286 matches
-
de Bologna iar din 905 arhiepiscop de Ravenna. Decisiv pentru alegera sa a fost, desigur, apropierea lui față de regele italian Berengar I. ca și față de camarila consulului și senatorului roman Theophylact I. de Tusculum. După opinia contemporanului său Liutprand de Cremona a ajuns papă doar datorită "relației strânse" cu Teodora (mama Maroziei, cu care ar fi avut și o fiică. Această Teodora a fost o membră influentă a familiei lui Theophylact. Mai târziu Ioan a pus la cale căsătoria între Marozia
Papa Ioan al X-lea () [Corola-website/Science/305418_a_306747]
-
recuceri Ferrara. Războiul s-a încheiat fără nici un câștig special pentru modenezi. Cum din nou nu a venit nici un ajutor din partea Spaniei, Francesco s-a aliat cu Franța, prin mijlocirea Cardinalului Mazarin. Cand însă el nu a reușit să cucerească Cremona, si cum situația din Războiul de Treizeci de Ani părea să fie favorabilă pentru Spania, Ducele a solicitat un acord cu Mazarin. El a returnat serviciul Franței prin căsătoria fiului și moștenitorului sau Alfonso cu Lăură Martinozzi, nepoata lui Mazarin
Francesco I d'Este, Duce de Modena () [Corola-website/Science/331435_a_332764]
-
După decesul lui Leon al VIII-lea - care se bucurase de sprijinul lui Otto I - a fost ales papă fiind susținut tot de Împărat. Alegera sa a avut loc în prezența trimișilor imperiali Otger de Speyer și episcopul Liutprand de Cremona. Se știe sigur că a fost rudă cu Alberic al II-lea, poate fiul Teodorei cele Tinere (sora Maroziei). Înainte de a fi papă a fost episcopul orașului Narni și bibliotecarul Bisericii Romane. Era în timpul pontificatului său un aliat fidel al
Papa Ioan al XIII-lea () [Corola-website/Science/305420_a_306749]
-
între Otto al II-lea și Principesa bizantină Theophanu , însă, prin ridicarea Capuei și Beneventului la rang de arhidieceze a creat noi tensiuni cu Biserica din Răsărit (cele două orașe se aflaseră în mod tradițional sub influența Bizanțului). Liutprand de Cremona care e cunoscut și în calitate de cronicar a relatat de acte de mare cruzime (cum că i-ar fi scos inamicilor săi și ochii, omorând jumătatea populației Romei). Însă operele lui Liutprand sunt cunoscute ca niște lucrări puternic influențate de prjudecățile
Papa Ioan al XIII-lea () [Corola-website/Science/305420_a_306749]
-
ocazie, el și-a adăugat probabil stăpânirilor sale Albenga, Albă și Ventimiglia prin cucerire. Este sigur că Arduin a participat la războaiele conților de Provence Guillaume I și Rotbold al II-lea împotriva sarazinilor din Fraxinetum. Potrivit cronicarul Liutprand de Cremona în al său "Antapodosis", în 972 sau 973 Arduin și Rotbold au condus atacul reușit asupra Fraxinetum însuși. În conformitate cu un document comital ulterior, datat în 1041, Arduin a obținut cu acea ocazie orașele Tenda, Briga și Saorgio, cărora le-a
Arduin Glaber de Torino () [Corola-website/Science/324956_a_326285]
-
Mama Matildei era Beatrice, una dintre fiicele ducelui Frederic al II-lea de Lorena Superioară, și a Matildei, fiică a ducelui Herman al II-lea de Suabia. Locul de naștere a Matildei nu este cunoscut. Au fost sugerate Mantova, Modena, Cremona și Verona, deși opiniile recente ale cercetătorilor indică Lucca sau castelul de Porcari, situat în apropierea acesteia. Bazându-se pe fluența cu care Matilda vorbea limba germană, unii autori au considerat că ea s-ar fi născut în Lorena, provincia
Matilda de Toscana () [Corola-website/Science/324696_a_326025]
-
lăsând ambele titluri "romane" regelui franc. Interesele ambelor părți erau mai mult simbolice; nu a apărut nicio pretenție teritorială, însă insulta simțită de bizantini arată cât de important devenise pentru ei numele de roman (ρωμαίος). De fapt, episcopul Liutprand de Cremona, un trimis al curții france, a fost închis pentru scurt timp la Constantinopol, pentru că nu s-a referit la împăratul roman cu titlul său potrivit. și ca represalii împotriva regelui său Otto I, care și-a numit statul Sfântul Imperiu
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
Vulci, insă coalizarea a doua oștiri consulare a determinat pulverizarea hoardei celtice la capul Telamon și o masivă campanie împotriva Galiei cisalpine. Au nimicit cetele galilor senoni și boii la Clastidium. În nordul peninsulei, sunt întemeiate colonii la Placentia și Cremona în fața invaziei galilor. Românii intervin de partea coloniei siracuzene de pe coasta Adriaticii, Issa, aflată în conflict cu illyrii, sub regina Teuta. Teuta asediază Epidammos și Corcyra, iar Romă începe ostilitățile din 229. Sub presiunea română, Teuta depresureaza cetățile asediate, cedează
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
Bizanț. Inabila formulă de adresare pe care papa a utilizat-o la adresa împăratului de la Constantinopol, Nicefor al II-lea Focas, cea de "grec", într-un moment în care la curtea bizantină se afla, ca ambasador al lui Otto, Liudprand de Cremona, adversar al Bizanțului, a condus la eșecul primei runde de negocieri. Odată cu urcarea pe tron a noului împărat, negocierile asupra tratatului au putut fi reluate. Theofano a sosit în Occident cu mare pompă în 972, cu o escortă impozantă și
Theophanu () [Corola-website/Science/324710_a_326039]
-
pe compatriotul său, Victor Crivoi, pierzând însă în turul doi, în fața spaniolului Rubén Ramírez Hidalgo. Momentan se antrenează în București cu Andrei Mlendea. În mai 2010, ajunge în prima sa finală al unui turneu Challenger la Trofeul Paolo Corazzi din Cremona, Italia, după ce a venit din calificări. În drumul său spre finală, el i-a învins printre alții pe australianul Bernard Tomic în semifinale, ca apoi să piardă în finală în fața germanului Denis Gremelmayr. Anul 2011 a început foarte bine pentru
Marius Copil () [Corola-website/Science/321377_a_322706]
-
restrânsă a elementelor decorative. Pe aversul medaliei, este gravată efigia lui Francesco Sforza, în formă de bust spre stânga, purtând o beretă înaltă. Circular, pe marginea medaliei, putem citi înscrisul în latină (în română: „Francesco Sforza-Visconti, marchiz și conte al Cremonei”). În epoca respectivă, Sforza tocmai se căsătorise cu Bianca Maria Visconti și obținuse titlul de conte al Cremonei, presupunându-se, prin aceasta, că va fi moștenitor direct al dinastiei Visconti, reușind să domnească în Milano, din 1450. Pe revers, este
Medalia lui Francesco Sforza () [Corola-website/Science/325474_a_326803]
-
stânga, purtând o beretă înaltă. Circular, pe marginea medaliei, putem citi înscrisul în latină (în română: „Francesco Sforza-Visconti, marchiz și conte al Cremonei”). În epoca respectivă, Sforza tocmai se căsătorise cu Bianca Maria Visconti și obținuse titlul de conte al Cremonei, presupunându-se, prin aceasta, că va fi moștenitor direct al dinastiei Visconti, reușind să domnească în Milano, din 1450. Pe revers, este reprezentat un cap de cal, spre stânga, cu trei cărți închise și un stilet alungit. Circular, pe marginea
Medalia lui Francesco Sforza () [Corola-website/Science/325474_a_326803]
-
este numele unei familii italiene de lutieri care a înflorit în Cremona din aproximativ 1538 până în 1740. Importanța lor este considerată aproape egală cu cea a familiilor Bergonzi, Guarneri și Stradivari. În 2001 o vioară confecționată de Nicolò a fost vândută la licitație cu 292.000 de dolari. Astăzi viorile produse de
Amati () [Corola-website/Science/331542_a_332871]
-
Cartea de geometrie a celor trei frați". Aceștia au construit un observator astronomic propriu, au colectat manuscrise și au efectuat traduceri din arabă în greacă. Lucrările de matematică acestor frați au fost reunite și traduse în latină de către Gerardo din Cremona și tratează probleme ca: trisecțiunea unghiului, determinarea mediilor proporționale prin metode mecanice.
Banu Musa () [Corola-website/Science/326160_a_327489]
-
Lega Lombarda") a fost o alianță constituită în jurul anului 1167, care la apogeul său a cuprins cele mai multe orașe din Italia de nord (deși calitatea de membru s-a modificat în timp). Printre altele, la Liga Lombardo au aderat orașele Crema, Cremona, Mantova, Piacenza, Bergamo, Brescia, Milano, Genova, Bologna, Padova, Modena, Reggio Emilia, Treviso, Veneția, Vercelli, Vicenza, Verona, Lodi, Parma. Rațiunea constituirii Ligii Lombarde a reprezentat-o contraponderea care se cerea realizată în opoziție cu împăratul Frederic I Barbarossa, care căuta să
Liga Lombardă () [Corola-website/Science/324375_a_325704]
-
perioada antică târzie sau provin din legende ale evului mediu timpuriu. Virgiliu s-a născut în anul 70 î.Hr. la Andes (probabil Pietole de astăzi), lângă Mantova (Gallia Cisalpină) într-o familie de agricultori. Primește însă o educație aleasă la Cremona, Mediolanum (azi Milano) și în sfârșit la Roma, unde studiază Retorica, Medicina și Astronomia, fiind elev al retorului Marcus Epidius. Frecventează cenaclul lui Asinius Pollio, de factură neoterică. La Neapolis (azi Neapole), studiază greaca cu poetul și gramaticul Parthenius și
Publius Vergilius Maro () [Corola-website/Science/302098_a_303427]
-
(n. 9 iulie 1964 în Cremona) este un atrenor de fotbal italian și fost fotbalist profesionist. După încheierea carierei de fotbalist, el a devenit antrenor și este comentator la Sky Sport Italia. Vialli și-a început cariera la Cremonese în 1980, unde a jucat 105 meciuri
Gianluca Vialli () [Corola-website/Science/331702_a_333031]
-
Încetul cu încetul produsele sale vor apărea și pe piață pentru cumpărătorul de rând, începând singur sau ajutat de negustor. Postăvăritul devine una dintre cele mai de seama meserii ce va avea o creștere înfloritoare în Lombardia și Toscana (Milano, Cremona, Bergamo, Verona, Siera, Florența), în Flandra și nordul Franței (Bruges, Gand, Ypres, Malines, Louvain), în Germania (Koln, Nurnberg) și mai ales Anglia (York, Lincoln, Londra). De astfel în strânsă legătura cu exploatarea zăcămintelor de minereuri și fier și industria metalurgică
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
era în mod sistemativ încălcat, iar deceniul de până la 603 a fost marcat de o notabilă reluare a avansului longobard împotriva stăpânirilor bizantine din Italia. În Italia de nord, Agilulf a ocupat, printre alte orașe, Parma, Piacenza, Padova, Monselice, Este, Cremona și Mantova, însă și ducatele din sud, Spoleto și Benevento își extindeau aria de stăpânire în detrimentul bizantinilor, în special prin ducele Arechis I de Benevento (591-641). Întărirea puterilor regelui, începută sub Authari și continuată de Agilulf, a marcat totodată și
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
Națională de Artă în anii 1920. În perioada de reconstrucție care a urmat celui de al Doilea Război Mondial, apariția „Grupului de Artă Modernă”, între ai cărui membri se numărau Josef Kalleya (1898-1998), George Preca (1909-1984), Anton Inglott (1915-1945), Emvin Cremona (1919-1986), Frank Portelli (n. 1922), Antoine Camilleri (n. 1922) și Esprit Barthet (n. 1919) a îmbunătățit mult scena artistică locală. În Valletta, prezintă operele unor artiști ca . Preparate din bucătăria malteză prezintă puternice influențe siciliene și engleze, precum și influențe din
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
cu Italia și Africa și Prefectura Galia cu Galia, Spania și Britania. Personal, aceste prefecturii au fost împărțite în anul 310 astfel: Constantin își lua Galia și Italia, iar Iliricul și Orientul le primea Galeriu , după mărturia lui Sicard din Cremona, de pe la 1204. Pentru că aceasta organizare administrativă politică putea fi favorabilă și pentru cea bisericească, pentru ușurință circulației, și în vederea hirotonirii de episcopi noi, canonul I Apostolic prevăzând că hirotonia unui episcop să o săvârșească cel putin 2-3, Biserca s-a
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
gradual refuzată de către cetățenii și nobilii locali, Brescia devenind o comună liberă cam pe la începutul secolului al XII-lea. Ulterior ea și-a extins domeniul, la început pe seama propietarilor locali, iar mai apoi în defavoarea vecinilor săi, mai ales Bergamo și Cremona. Pe cea din urmă Brescia a învins-o de două ori la Pontoglio, iar apoi la Grumore (pe la mijlocul sec. al XII-lea) și în lupta de la Malamorte (1192). În luptele succesive dintre cetățile lombarde și împărați, Brescia s-a implicat
Brescia () [Corola-website/Science/297310_a_298639]
-
armată. Unindu-și forțele cu cele ale lui Berengar în Verona, cei doi au pornit în marș spre capitala lui Guido, Pavia, pe care au asediat-o dar fără succes, în cele din urmă renunțând la asediu: potrivit lui Liutprand de Cremona, Zwentibold ar fi acceptat o sumă de bani din partea lui Guido pentru a părăsi câmpul de luptă, deși rămâne neclar dacă este vorba de mită sau de tributul datorat lui Arnulf. În orice caz, retragerea lui Zwentibold a fost privită
Zwentibold () [Corola-website/Science/328383_a_329712]
-
Liutprand (de asemenea, Liudprand, Liuprand, Lioutio, Liucius, Liuzo sau Lioutsios) (n. cca. 922 - d. 972) a fost un istoric longobard și episcop de Cremona. Liutprand s-a născut într-o proeminentă familie longobardo din Pavia în prima parte a secolului al X-lea. În anul 931 a intrat ca paj al regelui Ugo de Arles, care își ținea la Pavia curtea de rege al
Liutprand de Cremona () [Corola-website/Science/324907_a_326236]
-
aderat la tabăra rivalului lui Berengar, regele german Otto I "cel Mare", care va deveni rege de Italia dupămoartea lui Lothar în 950. Împreună cu Otto I, el a revenit în Italia în 961, unde a fost învestit ca episcop de Cremona în anul următor. La curtea lui Otto, Liutprand s-a întâlnit cu Recemund, ambasadorul califului Abd al-Rahman al III-lea din Córdoba, care l-a convins să scrie o istorie a vremurilor sale (ulteriorul "Antapodosis", care a fost dedicat lui
Liutprand de Cremona () [Corola-website/Science/324907_a_326236]