decât în 1996 în cartea de interviuri a Dianei Turconi (vol. Eu sunt ținta. Geo Bogza în dialog cu Diana Turconi, Ed. Du Style, București, 1996). În proză, acuzele vin pentru romane la care nici cu gândul nu
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
receptivi la mediul în care lucrează temporar, ei selectează doar acele macro- sau microelemente care pot fi ușor absorbite în programul propriu și care conferă imaginii un caracter de generalitate. Desenul unui deal, structura unei frunze sau rețeaua inextricabilă a crengilor capătă instantaneu date proprii, cu un mare grad de generalitate în ceea ce privește reperul peisagistic. Și, în fine, cea de-a treia categorie poate fi subsumată metaforei oglinzii. Artiștii care o ilustrează au o disponibilitate maximă pentru datele intrinseci și determinate ale
Simpozionul de la Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13627_a_14952]
-
tradiție de câteva sute de ani și a trata cu ironie frazele în care intră Decebal și Traian. Va adânci această idee în Istoria literaturii române: "Suntem niște adevărați autohtoni de o impresionantă vechime". Noi nu suntem primitivi, ci bătrâni". "Creangă arată contemporaneitatea civilizației noastre cu cele mai vechi civilizații din lume, vârsta noastră asiatică". "Factorul etnic" reprezentând "originalitatea noastră fundamentală" s-a menținut printr-o "tradiție culturală neîntreruptă", văzută eminescian: "ea nu înseamnă altceva decât înaintarea organică după legi proprii
G. Călinescu despre cultură și națiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13662_a_14987]
-
o demonstrație a puterii de creație române, cu actele ei specifice, arătarea contribuției naționale la literatura universală." În acest sens îi va invoca mereu pe corifei, și antologatorul procedează adecvat reproducând texte de înaltă valoare, precum M. Eminescu, poet național, Creangă în timp și spațiu. Realismul și chiar unele prelegeri și cursuri universitare, cu toate că nu au totdeauna legătură directă cu tema în discuție. Sensul clasicismului și Domina bona. Adevăratul patriotism G. Călinescu îl definește nu atât în demersuri teoretice, cât în
G. Călinescu despre cultură și națiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13662_a_14987]
-
suspans și miorlăitul pisicului. Reporterița, gâtuită de emoție, vorbește în hieroglife, întrebându-l pe un șef de la pompieri la ce strategie se gândește pentru salvarea pisicului din copac. "Mă gândesc la scară, zice omul, dar n-o putem folosi din cauza crengilor..." Cameramanul focalizează pe "fețele privitorilor" ( citat de la Florin Piersic): toată lumea e disperată. Cineva strigă: "Armata, domnilor, să vină cu un elicopter" Jandarmii se simt umiliți, pompierii la fel. "Chemați trupele antitero, zice altcineva, că ăia se pricep la cățărat". Pisicul
Oscar pentru un pisic by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13674_a_14999]
-
pornea o cărare. S-o luăm pe cărare. Trebuie să întâlnim pe cineva. Cărările există ca să treacă oameni pe ele. Cărările există ca să ducă spre locuri unde sunt oameni. Și au intrat în pădure. Ici și colo trosnea câte o creangă uscată. Uneori cădea câte un con de pin. Se auzea murmurul brizei prin frunzișul de sus. Se auzea ciripitul păsărilor ascunse. Se auzea tăcerea mușchiului și a țărânei. Îmbătați de frumusețea, de muzica și de miresmele pădurii, bărbatul și femeia
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
de lemne dispăruse. A plecat, a spus femeia. Nu poate să fi ajuns departe. Să-l strigăm. Au strigat de mai multe ori. Dar nici o voce, nici o rumoare omenească nu le-a răspuns. Auzeau doar ciripit de păsări, trosnituri de crengi uscate, șoapte ale brizei și frunzelor. Și au mers înainte. Au dat peste un gard viu încărcat de mure. Sunt minunate a spus femeia. Bărbatul a cules un pumn de mure și le-a întins, în palmă, femeii. Ea a
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
ce-au urmat, gestionate de ghilotina uitării, Gheorge Pituț a avut o postumitate demnă de poezia sa, grație strădaniei iubitei și tovarășei de viață, Valentina Pituț, literat și editor stimabil, dovadă și această carte de sonete Când îngerii adorm pe crengi ( Ed. Decebal, 2003, 152 p.). Este vorba de o culegere de sonete desprinse din volumele antume Stele fixe ( 1977) și Noaptea luminată ( 1982), dar și din scrieri postume cuprinse în Sonete ( 1995), Celălalt soare ( 1998). O carte de sonete care
Sonetele lui Gheorghe Pituț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13766_a_15091]
-
pierde cu suplețea/ și pacea unui trunchi de brad./ La fel de anonimi sunt sorii/ ca fiecare frunză-n parte/ noi singuri însă vestitorii,/ prin care spiritu-și desparte/ vasele vii de cele moarte,/ cântăm luminile erorii". Gheorghe Pituț, Când îngerii adorm pe crengi, Sonete, Editura Decebal, 2003
Sonetele lui Gheorghe Pituț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13766_a_15091]
-
exemplu, aici, o singură mostră din textele ( 60 în total), puse la dispoziție sub titlul general Spații, dispuse în patru grupaje tematice: Cerc, Poarta ce s-a deschis, Ceva și Culori: "O jumătate de flacără/ Ardea în jos peste flori./ Crengile se scurgeau în flăcări/ Pe pământul arzând./ Ardea pământul mereu,/ Vulcanic ardeau stelele,/ Visele... visele.../ Cealaltă jumătate de flacără zbura,/ Aripi creșteau prin locurile/ Unde ea ardea pământul,/ Aripi creșteau cu fața la lună/ Aripi creșteau pe unde zbura/ Și-n nebunia
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13805_a_15130]
-
președinților directori generali, șefilor de sectoare de măcar unu la sută din valoarea globală. Tari pe bănuții lor, ce nu vor mai fi administrați de ministere avare, nu vor mai ajunge la casierii înjumătățiți și cu lingurița dați, granguri de pe crengile cele mai înalte ale nobilelor instituții își vor umple piepturile cu aerul libertății: radioul, televiziunea vor înceta a mai fi simple ofocine de propagandă a regimului ba chiar îi vor zice două vorbe când simțul dreptății le-o va cere
Într-o armonie fără cusur by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13811_a_15136]
-
vor fi nevoite să se mănânce între ele, până la disparițe sau să devină ierbivore. Atunci, prin găurile din gard vor pătrunde doar dulăi comunitari, vaccinaț, dotaț cu zgărzi. Și tot astfel, într-o luminoasă zi de februarie, cu chiciură pe crengi și sclipitoare nea sub tălpi, Grădina Botanică din București își va redeschide porțle, pietonii supraviețuitori vor reintra, contra unei modice taxe, purtându-și poeticii pași pe aleile învirginate, prin nămeț vor sări numai mierloi și pisici hoinare, ori mai știi
Sinuciderea din Grădina Botanică by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13788_a_15113]
-
facă o socoteală... Dom’ profesor, mă doare capu’ trage de timp Nică, un fel de Bulă. Nu-ș cum se apleacă el, și din sân îi pică pe jos un guguloi de mămăligă cu brânză. Clasa moare de râs. Atunci, scrie Creangă parcă-l văd cum s-a plesnit părintele Duhu cu palma peste frunte, zicând c-un oftat adânc: Pe semne păcatele mele cele mai grele m-au aruncat aici să învăț niște țopârlani sălbatici... Iar tu, Oșlobene, care te robești
Verva la Creangă... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13818_a_15143]
-
cu ea de-a azvârlita în adversari. Apoi, înhățând un sfeșnic greu, după ei... Părintele Duhu și călugărașul o iau la sănătoasa din sfânta biserică fugind mai mult pe brânci decât în picioare; chiar după tipic... Ironie evidentă a lui Creangă care ia partea popii Oșlobanu, oricât l-ar urî. Și pe bună dreptate. Sunt metode care, susținând adevărul, îl compromit. Se cuvine, prin urmare, să alegem metodele cele bune, ca să nu fim păcăliți. Dar care o fi acest adevăr, slujit
Verva la Creangă... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13818_a_15143]
-
cruce, și să-l pună în podul bisericii spre păstrare... De când fusese gonit cu atâta tărăboi din biserică, popa Duhu devenise nervos. Altfel, nu se explică de ce, într-o zi, din senin, îl luase la bătaie pe autor... adică pe Creangă. Deși s-ar fi putut explica prin faptul că atunci, după incident, luase partea popii Oșlobanu... Căruța s-a stricat, oricum. În toamnă, feciorul Smarandei pleacă în fine la Folticeni, la ,,fabrica de popi." Trage la Pavel, ciubotarul, care îi
Verva la Creangă... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13818_a_15143]
-
Constanța Buzea Seul icoanelor curge pe crengi, parcul e tulburat/ de sintagme./ Apusul desenează spirale..., gândul e faun, culege vopsite insecte/ În umbră se roagă copilul, fluture/ strivit în scrumieră;/ O clipă din voce rămâne, conturul i se dizolvă în opiu./ Ruginită e aura cu care mă
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13855_a_15180]
-
Luis Alcoriza și cu San José Purúa la un scenariu, coboram împreună cu primul spre fluviu cu o pușcă. Odată ajunși pe mal, îl apuc brusc pe Alcoriza de un braț și arăt pe celălalt mal o pasăre superbă pe o creangă. E un vultur Luis țntește și trage. Pasărea cade în bălării. Luis traversează fluviul, intră în apă până la umeri, dă la o parte crengile și descoperă o pasăre împăiată. De o gheară atârnă o etichetă cu prețul și cu numele
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
brusc pe Alcoriza de un braț și arăt pe celălalt mal o pasăre superbă pe o creangă. E un vultur Luis țntește și trage. Pasărea cade în bălării. Luis traversează fluviul, intră în apă până la umeri, dă la o parte crengile și descoperă o pasăre împăiată. De o gheară atârnă o etichetă cu prețul și cu numele magazinului de unde o cumpărasem. Altă dată Alcoriza și cu mine cinăm într-un local din San José. O femeie singură, foarte frumoasă, se așază
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
suflet primar, un homerizant, ca de altfel și lui Streinu � care l-a și editat), văzînd în plus în el un amator, spre deosebire de Cioculescu în ochii căruia Hogaș e "un meșteșugar lucid și aplicat" și un clasicist baroc. "Un Creangă trecut prin cultură", găsește Vianu, un "intelectualist și estet". Referințele cele mai numeroase se fac la Creangă și Sadoveanu, deși O. Botez se gîndise din prima clipă la Odobescu. În toate acestea se simte o bună doză de exagerare. Proaspătul
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13859_a_15184]
-
în plus în el un amator, spre deosebire de Cioculescu în ochii căruia Hogaș e "un meșteșugar lucid și aplicat" și un clasicist baroc. "Un Creangă trecut prin cultură", găsește Vianu, un "intelectualist și estet". Referințele cele mai numeroase se fac la Creangă și Sadoveanu, deși O. Botez se gîndise din prima clipă la Odobescu. În toate acestea se simte o bună doză de exagerare. Proaspătul descoperit dă interbelicilor impresia că e o revelație. Exagerările vor fi prezente chiar și după ce voga scriitorului
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13859_a_15184]
-
analitice opțiunilor în cauză. În raftul unor astfel de scrieri se plasează și volumul echinoxistului stabilit la Tg-Jiu, Ion Pecie, intitulat, cu fior mitic, Meșterul Manole. Alături de comentariul închinat celebrei balade, acesta cuprinde și altele, mai ample, referitoare la Ion Creangă, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu. Pierzînd aspectul cabrat prin polemism al impactului cu producția ,,epocii de aur", revizuirea ( sau, mă rog, revizitarea, spre a ne folosi de termenul analog, vag ,,dezinfectat", propus recent de Mircea Martin) are aci un aer calm-cultural
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
îngerii urcă și coboară într-un centru greu de sacralitate. Vorbind despre simbolurile ascensionale, Gilbert Durand reamintește că în noaptea faimosului vis Iacov a dormit pe un bethel, un loc «sus pus»". Comentînd Povestea unui om leneș a lui Ion Creangă, adesea subestimată ori ignorată de critica literară, Ion Pecie nu se sfiește a-i aplica un amendament etic. În definitiv de ce este condamnat la spînzurătoare extravagantul personaj? ,,Vina făptașului este... că nu face nimic În raport cu (ne)faptele, verdictul este disproporționat
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]